BusinessMagazin

Tag: miliarde

  • Site-ul care este accesat de peste 1 miliard de oameni în fiecare zi

    În urmă cu 20-25 de ani când nu ştiam ceva trebuia să căutam informaţia în cărţi, la bibliotecă sau să întrebăm. Acum informaţia este mult mai la îndemnână. Chiar la un click, o secundă distanţă. Căutarea pe Google a devenit sinonimă cu căutarea pe internet. Însă v-aţi întrebat vreodată câţi oameni caută pe Google în fiecare zi? Ultima statistică, februarie 2013, ne spune că 1.17 miliarde de oameni utilizează motorul de căutare. Baidu are aproape 300 milioane de utilizatori, la fel şi Yahoo, iar Bing al lui Microsoft se învârte undeva la 270 mil. de utilizatori.

    Alte date şi statistici interesante despre Google :

    Fiecare cerere de căutare parcurge 1500 de mile până la un data center şi înapoi pentru a fi afişat răspunsul.

    Fiecare cerere de căutare pune în funcţiune 1.000 de computere pentru a da un răspuns în 0.2 secunde.

    16-20% dintre căutări sunt complet noi.

    Când un angajat Google moare, soţul sau soţia acestuia primeşte jumătate din salariu timp de 10 ani, iar copii acestora 1000 de dolari pe lună până la vârsta de 19 ani.

    În fiecare lună se înregistrează peste 100 miliarde de căutări

    50 de miliarde de pagini web sunt indexate de către Google

    Motorul de căutare s-a numit iniţial „Backrub”

    Pe 16 august 203 Google a picat pentru 5 minute. În acele cinci minute traficul global pe internet a scăzut cu 40%

    Google a câştigat în al patrulea trimestru din 2015 19 miliarde de dolari din publicitate

    (sursă: internet live stats, expandedramblings.com, thechive.com):

     

  • România a reuşit anul trecut „performanţa“ de a deveni lider în regiune la vânzarea de credite neperformante

    România a reuşit anul trecut „performanţa“ de a deveni lider în regiune la vânzarea de credite neperformante (npl), depăşind ţări precum Polonia sau Slovenia, băncile locale grăbindu-se să facă curăţenie în bilanţuri. Credite de aproape 2 miliarde de euro au scos anul trecut din bilanţuri bancherii din România, mai mult cu 0,6 miliarde faţă de 2014. Iar curăţenia continuă şi în acest an.

    România a fost, este şi va fi cea mai activă piaţă din Europa Centrală şi de Est. Este o piaţă atractivă. Investitorii se uită la noi. Mă aştept ca în 2016 piaţa tranzacţiilor cu portofolii bancare neperformante să ajungă la circa 2 mld. euro. Pentru a se ajunge la această sumă este necesar ca o bancă mare să vândă un portofoliu semnificativ“, spune Radu Dumitrescu, director consultanţă financiară la Deloitte România.

    Factorii posibili de creştere a pieţei ar fi cantitatea de credite neperformante (NPL) din piaţă, presiunea ca băncile să se focuseze pe banking, nu pe recuperare, şi interesul crescut al investitorilor pentru segmentul de NPL, după cum afirmă Dumitrescu, care coordonează echipa de servicii de suport în tranzacţii (transaction services) a Deloitte în România.
    Vânzarea pachetelor de NPL-uri vine după ce BNR a solicitat băncilor să-şi cureţe mai repede bilanţurile pentru a putea relua creditarea. Un alt factor determinant sunt testele realizate la nivel european (AQR – asset quality review) care afectează băncile-mamă. Primele pachete consistente de neperformante au ajuns pe piaţă la jumătatea lui 2014.
    România a ajuns să aibă cea mai mare piaţă de tranzacţii de portofolii de credite „rele“ din întreaga Europă Centrală şi de Est, din pricina ponderii mari pe care o deţin acestea în sistemul bancar.

