Deficitul mare de personal de pe piaţa muncii şi nevoia companiilor de noi angajaţi i-au impulsionat pe angajatori şi din alte domenii să transforme propriii angajaţi într-un fel de headhunteri, care „vânează“ candidaţi care să le devină colegi în schimbul unor sume importante de bani.
”Din ce în ce mai mulţi angajatori nu-şi vor mai permite să spună că angajaţii lor au opţiunea să plece dacă nu sunt mulţumiţi de locul de muncă; polul puterii de negociere se va schimba total: dacă înainte angajatorul era pe poziţie de negociere, acum angajatul este cel care va negoica, el va da trendul şi nu angajatorul“, descrie Dana Tudor, managing partner al companiei de consultanţă în resurse umane Creative & Bright, o tendinţă observată pe piaţa locală a muncii. Dana Tudor lucrează din 2011 în domeniul resurselor umane, iar din 2012 este antreprenor.
Compania pe care a înfiinţat-o a bifat venituri de 200.000 euro anul trecut: dintre acestea, 60% au fost generate de activităţile de training şi consultanţă, de evenimente – aproximativ 15%, iar serviciile de well-being (programe dedicate îmbunătăţirii stării fizice şi psihice a angajaţilor) au generat în jur de 15% din venituri. Pentru anul în curs, Tudor previzionează venituri de 300.000 de euro. Antreprenoarea a absolvit Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, specializarea management, dar şi un program masteral, tot în management; şi-a completat ulterior studiile cu un MBA de un an de zile la EXEC-EDU.
Şi-a consolidat însă pregătirea cu diverse cursuri de dezvoltare personal şi profesională. După universitate, a hotărât să vină în Capitală pentru a-şi începe cariera, fiindcă la momentul respectiv nivelul oportunităţilor din Cluj nu era la fel de ridicat ca al celor din Bucureşti. Şi-a început cariera în 2005, la Oracle, în funcţia de senior renewal specialist, având în responsabilitate piaţa din SUA. S-a angajat apoi în compania de resurse umane Dynamic Human Resources (2011), unde a ajuns în doi ani în funcţia de director general. A descoperit că programele de training, dezvoltarea şi educaţia sunt direcţii pe care vrea să se axeze după ce a făcut un curs de programare neurolingvistică. ”Tot timpul am fost pasionată de evoluţie, de învăţare şi educaţie; sunt o fire autodidactă, reuşesc să am un proces continuu de învăţare pentru că îmi face plăcere şi consider că aceasta este cea mai mare valoare pe care o putem aduce dezvoltării noastre personale, dar şi profesionale“, descrie antreprenoarea preocupările care au motivat-o, de altfel, să intre şi pe piaţa de training.
La antreprenoriat a ajuns însă în 2012, din întâmplare. Primise un e-mail care promova un training de competenţe antreprenoriale organizat de o facultate din Bucureşti; proiectul era cofinanţat prin fonduri europene şi implica şi un concurs de planuri de business. Condiţia de participare la concurs era înfiinţarea unei firme; a făcut acest lucru şi a şi câştigat concursul. Banii câştigaţi, circa 1.500 de euro, au fost investiţi în dezvoltarea afacerii: ”Nu mi-am propus să devin antreprenor; am observat că în general multe proiecte de succes se întâmplă să apară prin diverse conjuncturi şi nu pentru că omul îşi doreşte cu ardoare să fie antreprenor.“ Ulterior însă, valoarea investiţiilor a crescut şi a ajuns la câteva zeci de mii de euro, majoritatea fondurilor fiind alocate dezvoltării angajaţilor (al căror număr a ajuns la şapte, iar al colaboratorilor, la 100), dezvoltării infrastructurii IT, a website-ului, dar şi pentru realizarea de materiale folosite în proiecte.
Creative & Bright are între 50 şi 100 de clienţi, în Bucureşti şi alte oraşe din ţară, dar şi din afara graniţelor; pentru eMAG, de pildă, lucrează în toate locurile în care compania este prezentă. Din portofoliul lor de clienţi, majoritatea sunt corporaţii cu peste 100 de angajaţi, cei mai mulţi din domeniul IT. Dana Tudor nu generalizează şi spune că în diverse sectoare de activitate sunt companii care investesc mai mult în dezvoltarea angajaţilor, iar altele, deloc. Oferă însă un exemplu de domeniu în care resursele alocate dezvoltării angajaţilor ar trebui să crească: ”Dacă în domeniul auto, acum mai mult timp, maşinile se vindeau de la sine, acum avem nevoie de oameni de vânzări care să fie proactivi, care să ştie să aducă clienţi. Din punctul meu de vedere, cel puţin pe ceea ce am testat eu în auto, lucrurile acestea nu se întâmplă, oamenii de vânzări încă mai speră să se mai întoarcă acele vremuri, iar companiile din zona aceasta investesc destul de puţin în dezvoltarea oamenilor“, spune ea, precizând că nu este totuşi o regulă generală. Există şi companii foarte mari care fac investiţii, dar sunt şi destul de multe care nu investesc aproape deloc în această direcţie.
Un alt exemplu este cel al zonei de producţie, unde majoritatea trainingurilor sunt cele profesionale sau obligatorii, iar zona de soft skills rămâne în zona de aspiraţie. Dana Tudor consideră că mai ales în vremurile în care trăim, abilităţile de a negocia, de a influenţa şi de a manageria relaţii şi situaţii reprezintă atuuri: ”Avem un nivel al stresului foarte mare, se munceşte foarte mult, efortul este foarte mare pentru mult mai puţin comparativ cu acum 7-8 ani. Este clar că avem nevoie de oameni performanţi din perspectiva competenţelor profesionale, dar avem nevoie şi de oameni pe care să-i pregătim pentru situaţii mai deosebite cu care se poate confrunta compania în contextul unor procese de separare, fuziuni şi achiziţii etc.“ Acestea necesită o adaptare a angajaţilor, potrivit ei: ”Avem nevoie de angajaţi care să răspundă rapid la schimbare, care să se adapteze şi să fie orientaţi spre soluţii; acest lucru nu se face prin intermediul sau dezvoltarea competenţelor profesionale, ci prin traininguri de soft skills“.
Pe lângă sărbătorile de Paşte şi Crăciun, când zeci de mii de companii oferă salariaţilor tichete şi carduri cadou, numeroase companii aleg să îşi motiveze angajaţii de 1 Iunie – Ziua Copilului. Companiile mai acordă angajaţilor tichete cadou şi cu ocazii mai puţin uzuale, cum ar fi Ziua Bancherului (4 iunie), Ziua Energeticianului (20 iulie), Ziua Petrolistului (8 septembrie), Ziua Inginerului Român (14 septembrie), Ziua Naţională a Contabilului (21 septembrie) sau chiar Ziua Naţională a României (1 decembrie).
„Remarcăm o tendinţă clara din partea angajatorilor de a puncta cu un plus de fast momentele speciale din viaţa profesională, precum aniversările companiilor sau chiar aniversările şi momentele speciale din viaţa personală a angajaţilor, oferindu-le tichete sau carduri cadou. Avantajele sunt atât de natură financiară, respectiv scutiri de taxe sociale salariale şi patronale, căt şi de natură logistică, tichetele şi cardurile cadou fiind foarte simplu de comandat şi utilizat în orice companie, de orice dimensiune sau domeniu de activitate. În plus, tichetele şi cardurile cadou scot din anonimat orice eveniment sărbătorit de companii, asociind un gest memorabil şi de impact bonusurilor oferite”, spune Dana Sintejudean, director general adjunct al Edenred România.
Tichetele cadou oferite salariaţilor de 1 iunie în beneficiul angajaţilor şi al copiilor minori sunt deductibile şi scutite de taxe şi impozite atât pentru angajatori, cât şi pentru angajaţi, în limita sumei de 150 de lei per beneficiar. De 1 iunie, pot beneficia de tichete cadou atât copiii minori ai angajaţilor, cât şi angajaţii înşişi. Astfel, un angajat care are doi copii minori poate primi tichete cadou în valoare totală de 450 lei, scutite de taxe sociale şi de impozitul pe venit. Pentru companiile angajatoare, tichetele cadou acordate salariaţilor sunt deductibile în limita a 5% de la calculul impozitului pe profit.
Conform analizelor Edenred România, cea mai mare companie emitentă de tichete şi carduri de beneficii pentru salariaţi, câteva mii de companii vor acorda angajatilor tichete cadou de 1 iunie în acest an, în creştere cu aproximativ 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
„Estimăm că trendul deja marcat, de a oferi angajaţilor tichete şi carduri cadou ca bonus cu diverse ocazii speciale, va continua pe tot parcursul anului 2017. Tichetele şi cardurile cadou sunt preferate de angajaţi şi angajatori în locul cadourilor în numerar sau în natură, acestea din urmă fiind impersonale, lipsite de memorabilitate şi greu de gestionat din punct de vedere logistic. De asemenea, un cadou clasic poate să nu fie pe placul angajaţilor. În schimb, tichetele şi cardurile cadou oferă libertatea de alegere a cadoului dorit dintr-o varietate de produse şi servicii” , adaugă Dana Sintejudean, Edenred România.
