BusinessMagazin

Tag: timp

  • In timp ce România pierde 62.000 hectarte de pădure într-un an, altii interzic defrişările timp de 10 ani

    Parlamentul albanez a adoptat ieri o lege prin care interzice tăierea copacilor în scop industrial, pentru o perioadă de 10 ani, scrie green-report.ro care citează AFP.

    În ultimii 25 de ani, suprafaţa împădurită a Albaniei s-a înjumătăţit: în 1990, pădurile acopereau 51% din suprafaţa ţării, iar acum au mai rămas doar pe 25% din aceasta. Se estimează că, în ultima perioadă tăierile ilegale erau de 10 ori mai multe decât cele legale.
    În timp ce România a pierdut peste 62.000 de hectare de pădure într-un an.

    Potrivit unui raport al directorului general al Romsilva, anul trecut suprafaţa fondului forestier a scăzut cu 62.356 de hectare, până la 3.1 milioane de hectare. Iar din toate astea, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a strâns o sumă de 1.5 miliarde de lei, cu un profit brut de 220 de milioane de lei.

    La jumătatea lunii trecute, directorul general al Romsilva, Adam Crăciunescu, şi-a anunţat demisia (Sursa: hotnews.ro), invocând motive personale. Anterior, el fusese revocat din Consiliul de Administraţie de către noul ministru al Mediului, Cristiana Pasca Palmer.
     

  • Femeia care-şi poate ţine respiraţia sub apă aproape 5 minute şi prinde peşte cu suliţa – GALERIE FOTO

    Kimi Werner, 35 de ani, îşi poate ţine respiraţia sub apă timp de 4 minute şi 45 de secunde, iar acest lucru îi permite să prindă tot felul de peşti în adâncurile oceanului doar cu o suliţă şi un cuţit, scrie Daily Mail.

    Werner chiar a reuşit să prindă un ton de 72 de kilograme. Ba mai mult, a izbutit să omoare o caracatiţă doar cu dinţii. “Atrag peştii la mine, îmi folosesc suliţa apoi cuţitul pentru a le curma suferinţa”, spune ea. 

  • Femeia care-şi poate ţine respiraţia sub apă aproape 5 minute şi prinde peşte cu suliţa – GALERIE FOTO

    Kimi Werner, 35 de ani, îşi poate ţine respiraţia sub apă timp de 4 minute şi 45 de secunde, iar acest lucru îi permite să prindă tot felul de peşti în adâncurile oceanului doar cu o suliţă şi un cuţit, scrie Daily Mail.

    Werner chiar a reuşit să prindă un ton de 72 de kilograme. Ba mai mult, a izbutit să omoare o caracatiţă doar cu dinţii. “Atrag peştii la mine, îmi folosesc suliţa apoi cuţitul pentru a le curma suferinţa”, spune ea. 

  • Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Viaţa în oraşul rusesc Norilsk nu este una uşoară. Norilsk  este un oraş minier localizat în cercul polar arctic. Este cel mai nordic oraş şi al doilea ca mărime (peste 100.000 de locuitori) din interiorul cercului polar arctic.

    Elena Chernysheva, câştigătoarea concursului de fotografie World Press Photo, a documentat viaţa în oraşul rusesc timp de un an (februarie 2012-februarie 2013).

    Oraşul, minele şi fabricile metalurgice au fost construite de prizonierii din lagărele de muncă forţată. Temperatura medie anuală este de -10 grade Celsius, iar pe timp de iarnă temperatura scade până la – 55 grade Celsius când oraşul este înghiţit pe o perioadă de două luni de noaptea polară.

    Norilsk este unul dintre cele mai poluate oraşe din lume şi mulţi dintre locuitori suferă de boli respiratorii sau cardiovasculare. Aici se află cel mai mare complex de topire a metalelor grele din lume. Peste 4 milioane de tone de cupru, plumb, nichel sau zinc sunt eliberate în aer în fiecare an. Unele estimări arată că 1% din emisiile globale de dioxid de sulf provine din Norilsk.

    Din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, locuitorii sunt nevoiţi să apeleze la alte soluţii, amenajează mici gărdini în apartamente. 

  • Cum a ajuns o tânăra de 29 de ani care trăia din ajutor de somaj să facă aproape 1 milion de dolari

    În 2012 Kimra Luna nu avea niciun ban. Ea împreună cu soţul ei, Seth, şi cu cei doi copii trăiau în California cu socrii ei, încercând să supravieţuiască, informează Business Insider.

    “Timp de patru ani, nici eu, nici soţul meu nu am avut un job constant”, a povestit tânăra de 29 ani. “Aveam ceva economii, dar s-au evaporat repede, trăiam din ajutorul de somaj”, a adăugat ea.

    Seth a reuşit să obţină o slujbă ca şofer şi câştiga îndeajuns să acopere cheltuielile de bază. După şase luni de stat acasă, Luna s-a plictisit aşa că a apelat la economii şi a cumpărat un computer. Kimra Luna şi-a pornit un blog, apoi s-a angajat. Vindea produse de îngrijire a pielii şi suplimente organice. Între timp a început să citească mai multe despre antreprenoriat, iar în primavara anului 2014 şi-a lansat propriul site şi a renunţat la job. Pentru asta a făcut un împrumut de 5000 de dolari, bani pe care i-a folosit pentru crearea site-ului, pentru promovarea pe Facebook şi pe cursuri online.

    Primul ei produs a fost un curs numit “Crushing it on Facebook” (Cum să reuşeşti pe Facebook), în urma căruia a primit cereri pentru consultanţă şi coaching. A început să vândă pachete de coaching, o consultanţă de 12 săptămâni pentru 2.000 de dolari. În primele şase săptămâni a câştigat 10.000 de dolari. Un an mai târziu, compania a înregistrat venituri de 950.000 de mii de dolari.

    În momentul de faţă, principala sursă de venit este un program de marketing de 12 săptămâni “Be True, Brand You”, care costă 2000 de dolari şi care are 500 de studenţi. Ea estimează că lucrează cam 25-30 de ore pe săptămână, dar pentru a conduce afacerea are nevoie de ajutor. “Nu pot să lucrez fără ajutorul oamenilor. Am doi asistenţi care lucrează cam 30 de ore pe săptămână şi un bucătar care îmi prepară mesele”, a spus ea. 

  • Un controversat aristocrat britanic, dispărut în urmă cu 40 de ani, a fost declarat mort

    Lordul Lucan, un personaj extrem de controversat în Marea Britanie, a dispărut fără urmă la scurt timp după ce dădada ce îngrijea cei trei copii ai săi a fost ucisă. Sandra Rivett a fost găsită fără suflare la casa aristocratului din centrul Londrei, iar Lucan a fost privit ca principal suspect.

    Acesta a dispărut însă, iar în 1999 a fost declarat mort de către un complet de judecată. Au apărut însă apoi declaraţii ale mai multor persoane care susţineau că l-au văzut pe Lucan în diverse părţi ale lumii, precum Australia, Irlanda, Africa de Sud sau Noua Zeelandă. Un martor a declarat chiar că Lordul Lucan trăia ca un hipiot în mijlocul unei jungle din India.

    George Bingham, singurul fiu al lui Lucan, a depus o cerere pentru a i se emite certificatul de deces al tatălui său, astfel încât să poată prelua, prin moştenire, titlul de Lord.

    În aceste condiţii, Înalta Curte din Londra a răspuns astăzi pozitiv cererii lui Bingam. “Sunt extrem de mulţumit de această decizie”, a spus el reporterilor. “E o soluţie ce trebuia dată cu mult timp în urmă.”

  • Doi români sunt clienţii celui mai scump magazin din lume. Numele lor este inscripţionat pe vitrină – GALERIE FOTO

    Cum dezvolţi un concept de magazin în care clientul să se simtă onorat că îşi poate cumpăra o pijama cu 2.500 de dolari?

    Rodeo Drive este una dintre cele mai faimoase străzi din lume. Aflată la intersecţia luxului, modei şi distracţiei, în inima Beverly Hills-ului, strada aduce laolaltă magazine de haine exclusiviste şi restaurante de top. Pe Rodeo Drive era normal să fie House of Bijan, autointitulat cel mai scump magazin din lume.

    VEZI AICI CUM ARATA MAGAZINUL

    House of Bijan este faimos în lume datorită hainelor şi materialelor foarte scumpe, decorului foarte bogat, Bugatti-ului Veyron Grand Sport unicat parcat în faţa magazinului, dar şi datorită faptului că accesul în interior se face doar pe baza unei rezervări. Conceptul a fost introdus încă de la înfiinţarea magazinului în 1976, la trei ani după ce Bijan Pakzad a sosit în Statele Unite. Bijan Pakzad s-a născut în 1940 în Teheran, iar tatăl său a avut afaceri în industria oţelului. A făcut şcoala în Elveţia, apoi a creat haine în Florenţa, timp de 7 ani. Cu 1 milion de dolari primit de la tatăl a deschis un magazin de îmbrăcăminte pentru femei, Pink Panther, în Teheran.  

    Pentru House of Bijan el a optat pentru accesul doar pe baza unei rezervări pentru a atrage o clientelă selectă. Conform presei străine, magazinul oferă produse de lux precum o haină din lână vicuna de 15.000 de dolari, un set de bagaje din piele de crocodil în valoare de 65.000 de dolari sau o lenjerie de pat din chinchilla mongolă de 120.000 de dolari. De asemenea, un client trebuie să scoată din buzunar 100 de dolari pentru o pereche de şosete, 2.500 de dolari pentru o pijama din mătase şi în jur de 10.000 de dolari pentru un costum. 

    Magazinul este de un lux impresionant, are podele de marmură, finisajele sunt realizate din lemn, iar un candelabru strălucitor de cristal (compus din peste 1.000 de sticluţe de parfum Bijan), în valoare de 75.000 de dolari, tronează deasupra scării din mijlocul buticului.
    Printre clienţii faimoşi se numără preşedintele american Barack Obama, Frank Sinatra, Cary Grant, Stevie Wonder, Arnold Schwarzenegger sau Michael Jordan. În acest colţ al luxului au devenit clienţi şi doi români – fostul ministru al economiei Dan Ioan Popescu şi omul de afaceri Bogdan Buzoianu -, numele lor fiind inscripţionat în vitrina magazinului alături de fostul preşedinte al Israelului, Shimon Peres, şi de Benjamin Netanyahu, actualul prim-ministru al Israelului.

    Clienţii cheltuie în urma unei vizite în magazin cel puţin 700 de dolari, dar suma poate ajunge şi la 800.000 de dolari. Însă se poate şi mai scump. „În anii 2000, am creat o serie de jachete şi paltoane pentru membrii unei familii regale. Fiecare produs  a fost realizat din lână vicuna, fiind disponibil în trei culori. Preţul a ajuns undeva la 1,5 milioane de dolari“, a descris Bijan una dintre cele mai scumpe colecţii ale sale. Vânzările totale ale House of Bijan ar putea depăşi 70 de milioane de dolari într-un an, potrivit Washington Post

    „Sunt ca un doctor. Cunosc vârsta clientului, ce avere are, cât a pierdut în greutate, cine este soţia lui, ce-i place şi ce nu-i place“, a mărturisit Pakzad pentru publicaţia americană în 1984. „Cred că simplitate şi onestitate sunt două cuvinte care-mi descriu cel mai bine colecţiile. Mă ocup de fiecare detaliu, de la A la Z. Când un client îmi trece pragul îl studiez şi dacă, de exemplu, este judecător, nu îl îmbrac cu o cămaşă roz. Îi dictez, într-un stil conservator, cum simt eu că ar trebui să se îmbrace“, a spus el. Ce se întâmplă dacă un client nu este de acord cu sfaturile lui Bijan? „Câteodată, o prietenă sau o amantă nu este de acord cu ce am sugerat eu. În cazul acesta, o rog să mă scuze şi însoţesc bărbatul până la uşă, îi strâng mâna şi îi spun la revedere“, a adăugat el.

    Bijan Pakzad a decedat în aprillie 2011 în urma unui accident vascular cerebral, la vârsta de 67 de ani, iar  în momentul de faţă afacerea este condusă de fiul acestuia, Nicolas Bijan, în vârstă de 23 de ani. „Am început să lucrez alături de tatăl meu în magazin de la vârsta de 15 ani, pe timp de vară. Pe măsură ce m-am maturizat, pasiunea pentru afacerea familiei a crescut“, a spus el într-un interviu. „În ultimii 40 de ani, tatăl meu a construit un brand unic, iar eu sunt nerăbdător să continuu să cresc afacerea în următorii 40 de ani.“ Pe lângă produse vestimentare şi accesorii, House of Bijan oferă parfumuri pentru bărbaţi şi pentru femei; preţul iniţial al unei sticluţe de colonie era de 1.500 de dolari, dar, ulterior, designerul a oferit şi variante produse în serie, mai ieftine.

    În timpul unui interviu în interiorul magazinului, un reporter il întreba pe Bijan Pakzad cât costa o geacă din piele din crocodil, iar iranianul a răspuns, cu zâmbetul pe buze, că preţul este de 95.000 de dolari. Apoi, parcă vrând să-şi motiveze răspunsul, a completat: „Dar geaca este expusă în faţa unui tablou al pictorului Fernardo Botero în valoare de 2,5 milioane de dolari“.

    CUM SĂ ARĂŢI CA UN OM BOGAT DE SUCCES  (SFATURILE LUI BIJAN PAKZAD).

    1. Poartă un costum alb din in fără să te îngrijorezi de cute;
    2. Bea un vin foarte bun la cină şi consumă foarte multă apă în timpul zilei;
    3. Trebuie să deţii un Bentley
    şi un VW Beetle;
    4. Fii mereu îndrăgostit;
    5. Să-ţi picteze portretul Fernando Botero;
    6. Să pleci de la biroul din Manhattan cu elicopterul;
    7. Să fii un preşedinte de companie şi să petreci două ore pe zi ocupat cu grădinăritul.

  • Cum obsesiile lui Larry Page s-au transformat în afaceri pentru Google

    În urmă cu trei ani, Charles Chase, un inginer care coordonează programul de fuziune nucleară al grupului american Lockheed Martin, privea de pe canapea discuţiile de la conferinţa Solve for X a Google când un bărbat pe care nu-l mai întâlnise niciodată s-a aşezat lângă el cu dorinţa evidentă de a-i vorbi. Cei doi au discutat 20 de minute despre cât timp, câţi bani şi câtă evoluţie tehnologică desparte umanitatea de o reacţie sustenabilă de fuziune nucleară, adică despre producerea de energie curate imitând puterea Soarelui, înainte ca domnul Chase să-şi aducă aminte că nu ştie cine este interlocutorul său, scrie The New York Times.

    „Mă numesc Larry Page”, s-a recomandat individul. Chase îl avea în faţă pe cofondatorul şi directorul executiv al Google, pe unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii. „Nu avea niciun fel de abordare de genul că el de fapt nici nu ar trebui să vorbească cu mine sau «Tu nu ştii cu cine vorbeşti?»“, povesteşte Chase. „Pur şi simplu am discutat.”

    Larry Page nu este un CEO obişnuit, ba chiar în multe din cele mai evidente situaţii nu se comportă deloc ca un CEO. Şefii de companii tind să-şi consume o mare parte din timp discutând la conferinţe cu investitorii sau prezentând publicului produse noi. Page, în vârstă de 42 de ani, n-a mai participat din 2013 la o teleconferinţă pe tema rezultatelor financiare, iar cel mai sigur mod de a-l descoperi la evenimentele prin care Google îşi prezintă noile produse este să ignori personajele de pe scena principală şi să urmăreşti gloata care-l vânează pentru autografe imediat după ce apare în public.

    Dar doar pentru că este mai rar la vedere nu înseamnă că este un om retras. Poate fi văzut adesea la conferinţele de robotică şi la tot felul de întâlniri între oameni vizionari, unde nu se fereşte de conversaţie sau să dea sfaturi întreprinzătorilor.
    Page nu este primul şef din Silicon Valley cu un apetit pentru explorări intelectuale, dar spre deosebire de cei mai mulţi dintre colegii săi, el a investit cu mult dincolo de domeniul principal de afaceri al Google, urmărindu-şi propriile obsesii. El vrea să mergă şi mai departe cu Alphabet, un holding care separă diversele afaceri de publicitate, extrem de bănoase, de lista de proiecte speculative precum automobilul fără şofer, care dau frâu liber imaginaţiei, dar nu aduc atât de mulţi bani.

    Prin Alphabet, Page face investiţii şi cercetări în domenii variind de la biotehnologie şi producerea de energie la călătorii în spaţiu, inteligenţă artificială şi planificare urbană. Pe 1 februarie compania ar trebui să facă pentru prima data publice costurile şi veniturile colecţiei de proiecte care nu se încadrează în domeniul principal de activitate al Google.
    Ca director general al Alphabet, Page trebuie să descopere cum să transforme profiturile de miliarde de dolari pe care Google le face din publicitate în companii şi industrii noi. Când a anunţat vara trecută reorganizarea, Page a explicat că el şi Sergey Brin, celălalt cofondator al Google, vor face aceasta găsind noi oameni şi noi tehnologii în care să investească în timp ce Google – acum rebotezat Google Inc., o subsidiară a Alphabet – va fi transformat astfel încât liderii săi să aibă autonomie mai mare.

    „În general, modelul nostru este să avem un CEO puternic care coordonează fiecare afacere, cu mine şi Sergey la datorie dacă va fi nevoie de noi”, scrie Page într-o scrisoare adresată investitorilor. El şi Sergey îi vor alege pe acei executivi, le vor monitoriza progresele şi le vor stabili salariile.
    Conducerea de zi cu zi a Google a fost lăsată pe mâna lui Sundar Pichai, noul CEO al companiei. Scopul misiunii acestuia nu va fi acela de a preveni cancerul sau de a lansa rachete spaţiale, ci de a ţine la turaţie maximă maşinăria de publicitate a Google, de a încuraja inovarea în domenii puţin explorate precum inteligenţa artificială şi realitatea virtuală, toate acestea în timp ce ghidează compania prin diverse probleme legate de reglementare care ar putea persista mulţi ani de-acum încolo.
    În noul său rol, Page caută talente şi deschide calea pentru noi tehnologii. Însă între timp el are de găsit directori executivi pentru multe din celelalte activităţi ale Alphabet.

     

  • Spune-mi unde stai ca să îţi spun ce maşină conduci

    Vânzările de maşini au crescut puternic anul trecut, însă, chiar după doi ani de creşteri, piaţa rămâne cu 67% sub volumul atins în 2007, spune Ernest Popovici, preşedintele Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile din România. Au trecut zece ani de când piaţa urca vertiginos spre pragul de 300.000 de autovehicule, aproape atins în 2006, faţă de 256.000 de maşini vândute în 2005. În ultimii zece ani, toată creşterea s-a evaporat, iar piaţa a ajuns din nou în „epoca de piatră“. De atunci producţia de maşini în România a crescut fulminant, spre 400.000 de maşini de la sub 175.000 în 2005, inversând practic raportul dintre cererea de pe piaţă şi producţie.

    Dintre toate judeţele, singurul care aproape a recuperat anii de criză a fost Braşovul, unde anul trecut piaţa auto a fost la doar două procente distanţă faţă de nivelul din 2008, ultimul an înainte de declinul puternic ce a urmat în 2009. De partea cealaltă, Sălaj, Ialomiţa, Mehedinţi, Caraş Severin sau chiar Galaţi aproape au dispărut din piaţa auto locală, înregistrând în 2015 un declin de peste 90% raportat la 2008.

    Piaţa auto a înregistrat pentru al doilea an consecutiv o creştere în 2015, după ce între 2008 şi 2013 aproape 80% din piaţă s-a „evaporat“. Chiar şi în aceste condiţii, raportat la anul 2007, când în România s-au livrat aproape 367.000 de vehicule, piaţa auto este acum la o scădere de 67% raportat la anul de referinţă. Din cele aproape 120.000 de autovehicule livrate, autoturismele reprezintă peste 98.300 de unităţi, creşterea în cazul acestora fiind de 18,7%, mai mică decât în cazul pieţei totale.

    Totodată, cele mai afectate pieţe sunt şi acelea unde veniturile populaţiei raportate la euro s-au redus în 2014 raportat la 2008. Cele mai mari creşteri salariale s-au înregistrat şi în Timiş, Cluj şi Argeş, unde sunt concentrate şi cele mai mari investiţii străine, de la Dacia şi furnizorii săi la marii jucători din IT şi Continental. De partea cealaltă, în Vâlcea, Bacău, Mehedinţi şi Gorj, salariile în euro s-au redus, implicit şi puterea de cumpărare a populaţiei, motiv pentru care în acele judeţe se regăsesc şi cele mai vechi maşini înmatriculate în ţară.
    În continuare, Bucureştiul, Cluj-Napoca şi Timişoara sunt oraşele în care angajaţii români vor primi cele mai mari salarii în 2016, arată datele Comisiei Naţionale de Prognoză. Astfel, salariul mediu al angajaţilor din Capitală va ajunge în 2016 la valoarea de 2.813 lei net pe lună, cu 65% peste media înregistrată la nivel naţional şi în creştere cu 7% faţă de nivelul înregistrat în Bucureşti în 2015.

    După municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov (unde salariul trece de 2.300 de lei net), cele mai mari salarii vor fi obţinute în 2016 de către angajaţii din Cluj, unde salariul mediu va ajunge la 2.166 de lei net (cu 7,8% mai mult faţă de nivelul din 2015), din Timiş, unde salariul mediu net va ajunge la 2.136 de lei pe lună (cu 7,5% mai mult faţă de 2015) şi din Argeş, unde media salarială va fi de 2.050 de lei net (cu 7,3% peste nivelul din 2015).

    Extinderea fabricilor de componente auto şi investiţiile din zona ser-viciilor, în special din IT, au generat o competiţie mai mare pe piaţa muncii din Cluj şi din Timiş, ceea ce a determinat o creştere a salariilor, întrucât companiile din zonă găsesc din ce în ce mai greu candidaţi.

    De altfel, 2015 a fost anul în care Adecco, liderul pieţei locale de recrutare şi muncă temporară, a anunţat că cererea de forţă de muncă este foarte mare în zona Transilvaniei, compania gestionând un proiect de mutare a 1.500 – 2.000 de oameni din toată ţara care au fost aduşi să lucreze temporar în companiile din Tran-silvania.
    În Argeş, creşterea salariilor a fost şi va fi generată în special de puterea de negociere a sindicatului Automobile Dacia, companie care dă tonul în materie de salarii în regiune şi în cadrul căreia salariile au crescut în fiecare an. Doar anul trecut ope-ratorii şi funcţionarii din uzina Dacia au primit o majorare de 150 de lei brut la salariu.

    La polul opus, în topul judeţelor în care angajaţii români vor încasa cele mai mici salarii în 2016 se află Harghita (cu salariul mediu de 1.317 lei net pe lună), Covasna (1.398 lei), Neamţ (1.456 lei), Bistriţa-Năsăud (1.472 lei), Bihor (1.490 lei), Vrancea (1.492 lei) şi Vaslui (1.492 lei).

    Peste 1,1 milioane de salariaţi români care primesc în prezent salariul minim pe economie vor câştiga 917 de lei net începând cu luna mai a acestui an, adică cu 140 de lei lunar în plus faţă de nivelul din prezent, odată cu creşterea salariului minim pe economie. După discuţii cu sindicatele, guvernul a decis în ultima şedinţă din 2015 să majoreze salariul minim de la nivelul actual de 1.050 de lei brut pe lună (adică 777 de lei net) la 1.250 de lei brut pe lună (adică 917 lei net) începând cu luna mai. Creşterea salariului minim din 2011 încoace, de la 700 de lei a fost „arma“ guvernului Ponta prin care a impulsionat consumul şi creşterea economică. Guvernul Cioloş este mai reticent la această măsură, susţinând că România îşi poate pierde atractivitatea în atragerea investiţiilor.
     

  • Sfatul de business al săptămânii: „E important să nu pierzi nicio oportunitate şi să fii dispus să înveţi tot timpul“

    Raul Ciurtin, preşedintele Albalact, este unul dintre puţinii antreprenori locali care s-a luptat, ani la rând, de la egal la egal cu multinaţionalele şi le-a depăşit. Albalact a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului producătorilor de lactate, depăşind rezultatele financiare înregistrate de Danone România în 2014. Antreprenorul român a preluat frâiele Albalact în 1999, moment în care compania se afla într-o situaţie precară, iar de atunci compania a lansat branduri şi produse, a creat tendinţe şi s-a impus pe piaţa locală a lactatelor.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Nu cred că am întâmpinat încă cel mai dificil moment din carieră, dar cu siguranţă un moment dificil a fost atunci când am virat brusc pe un alt drum în viaţă şi am preluat o afacere care stătea să se sfârşească, fără să am habar despre ce înseamnă fabrică de lapte sau ce înseamnă să faci afaceri.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Dacă îţi doreşti cu adevărat să faci ceva sau să ajungi undeva, e important să nu pierzi nicio oportunitate şi să fii dispus să înveţi tot timpul, fie din propriile greşeli, fie de la alţii.

    CARE ESTE CARTEA PREFERATĂ?

    Mi-au plăcut şi am apreciat mai multe cărţi de-a lungul timpului, în special cărţi care vorbesc despre modele şi experienţe culturale, spirituale, profesionale. Cărţile, alături de călătorii, îţi deschid foarte mult mintea. Sunt fascinat de psihologia umană, individuală sau colectivă; întotdeauna am căutat să descopăr şi să înţeleg resorturile mentale şi spirituale ale oamenilor. Ca atare, ultima carte care mi-a căzut în mână şi pe care încă o studiez este „Psihologia poporului român“, coordonată de Daniel David. Cred că noi, românii, suntem un popor care reacţionează foarte puternic emoţional.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Greşelile pe care nu le repetă.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Cea de medic, pentru care m-am pregătit de fapt, dar pe care nu am mai ajuns s-o practic.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Nu am o profesie pe care s-o detest, dar cu siguranţă există meserii care nu mi s-ar fi potrivit niciodată.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Să-şi urmeze visul, oricât de greu li s-ar părea la început, să înveţe mult şi cât mai repede, orice li se pare folositor, să-şi asume riscuri, să‑şi aleagă lângă ei oamenii potriviţi cu care să construiască ceva. Să fie încăpăţânaţi în sensul bun al cuvântului, adică să nu abandoneze niciodată ideea despre care cred ei că e câştigătoare. Să caute să evalueze şi să monitorizeze cât mai realist contextul în care se află şi potenţialul lor de a-l exploata. Să nu piardă timpul. Şi mai ales să aibă curaj să facă următorul pas şi să o ia înaintea altora, pentru că stând pe loc nu-şi pot atinge ţelurile.

    PREFERINTE:

    CUVÂNT: Curaj

    CARTE:„Psihologia poporului român“, coordonată de Daniel David.

    PERSONALITATE: Leonardo da Vinci – pentru că a fost un polimat, un mare vizionar care a cercetat şi a căutat răspunsuri.