În insulele din regiunea Dodecanese, doar 5% dintre vacanţele rezervate au fost anulate. Care este însă principala provocare a hotelierilor?
Vedeţi ce se întâmplă în insule din această corespondenţă din Grecia:
În insulele din regiunea Dodecanese, doar 5% dintre vacanţele rezervate au fost anulate. Care este însă principala provocare a hotelierilor?
Vedeţi ce se întâmplă în insule din această corespondenţă din Grecia:
La 34 de ani Cristina Iederan are la Cluj două magazine cu mobilier de lux, sub brandul Lovely, şi se concentrează pe soluţiile de amenajare mai mult decât pe vânzarea efectivă, la bucată, a pieselor de mobilă. Tânăra antreprenoare spune că nu s-a îmbogăţit, dar nici nu se vede făcând altceva.
„Îmi place să compar mobilierul cu maşinile. Aşa cum există Dacia, Mercedes şi Bentley, la fel, şi în cazul mobilierului, există diferite categorii de produse, iar preţul reflectă calitatea lemnului, a designului, a manoperei şi marca“, spune Cristina Iederan, care a fondat afacerea Home Couture, care operează două magazine cu mobilier de lux la Cluj, sub marca Lovely. „Antreprenoriatul mi se potriveşte pentru că întotdeauna am avut o fire independentă. De fapt, chiar aşa mă caracterizează prietenii: căpoasă şi independentă“, spune Cristina Iederan, care a ales să-şi clădească propria firmă în 2008, exact în momentul în care apetitul de cheltuială a românilor avea să se reducă drastic. A ales să rişte, să pună la bătaie banii familiei, propria siguranţă financiară şi deşi spune că a întâlnit nenumărate momente dificile, în care se întreba, de pildă, cum să găsească bani necesari pentru finanţare, „îmi place foarte mult ceea ce fac şi nu mă văd niciodată făcând altceva.“
Absolventă a Facultăţii de Biochimie (2003), specializarea Genetică, a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, s-a angajat încă din ultimul an de studenţie, la recomandarea unei prietene, în cadrul unui showroom Franke, specializat în vânzarea de echipamente de bucătărie. „Firma la care lucram atunci a încercat ceva nou în anii de glorie în afaceri, perioada 2004-2005, adică să vândă şi mobilier de bucătărie, împreună cu echipamentele Franke. Decizie care s-a dovedit inspirată, fiind o abordare nouă pe piaţa din Cluj“, spune tânăra antreprenoare. Atunci a intrat în contact cu mobilierul de lux, „am descoperit o lume nouă a mobilierului importat din Italia, am trecut prin cursuri de marketing şi design“, iar showroomul Franke a devenit o franciză a afacerii Class, deţinută de antreprenoarea Camelia Şucu.
„N-am practicat niciodată în domeniul în care am studiat, dar susţin şi acum cu toată convingerea că studiile în chimie pe care le-am absolvit mi-au fost de folos deopotrivă în cizelarea mea ca om, dar şi ca femeie de afaceri.“ Ideea de a se lansa în aventura antreprenoriatului i-a venit în vremea în care era angajată şi se gândea că are idei bune de pus în practică, pe cont propriu.
România ar putea pierde o sumă importantă de bani în urma neîndeplinirii unor obligaţii.
Premierul Victor Ponta a făcut acest anunţ.
VEZI AICI CÂŢI BANI AR PUTEA PIERDE ROMÂNIA
Într-un an de la introducerea accizei de 7 cenţi pe litru, lucru care a dus peste noapte la scumpirea carburanţilor cu 7%, în buzunarele statului au intrat 2,8 miliarde de lei (circa 630 de milioane de euro).
Banii trebuia să fie folosiţi pentru infrastructură, dar la un an de la aplicarea taxei care a generat cea mai mare scumpire peste noapte a carburanţilor, şoferii din România merg aproximativ pe aceleaşi drumuri.
„Încasările aferente măsurii de majorare a nivelului accizei cu 7 eurocenţi introdusă la benzină şi motorină, pentru perioada 1 aprilie 2014-31 martie 2015, au fost de 2.838,4 mil. lei din care 2.289,0 mil. lei încasări din accize şi 549,4 mil. lei încasări din TVA“, au declarat reprezentanţii Ministerului Finanţelor, răspunzând unei solicitări adresate de ZF la finalul lunii aprilie.