Tichetele şi cardurile cadou pot fi cheltuite pentru a cumpăra orice tip de produse, de la îmbrăcăminte, bijuterii, cosmetice, cărţi, IT & electronice, accesorii, decoraţiuni, bricolaj, articole de sport, până la produse alimentare din cea mai mare reţea de magazine partenere. Tichetele cadou de la Edenred sunt acceptate pe întreg teritoriul ţării de peste 65.000 de comercianţi parteneri. Cardurile cadou Compliments® pot fi cheltuite în peste 7.000 magazine de toate tipurile.
„Recrutarea a devenit misiune imposibilă, am observat că nici candidaţii nu prea mai vin la interviuri. Am avut un client pe care l-am întrebat ce criterii de selecţie are, ce tip de candidaţi să caut, iar răspunsul pe care l-am primit exprimă exact ce se întâmplă în prezent pe piaţa muncii: «Îi angajez pe toţi cei care vor să lucreze la mine!»”, a spus a spus Oana Botolan Datki, South East Europe managing partner în cadrul firmei cu activităţi în domeniul resurselor umane Consulteam.
Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace, povesteşte într-o postare pe blogul personal experienţele pe care candidaţii le trăiesc la interviurile de angajare, ca urmare a întrebărilor nepotrivite adresate de către personalul din departamentele de resurse umane.
“La un moment dat, pe durata interviului de angajare, vei fi întrebat despre salariul de la locul de muncă anterior. Dacă nu eşti pregătit, cel mai probabil o să răspunzi Câştigam X. Este însă cea mai mare greşeală pe care o poţi face”, spune Ryan.
Potrivit managerului, informaţiile legate de salariu sunt confidenţiale şi nu poate exista niciodată vreun motiv temeinic pentru ca acestea să fie divulgate. Personalul care recrutează adresează întrebarea referitoare la salariile din trecut din următoarele două motive: 1) Dacă venitul candidatului era mai mare la jobul anterior decât ar fi dispus să dea viitorul angajator, cel mai probabil acesta se va gândi că angajatul este costisitor. Acesta nu este neapărat un lucru rău. Angajaţii care caută noi slujbe nu îşi doresc salarii mai mici, iar angajatorii nu au de ce să cunoască salariile cuiva, ci doar aşteptările salariale ale celor care caută un job. 2) Dacă salariul candidatului era similar celui pe care sunt dispuşi să-l ofere noii angajatori, atunci aceştia vor stabili noul salariu la acelaşi nivel. La un salariu lunar de 4.000 de lei, cel mai probabil vor oferi 4.100.
“Nu există niciun motiv pentru care cineva are dreptul să te întrebe despre salariul tău din trecut, însă foarte mulţi candidaţi cred că persoana care face recrutarea are tot dreptul să afle astfel de informaţii”, spune fondatorul Human Workplace.
“Să mă întrebi cât câştigam este ca şi cum m-ai întreba care sunt cele mai mari slăbiciuni ale mele. Ce eşti tu? Terapeutul meu? Părintele meu spiritual? Ce naiba se întâmplă aici? Ăsta e un interviu de angajare sau o şedintă consiliere? Am fost spălaţi pe creier până acum să credem că angajatorii sunt nişte mici dumnezei, iar noi suntem un nimic. Foarte mulţi dintre cei care te vor recruta îţi vor spune că este esenţial să ştie cât câştigai. Sfatul meu este să îi laşi în ceaţă şi să găseşti unii care au şi interesul tău în minte şi nu se gândesc doar la ei”, mai spune Liz Ryan.
Iată cum ar trebui să decurgă dialogul cu angajatorul, atunci când se aduce în discuţie aspectul salarial:
Intervievator: Şi ce salariu aţi avut la locul de muncă de dinainte?
Candidat: Perfect, haideţi să vorbim de salarii. Mă interesează joburile din această industrie unde salariile pornesc de la 3.000 de lei.
Intervievator: Dar care a fost venitul dvs. la jobul anterior?
Candidat: Ştiţi, dacă cei 3.000 de lei se află în plaja salarială pentru o poziţie în acest departament, atunci are sens pentru mine să continuăm. Dacă nu, poate că nu mă potrivesc. Nu aş vrea nicidecum să vă consum inutil timpul.
“În situaţia în care îţi vor comunica faptul că e bine că le-ai spus că te interesează o anumită plajă de venituri şi nu insistă să îţi afle salariul, iar discuţia continuă apoi în mod firesc, atunci vei înţelege că ai de-a face cu oameni, nu cu nişte fantome. E important să simţi că în locul în care te vei angaja lucrează cu adevărat oameni”, mai spune Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace.
Cele mai căutate destinaţii au fost Valea Prahovei, zona Bran-Moeciu, Bucovina şi Maramureş.
Spre deosebire de anul trecut, când zilele libere acordate de angajatori cu ocazia Sărbătorilor Pascale au făcut “punte” cu 1 Mai, în acest an minivacanţa de Paşte a fost mai degrabă un weekend prelungit, de două-trei nopţi. Nu putem vorbi, aşadar, de o comparaţie a numărului de turişti ajunşi în cei doi ani în staţiuni, pentru că raportul este dezechilibrat, se arată în comunicatul FPTR.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
La ora deschiderii Bursei Locurilor de Muncă din Târgu-Jiu, în faţa Campusului Studenţesc Debarcader al Universităţii ”Constantin Brâncuşi” erau aproximativ 300 de oameni, care aşteptau să vadă oferta angajatorilor, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Numărul mic al participanţilor l-a surprins şi pe directorul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Gorj, care se aştepta ca măcar cei aproximativ 4.000 de şomeri indemnizaţi să manifeste interes faţă de târgul de joburi.
”În sală avem 62 de reprezentanţi ai angajatorilor. Avem 1.089 de locuri de muncă, cele mai multe locuri pe care le-am avut de-a lungul timpului. Sper să găsim şi şomerii care au nevoie de locuri de muncă. Angajatorii sunt dornici, vor să găsească forţa de muncă de care au nevoie. Sunt locuri de muncă şi pentru cei cu studii superioare: inginer mecanic, inginer electric, inginer pe partea auto, inginer constructor, farmacişti. Noi i-am invitat pe absolut toţi cei care sunt şomeri indemnizaţi. Sunt în total 4.003. Este treaba dumnealor. Noi i-am invitat, ştiau din timp de această acţiune”, a declarat Romeo Chiriac, directorul AJOFM Gorj.
Sigur, există o explicaţie mai profundă, dar cel pentru care ai lucrat nu merită întotdeauna să o primească.
Una dintre cele mai mari probleme pe piaţa muncii este zidul care se ridică între ceea ce angajaţii ar vrea să spună şi ceea ce angajatorii suportă să audă. Atunci când lucrezi pentru o companie care nu e interesată de părerea ta, fii sigur că acest lucru va deveni evident. Odată ce ai înţeles că şeful tău nu vrea să te asculte, ce altă variantă ai decât să îţi cauţi alt job?
Oamenii nu se entuziasmează la ideea de a-şi căuta alt loc de muncă; ei încearcă să reziste într-o organizaţie cât de mult pot, încearcă să raţionalizeze uneori comportamentul ostil al şefului sau politici absurde de HR. Ei încearcă să aşeze lucrurile pe o traiectorie corectă.
Dar atunci când sunt “săriţi” sau se simt insultaţi de prea multe ori, ei sunt practic împinşi să caute un alt loc de muncă.
Ce pot face angajatorii? Ei bine, ei pot continua să ignore mesajele venite de la angajaţi şi să îşi asume acest stil de management sau pot să fie mai atenţi la oameni înainte ca aceştia să iasă pe uşă.
Sursa: forbes.com
Sigur, există o explicaţie mai profundă, dar cel pentru care ai lucrat nu merită întotdeauna să o primească.
Una dintre cele mai mari probleme pe piaţa muncii este zidul care se ridică între ceea ce angajaţii ar vrea să spună şi ceea ce angajatorii suportă să audă. Atunci când lucrezi pentru o companie care nu e interesată de părerea ta, fii sigur că acest lucru va deveni evident. Odată ce ai înţeles că şeful tău nu vrea să te asculte, ce altă variantă ai decât să îţi cauţi alt job?
Oamenii nu se entuziasmează la ideea de a-şi căuta alt loc de muncă; ei încearcă să reziste într-o organizaţie cât de mult pot, încearcă să raţionalizeze uneori comportamentul ostil al şefului sau politici absurde de HR. Ei încearcă să aşeze lucrurile pe o traiectorie corectă.
Dar atunci când sunt “săriţi” sau se simt insultaţi de prea multe ori, ei sunt practic împinşi să caute un alt loc de muncă.
Ce pot face angajatorii? Ei bine, ei pot continua să ignore mesajele venite de la angajaţi şi să îşi asume acest stil de management sau pot să fie mai atenţi la oameni înainte ca aceştia să iasă pe uşă.
Sursa: forbes.com