BusinessMagazin

Tag: oameni

  • Job plătit cu peste 8000 de dolari pe lună în Bucureşti. Ce trebuie să faci

    Compania internaţională de recrutare Crossover a publicat un anunţ pe site-ul ejobs pentru un job plătit cu 8250 de dolari pe lună. Postul cu pricina este de “Product Owner”.

    Viitorul angajat va lucra online şi va colabora cu oameni prin email, chat sau conferinţe video. Acesta va lucra din Bucureşti, full time, cu un progam de 40 de ore pe săptămână şi va fi plătit cu 50 de dolari pe oră, ajungând până la 8.250 de dolari pe lună.

    Sunt aşteptaţi să-şi depună CV-urile candidaţii cu o experienţă de peste trei ani în poziţie de management/executive. De asemenea, persoanele interesate trebuie să aibă un nivel bun de cunoaştere a limbii engleze şi să aibă un background în programare. În plus, candidatului trebuie să îi placă să coordoneze şi să inspire oameni, trebuie să ia decizii rapide şi să fie atent la detalii.

    Cel care va ocupa postul de product owner va fi responsabil pentru gestiunea relaţiei dintre echipa de dezvoltare a produsului şi consumatori. Va lucra alături de ingineri şi va stabili priorităţile programului.

  • Vasile Vînătoru, un primar din judeţul Vaslui: “Numai cine este bolnav de răutate nu se poate bucura când vede cum o comunitate se dezvoltă”

    Banca nu este doar un “scaun lung şi îngust pentru două sau mai multe persoane” sau o insituţie financiară, ci şi o comună din judeţul Vaslui. Comuna Banca a ieşit în evidenţă datorită investiţiilor făcute în dezvoltare, investiţii coordonate de primarul Vasile Vînătoru, potrivit banca.ziare.com

    Aceasta a reuşit să asfalteze drumul spre satul Banca (parte a comunei), iar locuitorii satului Salcioara sunt racordaţi la reţeaua de gaz.
    “Primarul nu are culoare politică. Şi de aceea toţi pun umărul la realizarea proiectelor lansate de administraţia locală. Împreuna trebuie să lucrăm în folosul cetăţenilor din comună. Un primar trebuie să aibă continuitate ca să poată finaliza proiectele”, a spus Vînătorul pentru sursa citată.

    “Cu forţe proprii am împădurit alte 10 hectare de teren.  De asemenea, avem apoi un alt proiect pentru împădurirea unor suprafeţe de teren care-i realizat în proporţie de 70%. Am reuşit să asfaltam drumul pana la Banca sat şi avem proiecte de alimentare cu apa, canalizare şi drumuri asfaltate pentru fiecare sat al comunei. O reuşită este reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare din satele Tîfu şi Miclesti. “, a adăugat el.

    Nu i-a fost uşor să realizeze aceste lucruri deoarce opozanţii i-au pus beţe în roate la fiecare ocazie, potrivit spuselor lui. “”Au spus la un moment dat ca sunt arestat. Au reclamat totul, orice lucrare. Raspunsurile primite arata clar ca nu s-au comis ilegalitati. Obligatia mea acum este sa discut cu oamenii. Am asteptat sa vina raspunsurile oficiale pentru a avea ce sa le arat. Voi merge si le voi arata oamenilor cum sta realitatea. “, s-a apărat el.

    “Numai cine este bolnav de răutate nu se poate bucura când vede cum o comunitate se dezvoltă, când vede cum apar şi în această zonă vitregită comune europene.”, a concluzionat el.

  • Diferenţele culturale dintre est şi vest, în câteva imagini simple

    Diferenţele culturale dintre lumea occidentală şi cea asiatică pot reprezenta diferenţa dintre un contact, o discuţie şi o afacere reuşite şi un eşec pe linie. Yang Liu este un artist grafic care oferă un prim set de diferenţe culturale dintre cele două lumi, de ajutor în a înţelege modul în care oamenii privesc lumea, relaţiile cu ceilalţi, dar şi modul în care oamenii vorbesc despre ei, despre ceilalţi sau despre ideile lor. Yang Liu s-a născut în China, dar la vârsta de 13 ani, în 1990, s-a mutat la Berlin. După alţi 13 ani artistul a demarat un proiect despre diferenţele culturale dintre cele două lumi, în câteva zeci de ilustraţii în roşu şi albastru, dintre care vă prezentăm câteva.

  • Omul care a creat locul de muncă ideal pentru angajaţi. Aceştia au o cameră pentru dormit, un patinoar şi chiar un studio de înregistrări

    “Biroul nostru este foarte “fun” încă de la intrare unde avem o tablă gigantică de şah. Avem o fântână japoneză, un studio de înregistrări, sală de sport şi un bar uriaş. Chiar avem şi o cameră unde oamenii pot dormi pentru o jumătate de oră dacă au nevoie”, a declarat Lawrence Jones, şeful UKFast, companie ce oferă servicii de web hosting şi cloud, potrivit Daily Mail.

    Multimilionarul a înfiinţat compania alături de soţia lui acum 16 ani şi crede că un mediu relaxat contribuie foarte mult la productivitatea companiei. În plus, acesta spune că niciunul dintre cei 255 de angajaţi nu şi-a luat nicio zi liberă pe motiv că sunt bolnavi.
    “Plănuim să adăugăm şi un loc unde oamenii pot să-şi lase animalele de companie. Cred că este necesar să creem un loc distractiv de muncă pentru ca echipa să fie productivă şi am încredere în angajaţii mei că o să-şi facă treaba cum trebuie”, a mai spus el.

    Dacă asta nu era îndeajuns, pe timpul veri, compania a transformat parcarea într-o plajă, pentru care s-au adus 120 de tone de nisip, iar la petrecerea de Crăciun din 2014 a oferit premii în valoare de 77.000 de lire sterline.

    “Anul trecut am cumpărat un hotel în Elveţia pentru a putea aranja călătorii distractive. Angajaţii pot să-şi aducă prietenii şi familiile dacă vor. Am o echipă dedicată şi vreau să le arăt oamenilor că sunt apreciaţi. Dacă nu au o zi bună pot să plece acasă mai devreme, dacă nu se simt bine pot să meargă la sală”, a spus el. “Cu siguranţă sunt cel mai “fun” şef din Marea Britanie”, a adăugat el.

    Iar acum, pentru Crăciun, Jones a aranjat un patinoar de 200 de metrii pătraţi unde angajaţii îşi pot invita prietenii şi familia să patineze, după orele de muncă.

    “Am început compania într-un dormitor, iar acum este evaluată la 250 de milioane de lire sterline. Asta dovedeşte că dacă îţi tratezi bine angajaţii şi afacerea o să crească”, a încheiat Jones.

  • Cartea de fizică care s-a vândut mai bine decât “Fifty Shades of Grey”

    De când a fost publicată în septembrie, cartea lui Carlo Rovelli, “Seven Brief Lessons on Physics”, s-a vândut mai bine în Italia decât hit-ul lui E.L. James “Fifty Shades of Grey”, potrivit The Spectator.

    Cartea are succes şi în limba engleză deoarece s-a vândut foarte repede, devenind un succes important pentru editura Penguin.
    Fizica nu este un subiect foarte sexy şi nu este căutat de foarte multă lume. Potrivit Business Insider, fizica este un subiect mai puţin popular în Statele Unite decât tehnologia, ingineria sau matematica.

    Care este secretul lui Rovelli?

    În primul rând, Rovelli este un expert în domeniu. Este fizician teoretician, iar subiectul principal al acestuia este gravitaţia cuantică. Gravitaţia cuantică este o ramură a fizicii teoretice care are ca obiectiv unificarea mecanicii cuantice cu relativitatea generală, încercând astfel să explice interacţiunea gravitaţională din punct de vedere cuantic, potrivit Wikipedia.

    În al doilea rând, Rovelli este scriitor de ştiinţă populară şi are un obiecei de a transforma idei complexe în concepte clare şi simple.
    Un alt avantaj al cărţii sale este faptul că este foarte mică. Are doar 78 de pagini şi nu intiminează cititorii.

    “Această carte a fost scrisă pentru oamenii care nu ştiu nimic despre ştiinţa modernă. Ce este căldura? Ce este spaţiul? Ce este timpul? Şi câte mistere mai sunt în univers. Cartea se concentrează pe lucrurile pe care nu le ştim decât pe cele care le cunoaştem deja”, a spus Rovelli într-un clip promoţional al cărţii.   

  • Cea mai frumoasă destinaţie turistică din Maramureş

    Poienile Izei – Cea mai frumoasa destinatie turistica din Maramures. Un titlu care descrie cel mai bine localitatea Poienile Izei. Nu o spun pentru ca locuiesc aici, ci pentru ca asa este, si vreau sa exemplific de ce este asa.Poienile Izei – Cea mai frumoasa destinatie turistica din Maramures. Un titlu care descrie cel mai bine localitatea Poienile Izei. Nu o spun pentru ca locuiesc aici, ci pentru ca asa este, si vreau sa exemplific de ce este asa.

    Incep cu un fact, in care Uniunea Europeana a pozitionat Poienile Izei, pe locul 2 in Maramures, ca si potential turistic, doar Breb-ul surclasand Poienile Izei, dar eu vreau sa va explic de ce este cea mai frumoasa din Maramures.

    Principala atractie este peisajul care inconjoara localitatea, frumusetea oamenilor locului, costumele traditionale, care fara modestie sunt cele mai frumoase, atat din punct de vedere al modelelor, cat si a culorilor.

    Spre surprinderea multora, tinerii si oamenii din localitate poarta cu mandrie costumele traditionale, si numai ca le poarta, ci isi si fac costume noi, pentru ca si-au dat seama, ca aceste costume reprezinta o valoare autentica, si plus de asta le ofera o prestanta, pentu ca le poarta cu mandrie.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Cea mai frumoasă destinaţie turistică din Maramureş

    Poienile Izei – Cea mai frumoasa destinatie turistica din Maramures. Un titlu care descrie cel mai bine localitatea Poienile Izei. Nu o spun pentru ca locuiesc aici, ci pentru ca asa este, si vreau sa exemplific de ce este asa.Poienile Izei – Cea mai frumoasa destinatie turistica din Maramures. Un titlu care descrie cel mai bine localitatea Poienile Izei. Nu o spun pentru ca locuiesc aici, ci pentru ca asa este, si vreau sa exemplific de ce este asa.

    Incep cu un fact, in care Uniunea Europeana a pozitionat Poienile Izei, pe locul 2 in Maramures, ca si potential turistic, doar Breb-ul surclasand Poienile Izei, dar eu vreau sa va explic de ce este cea mai frumoasa din Maramures.

    Principala atractie este peisajul care inconjoara localitatea, frumusetea oamenilor locului, costumele traditionale, care fara modestie sunt cele mai frumoase, atat din punct de vedere al modelelor, cat si a culorilor.

    Spre surprinderea multora, tinerii si oamenii din localitate poarta cu mandrie costumele traditionale, si numai ca le poarta, ci isi si fac costume noi, pentru ca si-au dat seama, ca aceste costume reprezinta o valoare autentica, si plus de asta le ofera o prestanta, pentu ca le poarta cu mandrie.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Detalii bizare despre viaţa unui dictator. A scris şase piese de operă în doi ani şi a susţinut că el a inventat hamburgerul

    Kim Jong-il a condus Coreea de Nord timp de 17 ani până la momentul morţii sale în 2011 la vârsta de 69 de ani.

    Potrivit Mirror, dictatorul a emis decrete bizare de-a lungul timpului şi a cultivat cultul personalităţii timp de 17 ani.

    1. Potrivit biografiei oficiale, naşterea sa a fost prevestită de o rândunică, iar la momentul naşterii au apărut pe cer două curcubee şi s-a născut o nouă stea în cosmos

    2. Kim Jong-il este cel mai bun jucător de golf din lume. La vârsta de 62 de ani, Kim a sărbătorit pe terenul de golf, completând un joc de 72 de găuri din 34 de lovituri, adică un record mondial. În plus, se pare că atunci a jucat pentru prima dată golf.

    3. În 2004, fostul chef al lui Kim a dezvăluit că liderul Coreei de Nord avea oameni în staff care aveau grijă ca dictatorul să mănănce boabe de orez uniforme ca mărime şi culoare.

    4. Pentru că era nemulţumit de calitatea filmelor regizorilor nord-coreeni, dictatorul a aranjat răpirea a doi regizori sud-coreeni pe care i-a obligat să turneze filme. Cei doi au relizat o serie de pelicule printre care şi Pulgasari, copie după Godzilla.

    5. În 2007, doctorul i-a spus lui Kim să renunţe la fumat. Acesta a făcut în tocmai, dar s-a gândit că ar fi mai bine dacă nu mai fumează nimeni în ţară, aşa că a interzis fumatul în Coreea de Nord.

    6. Avea o coleţie de peste 20.000 de filme străine. Printre favoritele lui se numără Rambo şi Friday 13th.

    7. După ce a suferit o accidentare la spate în urma unui accident de călărie, lui Kim i-au fost prescrise analgezice. Temându-se că ar deveni dependent, el a ordonat mai multor oameni din stafful său să primească aceeaşi doză de medicamente. Dacă tot devine dependent, măcar să nu fie singur.

    Şi acum urmează câteva şi mai ciudate

    8. În 2004, Kim Jong-il a susţinut că el a inventat hamburgerul

    9. A scris şase piese de operă în doi ani.

    10. Titulatura neoficială a lui Kim era “Creierul central”.

    Şi la final, în 1950 a construit un întreg oraş, Kijong-Dong, care a fost creat special pentru propagandă. Şi în ziua de azi oraşul a rămas nelocuit.

  • Maşina care merge cu lemne. Poate atinge o viteză de 60km/h – FOTO

    Deşi preţul barilului de petrol este foarte mic, benzina este încă foarte scumpă. Aşa că este normal ca oamenii să se îndrepte spre alte metode, mai ieftine, pentru a-şi alimenta automobilele.

    Astfel, un număr tot mai mare de ucrainieni, pentru a economisi bani, îşi alimentează maşinile cu lemne, potrivit Odditycentral.com
    Conceptul nu este unul nou, oameni s-au folosit de lemne pentru a porni automobilele de multă vreme. Acestă metodă era foarte populară în timpul Primului Război Mondial şi celui De-al Doilea Război Mondial ( când sute de mii de maşini fuseseră transformate în acest fel pentru a se putea deplasa chiar şi în lipsa surselor de petrol şi gaz). Însă s-a renunţat la această practică între timp.

    În Ucraina revine acest trend şi tot mai mulţi ucrainieni îşi montează boilere şi cazane. Mecanismul este simplu. Lemnul este pus pe foc, într-un cazan ataşat maşinii, iar arderea produce nitrogen, hidrogen şi monoxid de carbon.

    Eugen Chernigov (36 de ani), profesor de fizică şi matematică, a fost nemulţumit de faptul că benzina este prea scumpă şi a decis să-şi modifice vechiul Opel astfel încât să meargă cu lemne. Pentru a realiza mecanismul, Chernigov a căutat informaţii pe internet şi a studiat cărţi timp de două luni. Chernygov a ataşat un fel de sobă pentru lemne şi o canistră în partea din spate a maşinii sale. Gazul emis prin arderea lemnului este stocat în recipientul metalic, apoi acesta este filtrat şi răcit şi alimentat în motor.

    Astfel maşina consumă în jur de 18 kg de lemne la suta de kilometri, iar totul costă doar 10 hryvna (un litru de benzină costă,  în medie, 20 de hryvna). Potrivit lui Chernigov, automobilul poate atinge viteze de 60 de km/h. 

  • În aşteptarea noului Centru Vechi

    Cât ne costă închiderile din Centrul Vechi?

    Există alte zone de interes pentru proprietarii care şi-au crescut afaceri în centrul istoric al capitalei?

    Ce afaceri generează Centrul Vechi şi cu cât vor fi reduse acestea, odată cu aplicarea legii promulgate de preşedintele României?

    Ce investitori şi antreprenori sunt interesaţi în continuare de Centrul Istoric?

    La ce costuri se ridică valoarea consolidărilor pentru clădirile vizate de legea recent promulgată?

    Ajung la Lupoaică, locul de întâlnire pentru majoritatea celor care ies în Centrul Vechi. Un domn în jur de 50 de ani, cu fular cu model Burberry, mă întreabă: „Is this the Old City“?, indicând Piaţa Unirii, cu luminile de sărbători proaspăt aprinse, direcţie spre care mergea majoritatea mulţimii. „No, actually this is it“ – îi arăt eu strada Lipscani, mai degrabă întunecată, încă nedecorată cu lumini de sărbătoare şi pe care se plimbă doar câţiva oameni. „Are you sure?“ întreabă domnul cu fular şi înaintează totuşi uşor ezitant, după ce îi confirm. Mă adâncesc şi eu în Centrul Istoric şi constat că ghirlandele luminoase ce legau în vara aceasta clubul La Muse, ce funcţiona în foaierul teatrului de pe Lipscani, de partea cealalată, unde se află magazinul H&M, nu sunt aprinse.

    Vizavi de H&M, se află şi un cordon galben al Poliţiei Locale care interzice intrarea pe coridorul unei clădiri părăsite, ce adăposteşte în faţă o veche cabină de telefon şi numeroase desene graffiti. Pe Smârdan nu mai există nicio urmă care să indice că aici a funcţionat restaurantul Taverna Racilor, care fusese inaugurat în urmă cu doar trei luni, la fel şi firma luminoasă care îşi atrăgea vizitatorii în clubul de noapte de alături. Barul La Comedie, aflat lângă teatrul omonim, funcţionează în schimb în continuare. Sucursala BCR care funcţiona vizavi de Banca Naţională a României îşi anunţa mutarea încă de la data de 14 octombrie, clădirea fiind acum goală. Divan Express, aflat de mai mulţi ani într-o clădire de pe Strada Franceză şi de care îmi amintesc că era atent decorată în interior în stil turcesc, îşi trimite clienţii în fast-food-ul din Piaţa Romană: „Pentru că o parte din clădirea în care activăm noi în Centrul Vechi nu corespunde din punct de vedere al siguranţei la incendiu, ne mutăm“.

    Gabroveni pare cea mai afectată: Biutiful, restaurantul de lux din grupul Fratelli, anunţă că „Pentru moment este închis“, iar Mojo, pubul despre care ştiam că a fost deschis de un britanic şi care funcţiona încă din 2009 pe trei niveluri, are de asemenea lacăte pe uşă. Mesaje cu „de închiriat“ ori „în curs de relocare“ sau  „ne-am relocat“ sunt răspândite pe toate străzile Centrului Vechi, iar din unele se distinge chiar revolta celor ce le-au deschis: „Nomad Skybar funcţionează într-o clădire consolidată, pe baza Autorizaţiei de funcţionare emisă de Primăria Sectorului 3, Autorizaţiei de Construcţie emisă de PMB, Autorizaţiei de Construcţie pentru firme luminoase emise de PMB, Autorizaţiei de Mediu emisă de ANPM, Autorizaţiei Sanitar -Veterinară emisă de DSPMB şi a Avizului de Securitate la Incendiu emisă de ISU. Conform modificării legislaţiei de la 5 noiembrie, peste noapte şi fără termen de implementare, suntem nevoiţi să închidem locaţia până la alinierea totală la normele actuale de funcţionare şi de transformare a avizului ISU în autorizaţie ISU. Majoritatea covârşitoare a locaţiilor de orice fel din România, inclusiv instituţii publice foarte importante, se află în aceeaşi situaţie Menţionăm că securitatea a fost şi rămâne obiectivul principal. Orice măsură suplimentară propusă, inclusiv colaborarea cu o firmă privată de pompieri cu maşina închiriată în faţa locaţiei pentru prevenirea 100% a riscului de incendiu, ne-a fost refuzată.  Locaţii ca ale noastre funcţionează peste tot în lume în condiţii identice cu ale noastre. Mulţumim pentru înţelegere. Ne vedem în decembrie!“. Mesajele din Centrul Istoric sunt relevante pentru atitudinea antreprenorilor ce şi-au întemeiat afaceri aici. Dintre antreprenorii contactaţi de Business Magazin, unii au declarat că nu vor să discute subiectul legii privind interzicerea funcţionării în spaţii cu risc seismic clasa I. „Nu încă, poate peste o săptămână, nu vreau să atrag mai mult rău“, îmi spunea la telefon, pe un ton realmente trist, un om de afaceri britanic ce miza pe dezvoltarea centrului istoric pentru afacerea sa; un altul vorbea despre o relocare, tot în Centrul Istoric, iar un al treilea, despre încercarea de a obţine o expertiză, ţinând cont de faptul că cea mai recentă data tocmai din anul 1993. 


    CÂT PIERDE CENTRUL VECHI DE FAPT?

    O statistică mai exactă a situaţiei o oferă însă Octav Dura, preşedintele Asociaţiei Comercianţilor din Centrul Istoric (ACCI), care reprezintă 60% din cele peste 200 de locaţii din Centrul Vechi. ACCI este formată din peste 50 de membri, iar fiecare dintre ei deţine între una şi trei locaţii (grupul City Grill are trei locaţii, Saint Patrick’s – două, Freddo – trei, Vintage – patru). „Astăzi în Centrul Istoric sunt încadrate în clasa I de risc seismic 14 clădiri, din peste 200 ale comercianţilor ce funcţionează aici, astfel că sunt afectate în jur de 5% din afacerile din Centrul Istoric; sunt într-adevăr afaceri în care oamenii au investit, dar nu trebuie să gândim că se va închide Centrul Istoric din cauză că 5% au fost nevoiţi să închidă“, descrie Dura situaţia. Pe site-ul Primăriei Bucureşti se află o listă de 176 de clădiri încadrate la clasa I de risc seismic – pericol public, iar alte 182 de clădiri sunt clasate la clasa I de risc seismic, majoritatea fiind aflate în centrul oraşului. Cele mai multe dintre acestea se află însă în centru, iar Dura explică mai exact cum este delimitat spaţiul comercial al centrului istoric: „Centrul Istoric este delimitat de zona Bulevard – de la statuia lui Mihai Viteazu până-n Cheiul Dâmboviţei – şi între Calea Victoriei şi bulevardul I. C. Brătianu“. Potrivit lui, parte din oamenii de afaceri ce îşi aveau activitatea între aceste limite încearcă să se relocheze în spaţiile reabilitate disponibile, aflate tot în zona Centrului Vechi.