Compania CIT Grup din Timişoara, specializată în comercializarea echipamentelor IT second-hand sau recertificate (refurbished), şi-a crescut afacerile în ultimii ani, pe fondul crizei financiare care a determinat companiile să îşi reducă cheltuielile, inclusiv cele legate de achiziţiile de echipamente IT.
Dan Iliescu povesteşte că a primit două calculatoare de la tatăl său – „nu ştiu nici azi de ce a cumpărat două“ – şi s-a gândit că ar putea să facă bani lăsându-i şi pe alţii să le folosească. „M-am gândit să le închiriez, să dau şi altora acces la calculator. Şi aşa, de la două calculatoare am ajuns la zece. Am pus apoi bazele unui club de PC şi am reuşit să fac o înţelegere cu o firmă mare de IT din Timişoara. Ei apelau la mine pentru testarea produselor în cadrul acelui club.“
A petrecut un an în Statele Unite, în cadrul unui program de student exchange, şi s-a întors decis să urmeze calea antreprenoriatului. „Când m-am întors în ţară am reuşit să vând calculatoarele cu un preţ apropiat de cel cu care le cumpărasem. Am înţeles că era o oportunitate acolo, şi acela a fost practic momentul zero al companiei“, povesteşte Iliescu. Au urmat apoi o serie de contracte cu mai multe firme din Timişoara, CIT Grup devenind practic distribuitor. Timp de cinci ani au vândut numai monitoare, ulterior dezvoltând şi partea de calculatoare, servere şi alte echipamente.
„O poveste interesantă s-a petrecut la Düsseldorf, unde plecasem să cumpăr monitoare, dar firmele cu care luasem legătura nu mai existau când am ajuns acolo. După o săptămână de căutări ne plimbam aiurea prin Düsseldorf, cheltuisem aproape toţi banii, şi am văzut un magazin de produse second-hand. Am aşteptat până luni şi am cumpărat un tir de marfă“, îşi aminteşte antreprenorul.
Dan Iliescu spune că firma pe care o conduce, înfiinţată în 2002, a trecut prin mai multe etape până să ajungă un jucător important pe piaţa de IT. „La început am vrut să fim cei mai ieftini, dar am înţeles cu timpul că acest lucru nu se poate. Aşa că am decis să fim cei mai buni din punct de vedere calitativ, să încercăm permanent să inovăm în branşă. Avem în continuare şi produse ieftine, pentru cei care le doresc, dar ne concentrăm pe alte aspecte“, spune el.
„Am adus în România conceptul de Microsoft refurbished cu doi ani înainte să apară în Europa, este un produs testat de trei ori şi care are patru ani garanţie. Este dublă faţă de garanţia primită pentru un produs nou cumpărat. Când am înţeles că e mai importantă calitatea decât preţul am reuşit să ne dublăm cifra de afaceri în doi ani.“
CIT Grup comercializează două categorii de produse, pentru persoane fizice şi pentru companii. „Produsele pentru companii au altă calitate decât cele pentru persoane fizice, este normal să fie aşa“, subliniază Iliescu. Clienţii CIT Grup sunt în principal persoane juridice, atât consumatori finali – companii cu parcuri IT mari care aleg produsele refurbished pentru faptul că au garanţie de până la trei ani şi au la dispoziţie şi servicii de post vânzare la fel ca în cazul echipamentelor noi -, cât şi redistribuitori de echipamente IT de dimensiuni mici şi medii. „90% din produse le vindem către companii, iar acestea economisesc în jur de 40-50% faţă de costul pe care l-ar avea cu produse noi.“
Compania a crescut chiar şi în perioada de criză, atunci când mulţi comercianţi au avut probleme în a-şi vinde produsele.
„Pe noi criza ne-a ajutat, pentru că oamenii au început să fie mai atenţi şi să cumpere lucruri care să merite banii. Erau mult mai atenţi, iar pe noi acea atenţie ne-a ajutat. Am avut creşteri în acea perioadă şi avem creştere şi acum, de 30-40% pe an. Anul acesta am crescut veniturile cu 25% faţă de perioada similară a anului 2014“, spune Iliescu.
Este fără doar şi poate cel mai mare manager de bani din România. După orele de program, în locul cravatei negre, asset managerului îi place să poarte tricourile cu trupele rock preferate. Vorbeşte cu pasiune despre noile oportunităţi de investiţii apărute în piaţă, despre implicarea sa în programele de educaţie financiară, despre călătoriile interioare şi copilul din fiecare dintre noi.
Guvernul Alexis Tsipras trebuie să plătească pensii şi salarii, spitalele de stat trebuie să cumpere medicamente şi, deocamdată, toate aceste obligaţii sunt achitate pentru că Banca Central Europeană pompează zilnic bani către Grecia. Ce se va întâmpla dacă guvernatorul BCE, Mario Draghi, închide robinetul? Guvernul Tsipras va emite probabil nişte hârtii cu o valoare incertă – aşa-numitele I.O.U („I owe you”) sau drahme – dar grecii tot de euro se vor folosi.
Referendumul nu face nici un bine Greciei, întrucât datoriile nu pot fi şterse sau restructurate pur şi simplu pentru că aşa au decis debitorii, unilateral. Sunt mulţi cei care compară situaţia din Grecia cu cea din Puerto Rico, o insulă din Caraibe care este oficial parte a Statelor Unite. Şi Puerto Rico este înglodată în datorii (care depăşesc de 4,5 ori veniturile guvernamentale), dar urmează programul de ajustare fiscală şi reforme structurale stabilit de un expert al Băncii Mondiale, pentru că altfel riscă să intre în insolvenţă şi ar urma să accepte pur şi simplu tutela unui judecător sindic (bankruptcy court).
Grecia (unde datoria depăşeşte de 3,8 veniturile la bugetul statului) încearcă, în schimb, să creeze o presiune politică pe guvernele din zona euro, pentru a ocoli din nou necesarele reforme. Nici măcar promisele măsuri anti-corupţie nu au evoluat prea mult în guvernarea Tsipras.
Nu ştiu, şi cred că în acest moment nu ştie nimeni, ce se va întâmpla cu Grecia, dar este evident că, din păcate, referendumul va avea consecinţe negative pentru România şi pentru regiunea înconjurătoare. În primul rând, domnul Putin capătă un important respiro şi îşi poate relua manevrele din Ucraina, în timp ce liderii UE îşi bat capul cu Grecia. Cum va folosi Rusia această oportunitate, rămâne de văzut, ceea ce vedem este că Rusia Today jubila la momentul anunţării rezultatului referendumului. Luni, Putin l-a sunat pe Tsipras şi i-a oferit sprijinul său.
În al doilea rând, vor fi afectate investiţiile greceşti în zona extinsă a Balcanilor, inclusiv din România. Balcanii erau principalul teren al investiţiilor din această ţară, fiind o regiune familiară grecilor. Acum, companiile cu capital grecesc vor începe probabil să trimită lichidităţi către patrie, pentru a-şi sprijini firmele-mamă, şi vor investi mai puţin.
Cele şapte bănci cu capital grecesc din România detin aproximativ 30% din capitalul sistemului bancar, deci au o influenţă semnificativă. În paranteză, anunţul lui Gyorgy Frunda, consilier onorific al premierului Ponta, că el şi prietenii săi şi-au retras banii din băncile cu capital grecesc dovedeşte o iresponsabilitate crasă. Un astfel de semnal din partea unui oficial guvernamental poate declanşa oricând panica între deponenţi, consecinţele la nivelul întregului sistem bancar fiind greu de anticipat. Mă întreb dacă Frunda nu a făcut intenţionat o astfel de declaraţie, pentru că nu îl suspectez de lipsă de inteligenţă.
Dar cel mai tare mă îngrijorează riscul contaminării României de populismul anti-capitalist şi etnocentric din Grecia. Am avut deja câteva experimente şi am scăpat uşor. PRM a obţinut, în 2000, aproape 2,3 milioane de voturi, adică peste 21%, iar Corneliu Vadim Tudor a intrat în turul doi al alegerilor prezidenţiale. În 2012, partidul lui Dan Diaconescu a fost votat de peste un milion de alegători, adică aproape 15%. Acum, unul din ei este la pensie, iar altul la puşcărie, dar şarlatani care să ofere soluţii miraculoase, amestecate cu lozinci patriotarde, se vor găsi mereu. Nu putem exclude – deşi pare o teorie un pic conspiraţionistă – ca Rusia să finanţeze pe viitor mişcări tip Syriza, care să distrugă unitatea Uniunii Europene.
Deja există un nucleu de stângişti romantici şi naivi, susţinuţi de fosile ale regimului comunist, inclusiv câţiva foşti turnători ai securităţii, care bat toba revoluţiei anticapitaliste şi cheamă la luptă împotriva oligarhiei financiar-bancare. Mai rău, am văzut câteva semnale în această direcţie venind din partea unui premier Ponta disperat. Celor care li se pare că asta este soluţia pentru România – separare de valorile şi politicile economice ale Uniunii Europene – le fac o invitaţie: să viziteze Chişinăul. Sau, mai bine, Kievul. Sau cel mai bine să facă o vizită la Minsk, să vadă cum se trăieşte în republica „independentă” condusă de Alexandru Lukaşenko. Eu personal sunt convins că între „independenţa” girată de Moscova şi integrarea în Uniunea Europeană, românii vor alege calea spre Vest.
Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.
Şi-a început cariera în media în urmă cu 15 ani, lucrând ca jurnalist la TVR Cluj în primii ani, „până când am înţeles că nu-mi mai ajungeau banii pentru viaţa pe care mi-o doream “. A decis atunci să facă o schimbare, pentru că în media devenise dificil să aibă o carieră şi un trai decent în acelaşi timp. „Am intrat apoi în domeniul tichetelor şi m-am îndrăgostit de dinamica lui. Erau ani de dezvoltare foarte puternică în general, dar în paralel am reuşit să menţin un echilibru bun între carieră şi familie.“ Spune că de-a lungul anilor au fost multe momente care i-au influenţat cariera, dar cele mai semnificative au fost cele referitoare la partea de dezvoltare de business şi gestionare de portofoliu, dat fiind că businessul tichetelor e complex, precum şi coordonarea echipei de key account manageri la nivel naţional.
Provocatoare a fost şi este coordonarea departamentului comercial, care implică vânzare directă şi telesales, apoi postvânzare (customer service). „Un moment important a fost în 2013, când a preluat proiectele de public affairs, din dorinţa de a se dezvolta şi a înţelege şi alte resorturi ale businessului. S-a întors apoi la prima dragoste, vânzarea şi managementul echipei comerciale.
„Cel mai dificil din carieră cred că a fost momentul deciziei de a prelua poziţia de director comercial, care presupunea mutarea mea şi a familiei în Bucureşti, după mai mult de un an de navetă între Cluj şi Bucureşti, în fiecare săptămână, timp în care am fost mai mult mamă de weekend.“ Absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Sociale (2001), cu specializarea în Antropologie, a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, Dana Sintejudean a urmat şi cursurile masterului de Management Strategic şi Business Communication, David Ogilvy, Bucureşti, iar în 2009 a absolvit Masterul de Business Administration, CODECS.
Despre tentaţia antreprenoriatului, Dana Sintejudean spune că a fost în trecut la un pas de a încerca această experienţă, dar consideră că trebuie să acumuleze mai multă experienţă. „Acum în România mediul de afaceri antreprenorial nu e foarte încurajator, dar nu exclud în viitor.“ Pe termen lung, peste zece ani, se vede tot în domeniul afacerilor, preocupată mai mult de management şi strategie
Şantajul guvernului elen adresat partenerilor din Europa poate fi asemănat cu atacul unui terorist inept care intră într-o încăpere plină de oameni cu pistolul la tâmpla proprie şi îi ameninţă că, dacă nu îi satisfac cererile, se va sinucide“, descria situaţia săptămâna trecută, înaintea referedumului de duminică, Alexandros Ignatiadis, om de afaceri elen ce deţine pe piaţa locală împreună cu Paschalis Paganias compania de construcţii Octagon.
Compania nu a avut de suferit în urma evenimentelor din Grecia, dat fiind faptul că afacerile de 53,5 milioane de lei ale Octagon sunt concentrate exclusiv pe piaţa locală, potrivit lui Ignatiadis. Omul de afaceri are câteva explicaţii asupra situaţiei actuale din ţara sa de origine: „Grecia a fost efectiv un stat cvasicomunist cu pondere imensă a sectorului de stat în economie. 70% din populaţie depinde de stat pentru venituri, fie ca funcţionar public, fie ca furnizor de servicii şi produse către stat“.
În acest context, singura soluţie văzută de omul de afaceri, dar şi una dintre cele mai dificil de aplicat, este diminuarea şi eficientizarea sectorului de stat, dar şi reforma radicală a sistemului de asigurări sociale, care în prezent nu mai este sustenabil. „Politica guvernului prezent este catastrofală, amatoristă şi în gravă încălcare a mandatului popular primit în alegeri. Guvernul Greciei a refuzat vreme de cinci luni să negocieze cu partenerii europeni, fiind convins că Europa va ceda la şantaj în ultima clipă şi va oferi finanţare necondiţionată. Realitatea a fost alta şi am ajuns astfel prima ţară dezvoltată care a intrat în default, cu poporul care face cozi la bănci pentru 60 de euro“, descrie el politicile guvernului lui Tsipras. Indiferent de ce s-ar întâmpla în continuare, el este totuşi de părere că nu există pericolul declanşării unei noi crize economice. „Există o serie de «Chinese walls» puse la punct de către instituţiile europene care limitează riscul contagiunii“.
În opinia lui Giorgos Malideros, proprietarul restaurantului Osho şi al lanţului de restaurante Oro Toro, ce totalizează afaceri de aproximativ 2,5 milioane de euro, nu doar grecii sunt de blamat pentru actuala situaţie: „Cu siguranţă grecii sunt de condamnat pentru că nu au folosit cu chibzuinţă fondurile UE şi împrumuturile FMI, dar cei care au acordat împrumuturi şi fonduri în mod continuu unei ţări ce nu putea să le returneze sunt de asemenea de condamnat. Din punctul meu de vedere, situaţia poate fi asemănată cu un credit luat de la o bancă. Când aplici pentru un credit, eşti întrebat ce vei face cu banii, prezinţi un plan de afaceri, trebuie să oferi o garanţie“.

Malideros crede că un prim pas spre echilibru ar fi reducerea datoriei publice a Greciei la un nivel la care să poată fi susţinută de populaţie. „Aceasta ar aduce cetăţenilor greci şi Guvernului gura de aer de care au nevoie pentru a merge mai departe“. Apoi, consideră necesară regândirea întregii legislaţii fiscale a ţării, în scopul de a o face mai adaptată situaţiei actuale şi mai stabilă, în scopul atragerii de investitori, atât străini, cât şi locali. Malideros consideră că una dintre principalele probleme ale ţării este migrarea investitorilor: potrivit lui, mulţi cetăţeni greci care au potenţa financiară a de a investi preferă să nu facă acest lucru din cauza incertitudinii economice şi a taxelor mari. „Există miliarde de euro depozitaţi sau investiţii ale grecilor în afara ţării, din cauza fricii lor de a face o investiţie acolo sau chiar de a-şi ţine banii în Grecia, de teama de a-şi pierde munca de o viaţă în cazul unui default sau prin plata taxelor pe care nicio afacere din lume nu le poate susţine“.
Malideros spune că în prezent majoritatea depozitelor grecilor şi investiţiile sunt plasate în ţări precum Germania şi Regatul Unit, adică cele care împing guvernul grec să genereze prin parlament mai multe taxe şi mai multe reduceri bugetare, cu scopul de a-şi lua înapoi împrumuturile acordate UE sau FMI. Pentru reprezentanţii acestor ţări, plecarea investitorilor greci nu este de preferat. „Ei vor ca banii greceşti să fie folosiţi acolo şi să rămână acolo. Îşi doresc să recupereze cât mai mult înainte de o prăbuşire, totuşi eu cred că grecii au ajuns la un punct în care nu mai pot susţine această situaţie. Nu mai pot plăti alte taxe, nu pot suferi alte reduceri bugetare din moment ce au probleme legate de acoperirea nevoilor de bază“.
Românii care pleacă în vacanţă în străinătate în această vară au posibilitatea de a plăti mai puţini bani în roaming. Tarifele telefonice exorbitante nu le vor mai strica bugetul de vacanţă românilor care vor să plece în concediu peste graniţă.
Pentru că sunt cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene ei vor economisi bani în cursul călătoriilor.
Pleci în vacanţă în străinătate? Cum vorbeşti mai ieftin la telefon