    Bancherii şi-au curăţat întâi portofoliile de consum, iar abia de anul trecut au început să scoată la mezat portofolii semnificative de credite corporate. „Până în 2012-2013 majoritatea portofoliilor vândute erau (retail) negarantate. Ulterior, din 2013 au apărut pachetele de NPL garantate. Acum două treimi din pachetele NPL vândute sunt garantate şi o treime sunt negarantate“, explică reprezentantul Deloitte. Tot el explică modificarea şi în ce priveşte abordarea băncilor: „Probabil la început testau piaţa cu cele mai uşor de vândut şi au văzut că erau jucători interesaţi.“

    Iar în timp ce unele bănci au optat pentru vânzarea unor pachete mari de credite neperformante, altele vând bucăţi mai mici. „Dacă ai aşteptări de preţ mari este bine să mergi pe «picătura chinezească» vânzând pachete mici, ca să maximizezi. Dacă nu te interesează prea mult preţul, ci să scapi rapid de creditele neperformante, încerci să vinzi pachete mari. Fiecare bancă încearcă să vândă un pachet de NPL relevant, dar pachete omogene sunt mai uşor de înţeles, de evaluat. Cu cât pachetul este mai eterogen, cu atât este mai greu de evaluat, ia timp mai mult şi presupune eforturi mai mari“.

    Tokyo, Triton, Rosemary, Saturn, Ariadne, Henri, Donau sau Gabriel sunt numele de cod ale principalelor proiecte de vânzare de credite neperformante ale băncilor locale, în timp ce în ţările din regiune operaţiunile de acest fel au primit nume de cod precum Dinara sau Charlotte.

    BCR a vândut în decembrie 2015 un pachet de credite neperformante corporate de 1,2 mld. euro (Tokyo) la un preţ de sub 10% către un consorţiu format din Deutsche Bank, IFC şi APS; acesta a fost cel mai mare pachet de NPL vândut până acum în România. În urma acestei operaţiuni, ponderea împrumuturilor neperformante a scăzut la BCR de la 25,7% în decembrie 2014 la 20,2%. Totuşi liderul pieţei bancare locale nu a finalizat curăţarea bilanţului şi negociază vânzarea unui alt portofoliu de credite neperformante.

    Iniţial, BCR a scos la vânzare un pachet de neperformante de 2,7 mld. euro, însă a renunţat la vânzarea integrală deoarece preţul primit a fost sub aşteptări, astfel că a decis spargerea în bucăţi a portofoliului.
    De pachetul de NPL-uri BCR de 2,7 mld. euro au fost interesaţi jucători suficient de potenţi financiar, iar retragerea ofertei iniţiale a avut o influenţă negativă. Preţul sub aşteptări, de care se discuta înainte ca BCR să schimbe strategia de vânzare a NPL-urilor este legat mai curând de diversitate decât de dimensiune.

     

  • Povestea uneia dintre cele mai tinere miliardare din lume. A renunţat la studii şi a fondat o companie care acum este evaluată la 9 miliarde de dolari

    Elizabeth Holmes, fondator şi CEO al Theranos, este cea mai tânără femeie din lume a cărei avere să depăşească 1 miliard de dolari.

    Când era în anul doi de studenţie la Stanford, în 2003, Holmes a fondat compania de asistenţă medicală Theranos. Câteva luni mai târziu, ea a renuntat la facultate pentru a se concentra asupra companiei; astăzi, Holmes are o valoare netă de 4,6 miliarde de dolari.

    Theranos este o companie de biotehnologie ce valorează 9 miliarde de dolari, datorită succesului înregistrat prin dezvoltarea unei noi metode de testare a sângelui. Scopul său este de a face teste clinice mai ieftin şi mai rapid.

    Theranos vrea să efectueze teste de sânge pentru problemele de sănătate dintr-o singură mostră obţinută din degetul pacientului, aceasta fiind o alternativă bună la modelul tradiţional, care presupune preluare de flacoane de sânge în biroul unui medic.

    Compania a atras scepticism de partea comunităţii ştiinţifice, în parte pentru că Holmes nu a dezvăluit în amănunt cum funcţionează aparatura utilizată.

  • Cum arată viaţa la 20 de ani când ai o avere de 1 miliard de dolari – GALERIE FOTO

    Katharina Andresen (20 de ani) din Norvegia a fost numită recent una dintre cele mai tinere miliardare din lume. Alături de sora sa Alexandra, ea a moştenit o avere de 1,2 miliarde de dolari de la tatăl său.
     
    Katharina a profitat din plin de banii câştigaţi de tatăl ei, cheltuindu-i pe excursii cu yacht-ul, maşini de lux şi sticle de şampanie de sute de euro. Acum însă s-a înscris la Universitatea din Amsterdam şi trebuie să stea într-o cameră de cămin; ea şi-a exprimat frustrarea pe mai multe reţele de socializare, spunând că îi este dor de condiţiile de acasă.
     
    Sora ei Alexandra, de 19 ani, este pasionată de echitaţie şi participă la numeroase competiţii de profil. 
     
    Sursă foto: Daily Mail

  • Viaţa în interiorul mafiei japoneze.”Îmi imaginam că Yakuza sunt nişte nebuni tatuaţi ce se bat cu săbii şi se împuşcă”

    Fotograful belgian, Anton Kusters, a primit acces în cercul sindicatului de crimă organizată, Yakuza, iar prin intermediul fotografiilor sale a dezvăluit viaţa tumultoasă a membrilor Yakuza, potrivit Daily Mail.

    Anton Kuster  a petrecut luni de zile în organizaţie şi povesteşte experienţa în cartea sa “Odo Yakuza Tokyo”. “Îmi imaginam ca toată lumea că membrii Yakuza sunt nişte nebuni tatuaţi ce se bat cu săbii şi se împuşcă, dar primul membru Yakuza pe care l-am văzut era îmbrăcat la costum şi era foarte politicos”, a mărturisit fotograful. “Mergea pe stradă foarte încrezători şi oamenii îl salutau. Mai târziu aveam să aflu că era unul dintre şefi, familia sa controla cartierul.”a adăugat el.

    Începuturile Yakuza se regăsesc încă din 1600 când membrii organizaţiei se ocupau de pariuri ilegale, însă acum sunt cunoscuţi ca  fiind unul dintre cele mai puternice sindicate de crimă organizată din lume. Sindicatul face miliarde de dolari în fiecare an din trafic de arme, prostituţie, pariuri ilegale sau santaj.

    Gangsterii Yakuza sunt recunoscuţi pentru brutalitatea lor, tatuajele complexe şi codul de onoare foarte strict. În prezent se estimează că circa 100.000 de persoane din toată Japonia fac parte din Yakuza.

    Recent, cea mai mare bandă din Yakuza, care avea în jur de 3.000 de membrii, s-a despărţit în două facţiuni rivale. Astfel, tensiunile sunt mari între cele două bande aflate în partea de vest a oraşului Kobe. În anii 80, în urma unui conflict asemnănător, au fost ucişi 20 de persoane şi 500 arestate.

    Pentru a primi acces în organizaţie, fotograful a negociat un an până să fie lasat să fotografieze membrii Yakuza.

    Membrii Yakuza îşi taie degetul mic, parte dintr-un ritual, dacă au ofensat unul dintre membrii seniori ai sindicatului. Majoritatea membrilor sunt bărbaţi, doar puţine femei acced în rândurile gangsterilor, acestea sunt numite “sora cea mare”

    Gangsterii japonezi din prezent respectă tradiţiile, dar s-au îndepărtat de modelul vechi, armele şi tatuajele fiind înlocuite de costume şi iPad-uri.

    Anul trecut, Un grup aparţinând Yakuza, şi-a lansat de curând o pagină web pentru a încerca să schimbe percepţia oamenilor asupra sa. Pe pagina web, cei interesaţi pot găsi filmări cu membri din timpul unor sărbători sau materiale cu aceştia filmate în timpul acţiunilor de salvare de după tsunami-ul din 2011. Nu este prima aventură în lumea media a Yakuza: anul trecut organizaţia a început să publice o revistă pentru membri săi ce include o pagină de poezie, un jurnal de pescuit şi mesaje din partea liderilor.

  • Povestea lui Peter Andreas Thiel, omul de afaceri care a pus bazele PayPal

    Thiel s-a născut în Frankfurt, Germania, în familia inginerului mecanic Klaus Thiel şi a Susannei Thiel. S-a mutat în Statele Unite ale Americii împreună cu familia la vârsta de un an şi a crescut în Foster City, în California. A studiat filosofia secolului XX la Universitatea Stanford. A absolvit în 1989, iar ulterior a studiat şi în cadrul unui program doctoral la Şcoala de Drept Stanford, până în 1992. Un libertarian declarat, a participat la fondarea publicaţiei Stanford Review în 1987.

    Aceasta a devenit cunoscută pentru promovarea bunelor moravuri în cadrul campusului, inclusiv a corectitudinii politice şi împotriva discursurilor de ură. Stanford Review este acum principala publicaţie conservatoare/libertariană a universităţii. Thiel s-a împrietenit şi cu alţi studenţi la Stanford, dintre care majoritatea au contribuit la realizarea Stanford Review. Printre ei se află Keith Rabois, David O. Sacks şi Reid Hoffman. Câţiva dintre ei au lucrat ulterior la PayPal şi fac parte din PayPal Mafia (numele cu care este cunoscută echipa fondatoare a PayPal).

    În perioada studiilor la Stanford, Thiel l-a întâlnit şi pe antropologul René Girard, a cărui teorie mimetică l-a influenţat. Thiel a lucrat pentru judecătorul J.L. Edmondson la Curtea de Apel a Statelor Unite ale Americii, la un an după absolvirea Şcolii de Drept Stanford. Între 1993 şi 1996, a tranzacţionat pentru Credit Suisse Group, trei ani mai târziu, a pus bazele fondului multistrategie Thiel Capital Management.

    A fondat sistemul de plăţi online PayPal în 1998, împreună cu Max Levchin. Compania a fuzionat ulterior cu X.com, condusă atunci de Elon Musk şi a devenit companie publică la data de 15 februarie 2002. În cursului aceluiaşi an, a fost preluată de eBay pentru 1,5 miliarde de dolari.

    Cele 3,7% acţiuni deţinute de Thiel în companie valorau 55 de milioane de dolari la momentul achiziţiei. În august 2004, Thiel a făcut o investiţie de 500.000 de dolari în reţeaua socială Facebook, în schimbul unui procent de 10,2% din companie şi s-a alăturat astfel consiliului director al companiei. Aceasta a fost prima investiţie în Facebook. În mai 2012, Thiel a vândut 16,8 milioane de acţiuni Facebook pentru 638 de milioane de dolari, la un preţ de aproape 38 de dolari/acţiune, iar în august 2012 a vândut aproape toate acţiunile rămase pentru circa 1 miliard de dolari. A păstrat un pachet de acţiuni şi are încă un loc în consiliul director. În 2005, Thiel a creat Fondul Fondatorilor, o companie de venture capital cu sediul în San Francisco.

    Thiel a făcut investiţii în numeroase start-up-uri, atât personal, cât şi prin fondurile sale de investiţii, printre acestea aflându-se LinkedIn, Yelp, Inc., Quoara, Booktrack, Big Think, Palantir. Fundaţia Thiel oferă tinerilor antreprenori 100.000 de dolari pe parcursul a doi ani pentru a-şi urma visul în afaceri.  În cercurile din Silicon Valley, Thiel este considerat Don-ul din PayPal Mafia. În cadrul unei conferinţe, a declarat că printre obiectivele sale se numără lupta împotriva îmbătrânirii, un domeniu în care nu s-a investit şi nici nu s-au făcut suficiente studii. A susţinut numeroase cauze în domenii diverse; libertarian conservator declarat, este implicat şi în politică şi a fost şi coproducător al filmului Thank You For Smoking, ce are ca bază romanul omonim al lui Christopher Buckley.

  • Afacerile Hornbach au crescut cu peste 5% şi au ajuns la 3,75 miliarde de euro

    Grupul Hornbach (concernul HORNBACH Holding AG & Co. KGaA) a înregistrat, în exerciţiul financiar anterior 2015/2016 (1 martie 2015 – 29 februarie 2016), creşteri ale cifrei de afaceri, după un avânt final puternic. Potrivit cifrelor preliminare, cifra netă de afaceri în cadrul concernului a crescut, conform prognosticului anual, cu 5,1%, ajungând la 3,755 miliarde de euro. La nivel local, Hornbach România a raportat un business în creştere cu 13,84% în perioada 1 martie 2015 – 29 februarie 2016, comparativ cu anul financiar precedent, fără a lua în calcul deschiderea noului magazin din Sibiu, din luna octombrie 2015.

