BusinessMagazin

Tag: oameni

  • În culisele unui magazin online

    Dacă în urmă cu câţiva ani puteai cumpăra online doar cărţi sau CD-uri, acum oferta este foarte diversificată: de la produse IT&C, articole de îmbrăcăminte şi până la peşti vii, după cum povesteşte Paul Copil, chief operations officer la retailerul de modă Fashion Days, liderul pieţei de online fashion din România. Fashion Days este prezentă atât pe piaţa locală, cât şi în Bulgaria şi Ungaria, şi serveşte peste milioane de clienţi cărora le pune la dispoziţie zilnic circa 500.000 de produse de la peste 1.000 branduri internaţionale. Anul trecut, în aprilie, Fashion Days a fost cumpărată de eMag, la rândul său lider al pieţei de comerţ online.

    Retailerul de modă are trei depozite la ieşirea din Capitală, unde am fost invitat să văd ce se întâmplă „după clic“, cum se învârt rotiţele care pun maşinăria în mişcare. Din depozitele din Bucureşti pleacă produse în toată ţara, dar şi în Bulgaria sau Ungaria. În magazinul online sunt prezente peste 1.000 de branduri, printre care Calvin Klein, Puma, Just Cavalli sau Guess, de unde clienţii pot alege, dar diversitatea produselor nu este singurul punct de atracţie al unui magazin online de modă, ci şi serviciul trebuie să fie unul foarte bun. În prezent, Fashion Days livrează în România, Bulgaria şi Ungaria într-un interval de 24-48 ore de ore, în funcţie de când este comanda plasată de client, când vine curierul pentru a ridica produsele şi drumul parcurs până la destinaţie, iar infrastructura rutieră deficitară din România contribuie la timpul de livrare. „Ştii când pleci, mai greu când ajungi. Lucrăm la sistem şi în curând vom putea oferi 24 de ore timp de livrare în mod constant“, spune Paul Copil, responsabil pentru tot ceea ce se întâmplă după ce se cumpără un produs.

    Odată cu reducerea timpului de livrare au crescut şi afacerile Fashion Days. „În 2011 timpul lung de livrare făcea ca unii dintre clienţi să renunţe la comandă, astfel marfa rămânea şi se producea un stoc. Făceam campanii ulterior unde vindeam retururile şi produsele rămase.“ În aceea perioadă lucrau în depozit 100 de oameni. În 2012 numărul acestora a crescut la aproape 200, lucrau în trei schimburi „şi cu toate astea tot existau întârzieri“.

    Pentru a remedia această problemă compania s-a concentrat pe trei proiecte. Primul a fost stabilizarea serviciilor de curierat. Au renunţat la a lucra cu mai mulţi curieri, din mai multe ţări (când livrau în Polonia, Slovacia sau Cehia), şi au trecut la un parteneriat cu un singur curier, DPD, singurul care acoperea regiunea unde operam: „Ne‑a ajutat foarte mult în expansiune şi în a stabiliza relaţiile cu clienţii noştri. În plus, e mult mai uşor de administrat un singur sistem“, spune Copil.

    Al doilea punct a fost dezvoltarea unui VMS (Warehouse Management System) modificat pentru nevoile companiei, care poate să suporte traficul mare de date. Iar un ultim punct, implementat în 2013, a fost introducerea unei linii de automatizare şi de procesare a comenzilor. „De la 200 de oameni, care lucrau în trei schimburi, am ajuns la 70 de oameni în două schimburi care fac acelaşi lucru. Nu am renunţat la oameni, ci am deschis depozite de retail. Mai mult, am implementat un departament specializat pe retururi. Care devine un business în sine prin volumul tranzitat“, povesteşte Copil. Sistemul automatizat a mărit fluxul de comenzi posibile de la 200 la 1.500 pe oră, iar gradul de eroare a scăzut de la 7-8% la 0.001%, susţine Paul Copil. „Logistica din online este o vietate aparte. În general, foarte multe companii sunt ancorate într-un sistem clasic, fără să se uite la tehnologii noi. Noi am făcut asta şi ne-a folosit. Operaţiunile au reuşit să susţină creşterea businessului“.

    Care este viaţa unui produs?

     

  • (P) Ce este fumatul pasiv si cum se poate evita?

    Fumatul activ şi afectarea sănătăţii este un lucru, iar fumatul pasiv este un alt lucru, determinat de primul, şi afectează mediul înconjurător, dar, în special, pe cei care stau în preajma fumătorilor. De ce oamenii care nu fumează trebuie să plătească, având de suferit din cauza fumătorilor? Deşi există numeroase campanii ce au ca tematică oprirea fumatului, totuşi viciul continuă să persiste în randul unui număr destul de ridicat de persoane. Câteva detalii despre fumatul pasiv vă oferim în cele ce urmează.

    Atunci când iese fum din ţigară, în acelaşi timp se eliberează diferite substanţe nocive care intră în componenţa ţigării. Fumul pasiv provine, în principal, din două surse:

    • Fumul de flux lateral, care provine de la ţigara aprinsă, trabucul aprins sau de la orice produs de acest tip.
    • Fumul de flux principal, care este expirat de un fumător.

    De cele mai multe ori, oamenii cred că ambele moduri sunt identice, dar, de fapt, situaţia e cu totul alta. Fumul de flux lateral este mai periculos decât fumul de flux principal, deoarece are o concentraţie mai mare de agenţi care cauzează cancer. Particulele prezente în fumul de flux lateral sunt mult mai scurte şi mai subţiri decât particulele din fumul de flux principal. O simplă menţiune a tuturor consecinţelor fumatului, indiferent dacă este vorba de fumat activ sau pasiv, te duce cu gândul la vizitele la un medic stomatolog pentru tratamente de albire, la diverse boli şi afecţiuni ale sănătăţii, sau chiar la ceva mai sumbru – servicii funerare, necesare odată ce se ajunge la boala incurabilă amintită mai sus.

    Fumatul pasiv este periculos. Cei care nu fumează, dar stau în preajma celor care o fac, sunt afectaţi şi ei de efectele acestei acţiuni nocive. Fumătorii de ţigări lasă în urma lor impurităţi nedorite cu care se confruntă, în mod inevitabil şi involuntar, nefumătorii, indiferent de cât de eficient este sistemul de ventilaţie instalat în incinta respectivă, în care îşi desfăşoară activitatea unii lângă alţii.

    După o perioadă de timp în care fumătorii îşi dau seama de efectele nefaste ale acestui obicei, ei încep să caute alternative şi înlocuitori pentru ţigările tradiţionale din tutun, astfel încât acestea să îi ajute să renunţe la fumat şi, mai mult decât atât, să elimine riscul cauzării diferitelor boli în rândul lor şi a celor care sunt pasivi. Riscurile apar însă nu doar la nivelul persoanelor, ci şi al bunurilor de larg consum. Spre exemplu rişti să arzi cu ţigara, din neatenţie, piese de mobilier de calitate pe care tocmai le-ai montat în locuinţă, sau alte bunuri de care te foloseşti zilnic.

    Plasturii cu nicotină, gumele de mestecat şi multe alte mijloace de înlocuire a nicotinei sunt disponibile pe piaţă, cu scopul de a-i ajuta pe fumători să renunţe la fumat. Cea mai eficientă alternativă care oferă, în acelaşi timp, o experienţă reală de fumat, este dată de incredibilele ţigări electronice.

    În anul 2003, domnul Hon Lik a inventat ţigara electronică, un dispozitiv care arată exact ca o ţigară obişnuită, dar care are o mulţime de avantaje în plus. Cu timpul, această ţigară electronică a trecut prin mai multe etape, astfel că, în prezent, piaţa este plină de numeroase branduri care fabrică şi vând astfel de produse.

