BusinessMagazin

Tag: oameni

  • Băutura magică a dacilor, redescoperită de oamenii de ştiinţă!

     O băutură alcoolică realizată dintr-un amestec de miere fermentată şi apă, pe baza unor reţete vechi, ar putea constitui un remediu în lupta privind rezistenţa la antibiotice, conform unui grup de oameni de ştiinţă suedezi. Împreună cu responsabili de la o fabrică de bere, cercetătorii suedezi au studiat îndelung albinele şi mierea produsă de acestea şi au lansat propria versiune de băutură mied, denumită ‘elixirul vânătorului de miere’, relatează Reuters.

    Cercetătorul Tobias Olofsson de la universitatea Lund a declarat că miedul are efectele pozitive asupra sănătăţii organismului.
    “Miedul este o băutură alcoolică făcută numai din miere şi apă şi era considerată băutura zeilor, iar cei care o consumau susţineau că devin nemuritori sau că au o stare de sănătate mai bună. Era consumată de vikingi şi de reprezentanţii altor culturi precum mayaşii, egiptenii şi era băută pentru că era considerată o băutură foarte benefică”, a declarat Olofsson.

    Pentru români, rezultatele acestei cercetări sunt cu atât mai interesante cu cât miedul este recunoscut drept „băutura dacilor” şi leacul miraculos care îi ţinea sănătoşi şi puternici.
    Priscus (diplomat roman) scria prin sec. V d.Hr: „De acolo am călătorit pe un drum neted, aşezat într-o câmpie a Banatului şi am trecut peste mai multe râuri navigabile, dintre cele mai mari, după Istru, era aşa numitul Drecon, apoi Tigas şi Tifisas. Pe acestea le-am trecut în bărcile de care se foloseau locuitorii de pe malurile râurilor, iar pe celelalte le-am trecut pe plute, pe care barbarii le poartă în căruţe, deoarece locurile sunt mlăştinoase. Prin sate ni se aducea de mâncare, şi anume în loc de grâu, mei, iar în loc de vin, mied, după cum îl numesc localnicii”.

    Cititi mai multe pe www.apropotv.ro

  • OPINIE Antoneta Galeş: Oamenii au nevoie să vadă care este contribuţia lor pe lumea aceasta

    Cu toate acestea, ne dăm cu toţii seama că diferenţa o fac acele companii care realizează că prestează sau produc pentru oameni, cu ajutorul oamenilor din organizaţie. Am trecut prin timpuri în care oamenii care munceau au fost, pe rând: obiecte sau sclavi, mijloace sau unelte, ajungând o resursă sau un capital important. Cred că am ajuns la momentul la care ne dăm seama că lucrăm, pur şi simplu, cu oameni şi ne asumăm acest lucru.

    Indiferent de cetăţenie sau naţionalitate, individul este astfel construit încât să fie interesat de rezultatul muncii sale. Şi medicul este bucuros după ce a salvat un pacient, la fel ca şi asistenta sau infirmiera care i-a dus bolnavului un pahar cu apă. Contribuţia fiecăruia dintre noi este o mică parte dintr-un rezultat pentru care muncim. Oamenii sunt programaţi să fie interesaţi de rezultatele la care contribuie şi de modul în care se conectează cu cei împreună cu care lucrează. Dacă ţinem cont de aceste două aspecte, vom reuşi să avem organizaţii mai productive şi în care oamenii să fie mai angajaţi. Raportul Deloitte pe 2015 situează pe primul loc ca importanţă angajamentul şi cultura, urmate de leadership, în rândul subiectelor esenţiale în cadrul organizaţiilor.

    Sunt studii care dezvăluie diferenţe culturale între popoare. Chiar dacă ele există, e de preferat să ne orientăm mai degrabă pe ceea ce ne este comun nouă, oamenilor, şi nu pe ceea ce ne diferenţiază pe noi, românii. Se vorbeşte foarte mult despre faptul că cei 50 de ani de comunism au distrus cultura muncii. Personal, cred că e mai grav de atât. Toate glumele ”populare” despre cum ar trebui evitată muncă nu au fost create doar din 1945 încoace. Pe de altă parte, şi noi, românii, ştim să muncim, putem munci şi vrem să muncim. Vom reuşi doar dacă vom şti să facem diferenţa între cei care vor şi cei care nu şi îi vom răsplăti corect pe cei dintâi. 

    Modul în care realizăm noi înşine cât suntem de valoroşi şi ni se confirmă – care sunt lucrurile bune pe care le facem şi ce mai avem de corectat – ne poate face să investim încredere în compania în care lucrăm. Capitolul încredere încă este ”în lucru” în România. Avem tendinţa de a avea încredere doar după ce l-am pus la încercare pe cel dinaintea noastră şi a demonstrat că merită şi nu invers. Ne este teamă să avem încredere până la proba contrarie. Cel din faţa noastră e un potenţial delincvent până când reuşeşte să ne demonstreze altceva. Dacă e să vorbim despre diferenţe culturale, poate că aceasta e una dintre cele mai mari provocări: să pornim cu încredere, pentru că altfel este contraproductiv, pentru că relaţiile de muncă sunt relaţii de colaborare (a lucra împreună).  Faptul că cei care pleacă din ţară fac treabă bună acolo unde se duc ar putea avea legătură şi cu încrederea: intră în sisteme unde ea este acordată a priori, drept pentru care oamenii se simt mai bine trataţi şi se apropie mai uşor unii de alţii.  Plus că sistemul de reguli este mai clar şi consecinţele abaterii de la acesta nu sunt atât de ”negociabile” ca la noi.

    O altă mare provocare este respectul. Suntem tentaţi să avem foarte puţin respect faţă de noi înşine sau faţă de compatrioţii noştri, dar stăm foarte bine la pretenţii. Mai întâi să facă ceilalţi şi abia apoi noi înşine. Ar fi mult mai simplu şi mai eficient dacă am porni de la principiul foarte simplu: ”tratează-i pe ceilalţi aşa cum vrei tu să fii tratat”.

    În ceea ce priveşte remuneraţia, este esenţial ca angajaţii să se considere plătiţi echitabil. Ideea de echitate continuă principiul de respect. Comparaţia se face cu slujbe similare din piaţă sau cu unele asemănătoare din sectorul de activitate. Reprezintă baza construirii unei relaţii de încredere. În cazul în care un angajat percepe o nedreptate, e cam greu ca acela să poată ajunge să se simtă cu adevărat angajat în activitatea pe care o desfăşoară, el nefiind nici măcar satisfăcut.  Organizaţiile sindicale au avut parte – atât pe drept cât şi pe nedrept – de multă reclamă negativă. O piaţă a muncii ajunsă la maturitate înţelege atât rolul cât şi contribuţia pe care o pot avea sindicatele la relaţii productive de muncă.  Atât angajatorii, cât şi sindicatele au aceleaşi obiective pe termen lung: oameni care se simt bine, care muncesc bine şi care sunt corect răsplătiţi în organizaţie. Avem un procent de sindicalizare de 64% în companie şi ne mândrim cu discuţii aprinse şi productive.

    Oamenii au nevoie să vadă care este contribuţia lor pe lumea aceasta. Sunt convinsă că sunt extrem de puţini cei care nu ar face absolut nimic şi cărora nu le-ar păsa de absolut nimic, dacă ar avea bani încât nu ar trebui să mai muncească nicio zi.

  • Sfatul de business al săptămânii de la Felix Daniliuc, Raiffeisen Leasing: “În viaţa profesională trebuie să fii oricând pregătit pentru „expect the unexpected“

    Felix Daniliuc, director general al Raiffeisen Leasing IFN

    Cu o experienţă de peste 20 de ani, Felix Danilic conduce Raiffeisen Leasing, companie cu afaceri de circa 100 de milioane de euro anual, al cărei obiectiv pentru acest an este creşterea finanţărilor acordate într-un ritm cel puţin egal cu piaţa, de circa 15-20%. Daniliuc a preluat funcţia actuală în 2010, este preşedintele Asociaţiei Societăţilor Financiare – ALB România şi membru al Fundaţiei Liderilor de Afaceri din România (RBLS). În 2015, Felix Daniliuc ocupa locul 42 în catalogul 100 cei mai admiraţi CEO din România şi poziţia cu numărul 7 în topul celor mai admiraţi finanţişti.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Eram în 2008 şi ajunsesem să construiesc o echipă de 800 de agenţi de vânzări directe. În momentul în care criza economică a devenit o certitudine, am primit sarcina de a redimensiona echipa la un număr de 300 de oameni.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Am învăţat din această experienţă că în viaţa profesională trebuie să fii oricând pregătit pentru „expect the unexpected“.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Accept orice greşeli cât timp nu se repetă şi oamenii care greşesc demonstrează că au învăţat ceva din acestea.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Pilot.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Balerin. Nici până la această vârstă nu am învăţat cum se practică baletul… Mă refer aici la viaţa profesională.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    1. RĂBDARE – cariera reprezintă de fapt viaţa profesională şi, ca şi în viaţă, nu putem să ne naştem bătrâni şi înţelepţi. Este necesar (şi firesc) să fie parcurse etapele copilăriei, adolescenţei, maturităţii şi înţelepciunii profesionale. Cu atât mai mult în domeniul bancar, unde contează percepţia clienţilor. Este nevoie de profesionalism, iar pentru a deveni un profesionist este nevoie (şi) de răbdare pentru a înţelege şi a şti ce şi cum!

    2. SIMPLITATE Şi AUTENTICITATE – un astfel de comportament reprezintă o oportunitate fantastică de diferenţiere. Mai ales în domeniul financiar-bancar, unde, în primul rând, vrem să transmitem încredere. Tot ceea ce este complicat sau sofisticat este şi greu de înţeles!

    3. DISCIPLINĂ ŞI RIGUROZITATE – ambele trăsături comportamentale sugerează precizie, exactitate, calitate, execuţie, adică parte din acele elemente care în domeniul bancar ajută la câştigarea încrederii din partea clienţilor. Ar fi greu de imaginat o carieră de succes în banking, de exemplu (domeniu în care se lucrează cu cifre, deci precizie), afişând un comportament de „artist“, explicând clienţilor costul unei finanţări în nuanţe de interpretare personală.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Sunt două – „încredere“ şi „autenticitate“.
    CARTE: Şi aici sunt două – „Pollyanna“ de Elleanor H. Porter şi „Selling the Wheel“ de Jeff Cox.
    PERSONALITATE: Maica Tereza
     

  • “Mă întreţin din vlogging şi doar de asta mă ocup“. Ea este unul dintre cei mai populari vloggeri de fashion din România

    Laura Muşuroaea, creatoarea canalului cu acelaşi nume, a ajuns să aibă, în cinci ani, în jur de 70.000 de abonaţi: „A evoluat încetişor, dar sigur. Acum cinci ani când am început eu piaţa nu era pregătită pentru un astfel de conţinut, dar nici eu nu mă ocupam serios de canal. După doi ani mi-am dat seama că asta îmi doresc să fac cu adevărat şi m-am pus serios pe treabă. Am început să postez constant, să învăţ să montez mai bine, să găsesc subiecte cât mai interesante, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Cu timpul, oamenii s-au obişnuit şi acest tip de conţinut a devenit tot mai de interes“, spune tânăra de 25 de ani.

    A descoperit comunitatea vloggerilor din zona de beauty din întâmplare, căutând sfaturi pe internet. A fost fascinată de faptul că există clipuri în care oamenii îţi dau sfaturi şi te ajută împărtăşind experienţa lor cu tine. „Am urmărit cu mare atenţie tutorialele respective. La noi nu se găseau acele produse şi mi-a fost dificil să le realizez. Am căutat astfel de clipuri în limba română, dar am rămas foarte dezamăgită pentru că nu existau. Fiind foarte entuziasmată de ce se întâmplă în afară, am prins curaj să încep eu să fac astfel de clipuri.“ Ca sursă de inspiraţie o aminteşte pe Anna Saccone, o vloggeriţă din Irlanda pe care o urmărea deja de câteva luni. Ea făcea tutoriale de machiaj, arăta cum îşi aranjează părul într-o zi obişnuită sau cum îşi alegea vestimentaţia. Încet-încet a descoperit şi alţi vloggeri şi a fost tot mai fascinată de idee.

    Tânăra defineşte vloggingul ca „un nou tip de televiziune, dar una mai apropiată de public, mai transparentă, cu un mesaj mai cald“; tocmai din acest motiv a investit constant în aparatură, în cursuri şi a învăţat să lucreze în programe de montaj şi de sunet. Tema clipului o decide, de obicei, în funcţie de perioada anului sau în funcţie de cererile abonaţilor săi. „Dacă este Crăciun, am să dau un exemplu de machiaj pentru o petrecere sau câteva idei de ţinute. Dar există şi anumite clipuri stabilite de comunitate care se fac lunar; durata unui clip nu depăşeşte 10 minute, deoarece experienţa mi-a demonstrat că peste acest timp oamenii îşi pierd răbdarea de a viziona. Dar cred că trebuie să îţi simţi comunitatea, să îi asculţi, să înţelegi ce îşi doresc şi ei. Momentan postez de două ori pe săptămână. Frecvenţa se stabileşte şi în funcţie de nişă, public şi cerere. Eu când am început nu aveam un program, postam când îmi aduceam aminte. Dar, în timp, am înţeles importanţa de a posta constant. Cred că nu contează cât de mult postezi într-o săptămână, atât timp cât este constant, oamenii îţi ştiu programul şi ştiu că se pot baza pe tine.“

    Nu a plecat de la început cu ideea de a câştiga bani de pe urma canalului, fiind mai degrabă vorba de un hobby, în ideea de a-şi ocupa timpul cu ceva. Cu timpul, a descoperit că asta îi este vocaţia şi „uşor-uşor a început să fie monetizată. Vă pot spune că mă întreţin din vlogging şi doar de asta mă ocup“. Şi în cazul Laurei Muşuroaea, parteneriatele cu branduri reprezintă principala sursă de venit: „Am avut diferite campanii cu branduri, pentru care am realizat clipuri. Am refuzat nenumărate campanii pentru firme în care nu cred sau ale căror produse nu le folosesc“. Deşi banii sunt un factor foarte important, spune ea, ideal este ca cei care creează conţinut să nu promoveze produse în care nu cred.

  • Opinie Lavinia Raşca: Planul afacerii şi succesul în antreprenoriat

    Opiniile despre planul afacerii sunt foarte diferite. Unii consideră că este indispensabil succesului, alţii, dimpotrivă, că este inutil. Sigur, sunt şi păreri mai nuanţate. Am întâlnit persoane mi-au spus: „nu pot lansa businessul, pentru că nu mi-am terminat business planul”  – o scuză.

    În ultimii ani, în România s-au finanţat programe care să-i înveţe pe tineri să întocmească planuri de afaceri şi să-i stimuleze să-şi înfiinţeze, pe baza lor, întreprinderi. Tot mai mulţi antreprenori maturi şi specialişti le vorbesc începătorilor despre importanţa şi conţinutul acestui document. Sunt disponibile nenumărate publicaţii şi softuri despre cum se scrie un business plan.

    Planul afacerii este doar în mică măsură o condiţie obligatorie sau o garanţie a succesului antreprenorial. Iar când antreprenorul paralizează în demersul de a-l întocmi, devine chiar o frână. Cred însă că elaborarea acestui document sporeşte şansele de reuşită a afacerii şi că este bine ca antreprenorul să-l întocmească cu atenţie, înainte de a pune în joc fonduri, timp şi emoţii.
    În timp ce majoritatea antreprenorilor scriu planul ca să-l citească alţii, în general finanţatori sau furnizori de resurse, eu consider că principalii destinatari şi beneficiari ai acestui demers sunt, de fapt, chiar ei înşişi. Iată doar câteva motive:

    • Scriind planul, antreprenorii sunt obligaţi să se gândească la toate detaliile importante ale afacerilor lor, la clienţii vizaţi şi la factorii cheie ai succesului.
    • Documentul scris va putea fi arătat unor persoane apropiate, pricepute şi binevoitoare. Citindu-l, acestea îşi vor forma opinii obiective şi vor da sfaturi valoroase şi pentru rezolvarea unor eventuale puncte nevralgice, fără să ceară bani.
    • Planul este un ghid pentru primul sau primii doi ani de activitate, ajutându-i pe antreprenori să menţină în limitele prevăzute cheltuielile de personal, marketing, operaţiuni etc. De asemenea, să-şi  canalizeze energia spre atingerea obiectivelor pe care şi le-au propus şi să se concentreze asupra strategiei stabilite.


    În urma analizei atente a afacerilor avute în vedere, antreprenorii se lămuresc dacă pot crea premisele bunei lor funcţionări: (1) Echipe formate din persoane cu aptitudini şi experienţă relevantă, care, ideal, au mai lucrat împreună, se înţeleg bine şi se completează reciproc. (2) Un model de business atractiv şi durabil, care să conducă la avantaj competitiv. (3) Asigurarea resurselor prin atragerea de finanţatori, parteneri, furnizori, cu ajutorul unor tranzacţii avantajoase pentru toate părţile implicate.

    Aşa cum arăta profesorul William Sahlman de la Harvard Business School, cititorii cunoscători ai planurilor de afaceri se uită atent la câteva elemente, aşteptându-se ca ele să fie bine puse în evidenţă:

    (1) persoanele care vor face afacerea să funcţioneze,
    (2) oportunitatea care stă la baza ei,
    (3) contextul extern în care va funcţiona aceasta,
    (4) riscurile şi recompensele previzionate.

    Este indicat ca antreprenorii şi viitorii antreprenori care le scriu să le analizeze serios, nu doar pentru a răspunde aşteptărilor în cauză, dar şi pentru propriul succes.

    (1) Secţiunea referitoare la întreprinzători şi echipele lor este cea mai importantă. Fără oamenii potriviţi, nicio oportunitate, oricât de promiţătoare, nu va putea fi transformată într-o afacere durabilă, care să se dezvolte. Planul trebuie să dea răspunsuri la întrebări esenţiale:

    • Ce experienţă relevantă pentru afacere au antreprenorii şi echipele lor?
    • Cât de bine cunosc ei concurenţii şi dinamica industriei?
    • Au mai lucrat împreună?
    • Sunt cunoscuţi în industrie?
    • Au aptitudini care prezic o execuţie excelentă?

    A devenit deja bine cunoscută declaraţia lui Arthur Rock, simbolul investitorilor americani: „Eu investesc în oameni, nu în idei. Chiar dacă apar probleme în privinţa produselor/serviciilor, oamenii competenţi vor şti să facă schimbările necesare”. De aceea, calitatea oamenilor este o condiţie esenţială a succesului. Dacă nu o îndeplinesc, e bine ca antreprenorii să se mai gândească dacă pornesc la drum. Un mare plus îl reprezintă notorietatea şi reputaţia lor în domeniul respectiv.

    (2) Referitor la oportunitate, un business plan bun răspunde la mai multe întrebări:

     

    • Piaţa produsului sau serviciului avut în vedere este suficient de mare? Va creşte?
    • Cine sunt clienţii şi cum iau ei decizia să cumpere?
    • De ce ar considera produsul atractiv şi cât ar fi dispuşi să plătească pentru el?
    • Cât de uşor vor putea fi păstraţi clienţii?
    • Care va fi costul atragerii unui client? Dar al păstrării lui?
    • Cât timp va trece din momentul când antreprenorii plătesc furnizorul şi până la primirea banilor de la clienţi?
    • Care este valoarea capitalului pe leu vândut?
    • Cine sunt concurenţii actuali şi cât de uşor vor apărea şi alţii?
    • Ce resurse controlează concurenţii?
    • Vor fi agresivi faţă de nou-intraţi sau vor fi dispuşi la alianţe? În ce condiţii?
    • Ce vor avea de făcut antreprenorii pentru a se proteja faţă de concurenţii actuali? Prin ce vor fi diferiţi de aceştia?

    Pentru antreprenori, cele mai favorabile sunt afacerile cu cerere în creştere şi competiţie mai puţin acerbă, care nu impune reducerea preţurilor, permiţând obţinerea unor  marje atractive. Planul va prezenta în detaliu produsele/serviciile, preţurile şi costurile lor unitare, precum şi modalităţile de lansare pe piaţă şi costurile aferente. Analizând aceste informaţii, antreprenorii vor putea stabili cu mai multă certitudine dacă clienţii vor fi interesaţi de produsele/serviciile lor şi dacă-şi vor acoperi costurile. Cititorii vor dori să se lămurească dacă antreprenorii sunt conştienţi de aspectele favorabile ale oportunităţii, dar şi de pericolele care pot apărea.

    (3) Orice oportunitate se manifestă într-un anumit context extern. Este vorba despre macromediul care influenţează oportunitatea, industria şi competiţia. Contextul poate fi favorabil apariţiei de noi oportunităţi sau dimpotrivă; el poate influenţa în bine sau în rău performanţele companiilor. Se vor analiza:

    • Mediul politic, economic, social, tehnologic, ecologic, legislativ.
    • Ramura cu forţele sale: competiţia, clienţii, furnizorii, produsele substituibile, concurenţii potenţiali.
    •  Concurenţii direcţi.
    • Planul afacerii trebuie să demonstreze că antreprenorul este conştient de aspectele favorabile şi defavorabile şi că este pregătit să acţioneze în consecinţă. Este un plus dacă antreprenorul ştie şi poate să influenţeze favorabil contextul, prin alianţe şi lobby.

    (4) Howard Stevenson, profesor  de antreprenoriat la Harvard Business School şi investitor, arăta că antreprenorii adevăraţi vor să se bucure de toate recompensele pe care le pot aduce afacerile, dar pe cât posibil să transfere către alţii riscurile. Cum nu există afaceri fără riscuri, antreprenorii trebuie să demonstreze în business planuri că le anticipează şi ştiu cum să le minimizeze sau să le ocolească. De asemenea, să precizeze recompensele celor care-şi asumă aceste riscuri şi să-şi exprime disponibilitatea de a le negocia. Antreprenorii vor prezenta următoarele aspecte:

     

    • În ce interval de timp se va atinge punctul de echilibru şi când va deveni fluxul de numerar pozitiv?
    • Care va fi profitul estimat?
    • Când şi cum îşi vor recupera banii investiţi şi care va fi randamentul investiţiei?

    atunci când îşi riscă fondurile în afaceri antreprenoriale, investitorii doresc tranzacţii (deals) simple, corecte – din care să câştige toate părţile implicate, bazate pe încredere reciprocă şi care pot fi rediscutate, când se schimbă contextul. Riscul este inevitabil şi de aceea investitorii sunt mai încrezători atunci când business planul demonstrează că antreprenorii şi echipele îşi asumă responsabilitatea de a acţiona proactiv pentru a-l gestiona. Ei nu acceptă să investească în afacerile unor antreprenori care fie că nu sunt conştienţi de riscuri, fie încearcă să le ascundă. Şi, în definitiv, le fac astfel un bine, pentru că în felul acesta îi determină să evite un dezastru.

    În încheiere, reiau ideea care mi se pare importantă: elaborarea planului de afaceri nu reprezintă o garanţie pentru dezvoltarea durabilă a viitoarelor afaceri, dar îi ajută pe antreprenori să evite anumite greşeli, dintre care unele pot fi fatale. Iar dacă business planul demonstrează că antreprenorii pot gestiona corect întregul proces antreprenorial, de la observarea oportunităţii până la fructificarea rezultatelor afacerii, investitorii pot decide să-i finanţeze.

  • Unul dintre cei mai importanţi şi controversaţi oameni de ştiinţă ai secolului XX. A salvat miliarde de vieţi, dar a şi contribuit la uciderea a milioane de oameni

    Fritz Haber este unul dintre cei mai importanţi şi controversaţi oameni de ştiinţă ai secolului XX. A fost numit: “un geniu al ştiinţei”, “criminal de război”, “evreu” ş.a.m.d. Cert este că de numele lui sunt legate descoperirea îngrăşământului, dar şi inventarea armelor chimice.

    Fritz Haber (9 decembrie 1868-29 ianuarie 1934) a fost un chimist evreu-german laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1918). Alături de Carl Bosh, Haber  a demonstrat în premieră o metodă economic viabilă de fixare artificială a azotului (din amoniacul sintetic se obţin uşor atât îngrăşăminte chimice cât şi explozibili).De asemenea,”Procesul Haber-Bosch” a reprezentat de asemenea punctul de pornire al chimiei (industriale) de înaltă presiune. Acest lucru a făcut posibil hrănirea a miliarde de persoane.

    Pe de altă parte, Hbaer a fost autoul unui proiect de cercetare militară în urma căreia Germania a folosit, în cea de-a doua bătălie în Ypres (Flandra, Belgia), o armă chimică bazată pe răspândirea atmosferică a unui gaz toxic (clor).

    Aliaţii l-au numit criminal de război şi au cerut extrădarea acestuia. Haber trăia în Elveţia în 1919. Acesta a pledat pentru utilizarea armamentului chimic până la moartea sa în 1934. Într-un final, Aliaţii l-au scos de pe lista criminalilor de război, iar Haber s-a întors la Berlin ca un erou de război. Fritz Haber nu s-a potolit şi a continuat să facă cercetări în domeniul armamentului chimic.

    Haber a obţinut un produs comercial (Ziklon A) care a fost utilizat în Europa occidentală şi America de nord ca insecticid şi dezinfectant, dar care era derivat din acidul cianhidric (cianură de hidrogen), care este substanţă bilogic activă în Ziklon B, alt insecticid comercializat de industria chimică germană, dar care a fost folosit şi de nazişti ca mijloc de exterminare în lagăre.

  • Adevăratul motiv pentru care oamenii cumpără apă îmbuteliată

    Majoritatea americanilor vor să fie mai sănătoşi, să aibă grijă ce mănâncă şi ce bea.  Companiile speculează acest fapt şi-şi vând produsele ca fiind „sănătoase”, scrie Business Insider.

    În 2013, 42% dintre oamenii care au cumpărat produse de la McDonalds au declarat că se simt ruşinaţi să fie văzuţi cu o pungă de McDonalds.

    Mai mult, companiile din industria băuturilor răcoritoare scot produse noi care sunt denumite ca fiind „sănătoase” pentru publicul consumator. Giganti precum Coca-Cola sau Pepsi investesc în branduri de apă îmbuteliată, o industrie estimata la 13 miliarde de dolari. Companiile încearcă să transmită acest mesaj prin intermediul produselor de apă îmbuteliată Dasani şi Aquafina. Aquafina, brandul lui Pepsi, va fi principalul sponsor al festivalului de modă de la New York, iar Coca-Cola şi-a asociat imaginea brandului de apă Smartwater cu cea a actriţei Jennifer Aniston.

    “Perrier a devenit un simbol. Cand ţii în mâna o sticla de Perrier spune ceva despre tine, spune ca eşti sofisticat. Asta a facut din acest brand o campanie publicitară de succes”, spune Michael Bellas, preşedinte al Beverage Marketing Corporation.

    Exemplul a fost luat şi de Evian, brand care şi-a dublat vânzările globale în perioada 1990-2000 de la 50 de miliarde de litri la 100 de miliarde anual, marşând pe această idee. 

    Astfel producătorii nu vând doar apă îmbuteliată, ci vând o imagine despre sănătate şi un mod sănătos de trai. Un truc de marketing care s-a dovedit a fi un mare succes. 

     

  • Consumul ridicat de cafea poate preveni apariţia cirozei cauzată de băuturile alcoolice

    O cantitate mai mare de cafea consumată poate reduce riscul apariţiei cirozei cauzate de consumul de alcool, scrie CNN.

    Consumul de cafea are efecte asupra corpului uman atât pozitive, cât şi negative. Cert este că o mare parte din populaţia globului nu se poate lipsi de o ceaşcă de cafea băută dimineaţa. Cei care consumă cafea zi de zi şi consumă şi băuturi alcoolice ar putea să-şi mărească numărul de ceşti consumate într-o zi pentru a putea reduce riscul apariţiei cirozei.

    Potrivit unui nou studiu, Două ceşti în plus de cafea pe zi pot reduce cu până la 44% riscurile apariţiei bolilor hepatice. În cadrul cercetărilor au participat peste 430.000 de oameni, pe parcursul a aproximativ 20 de ani. În opt din cele nouă studii, oamenii de ştiinţă au descoperit că două ceşti în plus de cafea pe zi “pot fi asociate cu o reducere semnificativă a riscului de a dezvolta ciroza”, fiind primul studiu la acest nivel ce arată potenţialul proprietăţilor cafelei.

    “Problema constă în faptul că specialiştii găsesc acest lucru greu de crezut, iar în acest moment multe dintre aceste studii sunt bazate strict pe trecutul medical furnizat de pacienţi”, afirmă Dr. Hillel Tobias, din cadrul Comitetului Naţional Medical al Fundaţiei Americane pentru Boli ale Ficatului.

  • Cât costă să călătoreşti prin lume timp de 1 an? Vezi suma exactă!

    Oamenii caută să cutreiere lumea-n lung şi-n lat cheltuind cât mai puţini bani. Îşi planifică vacanţa în cel mai mic detaliu, stau cu ochii pe reduceri, dar oricând este binevenit şi un exemplu concret, o sursă de inspiraţie de la cei cu experienţă în acest domeniu.

    Printre ei se numără şi Lauren din Statele Unite, care a făcut din călătorii un mod de viaţă. Ea a reuşit să viziteze 19 ţări într-un an de zile cu un buget redus. Toate cheltuielile au fost contorizate pe site-ul ei neverendingfootsteps.com, iar în total Lauren a călătorit cu suma de 19,640.73 dolari.

    Citiţi continuarea pe www.one.ro

  • Lagărul în care 5.000 de oameni erau omorâţi în 20 de minute

    Primele săpături arheologice de la lagărul nazist de la Treblinka au dezvăluit noi gropi comune, precum şi prima dovadă fizică a faptului că în această tabără au existat camere de gazare, unde mii de evrei au murit.

    Prezentate în documentarul ”Treblinka: Maşina de ucis a lui Hitler” (Treblinka: Hitler’s Killing Machine), săpăturile dezvăluie faptul că naziştii nu au fost atât de buni precum credeau în a-şi ascunde crimele. Pereţi de cărămidă şi fundaţiile camerelor de gazare au fost descoperite, precum şi numeroase oase umane.

    ”Pentru mine, acest lucru a fost şocant”, spune liderul proiectului, Caroline Sturdy Colls, un arheolog criminalist care lucrează de obicei alături de poliţie pentru a descoperi victimele crimelor din prezent.

    Dintre toate atrocităţile celui de-al Treilea Reich al lui Hitler, Treblinka este una dintre cele mai şocante. Istoricii estimează că aproximativ 900.000 de evrei au fost ucişi în acest lagăr de concentrare în Polonia ocupată de nazişti.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro