BusinessMagazin

Tag: absolventi

  • Ai până în 25 de ani şi vrei să lucrezi ca stagiar la Guvern? Află care sunt condiţiile

    Programul Internship@Gov.ro are drept misiune formarea unui corp de elită alcătuit din studenţi şi tineri absolvenţi cu potenţial, în vederea îmbunătăţirii calităţii actului de guvernare şi a pregătirii acestuia pentru o carieră ulterioară în administraţia publică centrală şi locală din România. Programul îşi propune să ofere tinerilor experienţă profesională în acest sens şi aptitudini de guvernare, fiind gândit în aşa fel încât tinerii să înţeleagă mecanismul de funcţionare de la nivel central în vederea integrării lor în sistem.

    Stagiile de practică desfăşurate la Palatul Victoria se întind pe durata a două luni (iulie-septembrie) şi sunt neremunerate. În acest interval, stagiarii lucrează respectând programul de lucru al departamentului în care sunt repartizaţi, în general între intervalul orar 9-17, de luni până vineri. Stagiile debutează cu o conferinţă introductivă privind activităţile Guvernului României, respectiv cele ale Cancelariei Prim-ministrului şi ale Secretariatului General al Guvernului. La final, stagiarii sunt repartizaţi în cadrul departamentelor sau serviciilor care i-au selectat. Fiecare stagiar se află sub responsabilitatea unui îndrumător.

    Pentru a fi incluşi în program, tinerii trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele criterii de eligibilitate: să aibă cetăţenie română; să aibă vârsta de până la 25 de ani la momentul debutului programului; să fie studenţi ori tineri absolvenţi ai programelor universitare de licenţă; să cunoască bine cel puţin o limbă străină de circulaţie internaţională; să aibă cunoştinţe de bază în domeniul IT (respectiv cunoştinţe avansate pentru aplicaţii la Direcţia Servicii Online şi Design).

    Candidaţilor ce vor fi aleşi pentru lista scurtă li se vor solicita materiale justificative suplimentare în sprijinul aplicaţiei lor. Formularul de aplicaţie poate fi accesat din pagina de internet internship.gov.ro.

    Termenul limită pentru depunerea aplicaţiilor este 1 iulie 2013 inclusiv. Aplicaţiile primite ulterior nu vor fi luate în considerare.

    Tinerii selectaţi vor fi repartizaţi, în raport cu competenţele acestora, într-una dintre următoarele structuri din interiorul Palatului Victoria: Cancelaria Primului-ministru sau Secretariatul General al Guvernului.

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Absolventul “ştie tot”

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

    Nu m-aş fi gândit la egalitatea acestui adevăr aparent inegal dacă un copil de clasa a doua nu mi-ar fi spus că şi clasa întâi părea la fel de grea atunci, aşa cum este acum clasa a doua. „Eram mai mică şi nu ştiam tot ce ştiu acum, de-asta mi se părea greu„, a spus. „Dar nu pot să fiu clasa întâi când trebuie să fiu clasa a doua …„

    Mecanismul acesta este, din păcate, înţeles de majoritatea dintre noi doar odată cu trecerea timpului, nu înainte.

    Mulţi tineri confundă cantitatea de „tot„ pe care îl ştiu cu capacitatea lor de a se raporta la acele conţinuturi. Astfel, au doar un bagaj de informaţii pe care îl cară cu ei fără să ştie cum să îl folosească. Iar folosirea acestui bagaj se numeşte experienţă de viaţă. Indiferent de vârstă, avem o experinţă de viaţă, adică un grad al expunerii, care girează calitatea demersurilor în care ne angajăm. Adevărul dur este că în fiecare moment al existenţei noastre suntem într-un maxim pe care îl percepem final şi în care ne blocăm.

    Cu acest maxim luăm decizii, punem etichete şi judecăm, ştim exact ce am face dacă am fi alţii, ştim exact ce sfaturi să dăm, culmea, mai ales celor de vârstă sau cu expunere semnificativ mai mare. Tinerii vor să ardă etape, iar adulţii revelaţi îi trag înapoi. Greşesc şi unii şi alţii pentru că întâlnirea generaţiilor are loc pe un teritoriu minat: unii vor să arate cât de mult pot accelera, alţii vor să arate cât de mult pot frâna. Unii ştiu, alţii şi ştiu, şi pot. „Vremea ta/mea„ este babaul revolut cu care se sperie reciproc generaţiile între ele.

    Statisticile care publică rate de şomaj uluitoare în rândul tinerilor absolvenţi trag semnale de alarmă, dar problema este mai mult decât o problemă, este un fenomen social care poate fi, în timp, corectat. Probabil că în următorii zece – cincisprezece ani Europa nu îl va rezolva la nivelul cauzei, ci va găsi artificii şi remedii de la an la an.

    Probabil că sunt cauze multiple, dar una dintre ele este, cu certitudine, atitudinea faţă de învăţare şi aceasta este o treabă individuală, nu o treabă a Europei. Remediile pot fi o treabă sistemică, dar la nivel profund problema este una de responsabilitate individuală, de valori, şi mai precis despre valoarea învăţării. Învăţarea şi atitudinea faţă de învăţătură este o deprindere extrem de grea: presupune responsabilitate, smerenie, răbdare, participare, interes, susţinere, disponibilitate, perseverenţă, nu doar din partea copiilor şi tinerilor care se dezvoltă, ci, în acelaşi timp şi în măsură ceva mai mare, şi din partea adulţilor din jurul lor.

    Sunt destul de puţini cei care au înnăscute dorinţa şi capacitatea de învăţare (fără ca acest lucru să fie neapărat rău, este doar o realitate), cum la fel de puţini sunt şi cei forţati de viaţă să dea o mai mare valoare învăţării. Pentru majoritatea dintre noi a învăţa este ceva greu, neplăcut şi inutil. La vârsta tânără percepem că învăţăm împotriva voinţei noastre şi majorităţii covârşitoare a copiilor nu le place la şcoală. Câtora dintre noi ne-a plăcut?

    Ce este plăcut până la urmă într-un demers coercitiv de studiu? Aceasta este realitatea de la care ar fi util şi înţelept să pornim, nu este nimic de condamnat, apoi încet şi asumat şi cu răbdare, să vindem tinerilor din jurul nostru beneficiile învăţării. Smerenia în puterea exemplului este mai sănătoasă decât comparaţia, încurajarea este mai sănătoasă, dar mai greu de realizat decât controlul, fermitatea ajută mai mult decât agresivitatea, disponibilitatea este mai epuizantă decât nerăbdarea, dar cu beneficii pe termen lung, perseverenţa este mai greu de vândut decât diversitatea.

    Este mai uşor să faci să nu îi lipsească nimic copilului decât să îl înveţi să înveţe.
    Şcoala nu este un scop în sine, ci un instrument la dispoziţia fiecăruia dintre noi, educaţia însă este un scop şi o valoare în sine. Deşi fiecare om este responsabil de alegerile lui, crearea discernământului şi a dorinţei de învăţare este o responsabilitate continuă a adulţilor faţă de copii şi tineri. Nu pentru că ştim noi mai bine, ci pentru că şi înţelegem ceea ce ei doar ştiu.

  • Marius Popescu este noul director general ING Asigurări de Viaţă

    Marius Popescu, 39 de ani, lucrează în grupul ING de opt ani. El a deţinut poziţia de manager de investiţii al ING Asigurări de Viaţă (2005 – 2008), ulterior preluând mandatul de Director General al ING Investment Management România (2008 – 2010). În 2010, Marius Popescu s-a alăturat echipei ING Pensii şi începând cu iulie 2012, Popescu ocupă şi poziţia de Preşedinte al Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR).

    Marius Popescu este absolvent al programului MBA în cadrul Universităţii Saint Mary din Halifax, Canada (1999 – 2001), studii completate de numeroase certificări internaţionale în domeniul financiar: CFA (Chartered Financial Analyst, fiind membru al Toronto CFA Society şi CFA România), ACCA (Chartered Certified Accountant), CGA (Certified General Accountant, membru al CGA Canada). Recent, Marius Popescu a absolvit General Management Program, al prestigioasei Harvard Business School.

    Marius Popescu îi urmează în funcţia de Director General al ING Asigurări de Viaţa lui Bram Boon, care a deţinut această poziţie pe parcursul a două mandate: 2004 – 2008 şi 2012 – 2013. Bram Boon va ramâne membru al Consiliului de Administraţie până în luna octombrie 2013.

     

  • REPORTAJ: Bulgaria, o ţară marcată de exodul tinerilor

     Rumiana Ganeva, în vârstă de 26 de ani, lucrează la un call center, în pofida unui master în economie obţinut la cea mai bună facultate de ştiinţe economice de la Sofia.

    “Aş fi putut face asta fără diplomă”, spune ea cu amărăciune. Ea intenţionează să urmeze un al doilea master în Marea Britanie pe viitor. Bunica sa îşi va vinde apartamentul pentru a-i finanţa studiile.

    Între 20.000 şi 25.000 de tineri cu vârste între 25 şi 39 de ani pleacă în fiecare an din ţara cea mai săracă a Uniunii Europene (UE), conform unui studiu al sindicatului Podkrepa.

    Cei cu mai puţine studii se angajează în construcţii, în restaurante sau au grijă de persoane vârstnice, mai ales în Germania, Marea Britanie, Grecia sau în Italia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Băsescu: România are aproximativ 170.000 de şomeri în rândul tinerilor până în 25 de ani. Absolvenţii ar fi angajaţi dacă nu s-ar plăti doi ani CAS

     “România, din circa 650.000 de şomeri, are aproximativ 170.000 de şomeri tineri, cu vârstă până în 25 ani (…). Avem la dispoziţie 140 milioane de euro să creăm locuri de muncă strict pentru tineri. Vreau să fiu foarte clar. Asta nu înseamnă că aceşti bani se vor duce să facem un capăt de autostradă, ci la înfiinţarea de mici firme prin care tinerii până în 25 de ani să realizeze un venit şi să aibă un produs pentru societate”, a afirmat Băsescu, după Consiliul European de primăvară.

    Pe agenda reuniunii liderilor din ţările UE s-a aflat şi problema creşterii foarte mari a ratei şomajului în rândul tinerilor, considerată o problemă urgentă la nivelul Uniunii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cea mai mare dramă a României. Despre riscul de a fi tânăr în Giurgiu sau bătrân în Sălaj sau Tulcea

    ZONA “SIGURĂ” PENTRU COMPANIILE CARE AU FĂCUT NOI ANGAJĂRI ÎN ULTIMII ANI PARE A FI POPULAŢIA CU VÂRSTA CUPRINSĂ ÎNTRE 26 ŞI 45 DE ANI, iar această ipoteză a specialiştilor din domeniul resurselor umane poate fi dovedită şi statistic. Peste 3,3 milioane de contracte active de muncă dintr-un total de 5,6 milioane de contracte din toată ţara sunt încheiate cu angajaţi care au vârsta cuprinsă între 26 şi 45 de ani, potrivit datelor extrase la finele lunii trecute de Inspecţia Muncii din Revisal, aplicaţia componentă a sistemului ReGES (Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor). O mare parte dintre aceşti angajaţi au intrat pe piaţa muncii în anii de boom economic, când marile companii făceau mii de angajări în fiecare an, iar aceştia migrau uşor de la o companie la alta pentru un plus de 20 – 30% la salariu, pentru că aveau oportunităţi destule.

    Nu de aceleaşi privilegii au beneficiat însă şi tinerii care ar fi trebuit să devină angajaţii crizei şi care, cu greu, au reuşit să obţină un job – de cele mai multe ori pe perioadă determinată. Mai puţin de 600.000 de tineri până în 25 de ani au contracte de muncă active în prezent, deşi anual de pe băncile şcolilor ies peste 200.000 de absolvenţi de liceu şi aproape 100.000 de absolvenţi de facultate.

    DIN STATISTICI SE OBSERVĂ FAPTUL CĂ, ÎN PRIVINŢA FORŢEI DE MUNCĂ, SUNTEM O SOCIETATE RELATIV TÂNĂRĂ, că toate programele de restructurare începute la mijlocul anilor ’90 se văd în structura acesteia, deoarece pe segmentul de peste 46 de ani numărul contractelor este foarte mic, este de părere avocatul în dreptul muncii Costel Gîlcă, managing partner al casei de avocatură SCPA Gîlcă & Vasiliu.

    “Avem o forţă de muncă exuberantă, însă lipsită de experienţă, având în vedere că de regulă se iese repede de pe piaţa forţei de muncă din România, ceea ce, evident, are repercusiuni asupra experienţei profesionale. Nu există schimb intergeneraţional de experienţă – dacă ar fi să facem un grafic, am vedea o intrare bruscă pe piaţa forţei de muncă şi o ieşire la fel de bruscă. Totuşi, la nivelul absorbţiei tinerilor pe piaţa forţei de muncă, România stă foarte bine prin comparaţie cu celelalte state europene, cum e Spania, unde şomajul în rândul tinerilor este de 35%”, mai adaugă avocatul Costel Gîlcă.

    Pe de altă parte, nimeni nu angajează tineri absolvenţi pe motiv că nu au experienţă şi că trebuie să investească mult în ei până când vor deveni productivi, spune Cristina Săvuică, managing partner al grupului Lugera & Makler, liderul pieţei locale în recrutare şi leasing de personal. Compania a început un proiect – Guvernul Lugera – prin care îşi propune să atragă tinerii talentaţi, iar pe cei mai buni să îi cheme, de exemplu, la şedinţele lunare de board ale companiei pentru a dobândi experienţă.

  • Muncă la negru, disponibilizări şi mai puţini absolvenţi angajaţi – efectele creşterii contribuţiilor de sănătate

    Potrivit noului proiect de lege a sănătăţii (art. 154), cotele procentuale la contrubuţia la asigurările sociale de sănătate plătită de angajator este de 5,2%, aplicată la salariul mediu brut pe ţară, pentru fiecare angajat care câştigă mai puţin decât media. “Majorarea contribuţiilor pentru sănătate ar creşte foarte mult cheltuielile multor sectoare: hoteluri, restaurante, construcţii, textile etc. Toate acestea au foarte mulţi angajaţi dacă nu cu salariul minim pe economie, cel puţin cu salarii sub salariul mediu”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Vânătorii de meserii

    “De cizia Ministerului Educaţiei de a renunţa la şcolile de arte şi meserii a avut un efect dezastruos în rândul multor angajatori, care s-au văzut nevoiţi să găsească soluţii din resurse proprii pentru că nu-şi pot desfăşura activitatea fără oameni calificaţi într-o anumită meserie”, spune Maria Grapini, directorul general al Pasmatex. Afacerea pe care o conduce în industria textilă resimte puternic lipsa absolvenţilor de şcoli de arte şi meserii. Grapini ar avea nevoie de ţesători, croitori, confecţioneri, manipulatori, însă nu mai găseşte în piaţă oameni cu aceste calificări, iar forţa de muncă pe care a avut-o la deschiderea companiei a îmbătrânit şi trebuie înlocuită.

    Pe de altă parte, la poarta fabricii vin numai candidaţi cu diplomă de facultate care sub nicio formă nu şi-ar dori să lucreze pe linia de producţie şi cu atât mai puţin să fie plătiţi cu salariul aferent acelor poziţii. “Nu am ce să fac cu atâţia absolvenţi de facultate. Într-o companie nu poţi să lucrezi numai cu oameni cu studii superioare. Avem nevoie şi de operatori, iar cei care au terminat Facultatea de Textile vor, la rândul lor, mai mult de atât”, comentează Grapini.

    În aceste condiţii, nu rămâne decât o singură variantă la care pot apela industriaşii, primii afectaţi de dispariţia “meseriaşilor”. Aceştia trebuie să-şi asume preluarea unor muncitori necalificaţi din piaţă pe care să-i specializeze din resurse proprii. “Nu este deloc simplu să iei un om care nu ştie nimic despre această meserie şi să-l înveţi totul de la zero. Trebuie să aibă un instructor cel puţin trei luni de zile, timp în care el nu produce nimic, deşi eu sunt obligată să-l plătesc cu 1.000 de lei pe lună”, explică directorul general al Pasmatex şi preşedintele Federaţiei Patronale a Textilelor, Confecţiilor şi Pielăriei. Maria Grapini spune că Pasmatex a obţinut deja certificarea de a instrui oameni în domeniu, adică şi-a creat propria şcoală de meserii.

    De multe ori, aceste măsuri sunt în zadar pentru că mulţi nici măcar nu aleg să rămână în companie după ce termină specializarea fie pentru că nu se descurcă cu aparatura, fie pentru că, pur şi simplu, nu sunt atraşi de meserie. Grapini vorbeşte despre o rată de fluctuaţie de 65%-70% în cadrul firmei pe care o conduce, ceea ce face efortul de a pregăti oameni cu atât mai costisitor. Nu este vorba doar de salariile plătite degeaba în lunile de pregătire, ci şi de taxele plătite la stat pentru acei oameni şi mai ales pentru că imediat procesul trebuie reluat. Asta înseamnă alte câteva luni în care oameni nou angajaţi nu sunt realmente productivi pentru că trebuie să fie mai întâi instruiţi.

    Tot acest traseu putea fi evitat până la desfiinţarea şcolilor de arte şi meserii, în cadrul cărora se făceau nu numai o pregătire teoretică, ci şi stagii de practică în cadrul companiilor. Sub presiunea oamenilor de afaceri şi a conştiinţei faptului că un sistem de învăţământ solid trebuie să poată pregăti nu numai specialişti, ci şi muncitori calificaţi, Ministerul Educaţiei pare să-şi reconsidere poziţia cu privire la nevoia existenţei şcolilor de meserii. “Există un proiect la nivel ministerial pentru revitalizarea învăţământului profesional.

    Nu ştim însă când anume vor fi reintroduse în sistem aceste şcoli”, au declarat pentru BUSINESS Magazin reprezentanţii Ministerului Educaţiei. Deşi pe site-ul instituţiei încă mai există categoria “Învăţământ profesional – şcoala de arte şi meserii”, cele mai recente informaţii postate sunt din 2007 şi 2008. De atunci, nimic nou. Promisiunile ministerului nu valorează însă foarte mult în ochii oamenilor de afaceri. “Ne cheamă la întâlniri, dar totul este formal. Cel care trebuie să ne asculte vorbeşte la telefon, nu notează nimeni nimic, nu bagă la cap şi nici nu transmite mai departe. Stăm până crăpăm şi apoi luăm măsuri făcute pe picior”, spune omul de afaceri Ioan Popa, proprietarul Transavia.

    Din punctul său de vedere, lipsa şcolilor profesionale nu este altceva decât un dezastru care se poate transforma în cea mai mare catastrofă a ţării în următorii ani. “Iei omul de pe stradă şi îl pui să amestece coca să facă pâine, dar nu are o minimă pregătire teoretică. Învaţă doar să facă mecanic. Şi asta pentru că toată lumea face facultate”, adaugă Ioan Popa.

  • Aproape două treimi dintre absolvenţii de studii superioare se angajează în România

    Studiul a fost realizat în cadrul proiectului european DOCIS – Dezvoltarea unui sistem operaţional al Calificărilor din învăţământul superior din România şi vizează integrarea absolvenţilor recenţi de învăţământ superior pe piaţa muncii. Potrivit studiului, dintre absolvenţii incluşi în eşantionul studiului, 67% sunt angajaţi şi 26% nu au un loc de muncă, această categorie incluzându-i atât pe şomeri, cât şi pe cei aflaţi în afara pieţei muncii din diferite motive. Venitul lunar mediu net al unui absolvent de studii superioare din ultimii cinci ani este de 1.087 lei, mai arată autorii studiului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dezastrul de la bacalaureat creşte numărul şomerilor. Câţi absolvenţi sunt înregistraţi ca şomeri

    Din datele centralizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) până în 25 septembrie au fost înregistraţi ca şomeri aproximativ 54.000 de tineri absolvenţi. Dintre aceştia, 41.851 beneficiază doar de măsuri active de ocupare (consiliere, formare profesională, mediere în muncă) fără să primească indemnizaţie de şomaj. “Nu s-au înscris la timp. Mulţi tineri nu au ştiut că trebuie să se înregistreze în 60 de zile de la absolvire pentru a putea beneficia de indemnizaţia de şomaj”, a declarat preşedintele ANOFM. Silviu Bian a declarat că, de anul viitor, ANOFM se gândeşte să organizeze mai multe acţiuni cu elevi din clasele a XI-a şi a XII-a şi cu studenţii din ultimii ani pentru a-i informa despre facilităţile de care pot beneficia şi de paşii pe care trebuie să-i urmeze.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro