Weekendul viitor suntem/sunteţi cu toţii chemaţi la urne pentru alegerile europarlamentare.
Şi pentru ca aceste alegeri să nu producă surprize, cele două partide, PSD şi PNL, care de patru ani de zile asigură împreună guvernarea plus establishmentul, au decis să aibă loc şi alegerile locale, pentru ca organizaţiile locale să tragă nu numai pentru ele, ci şi pentru votul european al partidelor, care este un vot politic pentru partide.
Având în vedere această situaţie, cred că voturile sunt deja şi numărate.
Pentru democraţie, cu care încă ne luptăm să o înţelegem şi să o aplicăm, cumularea acestor alegeri -europarlamentare concomitent cu locale – este un lucru rău.
Pe de altă parte, dintr-o perspectivă politică, geopolitică şi nu în ultimul rând economică, această cumulare cu un rezultat aşteptat şi care nu va produce prea mari surprize, este un lucru bun.
În business, companiile, oamenii de afaceri, antreprenorii se tem cel mai mult de incertitudini, de un rezultat la care nu au răspuns.
Campania electorală pentru europarlamentare şi locale, care este la comun, a fost mai mult vizibilă pe platformele sociale – Facebook, Google, Instagram şi, nu în ultimul rând, TikTok -, adică totul s-a adunat mai mult la americani şi chinezi.
De la PSD am aflat că trebuie “să votăm româneşte”, o reclamă care aduce cu reclamele marilor retaileri străini, care ne îndeamnă să cumpărăm româneşte. Ironic, PSD-iştii sunt cei mai vehemenţi la adresa retailerilor străini, dar le-au copiat retorica.
Tot de la PSD am aflat că dacă îi votăm ne vor creşte salariile. Cred că IT-iştii, care acum sunt traşi pe dreapta ar trebui să se ducă la PSD ca să le crească salariile.
De la PNL am aflat că “taxarea redusă sprijină mediul de afaceri. Vezi măsurile PNL pentru antreprenori”.
Cred că antreprenorii ştiu că din toamnă şi de la începutul anului taxele au crescut, tocmai într-o guvernare unde este şi PNL.
Tot de la PNL, într-o altă reclamă avându-l în prim-plan pe Nicolae Ciucă, aflăm că “doar cine îşi iubeşte ţara poate ajunge preşedinte“.
Eu cred că peste 20 de milioane de români îşi iubesc ţara.
Tot de la PNL aflăm că Bucureştiul “merită un trasport public modern“. Nu cred că liderii PNL merg prea mult cu transportul public. Dacă îi iei repede, nici nu ştiu cum să bage cartela la metrou sau cum e dimineaţa în autobuz.
De la AUR, partidul care îi sperie pe toţi, şi pentru care s-au cumulat alegerile ca să nu câştige prea mult teren, aflăm că “trebuie să votăm cu Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul etc.”.
De la Alianţa Dreapta Unită, adică USR, PMP şi Forţa Dreptei, aflăm cât de proastă este alianţa PSD cu PNL.
De la niciun partid nu am aflat ce a însemnat pentru România din punct de vedere economic intrarea în Uniunea Europeană în 2007, ce impact a avut acest lucru în privinţa investiţiilor, ce impact a avut asupra economiei şi ce impact a avut asupra creşterii salariilor şi a nivelului de trai.
Datorită intrării noastre în Uniunea Europeană şi în NATO, România a reuşit să aibă o creştere economică fără precedent, fiind ţara europeană cu cel mai ridicat ritm de creştere din această perioadă, depăşind chiar şi Polonia.
Când am intrat în Uniunea Europeană, PIB-ul României, adică valoarea adăugată pe care companiile private, companiile de stat şi administraţia publică o aduc într-o economie într-un an era de 342 de miliarde de lei, adică 97 de miliarde de euro.
În 2023 PIB-ul a fost de 1.605 miliarde de lei, adică 323 de miliarde de euro, adică a crescut de peste cinci ori în lei şi de peste trei ori în euro.
Cifra de afaceri a tuturor companiilor a crescut de la 600 de miliarde de lei la 2.800 de miliarde de lei, adică aproape de cinci ori.
Exporurile au crescut de la 25,8 miliarde de euro la 86,5 miliarde de euro, adică de peste trei ori.
Importurile au crescut de la 37,6 miliarde de euro la 115,5 miliarde de euro, adică de aproape patru ori.
Numărul de salariaţi din economie a crescut de la 4,59 milioane la data intrării în Uniunea Europeană la 5,209 milioane la finalul anului trecut.
Şi apropo de productivitate, dacă numărul de salariaţi a crescut cu 13%, PIB-ul a crescut în lei de aproape cinci ori.
Această creştere a economiei, această creştere a PIB-ului şi a cifrei de afaceri obţinute de firme s-au văzut şi în bugetul celor din administraţia locală, pe care suntem chemaţi să îi votăm acum.
În momentul intrării în Uniunea Europeană, veniturile administraţiei publice locale au fost de 27,6 miliarde de lei, iar cheltuielile au fost de 25,3 miliarde de lei.
Anul trecut, administraţia locală a avut pe mână venituri de 135 de miliarde de lei şi cheltuieli de 137 de miliarde de lei, adică de peste cinci ori mai mult.
Toată această creştere a bugetelor locale vine datorită creşterii economice fără precedent adusă de fonduri europene de 80 de miliarde de euro, investiţii străine directe de peste 80 de miliarde de euro şi investiţii ale companiilor private româneşti de peste 100 de miliarde de euro.
Dacă nu ar fi fost fondurile europene, dacă nu ar fi fost investiţiile străine, dacă nu ar fi fost aceste multinaţionale pe care partidele îşi construiesc retorica negativă, România ar fi rămas mult în urmă. Companiile antreprenoriale româneşti şi statul nu ar fi avut forţa financiară să mişte lucrurile. Uitaţi-vă la Ungaria lui Viktor Orban, care de zece ani bate pasul pe loc din punct de vedere economic, iar lipsa fondurilor europene se vede din ce în ce mai mult.
În 2007 Ungaria era înaintea noastră, ca să nu mai vorbim de Polonia. Între timp, România a depăşit ca PIB Ungaria, iar anul trecut i-am depăşit pe unguri la PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare, noi urcând la 78% din media Uniunii Europene, peste Ungaria, care a fost la 76%. Polonia este la 80% din media Uniunii Europene. În 2007 eram în jurul a 50% din media Uniunii Europene.
Intrarea noastră în Uniunea Europeană a fost o decizie politică şi economică extraordinară şi ar trebui să nu uităm acest lucru, mai ales noi, cei care am trăit anii ’90, ani pierduţi din punct de vedere economic, politic şi social.
Este greu să te lupţi cu o retorică antieuropeană, anti-Bruxelles, care câştigă teren în România, aducând ca argument datele statistice pe care liderii noştri politici atât la nivel naţional cât şi la nivel local nu le stăpânesc.
Generaţiile actuale,care s-au născut după 2000, atunci când s-a luat decizia politică ca România să intre în NATO şi în Uniunea Europeană, au şansa să pornească în viaţă de la un nivel mai ridicat decât cel de la care am pornit noi. Salariul mediu era de 200 de euro, într-o variantă mai fericită, iar acum este 1.000 de euro. Sunt tineri care spun cu mândrie că ei nici nu se dau jos din pat dacă nu primesc peste 1.000 de euro.
Creşterea economică de care am beneficiat datorită intrării în Uniunea Europeană se vede, cel puţin în Bucureşti, şi în creşterea numărului de cerşetori, creşterea numărului de aurolaci şi creşterea traficului de droguri.
În anii ‘90 şi începutul anilor 2000, când s-au deschis graniţele, cerşetorii au plecat în Occident pentru că acoloo erau bani imai mulţi, în ţară fiind sărăcie. Acum, nu ştiu dacă aţi observat, se vedee o creştere a numărului de cerşetori, şi mai bătrâni şi mai tineri, aduşi de creşterea salariilor şi a puterii de cumpărare înregistrată în România în ultimii ani. La fel este şi cu aurolacii şi drogaţii.
Acesta este şi paradoxul apropierii de Uniunea Europeană.
Înainte să se ridice împotriva Uniunii Europene, a fondurilor europene, a investiţiilor străine, partidele, liderii partidelor, primarii, consilierii locali, şefii de CJ, adică autorităţile locale, ar trebui să rezolve mai întâi problema cerşetorilor, aurolacilor şi drogaţilor, care cuceresc pas cu pas, vorba lui Iohannis, cartierele şi oraşele.