    Avantajele sunt multiple: scapi de fumul care îţi dăunează ţie şi celor din jur, reduci numărul de tratamente de albire dentară, nu îţi mai supui corpul la atâtea riscuri datorate viciului nociv al fumatului.

    La nivel de utilizare, poţi avea aceeaşi experienţă a fumatului într-un mod simplu: ţigara electronică funcţionează în baza unei baterii, care poate fi încărcată cu un cablu USB conectat direct la un laptop refurbished, second hand sau nou, ori la un PC, în mod similar unei baterii externe pentru smartphone.

    Fără să poluezi aerul, aduci necesarul de nicotină pe care ţi l-a format viciul şi poţi chiar să reuşeşti să renunţi la fumat, reducând treptat concentraţia lichidului. Ţinând cont de toate aceste avantaje, concluzia ce urmează este mai mult decât evidentă.

    Aproape fiecare brand pretinde că produsul său este cea mai buna ţigară electronică din industrie. Singurul lucru care scoate în evidenţă calitatea ţigării electronice este proprietatea de a produce vapori în loc de fum. Indiferent de brandul ales, este o certitudine că ţigara electronică este o alternativă mult mai sănătoasă pentru fumat, ţinând departe efectele nocive ale tutunului care îi afectează atât pe fumătorii activi, cât şi pe fumătorii pasivi.

    Soluţii de PR oferite de E-Advertising

  • Accidentele din zona Triunghiului Bermudelor ar putea fi în sfârşit explicate

    Autorii descoperirii sunt oamenii de ştiinţă norvegieni.

    Mai multe cratere, având diametre de aproximativ 1km, au fost descoperite în Marea Barents. Din câte se ştie până în acest moment, formaţiunile ar fi apărut în urma unor explozii de gaz metan. Deocamdată, cercetătorii din cadrul Universităţii din Tromsø, Norvegia, nu pot oferi foarte multe informaţii referitoare la structrurile identificate, pentru că cercetările se află încă la început.

    “Mai multe cratere gigantice au fost detectate în zona vest-centrală a Mării Barents. Cel mai probabil, ele s-au format în urma declanşării unor explozii provocate de gaze. Există mari şanse ca regiunea pe care am studiat-o să reprezinte una dintre principalele surse de metan de la nord de Cercul Polar”, susţin cercetătorii norvegieni.

    Uneori, metanul poate fi regăsit în natură sub formă de hidrat. Acesta este prezent în cantităţi mari atât sub platforma continentală, dar şi în compoziţia permafrostului.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Imperiul pe care lumea l-a uitat: cum arăta “oraşul celor 1.001 biserici” – GALERIE FOTO

    Ani, cândva adăpost pentru zeci de mii de oameni, s-a transformat într-un oraş al fantomelor şi al ruinelor. Devenit un centru cultural important în timpul dinastiei armene Bagradit, rămăşiţele oraşului sunt astăzi împrăştiate pe un platou din nord-estul Turciei.

    Cei care vizitează ruinele acestui imperiu de mult apus sunt întâmpinaţi de privelişti ce amintesc de istoria bogată a oraşului Ani, întinsă de-a lungul a trei secole şi cinci dinastii – armenă, bizantină. turcă, georgiană şi otomană.

    La apogeul său, în secolul XI, oamenii de ştiinţă estimează că Ani adăpostea nu mai puţin de 100.000 de oameni, fiind cunoscut ca “oraşul celor 1.001 biserici”. Cifra era mult exagerată, dar studiile arheologice au scos totuşi la iveală peste 40 de locuri de cult.

  • Câţi oameni mai poate suporta planeta noastră? În anul 1800 populaţia era doar de 1 miliard, iar acum suntem 7,3 miliarde

    Am auzit de multe ori ideea că suprapopularea este cel mai mare pericol la adresa planetei pe care trăim. Este acesta o temere adevărată? Am ajuns oare la un număr de oameni mai mare decât cel pe care Terra îl poate suporta?

    “Problema nu este strict legată de numărul de locuitori, ci de numărul de consumatori şi obiceiurile lor de consum”, explică David Satterthwaite, expert în cadrul Institului Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare din Londra. “Lumea este suficientă pentru nevoilor tuturor, dar nu şi pentru lăcomia unora.”

    Numărul de “fiinţe umane moderne” (homo sapiens) de pe Terra a fost relativ mic până recent. Acum 10.000 de ani nu existau mai mult de câteva milioane de oameni pe planetă, iar pragul de 1 miliard a fost atins la începutul anilor 1800.

    La momentul actual, populaţia planetei numără peste 7,3 miliarde; potrivit unui studiu al Naţiunilor Unite, numărul ar putea ajunge la 9,7 miliarde până în 2050 şi la 11 miliarde la sfârşitul acestui secol, potrivit celor de la BBC.

    Creşterea populaţiei este atât de rapidă încât nu putem estima care vor fi consecinţele; cu alte cuvinte, datorită faptului că ceea ce se întâmplă acum este fără precedent, nu avem cunoştinţele necesare pentru a înţelege modul în care planeta va reacţiona.

    Întorcându-ne la studii, acestea arată că zonele în care populaţia va creşte sunt în general cele cu o amprentă redusă de CO2, astfel încât efectul asupra mediului nu va fi unul dezastruos. Cheia, notează mai mulţi cercetători, este ca locuitorii din aceste zone să nu îşi schimbe obiceiurile de consum.

    Will Steffen, profesor emerit în cadrul Fenner School of Environment and Society at the Australian National University, este de părere că populaţia ar trebui stabilizată în jurul valorii de 9 miliarde, încercând apoi pornirea unui dificil şi îndelungat proces de reducere a acestui număr. Şi există deja anumite semne că natura lucrează în această direcţie: gradul de fertilitate a scăzut de la 4,7 copii pe femeie în anii ’70 la 2,6 copii în anii 2000.

    Specialiştii sunt însă de acord asupra unui lucru: ar mai putea dura secole întregi până ce populaţia planetei să ajungă la o valoare pe care planeta să o poată suporta.

  • Cel mai necesar minister al momentului

    Nu este vorba aici despre inşi cu ochii în ecranul mobilului, sau despre schimbul de generaţii sau alte imagini repetitive de acest fel, ci despre schimbările majore care apar şi care par acum generate de imaginaţia scriitorilor de ficţiune ştiinţifică. Veţi putea citi în acest număr al revistei cum jumătate din locurile de muncă din Statele Unite prezintă riscuri de a fi automatizate, preluate de roboţi (sunt singura naţie care discută deschis şi mult pe temă, de unde şi datele furnizate). Nu este vorba de domenii unde este nevoie de o implicare umană profundă, cum este medicina, şi nu mai este vorba de cele mai ameninţate categorii de lucrători, cum sunt lucrătorii la bandă din depozite şi fabrici; devin din ce în ce mai vulnerabili, cum este şi de aşteptat, şoferii de taxi şi de camioane, dar şi profesii ce aparţin de gulerele albe, cum sunt contabilii, jurnaliştii sau analiştii de date de pe Wall Street. Investiţiile în tehnologie cu aplicaţii în zona financiară s-au triplat între 2013 şi 2014 la 12,2 miliarde de dolari.

    Au apărut programe care iau decizii legate de credite, în baza unei varietăţi de date, filtrate şi analizate, despre debitor. Un funcţionar bancar s-ar baza pe un simplu punctaj şi pe o verificare de background. Consilierii roboţi creează portofolii de investiţii personalizate, luând locul brokerilor de acţiuni şi specialiştilor financiari. Tranzacţiile electronice nu mai sunt o noutate chiar aşa de mare pe pieţele financiare, derulându-se într-un ritm inaccesibil oamenilor, de mii pe secundă.

    Orice administraţie întreagă la minţi ar trebui să se pregătească pentru aşa ceva; unii o şi fac, pentru că în Suedia sau în Coreea de Sud există ministere specializate în problematica viitorului şi planificarea acestuia. Câteva detalii: nu este vorba de planuri cincinale, ci pe decenii înainte. Şi nu este vorba numai de economie sau de slujbe şi roboţi, ci de un întreg ansamblu de fenomene: o nuanţare a globalizării, noi tratate economice, o diluare a identităţilor naţionale şi o polarizare accentuată a societăţii, instituţii financiare internaţionale cărora li s-a redus influenţa, o economie globală condusă nu de mâna invizibilă a lui Adam Smith, ci de multinaţionale şi de state. Fiecare mişcare de acest tip – şi ce am enumerat sunt cele mai evidente, mai palpabile – ar trebui analizate de comitete multidisciplinare, de sociologi, economişti şi de artişti, care să pregătească trecerea naţiei peste pragul celei de-a patra revoluţii industriale.

    Cred că un om politic adevărat trebuie să pună astăzi nişte seminţe şi să fie conştient că nu va mânca fructele. Şi o să dau un exemplu pe care l-am mai invocat, dar care se potriveşte cât se poate de bine: oraşul indian Bangalore este un Silicon Valley asiatic, cu o economie de  miliarde de dolari şi cu 10.000 de milionari. Înainte de a avea atâţia milionari, Bangalore era un oraş exotic şi atât. La un moment a venit acolo o trupă de trimişi ai lui Jack Welch de la General Electric, care voia musai scăderi de costuri, iar software-ul produs de indieni tocmai acest lucru asigura.

    La aeroport erau aşteptaţi de câteva maşini oficiale, limuzine impozante, negre, de producţie locală. Delegaţii americani urcă, coloana începe să meargă, soare, pitoresc, amabilităţi, deodată se aude o bufnitură puternică şi coloana se opreşte; ce să vezi? Capota unei maşini din cele negre şi oficiale se deschisese în timpul mersului şi din cauza curentului de aer se proptise zdravăn în parbriz. S-au evaporat instantaneu şi soarele şi pitorescul şi amabilităţile, iar americanii s-au privit pe furiş: “…aici am venit noi să cumpărăm software?”. Nu numai că au venit, dar au şi rămas. Dar temelia miliardelor de astăzi ale oraşului Bangalore a fost pusă de lideri politici ai statului indian Karnataka, între 1970 şi 1976, pe vremea când managerii lumii occidentale îşi puneau flori în păr şi ţipau la festivaluri rock. Lideri politici indieni care prin 1970 visau dezvoltarea unor oraşe ale electronicii şi nişte şefi de guvern care în 1976 chiar înfiinţau Electronics City în Bangalore; iar roadele muncii lor au fost culese decenii mai târziu.

    De aia zic, Ministerul Viitorului este cel mai necesar minister al momentului.

    „Fier şi cărbune“, de William Bell Scott


     

  • Fosta reşedinţă a Ceauşeştilor a fost deschisă oficial publicului. Palatul e neschimbat, după 26 de ani – VIDEO

    În Bulevardul Primăverii, la numărul 50, sâmbătă după-amiaza zeci de oameni stau la coadă pentru a vedea fosta reşedinţă a familiei Ceauşescu. Deşi au făcut rezervare înainte pentru a putea vedea casa în care cuplul de dictatori şi cei trei copiii au locuit înainte de ’89, oamenii sunt nervoşi că nu pot intra imediat.

    Vicepremierul Vasile Dîncu şi mai mulţi miniştri din Cabinetul Cioloş au ţinut o conferinţă de presă pentru a marca deschiderea oficială către public a imobilului, lucru care a decalat puţin rezervările. Un domn îmbrăcat cu o haină groasă de lână ţipă la staff-ul de la poartă, nemulţumit că a văzut oficialii intrând fără să stea la rând.

    Palatul Primăverii, aflat în administrarea RAAPPS, este deschis publicului, după 26 de ani de la căderea comunismului în România. Tot după 26 de ani, la reşedinţa foştilor dictatori a venit şi Cristian Gheorghiu, care lucra aici înainte de ’89. Ultima dată când a văzut reşedinţa a fost în 22 decembrie 1989, când oamenii au luat cu asalt “palatul Ceauşeştilor” pentru a vedea dacă au robinete de aur sau nu. Mai târziu s-a dovedit că robineţii din “aur masiv” de fapt erau doar auriţi. O dată pe an venea o persoană care îi aduna pe toţi din casă şi îi ducea la Trezorerie pentru fi suflaţi cu un gram de aur.

    Mai multe pe www.mediafax.ro

  • Marea putere a datelor mărunte

    Small Data“ de Martin Lindstrom este în sine un soi de premieră, pentru că a apărut în româneşte în aceeaşi zi în care a apărut şi ediţia în limba engleză, undeva la sfârşitul lunii februarie. Lindstrom lucrează, în calitate de consultant, pentru mari companii, de genul LEGO, Nestlé sau Walt Disney; el se descrie drept un soi de detectiv a cărui misiune este să creeze o relatare, un analist al marketingului atent la detalii care scapă altora.

    Este omul care a înţeles că „prospeţimea“ miroase într-un fel pentru un occidental – a flori de câmp – şi altfel pentru un rus – mirosul pământului umed, amestecat cu cel de ţesătură care se degajă din rufele uscate în aer liber  la temperaturi sub zero grade. Sau că oamenii şi-au luat un aspirator robot după ce li s-a prăpădit animalul de casă favorit, pentru a umple golul din viaţa lor. Aceasta este partea „funny“, dacă vreţi, a activităţii lui Lindstrom, care a petrecut 300 de nopţi pe an în casele unor străini, pe care i-a studiat în amănunţime, nu din raţiuni sociologice, ci mai degrabă de marketing, pentru a identifica ce-i determină pe oameni să aleagă un produs sau o marcă anume.

    Pentru a rămâne în zona „pământului umed şi rufelor uscate în ger“ voi spune că „Small Data“ vă va arăta cum un pantof de sport uzat al unui puşti de 11 ani a sprijinit revigorarea mărcii LEGO, cum parcurile Disney au fost modernizate în baza analizei modului în care oamenii intră în bisericile din Roma, cum 1.000 de magazine de modă din 20 de ţări au fost restructurate în baza unui ursuleţ de pluş din camera unei fetiţe sau cum o brăţară a ajutat o companie să îşi crească loialitatea clienţilor cu un uluitor 150%. Small data se află în opoziţie cu „big data“, cu ceea ce se colectează în mod obişnuit pe internet, baza de date care, aparent, te cunosc în amănunt, dar care nu vor reuşi niciodată să îţi plaseze, în mod real, nemijlocit, vreun produs.

    Asta pentru că se bazează prea mult pe analiză şi prea puţin pe emoţie, pe sentimente. Intrat în casa cuiva, Lindstrom ia notiţe, face sute de fotografii şi filmează tot, pentru că orice detaliu, cât de mic, poate deveni cheia unei dorinţe pe care oamenii nu ştiau că o au. El caută corelaţii, tipare, paralele, dar şi dezechiliber şi exagerări. Apoi munca a două luni de zile este aşezată pe un panou de plută şi de acolo apar răspunsurile la întrebări care nu au fost puse încă. Şi spune că este în complet dezacord – iar personal îi dau dreptate necondiţionat – cu cei ce au ajuns să creadă că observaţiile şi interacţiunile umane sunt demodate şi irelevante, şi că adevărul despre comportamentul uman este în ceea ce măsoară Facebook şi Google. Ca să înţelegeţi, ca să puteţi să îi daţi dreptate, la rândul vostru, lui Lindstrom, citiţi „Small Data“!

  • La 18 ani fugise de acasă, trăia în ghetou şi avea probleme cu poliţia. Astăzi conduce un imperiu de 20 de milioane de dolari

    Tom Ferry trăia în suburbiile Californiei, având o gaură de glonţ în geam, părul vopsit violet şi un apetit crescut pentru violenţă. La 18 ani avea probleme cu rudele, cunoscuţii şi cu autorităţile; drumul în viaţă părea să-i fi fost aşternut.

    Au trecut 12 ani de atunci, iar Tom Ferry conduce astăzi una dintre cele mai mari companii de consultanţă în imobiliare din Statele Unite. Compania sa, Tom Ferry – Your Coach, îi învaţă pe agenţii imobiliari cum să facă milioane prin stăpânirea tehnicilor de vânzare şi marketing. “Un agent decent vinde între 5 şi 30 de case pe an”, spune Ferry. “Agenţii pregătiţi de noi vând peste 100.”

    Compania sa a înregistrat creşteri de peste 50% ale cifrei de afaceri în ultimii trei ani, iar Ferry a fost numit cel mai bun trainer de vânzări în imobiliare pentru al treilea an consecutiv.

    Cum a reuşit însă să se transforme dintr-un adolescent tulburat într-un om de afaceri de succes?

    Când avea 18 ani şi se afla într-o situaţie extrem de proastă, Ferry şi-a dat seama că trebuie să acţioneze pentru a avea o şansă în viaţă. Spre nococul lui, avea modelul perfect la câteva case distanţă: un om de succes care avea un Rolls Royce, un Porsche şi un S-Class şi conducea un business de succes. Partea proastă: era exact omul de la care fugise, tatăl său.

    “Unii oameni au fost crescuţi de oameni pasionaţi de şcoală sau de sport. Eu am fost crescut de un om care a ajuns cel mai bun vânzător al lui Earl Nightingale”, povesteşte Ferry. Nightingale, o personalitate în lumea media, pornise o compania care vindea materiale motivaţionale. Tatăl lui Ferry învăţase arta vânzării chiar de la Nightingale, punând apoi bazele propriei sale afaceri de succes în domeniul imobiliar.

    Ferry a decis să lucreze pentru tatăl său, aşa că într-o zi s-a dus şi i-a spus acestuia că vrea să îi conducă, într-o bună zi, compania. Răspunsul a fost unul rece: “Atunci când o să fii serios în legătură cu viaţa ta şi dispuşi să munceşti, vino să vorbeşti cu mine.”

    La scurt timp după, tatăl său l-a angajat totuşi pe o poziţie de jos în compania sa, dându-i sarcina de a sorta corespondenţa. Tânărul a învăţat totul despre logistică şi a aflat tot felul de informaţii despre piaţa imobiliară. Şi-a propus să ajungă la conducerea companiei în 5 ani; i-a luat însă 9, dar pe parcurs a ajuns să stăpânească toate tehnicile folosite de agenţii de vânzări.

    După trei ani petrecuţi la cârma companiei construită de tatăl său, Ferry a decis că e timpul să pornească propriul său business: o companie ce oferă cursuri agenţilor de vânzări. În 2015, veniturile companiei sale au fost de 20 de milioane de dolari, iar estimările pentru 2016 arată o dublare a veniturilor.

     

  • Un nou trend în lumea modei: artă pe buze

    Cel mai nou trend de pe reţelele sociale este arta pe buze. Mai multţi artişti şi profesionişti în ale machiajului se întrec în creaţii care mai de care mai creative, mai realiste sau fantastice.

    Flori, peisaje sau chiar sushi au fost pictate pe buzele modelelor. Operele au fost create de oameni talentaţi şi răbdători. În galeria foto puteţi vedea mai multe exemple.