Tag: romani

  • Daniel Guzu, Duraziv, în 2009: “Nu voi mai investi în imobiliare nici dacă va fi cel mai mare boom posibil, nici peste zece ani. Mi-am încălcat principiile şi filozofia şi am pierdut”

    Antreprenorul care controlează producătorul de adezivi pentru construcţii Duraziv, o serie de proiecte imobiliare şi afaceri în viticultură rezuma astfel, cu o sinceritate mai rar întâlnită, lecţia desprinsă în urma căderii pieţei imobiliare în 2009.

    Daniel Guzu, în Business Magazin, în 2009:

    Daniel Guzu nu prea se simte in largul lui cand vorbeste despre imobiliare. Spune ca dupa ce va finaliza anul viitor proiectele din Sinaia, Popesti-Leordeni si Bragadiru, nu mai vrea sa auda de alte businessuri in acest domeniu. “Am incercat, dar concluzia este ca nu rezonez cu domeniul, nu-mi place si nici nu ma pricep”, recunoaste Guzu, care a investit “cateva milioane de euro” in domeniu impreuna cu Viorel Berbec, cofondator al Fabryo.

    Termenul de livrare a apartamentelor din Popesti-Leordeni si din Bragadiru, precum si a caselor din Sinaia ar fi trebuit sa fie anul acesta, dar a fost prelungit pana in 2010. Bineinteles, din cauza conditiilor de piata. Tot din cauza conditiilor de piata, apartamentele nu s-au vandut in ultima perioada in pofida ofertelor de reduceri de preturi. “Pe un apartament din Bragadiru cu 60 de metri patrati utili ceream 90.000 de euro si am scazut pretul la 65.000 de euro cu tot cu TVA, dar tot nu a venit nimeni sa cumpere, pentru ca nu are lumea de unde sa ia credite si putini sunt cei care au lichiditati”, afirma Guzu.

    Asa ca prefera sa astepte cu vanzarea pana la anul, cand piata imobiliara, crede el, se va dezmorti. Dupa care nu va mai investi nici in imobiliare, nici in terenuri. Nu il intereseaza nici macar chilipirurile aparute in aceasta perioada: “M-a sunat chiar ieri (acum o saptamana – n. red.) cineva sa-mi dea cu 50 de euro metrul patrat un teren care se vindea inainte cu 110 euro, dar i-am zis ca nu i l-as lua nici la 30 de euro”, povesteste surazand Guzu. 

    Cititi aici articolul integral

  • Mugur Şteţ, BNR, în 2005: “Când oamenii o să citească despre fraude de un milion de lei (în loc de zece miliarde) o să spună că e vorba de o nimica toată. E un efect psihologic invers”

    În 2005, Mugur Şteţ vorbea despre efectele denominării şi modul în care oamenii vor percepe valorile exprimate în leul greu ca fiind mai mici decât cele exprimate în ROL.

    Românii s-au adaptat relativ uşor la noile valori, ajutaţi şi de perioada în care preţurile au fost afişate simultan atât în RON cât şi în ROL.

    Mugur Şteţ, în Business Magazin, 16 martie 2005:

    Dacă vorbim despre denominare, vorbim deja despre un fenomen trecut de la 1 martie – ziua în care toţi comercianţii ar fi trebui să aibă pe raft preţurile afişate dual. Dacă discutăm de rotunjire, aceasta se face la valori de zeci de lei vechi, deci sub un ban nou. Ce s-a întâmplat acum ne spun realităţile din magazine. Retailerii profesionişti – cei care au venit din afară – au rotunjit preţurile în favoarea clientului. Îi dai clientului această idee ca “el are grijă de mine, ma duc la el”.

    Nu e nevoie ca oamenii să se simtă mai relaxaţi; oamenii vor înţelege, pur şi simplu, ce li se întâmplă. Vor reveni la realitate. Nu cred că românii doresc să fie “milionari” – pentru că a dori acest lucru înseamnă că eşti un specialist în cifre mari, şi nu cred că majoritatea sunt specialişti în cifre mari. De asta se şi încurcă la calcule. Gândiţi-vă că salariul mediu este de 7 milioane şi ceva acum…

    Confortul psihologic pe care ţi-l dă această valoare nominală care “vine pe pământ” este fantastic. Poţi să-ţi faci mult mai uşor calculele vieţii de zi cu zi. Şi eu sunt convins că la anul pe vremea asta vom discuta despre preţuri la maşini în lei, preţuri la case în lei. E normal, pentru că acum o maşină e 360 de milioane de lei. Cum poţi să faci o reclamă cu preţul ăsta?

    Eu aş adăuga, în final, ceva legat de un posibil efect psihologic invers al trecerii la leul greu. Oamenii, când o să citească în presă despre fraude de un milion de lei (în loc de zece miliarde), o să spună că e vorba de o nimica toată. Mult timp vor rămâne în minte cu valoarea veche a milionului de lei.

  • STUDIU: Jumătate dintre români nu intenţionează să meargă în vacanţă în acest an, dublu faţă de 2013

     Potrivit sursei citate 22% dintre românii cu vârstă peste 18 ani nu au fost în vacanţă anul trecut.

    “Anul acesta, numărul acestora se va dubla, întrucât jumătate dintre români declară că nu au în acest moment planuri de vacanţă pentru 2014. Cea mai populară destinaţie turistică a fost anul trecut România, fiind aleasă de aproape jumătate dintre români. La distanţă mare faţă de România, în topul ţărilor vizitate s-au situat Italia (13%), Ungaria (12%) şi Bulgaria (12%). Alte ţări în care românii au ales să-şi petreacă vacanţele anul trecut au fost Grecia, Germania, Austria, Turcia şi Spania”, se arată într-un comunicat al Mercury Research.

    Astfel, doar jumătate dintre români intenţionează să meargă în vacanţă în acest an, iar o treime îşi planifică următoarea vacanţă abia pentru 2015.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Se pot finanţa afacerile antreprenoriale?

    LAVINIA RAŞCA

    (ESTE MEMBRU FONDATOR AL ASEBUSS ŞI DIRECTORUL GENERAL AL EXEC-EDU)


    La fel am auzit şi de la mulţi antreprenori sau potenţiali antreprenori cu care am discutat de-a lungul anilor. Ei consideră că lipsa banilor este principala barieră în demararea sau dezvoltarea afacerii.

    Este adevărat, prin definiţie, toţi antreprenorii ar avea mereu nevoie de mai multe resurse decât cele pe care le controlează. Atunci se pune întrebarea: de ce unii dintre antreprenori reuşesc, iar alţii nu? Scepticii se vor gândi imediat la scandalurile de corupţie prezente în media, legate de IMM-uri care obţin contracte prin şpagă şi nu respectă legea. Eu cunosc însă multe exemple de reuşită antreprenorială reală, obţinută cu trudă şi cu emoţii, corectitudine şi competitivitate, despre care nu prea se vorbeşte.

    Dacă antreprenorii se plâng de lipsa de finanţare, există şi reversul medaliei. Când îi asculţi pe cei care caută IMM-uri în care să investească, persoane private cu bani sau reprezentanţi ai unor fonduri de capital de risc, ei spun că în România găsesc greu afaceri care îndeplinesc criteriile care să-i determine să-şi asume riscul. Barometrul EY confirmă acest lucru: în 2012 a avut loc o singură investiţie de tip capital de risc, de aproximativ 3 milioane de euro, în domeniul telecomunicaţiilor.

    Scepticii se vor gândi imediat la fiscalitatea împovărătoare, la legislaţia neclară, la climatul politic instabil. De acord, sunt factori macro nefavorabili, dar nu sunt singurii. E bine de precizat aici că, în toată lumea şi în Europa mai mult ca în SUA, este dificilă finanţarea afacerilor aflate în faza de proiect sau în perioada timpurie de existenţă, pentru că riscurile sunt extrem de mari. Mai ales atunci când antreprenorul este la prima încercare.

    ANTREPRENORUL TREBUIE SĂ INVESTEASCĂ PRIMUL ÎN AFACEREA SA, DOVEDIND ASTFEL CĂ ARE ÎNCREDERE ÎN EA ŞI CĂ ÎI ESTE DEDICAT. Poate să-şi folosească economiile sau să ia credite bancare în nume personal, garantând cu bunurile proprii.

    Rudele, prietenii şi cunoştinţele care au bani şi încredere în antreprenor şi în planul lui de afaceri pot fi o sursă de capital. Ei pun în joc sume mici şi cer mereu detalii despre starea banilor lor, ceea ce consumă timp. În caz de eşec, antreprenorul se află în situaţia dificilă de a da explicaţii în faţa unor apropiaţi. Uneori se distrug relaţii personale îndelungate.

    Nu trebuie neglijate metode de finanţare internă precum: credite furnizor, perioade de recuperare a creanţelor mai mici decât cele de plată a datoriilor, reducerea capitalului de lucru, vânzarea activelor. Punctual, pot exista programe naţionale sau internaţionale care sprijină într-un fel sau altul demararea afacerilor, deci e necesară permanenta informare.

  • Constantin: Românii preferă produsele tradiţionale, dar au fost înşelaţi de multe ori de producători

     “Ajunsesem pe vechea legislaţie să avem în România 4.402 produse tradiţionale, obţinute în mare parte şi în sistem industrial, fără limită de cantitate, fără să fie prevăzute controale elaborate din punct de vedere al cantităţii, din punct de vedere al metodei care se foloseşte pentru a obţine un produs tradiţional”, a spus Constantin.

    El a adăugat că apetitul consumatorului din România este mai mare atunci când este vorba de produse tradiţionale sau produse bio.

    “Vânzările au crescut foarte mult şi de aceea a existat această intenţie a multor producători ca produsele respective să fie atestate ca fiind tradiţionale, însă a existat o problemă de înşelare a consumatorului”, a explicat ministrul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • IT-lionarii 2.0: cum a făcut bani noua generaţie de milionari

    SETA, o aplicaţie multiplatformă pentru fermieri destinată comercializării de produse agricole; eHonk, aplicaţia care te anunţă atunci când s-a întors cel al cărui maşină ai blocat-o; o brăţară inteligentă care îţi spune când ai uitat să îţi iei medicamentele; o priză la fel de ageră care să îţi trimită mesaje când ai uitat fierul de călcat în priză; Wabbit, reţeaua socială care să te ajute să îţi înfrângi timiditatea chiar şi în metrou. Am enumerat doar câteva dintre ideile celor 150 de tineri pe care i-am întâlnit în cadrul hackatonului (maratonului de programare) Innovation Labs 2.0 realizat sub coordonarea asociaţiilor care încurajează antreprenoriatul în IT&C TechLounge şi TechSoup.

    O dimineaţă de duminică, în urmă cu două săptămâni, i-a găsit pe tinerii de la hackaton cu laptopurile în braţe, pe canapelele din Biblioteca Centrală a Universităţii Politehnice din Bucureşti, codând pentru ca ideea lor să se transforme într-o afacere. Dintre cele 50 de idei înscrise, 16 au trecut în etapa următoare a proiectului şi, potrivit lui Andrei Pitiş, unul dintre mentorii incluşi în program şi preşedinte al ANIS, doar un număr de trei-patru vor reuşi cu adevărat să devină antreprenori.

    Modul cum se desfăşoară Innovation Labs este o oglindă a distribuţiei programatorilor din ţară: dintre cei circa 100.000 de programatori existenţi în piaţă, un număr extrem de mic au reuşit să îşi construiască o afacere autohtonă de succes. Din punctul de vedere al lui Pitiş, succesul în domeniu se defineşte prin bifarea a patru criterii: ideea propriu-zisă, echipa, conceptul şi planul de execuţie. În prezent, explică Pitiş, există o delimitare clară între cele două lumi, a mediului de afaceri şi a programatorilor: „Fiecare e în cutia lui, fie fac ceva tehnic, nu înţeleg afacerile şi vor să schimbe lumea – cum a fost cazul Twitter de pildă, care nu a făcut niciun ban – , fie sunt cei din mediul de business care au idei şi abilităţi de marketing, dar nu găsesc programatori; cele două tabere vorbesc limbi diferite – pe programatori îi interesează dacă este o «chestie cool», nu dacă este un business cool şi dacă fac ei un business cool”.

    În prezent, după dezvoltarea de site-uri şi de aplicaţii, un nou trend în care se vor dezvolta afacerile din zona IT, chiar şi cele autohtone, este partea de „wearables”, dezvoltarea de hardware. „Dar, fie că sunt site-uri, fie că sunt wearables, piaţa asta de IT are foarte multe bule şi doar puţini reuşesc.”

    Ioana Petrescu, fost consilier al prim-ministrului şi parte a juriului de la hackaton, observa că „din fericire, aceştia nu au nevoie de un capital foarte mare, un SRL-D sau beneficiile oferite pentru studenţii care deschid firme fiind câteva dintre lucrurile care i-ar putea ajuta”.

    De asemenea, Petrescu, în prezent ministrul Finanţelor, a mai observat că, deşi avem nevoie de multinaţionale pentru locurile de muncă pe care le creează, există dezavantajul că acestea direcţionează o parte din impozite şi profituri în afara ţării, de aceea există necesitatea cultivării antreprenoriatului şi a mărcilor româneşti din domeniu.

    Pentru Răzvan Rughiniş, profesor la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Politehnicii din Bucureşti, nu capitalul reprezintă principala problemă, ci locul în care se duce „creativitatea şi unde este designul produsului. Firme precum UberVU, care fac outsourcing pe partea de business în ţări precum Anglia, Statele Unite şi au angajaţi acolo, coodonează construirea produsului, cum acesta se dezvoltă, este stabilit de o echipă din România, iar aceste joburi sunt şi mai bine plătite şi permit o dezvoltare de capital mult mai mare”.

    În plus, odată ce tinerii aceştia îşi fac o firmă, vor dezvolta şi departamente de marketing, vânzări, ajutând astfel şi la dezvoltarea domeniilor conexe. „Când ai un produs aici, ai controlul asupra tuturor etapelor de viaţă ale acestui produs. Spre exemplu, avem o industrie de marketing spectaculoasă pe care o vom pune în valoare în timp ce construim produse româneşti.”

    Ce îi trebuie unei idei din IT ca să se transforme într-o idee de milioane? „Sunt multe ingrediente, dar cei mai importanţi sunt oamenii din spatele lor; noi creăm nişte competenţe pe care nu le cultivăm suficient de mult în învăţământul formal, cum ar fi perseverenţa, curiozitatea şi, foarte important, importanţa eşecului, pentru că, din păcate, în România avem o condamnare radicală a acestuia, iar oamenii ajung să nu mai aibă curajul să încerce, de frica de a nu eşua. Iar în IT, unde nu există un capital atât de mare, un număr de eşecuri te pot pune pe drumul spre ideea de milioane de euro”, apreciază Răzvan Rughiniş.

    În ce priveşte cererea acută de programatori de pe piaţă, Rughiniş nu pune problema creşterii numărului acestora, ci a direcţionării lor din zona de produse gândite de altcineva într-o zonă de creativitate, în care conceptul produsului să fie dezvoltat aici. „Nu este neapărat un joc al numerelor, nu ne propunem să atragem milioane de noi angajaţi în zona IT, cât mai ales migrarea interesului spre zona în care să îţi asumi nişte incertitudini, în care îţi pui întrebări, în care experimentezi. Sunt lecţii extrem de importante, pe care, din păcate, nu cred că e uşor să le înveţi.”

  • Dragoş Cabat, analist economic, in 2005: Românii cumpără mai degrabă cu disperare, când au bani, tocmai pentru că aşteptările lor pentru viitor sunt sumbre

    Opinia din 2005 a lui Dragoş Cabat pare la fel de actuală şi astăzi. Este aproape imposibil să convingi azi un român că este util să-şi plătească taxele în mod corect, că banii lui sunt utilizaţi în mod eficient şi că la bătrâneţe va avea suportul statului. Optimiştii vedeau în urmă cu cinci ani în creşterea consumului singurul motor al economiei şi un semn de încredere în perspectivele ţării şi credeau că dacă îi lasă pe oameni să se îndatoreze mai mult, ei vor deveni mai responsabili.


    Citiţi aici varianta integrală a articolului: “Noi v-am spus că vine criza, dar sunteţi tot timpul în campanie”

  • Capitalistul săptămânii: Max Auschnitt

    Max Auschnitt s-a născut în Galaţi în 1888. A fost primul fiu al lui Osias Auschnitt, proprietarul unei mici fabrici, care emigrase din împrejurimile oraşului Lvov, parte a Imperiului Austro-Ungar. Părinţii l-au trimis pe tânărul Max să studieze în Viena, în cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale din Viena. S-a oferit apoi voluntar şi a servit armata română în timpul Primului Război Mondial. La începutul anilor ‘20, Max Auchnitt a preluat fabrica de sârmă şi de cuie din Galaţi, fondată de tatăl lui, şi a transformat-o în grupul Uzinele Metalurgice Titan Nadrag Cala (TNC). 

    Acesta avea în componenţă, pe lângă laminorul de la Galaţi, o nouă fabrică de oţel – Oţelu Roşu – şi mai multe alte uzine metalurgice. Împreună cu subsidiare precum Magazinele Unite, Socomet şi altele, grupul avea circa 1.000 de angajaţi. La sfârşitul anului 1920, Auschnitt a preluat controlul asupra companiei austriece Steg, după ce a cumpărat o mare parte din acţiunile acesteia. Steg deţinea în România compania producătoare de oţel Uzinele şi Domeniile de Fier Reşiţa (UDR) şi era cea mai mare companie românească interbelică, ce avea un capital de peste un miliard de lei şi peste 22.000 de angajaţi.

    Max a fost delegat ca administrator la Uzinele şi Domeniile de Fier Resiţa, iar compania, aflată în pragul falimentului în acel moment, a revenit la profitabilitate sub cârma lui. Ca rezultat al achiziţiilor sale, Auschnitt a devenit cunoscut în România drept „Regele Oţelului„. Prin Steg, Auschnitt a preluat apoi controlul uzinei de oţel Sartid din Iugoslavia şi o fabrică de locomotive din Polonia.

    Pe lângă afacerile din industria grea, Auschnitt a avut acţiuni în multe alte companii, între care Societatea Română de Telefoane sau Banca Chrissoveloni, şi a avut numeroase proprietăţi imobiliare, între care şi vila de lângă Piaţa Victoriei cumpărată în anii 2000 de Gigi Becali. Max Auschnitt concura cu Nicolae Malaxa, atât în afaceri, cât şi în obţinerea favorurilor regelui. El a pierdut lupta cu Malaxa, iar în 1940, în urma unor acuzaţii aduse de acesta, a fost supus unui proces aranjat şi condamnat la şase ani de închisoare. A fost închis la Jilava, o închisoare cunoscută pentru faptul că puţini i-au supravieţuit.

    Max Auschnitt a fost unul dintre supravieţuitori, fiind protejat de multe ori chiar de către ceilalţi deţinuţi. După fuga lui Carol al II-lea din România, lui Auschnitt i-a fost permisă de către mareşalul Antonescu mutarea într-un sanatoriu, iar apoi în arest la domiciliu. În 1944, după ce a aflat că naziştii germani plănuiau uciderea lui, a fugit din ţară cu ajutorul prietenului său Matei Ghica, pilot în cadrul Forţelor Aeriene Române. Au zburat în Egipt, iar germanii au iniţiat un proces şi l-au condamnat la moarte în absenţă.

    După ce germanii s-au predat şi a fost exonerat de acuzaţiile false care i se aduseseră, Auschnitt s-a întors în România pentru a asista la reconstrucţia ţării. În 1947, devenea însă evident că ţara va cădea sub influenţa rusă şi că se va instaura regimul comunist, iar Auschnitt a decis să părăsească România pentru totdeauna.

    A plecat în Statele Unite ale Americii şi a devenit cetăţean american. Un an mai târziu, comuniştii i-au confiscat toate proprietăţile şi l-au condamnat din nou la moarte în absenţa sa. Auschnitt şi-a continuat afacerile în SUA. A înfiinţat împreună cu fratele lui, Edgar, care a fost de asemenea partener în Titan Nadrag Calan şi subsidiarele acesteia, compania Flexigrip Inc., redenumită apoi Minigrip, care producea fermoare de plastic pentru industria ambalajelor. Max Auschnitt a murit însă în 1959 la New York şi nu s-a bucurat de succesul acesteia.

    Minigrip a devenit mai târziu o subsidiară a ITW şi este cunoscută acum drept ITW Zippak. În România, moştenitorii săi au primit despăgubiri de circa 40 milioane de dolari, în acţiuni ale Fondului Proprietatea, precum şi drepturile pentru mai multe imobile.
     

  • STUDIU: Românii, mai pesimişti la sfârşitul anului trecut privind starea economiei

     “Dacă sfârşitul anului a venit cu semne bune pentru majoritatea ţărilor europene (în cazul aşteptărilor privind starea economiei – n.r.), România cunoaşte un uşor regres faţă de trimestrul al treilea din 2013, de la -12, la -14 puncte”, se arată în studiul Climatul de consum în Europa, efectuat în 14 ţări europene de GfK.

    Având în vedere redresarea treptată înregistrată în UE, speranţa consumatorilor români de a avea mai mulţi bani pentru cumpărături majore în lunile care urmează este şi ea în creştere. Cu toate că indicatorul dorinţei de cumpărare rămâne în mod clar negativ, la -12,1 puncte, spre sfârşitul anului se înregistra o tendinţă clar ascendentă.

    “În ciuda creşterii continue din ultimii câţiva ani, România rămâne una dintre cele mai sărace naţiuni din Europa, cu toate că nivelul începe să crească treptat. Acest lucru reiese, de exemplu, şi din datele privind puterea de cumpărare. Potrivit GfK, în 2013, puterea de cumpărare per capita era în medie de 3.491 euro. Această cifră reprezintă numai 27,1 procente din media europeană”, potrivit GfK.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mulţi români se tem de avion. Cei mai mulţi merg în vacanţe în străinătate cu maşina

     “Cei mai mulţi turişti români circulă cu maşina proprie. Pe locul doi sunt încă autocarele, iar avionul ocupă locul trei. Sunt încă foarte mulţi turişti români cărora le este teamă să zboare”, a spus Pandel.

    El crede că piaţa zborurilor cu avionul în interes turistic, unde România ocupă un loc codaş în Europa, va creşte în următorii ani.

    Christian Tour, a doua mare agenţie de turism din România ca cifră de afaceri, după Perfect Tour, a încheiat anul trecut cu afaceri de 206 milioane de lei, în creştere cu 30% comparativ cu 2012. Firma a încheiat anult trecut cu un profit net de peste 3 milioane de lei, în creştere cu 50%.

    “Nu avem niciun contract cu statul şi niciun client care să aibă mai mult de 1,5% din cifra noastră de afaceri”, a afirmat Pandel.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro