Această situaţie întâlnită în România pare subiectul unui banc, însă ete pur şi simplu o parte din realitatea în care trăim.
Tag: bani
-
Opinie Lavinia Raşca: Şi antreprenorii plâng câteodată, nu-i aşa? (I)
Da, antreprenorii plâng şi ei, cu sau fără lacrimi, pentru că sunt oameni. Povestea care urmează este tristă şi încă fără final, deoarece ea vine în urma unei întâlniri recente.
Am revăzut un client de la centrul de consultanţă pentru IMM-uri unde lucram part time, la începutul anilor ’90. Eram la un eveniment cu foarte multă lume şi am văzut la o oarecare depărtare un bărbat elegant, dar ridat şi foarte slab, salutându-mă de la distanţă şi zâmbindu-mi politicos, dar stins, fără energie. În timp ce se apropia de mine, mi l-am amintit cum a venit, cu peste douăzeci de ani în urmă, împreună cu soţia lui, să-l consiliez să-şi pornească o afacere.
Era plin de tinereţe şi optimism, iar soţia lui era o femeie interesantă şi veselă, cu aer zvelt, ca şi al lui. Erau ingineri şi aveau doi copii mici, care râdeau alături de ei într-o poză, pe care mi-au arătat-o. Aveau o mulţime de obiective, sub formă de sume cu multe zerouri. Atâta cifră de afaceri, atâta profit, atâtea dividende, atâţia bani pentru viitoarele case, viitoarele maşini, pentru şcolile copiilor. Şi erau puşi pe treabă şi pe făcut afaceri. Mai mult el. Ce afaceri? Orice, din care să iasă sumele pe care şi le doreau, spunea el. Clientul meu a deschis un magazin, apoi mai multe, apoi un restaurant, apoi o firmă de construcţii… şi apoi am pierdut legătura.
Evident, când am început să vorbim, am dorit să aflu ce fac afacerile. Şi mi-a povestit. Mi-a spus că afacerile nu-i merg rău, deşi sunt într-un oarecare declin. Îi aduseseră toate bunurile despre care ştiam că şi le dorise şi multe altele, pe deasupra, la care nu se putea gândi cineva imediat după ‘90. Se zbătuse din greu ca să le obţină, cu gândul în primul rând la copii. Le dăduse mereu de toate, dar nu avusese timp şi, mai târziu, nici energie pentru ei. Nu erau apropiaţi. Intrase în vârtejul de obligaţii pe care îl naşte dezvoltarea afacerilor şi le făcuse pe toate aproape singur. Lipsise de acasă foarte mult. Soţia divorţase şi luase cu ea copiii, care nu prea voiau să-l vadă. Se bucurase vreodată de ceea ce făcea? Mi-a spus că la început îl bucuraseră banii şi poziţia socială. Dar apoi ambiţiile îi crescuseră mereu şi era atât de preocupat să le satisfacă, încât nu mai avusese timp să se gândească decât la obligaţii. Până ce s-a îmbolnăvit grav. Acum era singur, bolnav şi blazat.
Poveşti similare există în cărţi şi în studii de caz de antreprenoriat. Aş fi preferat să citez un autor cunoscut, decât să scriu despre ceea ce am întâlnit eu, din păcate, nu o dată.
Antreprenor cu mai multe afaceri, soţ şi tată, dar şi multă nefericire. Unii ar pune o etichetă şi ar spune: „A eşuat în realizarea echilibrului dintre viaţa profesională şi viaţa personală“. Eu nu cred în acest concept, pe care îl consider pur teoretic. Cred mai degrabă că oamenii, iar antreprenorii poate mai mult ca alţii, sunt ca nişte echilibrişti obligaţi să jongleze pe sârmă cu bile de sticlă pe care nu trebuie să le scape. Pe măsură ce apar oportunităţile şi aspiraţiile devin mai înalte, le cresc responsabilităţile. Creşte pericolul ca echilibristul, oricât de talentat, pentru că jonglează cu tot mai multe bile, să le scape pe unele şi să le spargă sau să le ciobească pe altele. Mai bine le-ar lăsa jos singur pe cele pe care le consideră mai puţin valoroase.
Ştiu din proprie experienţă că, atunci când eşti ambiţios, e greu să accepţi că nu le poţi face pe toate deodată. Am avut şi eu momente de alegeri şi nu au fost uşoare (deşi incomparabil mai puţin dramatice ca ale antreprenorului despre care vorbeam). Au fost câteva bile de sticlă pe care le‑am spart pentru că nu am fost atentă la timp, pe altele le-am pus singură deoparte, pentru un timp sau pentru totdeauna. Cred că fiecare dintre noi avem astfel de experienţe. Important este să ni le asumăm, să învăţăm din ele şi să mergem mai departe.
Trei lucruri m-au ajutat în momentele mele de răscruce: în primul rând să-mi înţeleg şi să-mi urmez filosofia de viaţă (claritatea şi autenticitatea ajută); în al doilea rând căldura celor din jur, cărora le-am putut spune ce probleme am şi au fost alături de mine cu sfaturi şi fapte (le sunt tuturor foarte recunoscătoare); în al treilea rând lucrul cu energia mea (fizică, mentală, emoţională, spirituală) pentru a putea fi calmă, productivă, sănătoasă şi a mă bucura în fiecare zi de viaţă şi de realizările mele.Cum am ajuns la aceste trei lucruri? Devenind mai atentă la mine şi în jur, documentându-mă, discutând, experimentând. Nu am pretenţia că ceea ce am să scriu în continuare este adevărul absolut, dar funcţionează la mine şi la alţii pe care-i cunosc sau despre care ştiu. Le voi prezenta pe rând.
FIilosofia de viaţă şi interacţiunile noastre.
Intrăm în vâltoarea vieţii fără să ştim cu adevărat cât de mult îi preţuim fiecare latură şi cum dorim ca ele să se interconecteze. Mă refer la viaţa personală, de familie, profesională şi socială. Foarte mulţi înţeleg repede cum să le armonizeze, ca pe nişte roţi, într-un angrenaj, alţii nu. Tocmai de aceea, din fericire, situaţia antreprenorului din povestea de mai sus nu este nici pe departe generală. Sunt mulţi antreprenori care au şi succes în business, dar şi o viaţă împlinită, din toate punctele de vedere. În plan profesional, îşi dau seama ce le place şi ce ştiu să facă cel mai bine, iar restul lucrurilor le deleagă. Ştiu să câştige loialitatea colegilor cărora le deleagă şi, pentru că petrec timp cu ei, ştiu în cine să aibă încredere şi pentru ce. O parte din timpul câştigat datorită delegării îl folosesc ca să se dezvolte sau ca să se odihnească şi să aibă grijă de sănătate, astfel devenind mai productivi. Iar o altă parte o petrec cu familia şi prietenii, împreună cu care fac lucruri care îi bucură pe toţi sau se implică în proiecte utile.
Perspectiva noastră asupra vieţii se schimbă în ani. De aceea, este bine să avem un tablou la care aspirăm pentru prezent şi pe termen scurt, pe care să fim pregătiţi să-l retuşăm sau să-l schimbăm din timp în timp, când e nevoie, dar şi o imagine asupra a ceea ce vrem să lăsăm în urmă, a felului cum dorim să-şi amintească oamenii despre noi. Cu alte cuvinte, este util să ne cunoaştem propriul set de valori, misiunea şi viziunea personală, aşa cum facem în companiile noastre. Astfel, ne drămuim mai bine resursele şi suntem mai liniştiţi, pentru că luăm mai bine şi mai uşor decizii, ne simţim împliniţi.
Ar mai fi încă ceva de adăugat, ceva ce mi-a spus tatăl meu o dată demult, când nu voiam să dau drumul niciuneia dintre bilele mele, deşi îmi era teamă că voi fi curând în pericol să le sparg: „Ai tot timpul să faci foarte multe lucruri în viaţa ta şi vei putea obţine tot ceea ce-ţi vei dori cu adevărat. Dar nu le poţi face pe toate deodată, ci pe rând. Ai răbdare şi fii înţeleaptă“. Această discuţie, de prin 1996, mi-a revenit de curând în memoria activă, atunci când am citit cartea „Un singur lucru“, a lui Gary Keller şi Jay Papasani. Ei ne invită să fim atenţi la ceea ce ne dorim cu adevărat şi să ne întrebăm: „Care este acel singur lucru pe care îl pot face în acest moment astfel încât, făcându-l, orice altceva să devină mai uşor de realizat sau chiar inutil?“. Într-adevăr, avem obiective în toate cele patru laturi ale vieţii, chiar dacă în diferitele etape ale vieţii numărul şi importanţa lor se schimbă. E bine să ne ocupăm de ele pe rând, pentru a le putea atinge mai repede, în mod armonios. Şi să ne concentrăm, pe rând asupra câte unui singur lucru din viaţa noastră personală, de familie, socială şi profesională. Încrederea în noi înşine, ritualurile, rezultatele pozitive observate cu recunoştinţă, susţinerea celor din jur – toate ajută. Nu la fel se întâmplă cu multitaskingul, care era atât de lăudat odată. Citiţi cartea, chiar merită.
Mă opresc aici. Voi reveni peste două săptămâni cu câteva aspecte despre energie şi înţelepciune, despre relaţia noastră cu stresul, despre mult doritul şi discutatul echilibru între viaţa personală şi profesională.
-
CRIZA IMIGRANŢILOR – Creţu: Nu este nicio legătură între situaţia privind migraţia şi alocările de fonduri ale UE
“În calitate de Comisar European pentru Politica Regională, precizez că în Acordurile de Cooperare şi Programele Operaţionale pentru actuala perioadă de programare (2014 – 2020) nu există prevederi referitoare la penalizarea sau restricţionarea accesului statelor membre la Fondurile Structurale Europene şi la Fondurile de Investiţii în situaţia în care un stat membru respinge cota propusă de CE privind primirea migranţilor”,se mai spune în declaraţia lui Creţu.
Comisarul european afirmă că Politica de Coeziune ” va continua să joace un rol important în chestiunea migraţiei, axându-se pe integrarea socială a migranţilor legali” şi că “în perioada de programare 2014-2020, peste 20 de miliarde de Euro din Fondul European de Dezvoltare Regională alocate tuturor statelor membre sunt destinate măsurilor care vor genera creştere economică şi dezvoltare şi care vor susţine implicit integrarea socială, inclusiv a migranţilor legali”.
Creţu afirmă, citându-l pe preşedintele CE, că la nivelul Comisiei Europene se “analizează în prezent posibilitatea ca fondurile destinate Politicii de Coeziune să aibă o contribuţie mai mare pe viitor în abordarea problemei migraţiei, iar această contribuţie este posibilă în special în cadrul programelor de cooperare transfrontalieră şi a strategiilor macro-regionale”.
Cancelarul Austriei, Werner Faymann, a criticat vehement ţările est-europene care se opun cotelor privind distribuirea imigranţilor propuse de Comisia Europeană, cerând penalizarea acestora prin reducerea accesului la fonduri structurale europene.
“Oponenţii sistemului cotelor privind imigranţii nu ar trebui să fie prea siguri de această poziţie”, a avertizat cancelarul austriac.
Oricine se sustrage responsabilităţilor trebuie să fie penalizat financiar, “spre exemplu prin reducerea accesului la fonduri structurale de care beneficiază în principal statele est-europene membre UE”, a spus Faymann într-un interviu acordat revistei germane Der Spiegel.
Preşedintele României, Klaus Iohannis, a declarat joi că mandatul României va fi să nu accepte cote obligatorii de refugiaţi, adăugând că nu este oportun şi nu este o soluţie să fie stablite astfel de cote şi că este nemulţumit de anunţul Comisiei Europene. “Referitor la cotele care au fost prezentate ieri (miercuri – n.r.) de preşedintele Comisiei Europene, vreau să fac doar câteva remarci. Nu este încă cazul să fac o declaraţie exhaustivă în legătură cu acest subiect, dar pot să vă spun că am luate act cu oarece nemulţumire de acest proiect prezentat în Parlamentul European”, a declarat Iohannis.
-
DECIZIE păguboasă pentru români. Mii de oameni riscă să-şi PIARDĂ banii
“Nu doar că nu am fost consultaţi, nu a fost făcută o consultare publică, proiectul nu a fost în dezbatere publică, ci publicat tacit în Monitorul Oficial, cu patru zile înainte de începerea anului şcolar 2015-2016, punându-ne în faţa unui fapt împlinit”.
DECIZIE păguboasă pentru români. Mii de oameni riscă să-şi PIARDĂ banii
-
Simona Halep a depăşit zece milioane de dolari câştigaţi din tenis
Potrivit statististicii prezentate de site-ul oficial al WTA, Halep avea înaintea Grand Slam-ului american câştiguri totale brute de 9,33 milioane de dolari, iar cu premiul de la US Open va ajunge la peste 10,1 milioane de dolari.
Din această sumă, 3,5 milioane de dolari reprezintă sumele obţinute în acest an. Jucătoarea română a încasat, anul trecut, cel mai mare premiu, după finala de la Roland Garros, aproape 1,1 milioane de dolari. Acest record personal poate fi depăşit de Simona Halep dacă va câştiga, joi, meciul cu Flavia Pennetta din semifinalele US Open.
La Grand Slam-ul american se acordă cele mai mari premii din istoria tenisului. Finalista competiţiei va primi 1,6 milioane de dolari, iar câştigătoarea 3,3 milioane de dolari şi, posibil, un bonus în funcţie de rezultatele din turneele pre-US Open.
Toate sumele sunt brute.
Jucătoarea de tenis Simona Halep, locul 2 WTA şi cap de serie numărul 2, s-a calificat, miercuri, în semifinalele US Open, după ce a învins-o, cu scorul de 6-3, 4-6, 6-4, pe Victoria Azarenka din Belarus, locul 20 WTA şi cap de serie numărul 20, în sferturile de finală ale turneului.
În faza următoare, Simona Halep o va întâlni, joi, pe italianca Flavia Pennetta, locul 26 WTA şi cap de serie numărul 26, care a eliminat-o în sferturi pe Petra Kvitova, locul 4 WTA şi cap de serie numărul 5, scor 4-6, 6-4, 6-2.
În cealaltă semifinală se vor întâlni americanca Serena Williams, locul 1 WTA, şi italianca Roberta Vinci, locul 43 WTA.
-
Vrei să îţi petreci vacanţa în Maldive? Iată de câţi bani ai nevoie:
Turoperatorul Prestige Tours, parte a Happy Tour Group, lansează pachete de vacanţă către destinaţia Maldive pentru sezonul de iarnă 2016. Zborurile vor fi operate de compania aeriană Fly Dubai, cu plecare din Bucureşti.
”La sfarsitul anului 2014 am lansat în premieră pachete charter către această destinaţie exotică. Succesul acestei acţiuni ne-a determinat să lansăm în acest an pachete către destinaţia Maldive şi să venim în întâmpinarea turiştilor dornici de experienţe excepţionale şi vacanţe exotice în lunile de iarnă”, spune Elena Anghel, director executiv Prestige Tours.
Pachetele pe Maldive includ biletele de avion dus-intors, taxele de aeroport, transferurile către hoteluri şi aeroport, inclusiv cele cu hidroavion sau speedboat, şapte nopţi de cazare la unul dintre cele mai frumoase resorturi cu mic dejun, demipensiune sau all inclusive, în funcţie de opţiunea turiştilor. Tarifele pentru aceste pachete pornesc de la 1.998 euro, toate taxele incluse, cu plecări în perioada ianuarie-februarie 2016.
