Tag: antreprenori

  • Generaţia titanilor tehnologiei începe să iasă din scenă

    Steve Jobs n-a fost niciodată un elev model. Dimpotrivă, ca mai toţi miliardarii din lumea tehnologiei, ligă din care face parte şi Bill Gates de la Microsoft, Larry Ellison de la Oracle sau Michael Dell, a plecat de pe băncile facultăţii pentru a deveni unul dintre antreprenorii anilor ’70 – ’80 din Silicon Valley. A început să vândă în 1976, împreună cu Steve Wozniak, Apple-1, un computer fără tastatură sau monitor care costa la acea vreme 700 de dolari din care 20 profit şi care, ca o paranteză, a fost vândut anul trecut ca piesă de colecţie la o licitaţie pentru mai bine de 213.000 de dolari. Ceva mai târziu a apărut şi iMac-ul şi apoi restul produselor al căror nume începe cu litera i, idee care făcea referire la internet, individualitate, instruire, informare şi inspiraţie, după cum a dezvăluit ulterior fondatorul Apple.

    Din acest an Steve Jobs se retrage din funcţia de director executiv pentru a doua oară în istoria companiei, mutare care a zguduit recent industria tehnologiei. Dar dacă în trecut decizia a aparţinut consiliului de administraţie care a realizat însă destul de repede greşeala făcută, de astă dată Jobs a ales să plece pe fondul problemelor de sănătate din ce în ce mai grave cu care s-a confruntat în ultimii ani. Fondatorul Apple a fost diagnosticat în urmă cu opt ani cu cancer pancreatic, boală care şi-a lăsat destul de mult amprenta de-a lungul ultimilor ani, făcându-l acum pe omul de afaceri aproape de nerecunoscut.

    Generaţia titanilor tehnologiei (GALERIE FOTO)

    În tot cazul, Steve Jobs rămâne o emblemă în Silicon Valley, un antreprenor şi executiv responsabil împreună cu alţii din generaţia sa de temeliile tehnologiei şi a cărui plecare marchează sfârşitul unei ere, nu neapărat doar pentru Apple. “Aproape că a devenit un personaj mitic”, crede Jim Kouzes de la Leadership Challenge Forum, care studiază de 30 de ani directori executivi renumiţi din lume. Nimic de zis, personajele industriei IT de dinainte de anul 2000 au avut de partea lor vremurile, conjunctura şi locul gol pentru inovaţie, însă fără ei, lucrurile ar fi arătat probabil cu totul altfel.

    Toţi au pornit de jos. Bill Gates, Michael Dell sau Larry Page şi Sergey Brin au devenit antreprenori în camerele de cămin de la facultate ori într-un garaj, cu bani puţini şi fără prea mari aşteptări. Alţii, cum a fost şi cazul lui Larry Ellison, au petrecut ani buni ca angajaţi de rând în alte companii până când au decis să pornească pe cont propriu. Au fost însă dispuşi să rişte, au învăţat din greşeli şi au mers înainte chiar dacă fără nicio garanţie că ideile lor de afaceri vor avea succes. Şi totuşi, companiile pe care le-au clădit au devenit de-a lungul timpului coloşii tehnologiei, iar ei, antreprenorii, se numără printre cei mai bogaţi oameni din lume, cu averi estimate la cel puţin câteva, dacă nu chiar zeci de miliarde de dolari.

    Implicarea lor zilnică în afacere a fost esenţială în toată această ecuaţie. Imperiile pe care le-au ridicat s-au învârtit în cea mai mare parte a cazurilor chiar în jurul fondatorilor şi a viziunii lor, pentru că, practic, carisma, strategiile şi tacticile lor de marketing au fost cele care au propulsat produsele pe lista de cumpărături a consumatorilor – ar fi fost oare iPhone la fel de popular dacă lansarea era făcută de altcineva decât Steve Jobs? E drept, au existat şi câteva excepţii, însă prea puţine; Pierre Omidyar, de pildă, n-a fost niciodată implicat în afacerea eBay. A lăsat-o pe mâinile altora şi şi-a dedicat timpul pasiunilor sale şi proiectelor filantropice ale Omidyar Network, organizaţia înfiinţată împreună cu soţia sa, Pam.

  • Tineri antreprenori care s-au facut remarcati pana la varsta de 30 de ani

    Brynn Jinnett (27 ani), balerina de meserie, a avut un rol in
    recenta pelicula americana aparuta in primavara si in
    cinematografele din Romania, “Black Swan”, productie ce i-a adus
    lui Natalie Portman mult-ravnitul trofeu de Oscar. Jinnett isi
    dorea sa-i ajute pe cei care activau in lumea dansului sa devina
    profesionisti, sa reuseasca sa se remarce printre vedetele
    domeniului.

    Asa a infiintat “Metoda de perfectionare”, o serie de cursuri
    de antrenamente de dans bazate pe rezistenta si cardio, pe care
    le-a predat in studioul din Manhattan in care ea insasi se
    pregatea. In martie, revista New York a denumit aceasta asociatie
    fondata de Jinnett “Cea mai tare idee a anului”, lucru care a
    determinat-o pe tanara balerina sa-si mai deschida un astfel de
    studio chiar in aceasta luna.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Cat cheltuiesc pe haine Gates, Jobs sau Zuckerberg

    Winston Churchill purta mereu papion, iar Michael Jackson avea
    aproape intotdeauna o manusa alba. Si asta pentru ca stilul
    vestimentar ii caracteriza. Directorii marilor corporatii de
    tehnologie de azi prefera tinutele sport si pe cele clasice. Daca
    insa credeai ca pentru un look impecabil acestia cheltuiesc mii de
    dolari, afla ca lucrurile nu stau chiar asa.

    Steve Jobs, cofondatorul Apple, este cunoscut pentru chibzuinta
    care-l defineste. Este vazut adesea imbracat in tinute sport,
    precum o pereche de blugi (Levis – 58 dolari) si un pulover de
    culoare inchis (Carhatt – 28 dolari).

    Cel mai cunoscut si printre cei mai tineri antreprenori
    miliardari la ora actuala este, fara doar si poate, Mark
    Zuckerberg. Succesul retelei de socializare Facebook i-a adus o
    avere estimata la sapte miliarde de dolari, o suma cu care isi
    poate cumpara piese vestimentare de la cele mai mari case de moda
    din lume. In schimb, Mark prefera tinutele sport – papuci Adidas
    (30 dolari), hanorac de pe Wholesaler.com (12,41 dolari), tricou de
    pe Cheaptees.com (8 dolari) si pe cele casual (pulover de la Edun –
    298 dolari).

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Idee de afacere: prima bere ce poate fi bauta in spatiu

    “Va fi prima bere creata special pentru a fi bauta in conditii
    de gravitatie zero, odata cu aparitia turismului spatial” sustine
    Jaron Mitchell, proprietarul 4 Pines Brewing Company.

    Mitchell, care dezvolta berea spatiala impreuna cu Jason Held,
    considera ca e timpul pentru o astfel de inventie, avand in vedere
    ca rusii au transportat deja turisti in spatiu, iar Richard Branson
    construieste infrastructura pentru propria afacere in domeniul
    turismului spatial, Virgin Galactic. Odata creat “prototipul”,
    antreprenorii au platit pentru o calatorie deasupra Floridei, ca sa
    testeze berea in conditii de gravitatie zero.

    Cititi mai mult pe
    www.descopera.ro
    .

  • Cum sa vinzi un produs de mai multe ori

    Spre a-si lamuri, cu un exemplu sensibil, cititorii, Lisa Gansky
    isi incepe cartea cu o poveste reala. Un designer-peisagist din New
    York, pe nume Scott Martin, dezolat de faptul ca afacerea personala
    ii mergea prost si ca, in fiecare an, se simtea cuprins de furie la
    vederea brazilor abandonati la colt de strada dupa perioada
    sarbatorilor de iarna, s-a hotarat sa porneasca o noua afacere. A
    inceput sa inchirieze oamenilor, de Craciun, brazi vii, in ghiveci.
    A creat un site cu oferte si a angajat (ne aflam in plina criza)
    cativa amici disponibilizati, care s-au ocupat cu livrarea
    coniferelor pe perioada sarbatorilor si apoi cu readucerea lor la
    sediul firmei. Scott a descoperit astfel o modalitate inteligenta
    de a “impartasi” brazii de Craciun, pentru ca a descoperit ca
    mentalitatea bazata pe proprietate ne-a eclipsat multa vreme simtul
    afacerilor.

    Structura “mesh” despre care vorbeste Lisa Gansky (si apropiata
    de cea enuntata nu cu multa vreme in urma de Rachel Botsman, care
    vorbea despre “consum colaborativ” sau, mai pe intelesul tuturor,
    despre “ce-i al meu e si al tau”) se bazeaza pe “impartasirea
    facilitata de existenta unei retele”, adica pe accesul la un
    produs, mai curand decat pe proprietatea asupra lui. Afacerile de
    tip “mesh” exploateaza multitudinea ideala de mijloace mobile, care
    folosesc servicii de localizare in spatiu, beneficiile aduse pietei
    de platformele de socializare online si modificarea atitudinii
    consumatorilor ca efect al dezvoltarii internetului.

    Strategia lor este aceea de a “vinde” acelasi produs de mai
    multe ori. Vanzarile multiple sporesc profiturile si contactul cu
    clientul, iar contactele pe multiple canale de comunicare sporesc
    oportunitatile. Utilizand sisteme informatice sofisticate,
    structura “mesh” exploateaza capacitatea de productie si inovatie a
    companiilor mai eficient si are ca efect cresterea profiturilor,
    iar pe termen mai lung diminueaza presiunea asupra resurselor
    naturale.

    Ultima parte a cartii este constituita dintr-un un ghid, adus la
    zi, al unora dintre cele mai importante companii “in retea” din
    lumea intreaga, de la productia de arta si artizanat pana la
    bricolaj, sanatate si fitness.

    Lisa Ganski, “In retea”, Editura Publica, Bucuresti,
    2011

  • Cand managerii romani se apuca de scris carti

    La inceputul saptamanii trecute, Marius Ghenea si-a facut oficial intrarea in lumea autorilor de carti. Antreprenorul in serie si investitorul in afaceri aflate la inceput este la prima astfel de experienta. “Antreprenoriat. Drumul de la idei catre oportunitati si succes in afaceri”, cum se numeste cartea sa, a vazut in cele din urma lumina tiparului si va fi de acum gasita atat in librarii, cat si pe internet, domeniu in care sunt derulate astazi cele mai multe dintre afacerile lui Ghenea.

    In esenta, volumul este dedicat antreprenorilor si se vrea a fi o lectura educativa. “Fiecare capitol poate oferi informatii utile oricarui antreprenor sau tanar care se gandeste sa porneasca pe acest drum, pentru ca parcurge tot demersul antreprenorial de la A la Z”, sustine omul de afaceri. Structura cartii porneste cu o introducere de istorie antreprenoriala, primul capitol se ocupa cu drumul de la idee la oportunitate de afaceri reala si apoi de structurarea planului de afaceri, urmatorul capitol discuta diversele surse de finantare si apoi este pus in discutie managementul cresterii si finalul afacerii prin exit sau strategii de succesiune. Iar in ultima parte sunt cateva capitole dedicate miturilor si stereotipurilor despre antreprenori, dar si celor mai mari greseli pe care le pot face acestia.

    Managerii romani si cartile lor (GALERIE FOTO)

    Pentru Ghenea, sa scrie o carte a fost o experienta destul de dificila, pentru ca a facut-o in putinul timp liber ramas dupa munca. “Mi s-a intamplat de multe ori sa stau cu ‘foaia alba’ in fata, adica ecranul alb al calculatorului si sa nu gasesc cuvintele cele mai potrivite sau sa scriu ceva si apoi sa sterg totul si s-o iau de la capat”, povesteste el, sugerandu-le oamenilor de afaceri care se gandesc sa scrie o carte ca ar trebui in primul rand sa se asigure ca au suficient timp la dispozitie.

    Ghenea a inceput de fapt cartea in urma cu doi ani, in aceeasi perioada cand a debutat ca profesor de antreprenoriat la programul Executive MBA al CEU Business School. A trebuit sa alcatuiasca o programa pentru curs care sa nu tina cont doar de considerentele teoretice, ci si de realitatile antreprenoriale din Romania. “Asa mi-a venit pentru prima data ideea sa scriu o carte, drept suport de curs”, povesteste el.

    A avut insa o experienta vasta pe care si-a putut baza volumul. A inceput el insusi ca antreprenor in 1994, cand infiinta compania de retail de computere si IT Flamingo impreuna cu doi colegi de facultate. A condus afacerea timp de opt ani, a vandut participatia si a preluat conducerea lantului de retail de electronice si electrocasnice Flanco, pozitie ocupata timp de trei ani, dupa care se implica in propriile afaceri din domeniul online. Prin compania Fit Distribution, Ghenea a pornit magazinul online de electronice si IT PCFun.ro si promoveaza investitii in proiecte de tip business angel, implicandu-se si in varii cursuri de antreprenoriat. “Am constatat ca, mai ales in Romania, este o nevoie extraordinara de educatie antreprenoriala, iar o carte scrisa de un antreprenor roman in serie si profesor de antreprenoriat, ca un manual de instructiuni, poate fi un element in cresterea acestei educatii”, sustine Ghenea.

    Tot experienta antreprenoriala a motivat-o si pe Mihaela Nicola sa se apuce de scris. Este doamna “pe tocuri” sau doamna “cu manusi”, care stie tot ce misca in lumea publicitatii. Intr-o descriere mai explicita, Mihaela Nicola, seful The Group, este una dintre cele mai puternice prezente din industria comunicarii din Romania. De la carma companiei pe care a fondat-o impreuna cu sotul ei, Zoltan Szigeti, Nicola a ajuns sa cunoasca lumea publicitatii ca pe propriul buzunar. Din acest motiv a si predat pentru o perioada la Facultatea de Comunicare, profesoratul fiind, de altfel, o etapa la care ajung multi dintre profesionistii cu experienta si cu rabdarea necesara de a le preda tinerilor. Se intampla cu mai bine de zece ani in urma, cand piata de publicitate inca nu era atat de bine segmentata, iar specialistii si mai ales teoreticienii invatau si ei, tot din mers, care sunt secretele si specificitatile industriei.

  • Google, fabrica de antreprenori. Vezi aici cele mai interesante afaceri pornite de fosti angajati (GALERIE FOTO)

    Google are o strategie mai putin obisnuita cand vine vorba de
    angajati. Dincolo de atributiunile de zi cu zi pe care le au de
    indeplinit, angajatii au posibilitatea sa lucreze la proiecte
    proprii. Cam 20% din timpul petrecut la serviciu este alocat in
    aceasta directie.


    De-a lungul timpului, cativa dintre angajatii Google au decis sa
    demisioneze si sa porneasca propriul business. Este vorba mai
    precis de 49 de oameni, cifra care nu este spectaculoasa raportat
    la miile de angajati ai companiei, insa este mai mare decat in alte
    companii de tehnologie.

    Sursa:businessinsider.com

  • Internet in constructie. Cum e sa fii antreprenor in online-ul romanesc?

    “Lipseste in continuare un Silicon Valley romanesc”, spune Dan
    Lupu, directorul de investitii strategice al Intel Capital pentru
    zona Europei Centrale si de Est, despre industria online din
    Romania. Nu de o aglomerare de antreprenori intr-un singur loc este
    insa vorba, ci mai degraba de un soi de infrastructura a
    internetului, din care sa faca parte deopotriva antreprenorii si
    investitorii si de unde sa fie pornite start-up-uri pe banda
    rulanta, exact cum se intampla in Silicon Valley-ul american, care
    a generat afaceri uriase in domeniu. “Fata de anii trecuti, sunt
    totusi mai multe oportunitati de investitii pe internet”, observa
    Lupu.

    Un asemenea mediu ar avea un impact urias asupra online-ului,
    aflat deocamdata in stadiu incipient, pe masura unei tari in care
    antreprenoriatul in sine oricum nu are o traditie prea lunga.
    “Vorbim de numai 20 de ani de antreprenoriat, pe cand Europa
    Occidentala are un avans de aproape doua secole”, reflecteaza
    Marius Ghenea, omul de afaceri din spatele companiei de retail
    online Fit Distribution, care a devenit in ultimii ani si business
    angel, fiind dispus sa investeasca in afaceri aflate la inceput.
    Una din trei idei care ii sunt propuse are legatura cu internetul,
    dar proiecte valoroase sunt putine.

    Pe de-o parte pentru ca exista asteptari foarte mari din partea
    fondatorilor, iar pe de alta parte pentru ca atata vreme cat nu se
    va schimba situatia actuala, in care informatiile consistente si
    corecte despre online sunt rare, cei care pornesc un business in
    domeniu nu vor avea la indemana toate datele pentru a materializa
    ideea si a structura un plan de afaceri coerent. “Planul de afaceri
    corect poate face o diferenta foarte mare cand vine vorba de
    succesul proiectului”, spunea saptamana trecuta Bogdan Secara,
    internet development directorul Apropo Media, in timpul unei
    prezentari sustinute la NetCamp, unul dintre cele mai importante
    evenimente dedicate mediului online.

    Multe idei ajung astfel sa nu mai fie finalizate niciodata,
    altele sunt finantate modest chiar de antreprenori si doar cateva
    reusesc sa se transforme intr-un business in toata regula, sa
    castige interesul consumatorilor si finantare din partea unui
    investitor. “Daca nu poti pleca singur la drum, mai bine nu mai
    pleci deloc”, apreciaza insa Ghenea, cu argumentul ca afacerile
    cele mai bune au pornit atunci cand fondatorii s-au bazat pe
    fortele proprii si nu au asteptat finantare din partea
    altora.Aproximativ o treime dintre proiectele pornite in ultimii
    doi ani pe internet au presupus strict investitia de resurse din
    partea antreprenorului, in primul rand timpul si munca propriu-zisa
    de dezvoltare, potrivit Web Start-Up Survey, un sondaj realizat in
    prima parte a lunii noiembrie in randul a 120 de proprietari de
    afaceri online.

    Jumatate dintre ei au pus pe masa bani din surse proprii pentru
    a putea porni afacerea, o parte s-au imprumutat de la prieteni sau
    familie si cativa au recurs la imprumuturi bancare pentru a acoperi
    investitia initiala. Doar 6% au convins un investitor de tip
    “business angel” sa finanteze proiectul, iar cei care au atras
    fonduri de investitii sunt si mai putini, insemnand cam 2% din
    total. Si nu pentru ca n-ar avea sanse sa atraga o finantare,
    pentru ca dupa cum spune Marius Ghenea, diferentele intre afacerile
    online si cele offline nu sunt foarte mari cand vine vorba de
    implicarea unui investitor, ci probabil doar pentru ca nu se pricep
    la acest aspect.

    “Internetul este totusi un domeniu unde investitiile initiale
    necesare sunt inca mici. Barierele de intrare sunt practic
    cunostintele, dar inclinatia catre aceasta zona impinge in ultima
    vreme tot mai multi tineri catre online”, spune Vlad Stan,
    fondatorul companiei SeedMoney, care finanteaza proiecte aflate la
    inceput, si al Bucharest Hubb, un centru unde mai multi
    antreprenori sa poata lucra si face schimb de resurse si
    cunostinte. Numarul proiectelor ce solicita o finantare de la
    SeedMoney, de cel mult 50.000 de euro, este insa in continuare
    destul de redus.

    Din perspectiva antreprenorilor, criza conteaza si nu prea. Doar
    17% dintre respondentii Web Start-Up Survey au recunoscut ca au
    fost foarte afectati de criza, in timp ce unul din 100 s-a vazut
    nevoit sa-si inchida afacerea. De partea cealalta, 65% s-au
    incadrat in categoria celor care au resimtit in mica masura
    problemele economice, iar pentru 18 procente dintre ei, situatia a
    fost mai degraba o oportunitate de unde au avut de castigat. Poate
    si pentru ca nu foarte multi se bazeaza in totalitate pe afacerea
    online ca sursa de venituri. Internetul nu este o industrie
    capabila sa sustina multe afaceri – veniturile din publicitatea
    online au fost anul trecut mai mici de 16 milioane de euro,
    potrivit studiului Romanian Online Advertising Study (ROADS)
    realizat de IAB Romania si PricewaterhouseCoopers, iar pe de alta
    parte, consumatorii n-au scapat de reticentele cu privire la
    serviciile oferite pe internet.

  • Economia vidului sau cum sa faci bani din nimic

    Un bec, un frigider, un microprocesor si un obiect de mobilier
    nu par sa aiba absolut nimic in comun. La o privire mai atenta
    insa, niciunul dintre ele n-ar putea fi fabricat fara ca anumite
    componente sa fie supuse unor procese de vidare, prin care poate fi
    obtinuta, spre exemplu, atmosfera controlata din interiorul becului
    sau vidarea incintei unde urmeaza sa fie depozitat freonul folosit
    de frigidere pentru racire. Totul se realizeaza prin intermediul
    unor instalatii industriale bazate pe tehnica vidului, care ajung
    de cele mai multe ori la dimensiuni foarte mari, comparabile cu
    cele ale unei cladiri cu cateva etaje, si care au folos in aproape
    orice, de la ambalarea multor produse alimentare si pana la vidarea
    otelului, in siderurgie.

    Adrian Bodea era cercetator specializat in tehnica vidului la
    Institutul de Fizica Atomica de la Magurele cand a decis, in 1992,
    sa puna bazele unei afaceri cu instalatii de vidare. “Argumentul
    principal a fost situatia destul de inapoiata a economiei si
    industriei romanesti in raport cu tehnologiile folosite in Vest”,
    povesteste Corneliu Bodea, care a intrat si el un an mai tarziu in
    compania Adrem Invest, alaturi de fratele sau mai mare. Era o
    perioada cand cele mai multe fabrici din Romania isi procurau
    instalatiile de vidare din tari vest-europene sau de la importatori
    si distribuitori locali. Restul cumparau de la FAN – Fabrica de
    Aparatura Nucleara, devenita ulterior, dupa privatizarea din 1998,
    Nuclear Vacuum, care se ocupa printre altele si de productia de
    echipamente si instalatii de tehnica a vidului. “La momentul
    privatizarii am incercat sa achizitionam fabrica, dar nu s-a
    intamplat pana la urma”, spune cu regret Corneliu Bodea, astazi
    vicepresedintele companiei.

    Planurile de afaceri ale celor doi frati fusesera deja date peste
    cap de perioada dificila a industriei intrate in cadere libera
    odata cu inchiderea multor unitati, timp in care in Europa,
    productia traversa o perioada infloritoare, iar fabricantii de
    sisteme de vidare erau suprasolicitati. Dincolo de exemple precum
    Arctic, Antibiotice Iasi sau diverse institute de cercetare, Adrem
    Invest si-a pierdut o buna parte dintre clientii din Romania si s-a
    orientat catre piata internationala. “Industria romaneasca devenise
    incapabila sa sustina un asemenea business”, evoca Bodea momentul
    cand a luat decizia, mai ales ca Adrian Bodea stabilise o legatura
    cu Edwards, un producator britanic de sisteme de vid care facea
    parte din grupul British Oxygen Company, avand astfel deschiderea
    catre exterior.

    Compania s-a transformat din importator in proiectant si executant
    de instalatii la cheie si s-a orientat tot mai mult spre piata
    externa, dominata de nume precum Siemens sau Pfeiffer Vacuum, care
    impart o piata de ordinul mai multor miliarde de euro, potrivit
    Pneurop, comitetul european al producatorilor de instalatii de vid.
    Piata este greu de cuantificat, insa un punct de reper in
    industrie, compania britanica Edwards, a inregistrat anul trecut o
    cifra de afaceri de aproape un miliard de dolari (725 de milioane
    de euro), echivalentul a aproximativ 20% din intreaga industrie
    europeana, dupa unele estimari. In Romania, productia este aproape
    inexistenta, iar importatorii si distribuitorii de componente
    cumuleaza incasari de ordinul zecilor de milioane de euro. Adrem
    Invest a avut anul trecut afaceri de zece milioane de euro, in
    crestere cu 40% fata de nivelul atins in 2008, si mizeaza anul
    acesta pe incasari cel putin comparabile.

    De altfel, nici compania fratilor Bodea nu produce sistemele in
    Romania, ci in tari precum Finlanda, Italia, Rusia sau anumite tari
    din Africa de Sud, prin intermediul partenerilor. Practic, doar
    proiectarea se face in Romania, iar productia si executia
    sistemului se realizeaza in strainatate. “Exista insa anumite
    secrete de productie, componente pe care le fabricam aici”, sustine
    Bodea, facand referire, de pilda, la o idee a fratelui sau,
    patentata la nivel european, de vidare a otelului cu un consum de
    20 de ori mai mic de energie decat in mod traditional.

    Costul unui sistem de vidare porneste in principiu de la un milion
    de euro, insa poate ajunge, in functie de complexitate si
    dimensiuni, si la zeci de milioane de euro. Cel mai scump sistem
    proiectat si instalat de Adrem a costat putin peste 7 milioane de
    euro, valoare care prin comparatie cu nivelul din alte piete este
    chiar si cu 20% mai mica.

    “Proiectul se desfasoara pe etape, iar banii sunt incasati de-a
    lungul unei perioade mai mari de timp”, explica Bodea una dintre
    principalele probleme din domeniu. La semnarea unui contract,
    clientii achita un mic avans din intreaga valoare, urmand sa faca o
    plata mai consistenta odata cu finalizarea fiecarei etape a
    proiectului, ceea ce inseamna ca furnizorul instalatiei trebuie sa
    investeasca in prima faza din buzunarul propriu. “Am avut
    dintotdeauna o problema cu lichiditatile. La un moment dat,
    incasarile din contractele anterioare nu mai erau suficiente pentru
    lansarea altora noi”, spune Bodea, cu completarea ca o finantare de
    la banci nu le-a fost o alternativa la indemana, intrucat bancherii
    preferau sa crediteze companii din domenii mai atragatoare decat
    cel al tehnicii vidului, mai ales cand marjele de profit erau mai
    mari decat nivelul de aproximativ 10 procente din domeniu.

    Pentru o companie din domeniul tehnicii vidului fara capital si
    putere mare de investitie, lipsa lichiditatilor poate duce la
    inchiderea afacerii. Perspectiva i-a impins pe fratii Bodea sa
    diversifice activitatea, in incercarea de a genera fonduri din care
    sa sustina linia de business principala. “Asa a pornit divizia de
    automatizari de retele de utilitati, ce lucreaza de asemenea cu
    contracte de valori mari, platite insa in termen mai scurt decat
    cele pentru instalatiile de vid”, explica vicepresedintele Adrem
    Invest.

    N-a fost totusi suficient, intrucat durata de executie si nevoia de
    capital erau in continuare destul de mari, motiv pentru care
    diversificarea a continuat prin preluarea unor activitati de citire
    a contoarelor de energie electrica si administrare a grupurilor de
    masura externalizate de grupul ceh CEZ in urma cu doi ani. Jumatate
    din cifra de afaceri va proveni de aici in 2010, in timp ce
    automatizarile vor insemna in jur de 30%, iar proiectarea si
    instalarea sistemelor bazate pe tehnica vidului vor aduce
    restul.

    “Nu inseamna ca renuntam la linia de business initiala”, precizeaza
    Corneliu Bodea, mai ales ca limitarea data de faptul ca nu mai sunt
    deschise fabrici de productie noi este doar aparenta. Pe de-o
    parte, durata de viata a unui sistem de vidare nu este foarte mare,
    iar pe de alta parte intervine progresul tehnologic, cu inlocuirea
    anumitor componente din sistemele existente. “Pentru noi e o
    afacere de familie, pe care vrem sa o pastram si sa o predam mai
    departe generatiilor viitoare”, spune antreprenorul

  • O noua institutie in business: firmele tinerilor se vor numi SRL-I.D.

    Firmele nou infiintate vor purta denumirea de microintreprindere
    “SRL- I.D.” (societate cu raspundere limitata – intreprinzator
    debutant).

    Daca planul de afaceri conduce la crearea a cel putin sase locuri
    de munca, iar proiectul este dezvoltat in mediul rural in domeniul
    productiei, cu utilaje noi si cu o pondere a investitiei in
    cheltuieli de 80% si credit bancar va primi cel mai mare punctaj
    pentru obtinerea ajutorului de stat. Dupa productie, sunt punctate
    serviciile si comertul.

    Detalii pe www.zf.ro.