BusinessMagazin

Tag: bani

  • Câţi bani au câştigat olimpicii loturilor internaţionale de matematică, informatică şi fizică

    Pentru performanţa de anul acesta, cei 15 olimpici au primit premii în bani, în valoare totală de 122.000 lei. Fiecare medaliat cu aur a primit un premiu în valoare de 10.000 lei. Medaliaţii cu argint au primit premii în valoare de câte 8.000 lei, iar medaliaţii cu bronz câte 6.000 lei. Profesorii care au pregătit cele trei loturi au primit premii în valoare totală de 42.300 lei.

    Fundaţia eMAG şi BCR au premiat loturile internaţionale de matematică, informatică şi fizică, în cadrul celei de-a patra ediţii a Întâlnirii cu Olimpicii. Este al patrulea an în care Fundaţia eMAG premiază olimpicii şi profesorii celor trei loturi naţionale, în cadrul proiectului Hai la Olimpiadă!, pentru rezultatele obţinute la Olimpiadele Internaţionale.

    La cea de-a patra ediţie a Întâlnirii cu Olimpicii au participat Tudor Vlad (preşedintele Fundaţiei eMAG), Dana Demetrian (Vicepreşedinte Retail&Private Banking BCR), IuIian Stanciu (CEO eMAG) şi Răzvan Ziemba (CEO NOD), precum şi alţi parteneri ai proiectului Hai la Olimpiadă. Aceştia au subliniat importanţa investiţiei în educaţie, mai ales în domeniile în care România are o tradiţie din a câştiga medalii, precum şi faptul că tinerii trebuie încurajaţi să se pregătească mai bine pentru a fi performanţi într-o societate globală, aflată într-o permanentă evoluţie.

    „Sunt încântat că îi putem premia pe aceşti copii cu rezultate extraordinare la matematică, fizică şi informatică. Faptul că şi anul acesta toţi cei 15 membri ai loturilor naţionale au reuşit să câştige câte o medalie la Olimpiadele Internaţionale confirmă încă o dată că în România există o comunitate de copii şi profesori capabili de cea mai înaltă perofmanţă”, a declarat Tudor Vlad, preşedintele Fundaţiei eMAG.

    „Ne-am alăturat proiectului Hai la Olimpiadă! pentru că suntem convinşi că tinerii din România au un potenţial uriaş, care trebuie încurajat şi susţinut. Olimpicii de astăzi, elevii care se pregătesc în fiecare zi să fie mai buni vor fi cei care peste câţiva ani vor conduce afaceri importante în România. De aceea, BCR sprijină iniţiative care să pună în evidenţă tot ceea ce are mai bun societatea noastră”, spune Dana Demetrian, Vicepreşedinte Retail&Private Banking BCR.

    La Olimpiada Internaţională de informatică din Kazahstan, lotul naţional de informatică  şi-a adjudecat patru medalii, una de aur, două de argint şi una de bronz.

    Rareş Darius Buhai, (clasa a XII-a) a câştigat a patra medalie de aur consecutivă la această competiţie. Medalii de argint au fost obţinute de Alexandru Velea (clasa a XII-a) şi de Marius Valentin Hărşan (clasa a XII-a). Andrei Popa (clasa a X-a) a câştigat medalia de bronz. Profesorii care au pregătit lotul naţional de informatică sunt Adrian Panaete şi Marius Nicoli.

    Lotul naţional de matematică şi-a adjudecat în total şase medalii la a 56-a ediţie a Olimpiadei Internaţionale, care a avut loc la Chiang Mai, Thailanda: o medalie de aur, patru de argint şi una de bronz. În competiţia de anul acesta au participat 577 de olimpici din 104 de ţări.

    Simona Diaconu (clasa a XII-a) a obţinut medalia de aur, Marius Bocanu (clasa a XII-a), Ciprian Bonciocat (clasa a X-a), Andrei Andronache (clasa a XI-a) şi Ştefan Spătaru (clasa a XII-a)  au câştigat medalii de argint, iar Andrei Puiu (clasa a XII-a), bronz. Echipa de profesori care a însoţit lotul naţional de matematică a fost alcătuită din Radu Gologan, Mihai Bălună şi Cătălin Gherghe.

    Olimpicii lotului naţional de fizică au câştigat la Olimpiada Internaţională din Mumbay, India, două medalii de aur, două medalii de argint şi una de bronz.

    Ştefan Eniceicu (clasa a XI-a) şi Tudor Creţu (clasa a XII-a) au câştigat medalii de aur, Cristian Frunză (clasa a XII-a) şa Răzvan Radu (clasa a X-a) au obţinut medalii de argint, iar Ileana Rugină (clasa a XII-a), bronz. Cei cinci olimpici sunt elevi ai Liceului Internaţional de Informatică din Bucureşti. Echipa de profesori care a însoţit lotul naţional de fizică a fost alcătuită din Adrian Dafinei şi Delia Davidescu, ambii titulari la Liceul Internaţional de Informatică, şi Sebastian Popescu, conferenţiar doctor în cadrul Facultăţii de Fizică „Vasile Alecsandri” din Iaşi.

    Hai la Olimpiadă! este un program iniţiat de Fundaţia eMAG în 2012 în cadrul căruia sunt susţinuţi elevii şi profesorii care doresc să se pregătească şi să facă performanţă la matematică, informatică şi fizică. Începând din 2014, BCR devine partener al programului prin susţinerea, alături de Fundaţia eMAG, a centrelor de pregătire şi a celor mai importante concursuri pentru elevi. Prin Hai la Olimpiadă!, profesorii din Centrele de Performanţă sunt recompensaţi material pentru orele de pregătire a elevilor, iar cele mai bune rezultate ale copiilor la concursurile naţionale şi internaţionale primesc premii.

  • Substanţa economică, abuzurile fiscului şi banii contribuabililor

    Ne-am decis să scriem acest articol având în vedere tot mai desele stări conflictuale pe care le-am constatat, în ultimul timp – din postura de consultant fiscal –, între contribuabili şi organele de inspecţie fiscală. Sursa celor mai multe dintre aceste divergenţe porneşte de la aplicarea neunitară în practică a deja celebrului art. 11 din codul fiscal, articol care – şi în opinia noastră – oferă organelor fiscale „o marjă de interpretabilitate” extrem de largă şi imprecis definită.

    Avem în vedere, desigur, posibilitatea conferită organelor de inspecţie fiscală cu privire la reconsiderarea conţinutului economic şi al substanţei economice ale unor tranzacţii, şi – pe cale de consecinţă directă – posibilitatea de a reconsidera şi de a ajusta veniturile şi cheltuielile contribuabililor şi, implicit, evidenţele contabile şi fiscale ale acestora, intervenindu-se astfel, efectiv, asupra bazelor de impunere declarate de către aceştia.

    Nu negăm acest drept al organelor de inspecţie fiscală; dimpotrivă, îl apreciem ca fiind unul legitim şi – la nivel de principiu – chiar justificat. Problema care se ridică este că această recalificare juridică şi fiscală a operaţiunilor economice derulate de contribuabili se realizează pe baza unor texte de lege insuficient structurate şi reglementate; şi, poate tocmai din acest motiv, pot reprezenta punctul de plecare al unor aprecieri pur subiective şi, implicit, al unor decizii arbitrare şi discreţionare (ca să nu le numim direct abuzive). 

    Noile reglementări ale legislaţiei fiscale – aprobate deja prin Legea nr. 187 / 2015 şi preluate ca atare şi în forma Codului fiscal aflat în prezent la promulgare – apreciem că nu vin să clarifice această problemă. Chiar „aria de acţiune” conferită organelor fiscale – din păcate, în detrimentul contribuabililor – poate fi şi mai generoasă.

    Deşi este de salutat eliminarea din cuprinsul art. 11 alin. (12) Cod fiscal a posibilităţii de a anula exercitarea dreptului de deducere fiscală de către un contribubil – pe motivul că respectivul contribuabil „ştia sau ar fi trebuit să ştie” de implicarea unui furnizor de al său într-un mecanism de fraudare a obligaţiilor fiscale – rămâne totuşi posibilitatea recalificării juridice şi fiscale a unor operaţiuni (şi chiar a unor activităţi!) ale contribuabilului în baza unor practici identificate de organele fiscale ca fiind „abuzive”. Şi asta în condiţiile în care noţiunea în sine de „practică abuzivă” nu este definită conceptual ca atare în curprinsul art. 7 Cod fiscal şi nici nu sunt stabilite criterii efective în baza cărora să se poată aprecia dacă o tranzacţie sau activitate poate fi calificată ca practică abuzivă.

    De asemenea, deşi în forma actuală a art. 11 cod fiscal, textul de lege impune acum în sarcina echipei de inspecţie fiscală obligaţia de a motiva decizia de reîncadrare fiscală a unei tranzacţii, apreciem această obligaţie ca având un caracter mai mult formal, atât timp cât textul de lege nu reglementează, în continuare, noţiunea în sine de tranzacţie fără scop economic sau atât timp cât nu s-a transpus vreo responsabilitate în sarcina organelor de inspecţie fiscală, în situaţia în care reîncadrarea tranzacţiei respective conduce la emiterea unei decizii de impunere desfiinţate ulterior de instanţele de judecată competente.

    În aceste condiţii, apreciem ca fiind absolut necesară – mai ales în etapa actuală, a unor conflicte evidente între fisc şi contribuabili – reluarea acestei teme şi introducerea (în cuprinsul viitoarelor norme metodologice ce urmează a fi date în aplicarea legislaţiei fiscale) a unor criterii clare şi explicite, în sensul calificării fiscale a unor tranzacţii / activităţi ca fiind fără substanţă şi conţinut economic sau supuse unor practici abuzive. Totul, evident, în urma unei dezbateri publice în adevăratul sens al cuvântului şi nu doar de formă, pentru a putea astfel identifica aspectele tehnice cele mai în măsură să diminueze actualele volatilităţi, inadvertenţe şi asimetrii normative şi să conducă la stabilirea unor criterii coerente şi explicite, a căror aplicare efectivă să nu genereze o practică neunitară, de la un caz la altul, privind clasificarea anumitor tranzacţii ca fiind artificiale sau fără substanţă economică.

    În ceea ce ne priveşte, apreciem că noua legislaţie fiscală trebuie să insiste nu pe definirea a ceea ce nu reprezintă o tranzacţie cu substanţă econmică, ci să reglementeze pe fond noţiunea în sine a substanţei economice a unei tranzacţii. Credem că şi necesitatea definirii noţiunii de „comportament fiscal inadecvat” al unui contribuabil este de maximă actualitate, cu atât mai mult cu cât aceasta este tot mai des invocată în rapoartele de inspecţie fiscală, fără a fi însă acoperită de prezentul areal normativ. 

    În caz contrar, degeaba vom avea „pe hârtie” un cod fiscal cu o fiscalitate competitivă, deoarece aceasta ar avea doar un caracter aparent, în condiţiile în care contribuabilii se vor afla permanent sub posibila incidenţă a unor acţiuni abuzive ale organelor fiscale, cu scopul de a se stabili – cu ocazia inspecţiilor fiscale – debite suplimentare de plată în sarcina contribuabililor respectivi.

  • Omul care şi-a vândut compania si a făcut cadou angajaţilor 27 de milioane de dolari

    Nevzat Aydin şi-a vândut compania Yemeksepeti, ce ofera servicii online de comandă şi livrare de mâncare, pentru nu mai puţin de 589 milioane de dolari către germanii de la Delivery Hero. El însă nu a păstrat toţi banii pentru el, ci a decis să-i dea fiecărui angajat, 115 la număr, un bonus de peste 200.000 de dolari, astfel cumulând suma de 27 de milioane, relatează Business Insider.

    Nevzat Aydin a vrut să-şi arate astfel aprecierea pentru munca depusă a angajaţilor în creşterea companiei. ” Povestea de succes a companiei nu a crescut peste noapte. Eu cred în munca în echipă şi că succesul este mult mai satisfăcător şi glorios atunci când este împărţit cu restul echipei”, a declarat Aydin pentru CNN Money.

    Yemeksepeti, care înseamnă “coş de alimente” în turcă, este primul, lansat în 2000, şi cel mai mare site de livrare de mâncare din Turcia. Compania realizând tranzacţii de 3 milioane de dolari pe luna, conform Quartz. 

  • Opinii Dragoş Pătroi şi Adrian Benţa: Substanţa economică, abuzurile fiscului şi banii contribuabililor

    DRAGOŞ PĂTROI este consultant fiscal şi cadru universitar asociat la ASE Bucureşti.

    ADRIAN BENŢA este consultan fiscal.

    Avem în vedere, desigur, posibilitatea conferită organelor de inspecţie fiscală cu privire la reconsiderarea conţinutului economic şi al substanţei economice ale unor tranzacţii, şi – pe cale de consecinţă directă – posibilitatea de a reconsidera şi de a ajusta veniturile şi cheltuielile contribuabililor şi, implicit, evidenţele contabile şi fiscale ale acestora, intervenindu-se astfel, efectiv, asupra bazelor de impunere declarate de către aceştia.

    Nu negăm acest drept al organelor de inspecţie fiscală; dimpotrivă, îl apreciem ca fiind unul legitim şi – la nivel de principiu – chiar justificat. Problema care se ridică este că această recalificare juridică şi fiscală a operaţiunilor economice derulate de contribuabili se realizează pe baza unor texte de lege insuficient structurate şi reglementate; şi, poate tocmai din acest motiv, pot reprezenta punctul de plecare al unor aprecieri pur subiective şi, implicit, al unor decizii arbitrare şi discreţionare (ca să nu le numim direct abuzive). 

    Noile reglementări ale legislaţiei fiscale – aprobate deja prin Legea nr. 187 / 2015 şi preluate ca atare şi în forma Codului fiscal aflat în prezent la promulgare – apreciem că nu vin să clarifice această problemă. Chiar „aria de acţiune” conferită organelor fiscale – din păcate, în detrimentul contribuabililor – poate fi şi mai generoasă.

    Deşi este de salutat eliminarea din cuprinsul art. 11 alin. (12) Cod fiscal a posibilităţii de a anula exercitarea dreptului de deducere fiscală de către un contribubil – pe motivul că respectivul contribuabil „ştia sau ar fi trebuit să ştie” de implicarea unui furnizor de al său într-un mecanism de fraudare a obligaţiilor fiscale – rămâne totuşi posibilitatea recalificării juridice şi fiscale a unor operaţiuni (şi chiar a unor activităţi!) ale contribuabilului în baza unor practici identificate de organele fiscale ca fiind „abuzive”. Şi asta în condiţiile în care noţiunea în sine de „practică abuzivă” nu este definită conceptual ca atare în curprinsul art. 7 Cod fiscal şi nici nu sunt stabilite criterii efective în baza cărora să se poată aprecia dacă o tranzacţie sau activitate poate fi calificată ca practică abuzivă.

    De asemenea, deşi în forma actuală a art. 11 cod fiscal, textul de lege impune acum în sarcina echipei de inspecţie fiscală obligaţia de a motiva decizia de reîncadrare fiscală a unei tranzacţii, apreciem această obligaţie ca având un caracter mai mult formal, atât timp cât textul de lege nu reglementează, în continuare, noţiunea în sine de tranzacţie fără scop economic sau atât timp cât nu s-a transpus vreo responsabilitate în sarcina organelor de inspecţie fiscală, în situaţia în care reîncadrarea tranzacţiei respective conduce la emiterea unei decizii de impunere desfiinţate ulterior de instanţele de judecată competente.

    În aceste condiţii, apreciem ca fiind absolut necesară – mai ales în etapa actuală, a unor conflicte evidente între fisc şi contribuabili – reluarea acestei teme şi introducerea (în cuprinsul viitoarelor norme metodologice ce urmează a fi date în aplicarea legislaţiei fiscale) a unor criterii clare şi explicite, în sensul calificării fiscale a unor tranzacţii / activităţi ca fiind fără substanţă şi conţinut economic sau supuse unor practici abuzive.

    Totul, evident, în urma unei dezbateri publice în adevăratul sens al cuvântului şi nu doar de formă, pentru a putea astfel identifica aspectele tehnice cele mai în măsură să diminueze actualele volatilităţi, inadvertenţe şi asimetrii normative şi să conducă la stabilirea unor criterii coerente şi explicite, a căror aplicare efectivă să nu genereze o practică neunitară, de la un caz la altul, privind clasificarea anumitor tranzacţii ca fiind artificiale sau fără substanţă economică.

    În ceea ce ne priveşte, apreciem că noua legislaţie fiscală trebuie să insiste nu pe definirea a ceea ce nu reprezintă o tranzacţie cu substanţă econmică, ci să reglementeze pe fond noţiunea în sine a substanţei economice a unei tranzacţii. Credem că şi necesitatea definirii noţiunii de „comportament fiscal inadecvat” al unui contribuabil este de maximă actualitate, cu atât mai mult cu cât aceasta este tot mai des invocată în rapoartele de inspecţie fiscală, fără a fi însă acoperită de prezentul areal normativ. 

    În caz contrar, degeaba vom avea „pe hârtie” un cod fiscal cu o fiscalitate competitivă, deoarece aceasta ar avea doar un caracter aparent, în condiţiile în care contribuabilii se vor afla permanent sub posibila incidenţă a unor acţiuni abuzive ale organelor fiscale, cu scopul de a se stabili – cu ocazia inspecţiilor fiscale – debite suplimentare de plată în sarcina contribuabililor respectivi.

  • Povestea nebună a unui milionar excentric: consuma cocaină, bea câte o sticlă de whisky zilnic şi a fost acuzat de crimă

    John McAfee a construit una dintre cele mai importante companii de securitate cibernetică din lume, însă viaţa sa în afara companiei este ceea ce l-a transformat într-o legendă.

    Născut în Marea Britanie, John McAfee s-a mutat în Virginia, Statele Unite alături de părinţii săi când era doar un copil. Când avea doar 15 ani, tatăl său, alcoolic, şi-a pus capăt zilelor. A fost o perioadă extrem de dificilă, pe care omul de afaceri spune că şi-o aminteşte în fiecare zi.

    McAfee a urmat cursurile Roanoke College, unde şi-a dovedit încă de la început spiritul antreprenorial. Primul său business a fost de vânzare a revistelor din uşă în uşă, activitatea care i-a adus o sumă considerabilă de bani.

    A învăţat bazele programării la finele anilor ’60, atunci când a lucrat la o companie specializată în cartele pentru calculatoare. A plecat apoi la Missouri Pacific Railroad, unde a implementat un sistem de automatizare a orarului de călătorie. În acea perioadă McAfee a început să consume droguri, mergând deseori la muncă într-o stare ce nu îi permitea să îşi facă treaba.

    În anii ’70 s-a mutat în Silicon Valley, unde a ocupat diverse poziţii în cadrul unor companii de software. Dependenţele sale au devenit extrem de periculoase: în timp ce lucra pentru compania americană Omex, obişnuia să consume cocaină şi să bea câte o sticlă de whisky zilnic. În cele din urmă a conştientizat situaţia în care se afla şi a cerut ajutor.

    După reabilitare, McAfee s-a angajat la Lockheed. În 1986 a citit un articol despre viruşi, iar acest lucru l-a determinat să pună bazele unei companii specializată în combaterea infracţiunilor cibernetice. La începutul anilor ’90, compania McAfee avea venituri de peste 5 milioane de dolari pe an. În 1996, la zece ani de la fondarea companiei, antreprenorul şi-a vândut acţiunile pentru 100 de milioane de dolari.

    Criza financiară din 2008 l-a afectat puternic, pierzând peste 90% din averea sa. S-a mutat în Belize, încercând să pună bazele unei companii farmaceutice. Acolo a suferit o depresie, fiind la un moment dat suspectat chiar de crimă.

    McAfee s-a întors în 2013 în Statele Unite şi duce o viaţă aparent liniştită, departe de camerele de televiziune. Mare parte a vieţii sale rămâne însă un mister.

  • Au avut o idee genială de jachetă şi au avut nevoie de 20.000 de dolari. Au primit 2 milioane de dolari iar banii continuă să vină. VIDEO

    Cel mai finanţat proiect de fashion din istoria platformelor de tip crowdfunding (finanţare colectivă) este jacheta Bau Bax, care a adunat pe Kickstarter 1,8 milioane de dolari până în prezent, cu 41 de zile înainte de încheierea campaniei, scrie Complex, citat de Business Insider.
     
    Jacheta a fost catalogată drept “briceagul elveţian” al industriei de fashion, datorită multiplelor funcţionalităţi.
     

    Vedeţi un VIDEO cu jacheta aici.

  • La 30 de ani a vizitat peste 70 de ţări: „Am decis să fac un blog cu impresii de călătorie, care a declanşat totul“

    Cel mai simplu îl putem defini pe Răzvan Pascu, 30 de ani, drept călător profesionist, chiar dacă multele voiaje pe care le-a făcut au avut de cele mai multe ori scopuri precise.

    A fost în peste 70 de ţări, pentru potenţiale colaborări, în urma unor invitaţii sau pentru a cunoaşte parteneri. Lucrează şi pentru oficii de turism, companii aeriene sau companii de turism din străinătate pe care le pune în contact cu firme din România sau pentru a le face cunoscute publicului local.

    Banii vin de la clienţi cum sunt marile lanţuri hoteliere, oficiile de turism naţionale sau în parteneriat public-privat; lucrează, de exemplu, cu oficiile naţionale de turism austriac sau francez, promovând destinaţiile lor în România. Mai lucrează cu companii aeriene, Air France sau KLM, pe proiecte mici a lucrat şi cu Air Berlin sau cu Fly Dubai. Mai lucrează cu agenţii de turism care vor să se facă cunoscute publicului din România.

    A făcut facultatea de marketing la ASE, urmată de comunicare, dar şi un MBA. De doi ani a început să se extindă pe nişa de evenimente corporate, dincolo de conferinţe de presă sau alte evenimente de familie. Afacerea a devenit una de familie, spune că lucrează din pasiune, şi nu, nu este vorba de un clişeu.

    În urmă cu şase ani lucra la ING şi călătorea foarte mult, îşi cheltuia pe excursii toţi banii de salariu. Când se întorcea colegii îl întrebau cum a fost şi ce ar trebui ei să facă acolo. „Am decis să fac un blog cu impresii de călătorie, care a declanşat totul.“

    A început să fie invitat la evenimente, a cunoscut jurnalişti şi a decis că ar fi interesant să facă o agenţie de relaţii publice pentru turism, o nişă neexploatată. Ce nu a plăcut altora a luat el, care a simţit oportunitatea. Crede  în staua turismului românesc şi spune că s-ar putea câştiga enorm, dar spune că românii merg în direcţii greşite: litoralul este un pariu pierdut, pentru că sezonul este scurt, iar investitorii nu au timp să îşi recupereze banii, şi de aici preţurile mari.

    Ar promova în schimb produsele unice, cum sunt Transilvania, Delta Dunării sau ecoturismul. Cel mai mult i-au plăcut Cambodgia, Tanzania, Peru, ţările arabe, în general ţările sărace. Ţară săracă înseamnă de fapt oameni deschişi, ospitalieri, primitori. Îi place turismul autentic, caută cazare sau mese la localnici. La Helsinki a mâncat la cineva care lucra într-o bancă şi a fost ceva mai scump decât la restaurant, în Peru a locuit pe o insulă, fără curent şi fără internet, în Iordania la cort cu beduinii – „ai putea crede că e ieftin, dar nu este aşa“. „Turismul înseamnă experienţe, asta nu înţelegem noi şi asta am putea vinde.“

    Pasul următor? Extinderea afacerilor şi un ONG care să promoveze turismul românesc, finanţat din fonduri europene.

  • O tânără de 36 de ani este implicata in conducerea businessului de familie cu rulaje de peste 250 de milioane de lei

  • Un simplu obicei zilnic ascunde un PERICOL URIAŞ pentru orice român.„Există posibilitatea să se contamineze mai multe persoane”

    Facem zilnic acest lucru însă nu de fiecare dată ne gândim cât de periculos poate fi. Un obicei care ne pune în contact cu 3.000 de microbi, viruşi sau bacterii, iar medicii avertizează că „este mai periculos pentru că există posibilitatea să se contamineze mai multe persoane”.

    Un simplu obicei zilnic ascunde un PERICOL URIAŞ pentru orice român.„Există posibilitatea să se contamineze mai multe persoane”

  • Citatul zilei: Steve Jobs

    Steve Jobs: “Când aud că toată lumea vorbeşte despre bani, mă amuz. Banii sunt cel mai puţin valoros lucru care mi s-a întâmplat.”