„De-a lungul unui an, câteva sute de români aleg să-şi petreacă vacanţa în Maldive, chiar dacă nu existau până acum oferte speciale către această destinaţie. În lunile de iarnă, cererile pe această destinaţie cresc, un motiv în plus să ne aşteptăm la un grad mare de ocupare”, spune Elena Anghel.
Turoperatorul Prestige Tours face parte din Happy Tour Group şi este primul care a deschis mai multe destinaţii charter pe piaţa românească, destinaţii precum Tenerife şi Dubai.
-
După ce Microsoft l-a făcut miliardar, un suedez a înţeles că banii nu aduc fericirea. Explicaţia e cât se poate de simplă
A creat jocul-fenomen Minecraft şi apoi l-a vândut Microsoft pentru 2,5 miliarde de dolari în noiembrie 2014. Şi-a cumpărat o vilă în Beverly Hills în valoare de 70 milioane de dolari şi a început o nouă viaţă, dominată de lux şi călătorii în locuri exotice. Cu toate acestea, suedezul Markus „Notch” Persson susţine că banii nu aduc fericirea. Şi are o explicaţie simplă pentru asta.
-
La 26 de ani a început un business cu banii de chirie, iar acum are o afacere de 900.000 euro
“Am vrut sã lucrez pe cont propriu. Am venit în Bucureşti şi din anul trei de facultate am lucrat într-o agenţie de publicitate. Acolo am furat meseria. Aveam si un job într-un mall”
La 26 de ani a început un business cu banii de chirie, iar acum are o afacere de 900.000 euro
-
Pariul de 35 de milioane de euro al suedezilor de la IKEA: compania vrea să dezvolte un centru cu locuinţe, birouri şi zonă de cumpărături
Înainte de 1990, uzina Timpuri Noi era unicul producător de compresoare de mică şi medie capacitate de pe piaţa locală, iar cei aproximativ 2.700 de angajaţi livrau lunar câteva mii de astfel de produse, atât pentru piaţa locală, cât şi pentru export.
În 2010, proprietarii Timpuri Noi – SIF Muntenia, Gheorghe Ionescu, Adrian Breazu şi alţi investitori – au vândut terenul de circa 5,1 hectare pe care era situată vechea fabrică din Bucureşti pentru aproape 35 de milioane de euro către Interprime Properties, o subsidiară a companiei Inter IKEA Centre Group, controlată de miliardarul suedez Ingvar Amprad, fondatorul afacerii cu mobilier IKEA. Cu banii luaţi pe teren, timpuri noi a achitat către bănci creditele pe care le avea în valoare de circa 20 milioane de euro, iar cu restul de bani a relocat fabrica din centrul capitalei în comuna Jilava, în urma unei investiţii de aproximativ 10 milioane de euro.
Suedezii de la IKEA vor să realizeze pe terenul fostei uzine Timpuri Noi o dezvoltare integrată, în cadrul căreia să se poată locui, lucra şi face cumpărăturile de strictă necesitate. IKEA a cumpărat în 2010 în schimbul a 35 milioane de euro fabrica Timpuri Noi, aceasta reprezentând una dintre cele mai mari sume investite în achiziţiile de platforme industriale de pe piaţa locală. Divizia imobiliară a retailerului suedez, Vastint România, a demarat proiectul imobiliar de la Timpuri Noi la începutul anului, având în proiect construcţia de clădiri de birouri cu câte zece etaje, cu o suprafaţă închiriabilă de 30.000 de metri pătraţi de birouri şi 3.000 de metri pătraţi de retail, cu termen de livrare al patrulea trimestru din 2016.
După finalizarea acestor dezvoltări, suedezii vor începe construcţia de clădiri rezidenţiale. În momentul în care spaţiile primelor două clădiri de birouri vor fi închiriate complet, ar putea genera venituri anuale de aproximativ 5 milioane de euro pe an, potrivit ZF.
-
Lucrurile stupide pe care îşi cheltuiesc banii unii dintre cei mai cunoscuţi sportivi. Tigri, brânză de măgar şi maşini de pompieri
Tuturor ne place să ne răsfăţăm din când în când şi cheltuim bani pe tot felul de obiecte. Atleţii profesionişti nu sunt diferiţi, dar obiceiurile lor de consum sunt puţin altfel decât cele ale oamenilor obişnuiţi. Acestea sunt câteva dintre lucrurile neobişnuite făcute de atleti profesionişti cunoscuţi.
Mike Tyson a cumpărat o pereche de tigri. Acest lucru nu a fost doar o parte din filmul “Hangover”, Mike Tyson chiar a cumpărat tigri. L-a costat 140.000 de dolari doar pentru a-i fi livraţi acasă şi 4.000 în fiecare lună pentru întreţinere.
Jucătorul de baseball, Rickey Henderson, şi-a înrămat cecul de un milion de dolari, în loc să-l încaseze. The Oakland Athletics, echipa care i-a oferit cecul, a găsit o eroare în conturi şi l-au pus pe sportiv să încaseze cecul, apoi i-au făcut o replică pentru a putea fi înrămată.
Novak Djokovic, jucătorul numărul unu din tenis, a cumpărat, la momentul respectiv, tot stocul de brânză de măgar din lume. Acest tip de brânză este extrem de scump, doar un kilogram costă 3.000 de dolari.
Fostul jucător de baseball, Curt Schilling a înfiinţat un studio de jocuri video. După şase ani, compania a intrat în faliment, costând-ul pe Schilling peste 50 de milioane de dolari. În acest timp, compania a lansat un singur joc, “Kingdoms of Amalur: Reckoning”. Jocul s-a vândut destul de bine, dar nu îndeajuns pentru a salva compania.
Patrick Peterson a “uitat” să-şi încaseze cecul de 15 milioane de dolari pe care l-a primit când a semnat cu echipa de fotbal american Arizona Cardinals.
Allen Iverson mergea foarte des în deplasări pentru meciurile de baschet, dar nu-i plăcea să-şi facă bagajul pentru fiecare deplasare. El a hotărât că e mai simplu să cumpere îmbrăcăminte pe oriunde mergea. Poate şi astă e un motiv pentru care Iverson a ajuns falimentar.
Floyd Mayweather a pierdut 10 milioane de dolari pe un pariu. El a pariat că echipa de fotbal american, Denver Broncos va înfinge Seattle Seahawks în finala de la Super Bowl. Nici el, nici cei de la Broncos nu au fost fericiţi în ziua aceea, Denver Broncos pierzând cu 43 la 8.
Alt jucător de baseball, Nelson Cruz a cumpărat o maşină de pompieri pentru oraşul natal din Republica Dominicană.
Chris Singleton, jucătorul de baschet al echipei Washington Wizards, a vrut să câştige marele premiu al loteriei americane. A cumpărat 5.000 de bilete în valoare de 10.000 de dolari. Din nefericire pentru Singleton, acesta nu a câştigat.
Deshawn Stevenson şi-a achiziţionat un ATM. Jucătorul de baschet a decis să-şi cumpere un ATM pentru a nu fi nevoit să meargă la bancă pentru a scoate bani cash.
Vince Young a achiziţionat toate biletele de avion de pe o cursă, astfel încât să călătorească singur. Cu siguranţă, ar fi fost mai indicat să închirieze un avion privat.
Fostul jucător de baseball, Lenny Dykstra era îndrăgostit de casa jucătorului de hochei Wayne Gretzky. Atât de mult încât a oferit 17,5 milioane de dolari pe ea, mult peste valoarea acesteia. Mai târziu, Dykstra a declarat faliment şi banca i-a luat casa. Înainte de asta, Dykstra a încercat să ascundă anumite obiecte înainte ca banca să i le ia, dar a fost prins. Acest lucru l-a costat şase luni în închisoare.
Jucătorul de fotbal american, Arian Foster a cumpărat pentru colegii lui 10 scutere Segway.