    În cel mai mare sub-concern operativ HORNBACH Baumarkt AG care, la data bilanţului – 29 februarie 2016, opera la nivel european 153 (comparativ cu anul precedent când opera 146) de magazine de bricolaj în nouă ţări, cifra de afaceri, incluzând inaugurările, a crescut cu 5,3%, ajungând la 3,535 miliarde de euro. Raportat la suprafaţă şi la ajustările de schimb valutar, cifrele de afaceri ale magazinelor de bricolaj (DIY) au crescut la nivelul concernului cu 2,6%. Această creştere a fost determinată în principal de pieţele internaţionale. Cota aferentă magazinelor din celelalte ţări europene din cadrul sub-concernului Baumarkt a fost de 43,1% (în anul precedent 41,4%). Veniturile din vânzări ale sub-concernului Hornbach Baustoff Union GmbH s-au îmbunătăţit cu 2,4%, ajungând la 218 milioane euro, fiind din nou în creştere după scăderea de 1,1% din anul precedent, potrivit unui comunicat de presă.

    În exerciţiul financiar 2015/2016, impulsul a fost dat de magazinele de bricolaj Hornbach din cele opt ţări din afara Germaniei. Cifra de afaceri a magazinelor DIY a crescut în restul Europei cu 9,6%, printre altele, şi datorită celor cinci magazine nou inaugurate (anul precedent creşterea a fost de 5,0%), ajungând la 1,524 miliarde de euro. Însă şi raportat la suprafaţă şi la ajustările de schimb valutar, filialele internaţionale Hornbach au înregistrat în 2015/2016 un avânt semnificativ, cu o creştere ajustată a cifrei de afaceri de 4,9% faţă de anul precedent. Situaţia este comparabilă cu exerciţiul financiar 2008/2009, când acestea au înregistrat, ca şi acum, raportat la suprafaţă, o evoluţie mai bună decât magazinele din Germania.

  • A crescut pe străzi şi a vândut ziare ca să aibă ce mânca. Acum are o avere de 3 miliarde de dolari

    De la sărăcie cruntă la o avere de 3 miliarde de dolari. Aceasta este povestea lui John Paul DeJoria, fiu al unui imigrant italian si al unei grecoaice, care până la vârsta de 70 de ani a construit două imperii: John Paul Mitchell Systems, un producator de produse de lux pentru ingrijirea parului, si Patrón Spirits, cel mai puternic brand de tequila din lume.

    Copilaria si-a petrecut-o in strada, la periferia Los Angelesului, iar la 9 ani vindea ziare in intersectii pentru a-si sustine familia. Mama sa nu a mai putut să îl întreţină, aşa că s-a decis să îl trimită, alături de fratele său la un orfelinat.

    În 1980 a pus bazele companiei care comercializează produse de îngrijire alături de hair-stylistul Paul Mitchell. Cei doi au hotărât să vândă produsele direct stiliştilor, nu consumatorilor obişnuiţi. Paul Mitchell crea produsele iar DeJoria le vindea din uşă în uşă. Firma a fost fondată cu 700 de dolari luaţi cu împrumut, iar biroul companiei era de fapt maşina sa, în care locuia. Pentru convorbiri, cei doi foloseau un telefon public.

    John Paul Mitchell Systems a venit cu un şampon care necesita o singură spălare, pentru a economisi timp şi bani, plus un balsam încorporat. De asemenea, acesta avea şi o protecţie împotriva căldurii uscătorului şi neutraliza chimicalele de pe mâinile stilistului. După ce Paul Mitchell a murit, locul său ca a fost luat de fiul acestuia, Angus. Compania a ajuns astăzi la venituri anuale de peste un miliard de dolari.

    Următorul business al lui DeJoria a fost Patron, fondată în 1989. El a dorit să facă cea mai bună tequila de pe piaţă, respectiv un produs care să dea stări de rău ziua următoare. Aşa a ajuns să realizeze un produs premium, iar firma sa vinde acum anual două milioane de baxuri de băutură. A mai pus bazele unui lanţ de cluburi de noapte, pe care l-a vândut în 2006 pentru 350 de milioane de dolari. În timp, el a ajuns să deţină şi o companie care produce şampoane pentru animale de companie.

    Averea lui John Paul DeJoria este estimată la 2,8 miliarde de euro.

  • Un puşti de 13 ani a rezolvat problema cu care se confruntă 300 de milioane de oameni

    Shubham Banerjee are doar 13 ani, dar este recunoscut în lumea întreagă ca unul dintre cei mai promiţători antreprenori. Tânărul născut în Belgia este CEO al Braigo Labs, o companie care produce imprimante pentru oamenii orbi.

    Ideea i-a venit în urmă cu un an, atunci când a găsit un flyer care promova o strângere de fonduri pentru oamenii orbi. Întrebându-se cum pot aceştia citi, el a aflat despre limbajul Braille şi cât de complicat este procesul de printare a cărţilor pentru cei care suferă de această deficienţă.

    “Când am aflat cât costă o imprimantă Braille, nu mi-a venit să cred”, a povestit Banerjee celor de la Business Insider. “Am vrut să îi ajut pe oameni, aşa că am încercat să construiesc un dispozitiv din materialele pe care le aveam la dispoziţie.” Aceste materiale erau piese de Lego, cu care tânărul a reuşit să dezvolte prima parte a proiectului său, de aici venind şi numele companiei Braigo: Braille şi Lego. Părinţii l-au ajutat să cumpere restul materialelor şi Banerjee a testat, cu succes, imprimanta sa.

    În lume există aproape 300 de milioane de persoane ce nu pot vedea, iar 90% dintre ei trăiesc în state  în curs de dezvoltare. Costul actual al unei imprimante Braille este de aproape două mii de dolari, dar prototipul lui Banerjee este de patru ori mai ieftin. Acest lucru a atras atenţia mai multor publicaţii de specialitate, el primind premiul The Tech Awards 2014 şi o invitaţie la Casa Albă pentru un eveniment dedicat tinerilor antreprenori şi inventatori.

    Compania Intel a fost impresionată de idee şi a decis să investească în dezvoltarea produsului. Astfel, Banerjee a devenit cel mai tânăr antreprenor în care o companie de venture capital să investească. “Nu am crezut că o companie mare va fi interesată de proiectul meu”, povesteşte tânărul. “A fost o surpriză extraordinară”.

    Cu finanţarea primită, Banerjee spune că vrea ca Braigo Labs să dezvolte un alt prototip care să semene cu o imprimantă normală. El vrea ca produsul să intre pe piaţă până la sfârşitul anului 2015.

  • EXCLUSIV: Achim Irimescu, despre declaraţia privind transferul banilor: A fost o metaforă

     “A fost o metaforă. Dacă vedeţi declaraţia Curţii de Conturi de câteva zile, 40% din PIB, adică 60 de miliarde de euro sunt evaziune. O parte din bani probabil a ajuns în afara ţării. Exact aşa se spunea şi în 2010 la care m-am referit eu”, a declarat ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, în exclusivitate pentru MEDIAFAX.

    Precizările vin după ce Achim Irimescu a declarat, într-un interviu acordat Ziarului Financiar, că “Eu (în Vest – n.red.), când fac o afacere cu statul şi câştig, să zic, un milion de euro, eu banii ăia nu-i duc într-o ţară străină, să-mi iau casă sau să-i pun în cont, ci îi păstrez în Belgia (destinaţie generică – n.red.) şi fac o afacere, o firmă, o făbricuţă, şi dau şi la amărâtul ăla să mănânce o pâine. Voi scoateţi banii din ţară, şi – îmi spunea el (un interlocutor care i-a relatat povestea – n.red.) – s-au scos în ultimii 5 ani de guvernare, de pe vremea lui Băsescu – că aşa era atunci, nu că ar fi alţii mai procopsiţi ca alţii. Nu! Toţi sunt români, toate partidele, să fim clari. S-au scos 35 de miliarde (de euro) din România, îmi spuneau băieţii, confidenţial; din România, cu camionul, s-au dus în Elveţia.”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro