BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Cum au ajuns doi asistenţi medicali din Botoşani milionari în euro

    “CRED CĂ SUNTEM SINGURII DIN ROMÂNIA CARE AVEM MUZICĂ SIMFONICĂ LA ABATOR”, spune Iulian Căzăcuţ, antreprenorul de 45 ani, care a dezvoltat firma Doly-Com. Muzica este însă doar unul dintre amănuntele care îl diferenţiază în producţia cărnii, dar „despre care nu te învaţă nimeni, nu poţi citi în nicio carte; le-am văzut cu ochii mei la alte abatoare de peste hotare, pentru că din 2002 am făcut mult mai multe drumuri pentru serviciu decât pentru concedii”. Or, muzica, dar şi alte amănunte, cum sunt camioanele de transport cu adăpătoare pentru animale, ventilaţia din maşini şi din abator sau separarea masculilor pentru ca aceştia să nu se încaiere sunt numai câteva dintre exemplele pe care Căzăcuţ le înşiră. Ştiaţi că un animal nu vrea să intre într-un spaţiu închis de bunăvoie, decât dacă vede o lumină acolo? Antreprenorul ştie, şi este nevoit să ştie, pentru că, în cazul în care animalele sunt speriate sau stresate, „carnea se strică, nu mai e bună„, deoarece adrenalina schimbă PH-ul. Dovadă că a tras învăţăminte bune este faptul că într-o evaluare a cărnii făcută în Austria firma s-a plasat pe locul doi, într-o competiţie în care au intrat şi produse din Franţa şi America de Sud. A fost însă nevoie de ani buni pentru a ajunge aici.

    DE PROFESIE ASISTENŢI MEDICALI, SOŢII CĂZĂCUŢ DIN BOTOŞANI îşi amintesc că în urmă cu 19 ani se gândeau la variante de obţinere a veniturilor suplimentare, pentru că salariile nu le ajungeau. „Mama avea câţiva porci de vânzare şi o cantină i-ar fi luat, dar doar tranşaţi”, îşi aminteşte Iulian Căzăcuţ. Banii i-au rămas lui şi, în loc să-şi cumpere bunuri prin casă, a preferat să-i ruleze, iar în timpul liber cumpăra porci, îi ducea la abator şi ieşea în profit. În 2012, compania pe care au dezvoltat-o cei doi soţi a ajuns la o cifră de afaceri de 140 de milioane de lei şi o cotă de piaţă de 14% din producţia autohtonă de carne de vită, cu o valoare de 70-80 de milioane de euro, având concurenţi precum CarmOlimp sau firma Diana din Râmnicu Vâlcea. Doly-Com are 300 de angajaţi şi exportă o treime din producţie, fiind prezentă în toate magazinele Metro din Austria. 

    În 1997 a înfiinţat firma Doly-Com, iar până în 1999 „am lucrat cu abatoare cărora le plăteam serviciile„; lucra împreună cu tatăl şi fratele mai mic, iar abia prin 1999 a angajat primii oameni. A ajuns, la cinci ani de la debutul activităţii antreprenoriale, să aibă deja clienţi câteva cantine, reuşea să vândă între 10 şi 20 de animale pe săptămână, iar în 1999 a ales să cumpere un spaţiu pe care să-l amenajeze ca abator, pentru că „majoritatea abatoarelor nu respectau condiţiile de igienă„. Pentru comparaţie, în prezent igiena şi respectarea standardelor de calitate reprezintă între 3% şi 5% din costurile de producţie. „Nu folosim de două ori un echipament fără a fi igienizat. Toate spaţiile trebuie curăţate cu apă caldă, detergent, dezinfectant şi apoi uscate”, explică antreprenorul.

    CUMPĂRAT UN TEREN ÎN COMUNA ROMA, la 10 km de oraşul Botoşani, cu 100 de milioane de lei vechi şi despre acea investiţie Căzăcuţ spune acum că „au fost cei mai valoroşi bani pe care i-am avut vreodată„. Despre primii ani ai afacerii, antreprenorul îşi aminteşte că „munceam zi şi noapte, adeseori dormeam în camion când făceam livrările şi nu mai puteam sta treaz„. De la momentul investiţiei în propriul abator, antreprenorul moldovean a început să caute clienţi în toată ţara, mai cu seamă că avea de unde cumpăra animale – fie de la gospodăriile ţărăneşti sau fostele crescătorii de stat pe cale de dispariţie, dar şi, în mai mică măsură, de la ferme. „Fiecare bănuţ câştigat l-am reinvestit„, susţine Căzăcuţ, care astfel şi-a finanţat afacerea vreme de ani buni. Începuse deja să lucreze cu reţele moderne de comerţ – cu Metro din 2001 şi Carrefour din 2003, aşa că firma trebuia să crească ritmul şi cantităţile de marfă livrate.

    În 2003, pe terenul de la Roma a ridicat un alt abator, cu o capacitate mai mare, în care puteau fi tranşate între 1.000 şi 1.500 de animale pe lună. Investiţia a ajuns la 5 miliarde de lei vechi, dar nici pentru aceasta nu a avut nevoie de credite, iar pentru construcţia şi utilarea abatorului s-a inspirat, povesteşte el, din ce-a văzut peste hotare. „Prin 2002 au început călătoriile libere în Europa şi prin intermediul unui veterinar din Botoşani am mers într-o vizită în Franţa.„ A doua unitate a primit la numai un an de la deschidere autorizaţia de export pentru Europa şi din 2005 au început vânzările de carne de vită peste hotare. Perioada de creştere accelerată a afacerii s-a plasat între 2003 şi 2007, iar Căzăcuţ îşi aminteşte că „am câştigat şi câte 1-2 milioane de euro pe an”.

  • O antreprenoare din Cluj vrea 23.000 de euro din organizarea de evenimente

    La doar 25 de ani şi cu o experienţă în domenii precum vânzările şi consultanţa, Adriana Macsim din Cluj-Napoca a luat anul trecut o finanţare de 10.000 de euro de la stat şi a fondat o firmă care se ocupă de organizări de evenimente precum lansări de produse, întâlnire de afaceri sau nunţi şi aniversări.
     
    „Compania s-a născut dintr-un vis mai vechi, iar oportunitatea s-a ivit acum“, povesteşte antreprenoarea.
     

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro


    Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 17.06.2013

    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.

     

  • Povestea celor şase tineri români care fac jocuri pentru Facebook

    << ÎN IMAGINE DE LA STÂNGA LA DREAPTA:  ELVIS APOSTOL,  RADU VASILE, GEO BULUC, CRISTIAN BADEA, DAVID PRIPAS ŞI ALEX COICEA >>

    POVESTEA MAVENHUT ÎNCEPE CÂNDVA ÎN 2011. Bobby Voicu, un nume din peisajul online, cunoscut drept blogger, antreprenor în jocuri şi, pentru o vreme, şeful Yahoo în România, tocmai decidea să îşi ia un an sabatic după ce vânduse sau renunţase la toate afacerile în care fusese până atunci implicat. Cristian Badea şi Elvis Apostol, primul absolvent de ASE, al doilea aproape absolvent de Politehnică, după ce a decis în anul cinci de studii că diploma nu-i va folosi la nimic şi a renunţat, ambii foşti colegi la jocul online eRepublik, deveniseră deja de ceva vreme antreprenori. Au făcut credite la bancă şi au deschis propriul studio de jocuri, Farender Games, unde dezvoltau jocuri la cerere pentru diverşi clienţi, unul dintre ei chiar bloggerul antrepenor, pentru care au creat proiectul Racing Kingdom.

    Când Bobby Voicu l-a cunoscut pe managerul Startup Bootcamp Dublin, Eoghan Jennings, aflat la ediţia de acum doi ani a How To Web, toate planurile i-au fost date peste cap. „M-a îndemnat să mă înscriu în 2012 şi să petrec o vreme în Irlanda, dar eu nu mai aveam nici proiecte personale, nici idei noi şi nici echipă. Ca să nu mai spun că nu mă prea vedeam petrecând anul sabatic într-un loc ploios”, povesteşte antreprenorul. Ideea pare să-l fi intrigat însă, pentru că le-a făcut propunerea celor doi antreprenori de la Farender, s-au mutat cu toţii timp de patru luni în Dublin şi, fără să aibă pusă la punct nici măcar ideea unei afaceri, s-au pus pe treabă, fiecare având responsabilităţi clare – Elvis Apostol pe partea de programare, Cristi Badea pe design şi product management, iar Bobby Voicu pe partea de marketing şi toată componenta financiară.

    Ideea Mavenhut, pe scurt un dezvoltator de jocuri pentru Facebook, s-a conturat din aproape în aproape în Irlanda, în cadrul acceleratorului de business al lui Jennings, unde românii au fost aleşi între primii zece din peste 200 de proiecte intrate în competiţie. Cum jocurile pentru reţeaua de socializare a lui Mark Zuckerberg au intrat deja de câţiva ani într-un con de umbră, eclipsate de explozia domeniului pentru telefoanele mobile inteligente şi, în general, toate platformele mobile, decizia de a lansa în mod oficial, în noiembrie anul trecut, încă un asemenea joc a părut cel puţin nebunească. Mavenhut a pornit însă cu un joc clasic, printre cele mai populare pe computer din toate timpurile, anume Solitaire. „Nu aşa cum îl ştim de acum 20 de ani, ci la dublu. Întreg jocul e o competiţie în timp real, între doi oameni din colţuri diferite ale lumii care pornesc cu aceeaşi tablă de cărţi şi cu şanse egale”, spune Cristian Badea. Întrecerea în a termina jocul mai repede decât adversarul, aflat poate la mii de kilometri distanţă, dar având în faţă aceeaşi suită de cărţi, combinată cu nostalgia jucătorilor mai vârstnici poate pentru acest joc cu care au învăţat practic să folosească un calculator au fost tocmai elementele pe care au mizat cei trei antreprenori.

    IAR JUCĂTORII PAR SĂ FI FOST DE ACORD CU EI. În prima săptămână de la publicarea pe Facebook, jocul fusese accesat de peste 1.000 de oameni, cei mai mulţi dintre ei revenind şi pentru o a doua bătălie în cadrul Solitaire Arena, cum se cheamă jocul Mavenhut. Câteva săptămâni mai târziu, numărul clienţilor ajunsese la 17.000, utilizatori înregistraţi, dintre care aproximativ 4.500 se jucau măcar o dată pe zi. „Sunt cifre care mi-au rămas în minte pentru că atunci a avut loc o zi a investitorilor, un concurs între cele zece echipe rămase în acceleratorul de business, niciuna din domeniul jocurilor, când am prezentat afacerea unor potenţiali investitori„, povesteşte Badea. „Ne aşteptam a doua zi să arunce cu banii în noi, să sune telefonul încontinuu, dar în schimb a fost foarte linişte la noi în birou. N-a sunat nimeni, am fost foarte demoralizaţi„, mai spune antreprenorul. Ziua următoare însă doi investitori irlandezi de tip business angel le-au pus o ofertă pe masă. Antreprenorii au ales să mai aştepte şi negocierile nu s-au finalizat, însă propunerile ivite le-au dat încredere că, atunci când jocul creat va înregistra cifre mai ridicate, implicit şi investiţiile atrase ar putea fi mai mari, iar participaţia cedată din companie mai scăzută.

    DIN IRLANDA S-AU ÎNTORS ÎN ŢARĂ ÎN VARA ANULUI TRECUT ŞI AU CONTINUAT SĂ LUCREZE LA SOLITAIRE ARENA, adăugând funcţionalităţi şi primele forme de monetizare. „Tot atunci am intrat în discuţii mai serioase şi cu SOS Ventures, fondul de investiţii care avea să ne finanţeze ceva mai târziu”, spune Cristian Badea. Astfel, în toamna anului trecut, Mavenhut a primit o finanţare de 550.000 de euro pentru un procent minoritar din companie, SOS Ventures intrând în acţionariat alături de cei de la Startup Bootcamp care au investit iniţial 12.000 de euro pentru 8% din afacere, iar cei trei antreprenori au rămas cu participaţii minoritare.

  • Cum devii dezvoltator de aplicaţii mobile

    Pentru neiniţiaţi, dezvoltarea unei aplicaţii mobile trebuie să fie o adevărată corvoadă. Nu doar că e nevoie de timp, de regulă câteva săptămâni dacă nu e vorba despre vreo aplicaţie foarte complexă pentru iPhone sau pentru telefoane mobile inteligente cu sistem de operare Android, dar şi de o investiţie deloc neglijabilă de câteva mii de euro şi, cel mai important, de o minimă înclinaţie spre scrierea de linii de cod. Pentru un antreprenor barierele ar putea fi totuşi depăşite, dar când iniţiativa dezvoltării unei aplicaţii aparţine unei companii al cărei domeniu de activitate nu are legătură cu tehnologia lucrurile se complică.

    Boomul industriei de aplicaţii mobile din toată lumea în ultima perioadă a dus însă la apariţia unor platforme care să ofere practic o scurtătură pentru dezvoltarea complicată a unei aplicaţii, prin unelte care elimină liniile de cod din ecuaţie şi dau voie şi celor cu aptitudini tehnice mai reduse să îşi încerce norocul în domeniu.

    Majoritatea se adresează creaţiei de aplicaţii pentru consumatorii finali, cel mai adesea de divertisment, dar deja se conturează o întreagă industrie şi pe seama aplicaţiilor pentru sectorul de business, cu platforme precum Bizness Apps, AppMakr, Appscend, Red Foundry sau Touch Studios. Una dintre ele a pornit chiar din România, unde, „ca şi în Europa de Sud-Est în general, piaţa aplicaţiilor mobile este în primele etape de dezvoltare, cu bugete încă relativ mici şi o înţelegere a modelului de business la care se mai poate lucra„, spune antreprenorul de 26 de ani Sebastian Văduva.

    LA ÎNCEPUTUL LUI 2011, DUPĂ MULTE ORE PETRECUTE ÎN LINII DE COD ÎMPREUNĂ CU ANDREI MARINESCU ŞI GABRIEL DOBOCAN, Văduva pornea platforma pentru managementul şi dezvoltarea de aplicaţii pentru mediul de busineses Appscend. Concret, tocmai companiile mai ales cu activitate în alte domenii decât IT&C, nu doar din România, ci din toată lumea, pot să dezvolte aplicaţii prin intermediul platformei.

    În total, 300 de aplicaţii au fost create până acum la nivel mondial prin Appscend, iar 3.000 de companii şi dezvoltatori independenţi au cont pe platformă şi lucrează la o aplicaţie proprie. Mai mult, cel puţin jumătate de milion de oameni folosesc aplicaţiile construite prin Appscend.

    „Am pornit cu o investiţie iniţială de 30.000 de euro, o bună parte din afacerea de dezvoltare software pe care am avut-o înainte, iar de anul trecut a intrat ca acţionar minoritar în companie şi Peter Barta, directorul executiv al Fundaţiei Post Privatizare şi membru în boardul VentureConnect„, explică Sebastian Văduva, directorul executiv al Appscend. Platforma de dezvoltare de aplicaţii a fost profitabilă încă din primele şase luni, mai ales că primii clienţi plătitori au apărut chiar din primul trimestru de la lansare, în total câteva sute, cifră care după primul an de activitate se învârtea în jurul a 2.000.

    „Afacerile din 2012 au crescut cu 200%, iar pentru anul acesta obiectivele vizează un avans de 340%„, estimează antreprenorul, fără a oferi însă cifre exacte.

  • Laszlo Pacso, preşedinte ADESCO: leadershipul este esenţial în orice organizatie cu mai mult de un membru.

    Care este diferenţa pe care o face leadershipul în succesul unei companii? Dar în succesul individual?

    Leadershipul este esenţial în orice organizaţie care presupune mai mult de un membru. Din punctul meu de vedere leadershipul este un agent al schimbării. Trăim vremuri tulburi, unde schimbarea devine o “constantă” a vieţii noastre de zi cu zi. Impredictibilitatea şi nesiguranţa sunt două criterii care fac legea în realitatea zilelor noastre, ori în astfel de perioade de “criza”, orice companie fără un leadership autentic nu are nici o şansă de izbândă, cu atât mai puţin de supravieţuire pe pe termen lung. Imi place sa spun ca pentru a functiona in mod eficient o companie are nevoie atat de leaderi puternici cat si de manageri capabili. Leaderii se vor focusa pe schimbare, pe evolutie, progres, prin creativitate si dezvoltare continua, in timp ce managerii vor cauta stabilitate, procese imbunanatite, eficienta, eficacitate, un return of investment cat mai bun, profitabilitate pe termen lung, predictibilitate, adica focusul lor va fi pe excelenta si pe maximizarea punctelor tari. O combinatie lider-manager este de dorit in noua paradigma economica unde nevoia antreprenoriala de a face profit, de a castiga cota de piata este nevoita sa se combine in mod dinamic cu adaptabilitate prin flexibilitate la schimbarile dese si imprevizibile ce sunt generate de mediul economic instabil.

    Succesul este un termen relativ. Fiecare are propria sa definitie, propria manifestare a succesului. Self-leadershipul joaca un rol esential in definirea succesului si in crearea premizelor pentru a ajunge la acest succes printr-un plan de actiune. Leadershipul personal este vital pentru mobilizarea vointei si a resurselor personale in vederea atingerii acestor obiective prin care am definit succesul. Ce este frumos la succes este faptul ca, cu cat ne apropiem mai mult de el, cu atat se metamorfozaza si primeste noi valente, noi definitii, care permit mentinerea unui ritm de dezvoltare si progres pentru individ. Ingredientele de baza pentru un leadership personal puternic sunt viziunea, vointa, incredere in sine, determinarea si automotivarea. Fara astea nu putem vorbi de leadership personal. In fiecare dintre noi exista, in proportii diferite pentru fiecare individ, un antreprenor, un manager si un muncitor. Leadershipul personal are rolul de a scoate maximum din combinatia procentuala a celor 3 laturi in asa fel incat in contextul si in mediul in care exista individul sa faca posibila tranzitia de la actual la succes.

    Ati intalnit multi antreprenori de succes. Care sunt trasaturile comune ale acestora?

    Da. Pot spune ca in ultimii trei ani, fac “colectie” de antreprenori de succes cu care am ocazia sa interactionez si sa colaborez in cadrul proiectelor Business Days. Pot spune ca am invatat si invat foarte mult de la ei. Este fascinant sa vezi cat de mica este granita intre un antreprenor de succes si unul resemnat de propria existenta. Vorbesc de diferente ca si indivizi. Cred ca ingredientele de baza care fac aceasta diferente sunt: viziunea, determinarea, pasiunea pentru ceea ce face, creativitate, capacitatea de a inova, acceptarea schimbarii, flexibilitate, adaptabilitate, focus pe progres, preocupare constanta pentru dezvoltarea personala, capacitatea de a stabili relatii si de a le fructifica in oportunitati, abilitati reale de leadership, preocupare si grija fata de clienti, concentrarea pe calitate si pe imbunatatire continua, o atitudine pozitiva fata de bani, gandire pozitiva, automotivare si un lucru esential capacitatea de a-si asuma riscuri.

    De unde au liderii energia zilnica pentru a “urca” in fiecare zi si pentru a-i inspira si pe cei din jur? Care este secretul lor?

    O intrebare frumoasa. Un leader autentic este o persoana care este constienta ca schimbarea este mai usor de infaptuit atunci cand ai alaturi de tine si alti oameni. Atunci cand reusesti sa strangi in jurul unei idei de schimbare o masa critica de persoane care cred in aceleasi idealuri, au aceleasi principii si valori si doresc sa faca parte din viziunea leaderului, atunci realitatea se infaptuieste si se intampla repede. Cred ca acei leaderi care cred in visul lor sunt suficient de automotivati in fiecare dimineata pentru a se realimenta cu energia necesara pentru a motiva si inspira pe cei din jur. Este una dintre ingredientele de baza din adn-ul oricarui leader, deschiderea spre a ajuta pe cei din jurul lor sa creasca, sa se dezvolte, sa ramana motivati si fideli viselor lor. Este mai usor sa schimbi lumea cand esti leader peste leaderi…

    Secretul este credinta in viziunea ta, dragostea sincera fata de oamenii din jurul tau si pasiunea pentru realizarea viziunii tale. Fara pasiune este aproape imposibil sa strangi alaturi de tine adepti. Pasiunea se manifesta cel mai bine atunci cand oferi propriul exemplu in ceea ce ceri de la oameni. Cand oamenii vad pasiunea, energia si bucuria in ceea ce faci, ea functioneaza ca un puternic catalizator… se simt inspirati si sunt dornici sa faca parte din realitatea pe care o construiesti, atat timp cat cred in aceasta realitate si atat timp cat ea corespunde valorilor, principilor si obiectivelor lor. Imi place sa spun ca din mai multe vise mici se creaza un vis mai mare. Ca aceste vise mici sa se interconecteze intre ele si sa creeze visul mare, este nevoie de valori si principii comune. Ele sunt ingredientul tainic care tin stranse legaturile intre oameni si realitatile fiecaruia. Cand aceste valori si principii sunt alterate, afectate, distruse, se naruie si realitatea construita pe baza visului comun, al viziunii…

    Ce impact poate avea un eveniment precum Leadership Summit asupra participantilor? Ai “povesti” in aceasta directie de la editia anterioara?

    Impactul este in special pe urmatoarele planuri: inspirare, motivare, incarcare cu energie pozitiva si cu dorinta de a actiona in directia dezvoltarii abilitatilor de leadership in randul fiecaruia. De asta avem nevoie de speakeri experimentati cu capacitatea de conectare atat pe plan informational cat si emotional la nivelul audientei. In al doilea rand, pentru ca efectul sa fie maxim, aducem leaderi autentici din diverse domenii, cu diverse abordari, cu experienta de viata diferita, cu varste diferite, de gen diferit, dar legate prin principii si valori comune… si de un vis in care credem cu totii: o Romanie altfel, mai buna, mai pozitiva, in care sa-ti placa sa traiesti si sa-ti intemeiezi o familie, sa-ti cresti copiii si sa te dezvolti atat ca individ, cat si ca profesionist.

    In general impactul asupra participantilor atat la evenimentele Business Days, cat si la editia precedenta Leadership Summit este vizibil cu ochii atat in timpul, cat si dupa eveniment. Vezi oameni zambitori, vizibil fericiti, cu sclipiri de hotarare sa schimbe ceva in bine in viata lor. Multi dintre ei o si fac ulterior, altii inca nu au atins nivelul suficient de automotivare sa treaca la actiune si raman in faza de cautare, dar au o directie …

    Este frumos sa privesti in urma si sa vezi oameni care erau intr-o anumita faza  de dezvoltare la evenimentul tau de anul trecut si la aceasta editie vin dintr-o alta perspectiva, de oameni impliniti sau pe drumul lor catre implinire … Avem in decursul istoriei noastre suficient de multe exemple de oameni care s-au dezvoltat odata cu proiectele noastre, au devenit antreprenori, manageri sau leaderi de succes. Sa privesti in urma si sa realizezi acest lucru este o “recompensa” care ne da aripi sa luptam cu orice fel de provocare pe care o intalnim in drum, sa ramanem vii in realizarea viziunii noastre si sa fim parte din realitatea pe care o dorim, multi oameni de bine din Romania, o tara de care sa fii mandru.

     

     

  • Regele puiului de Crevedia vinde de peste 100 de milioane de euro pe an

    11 milioane de euro, bani peşin, din fonduri proprii ai familiei, i-au asigurat antreprenorului libanez Rami Ghaziri preluarea controlului pentru Avicola Crevedia, teren, o fabrică de furaje în Ploieşti, marca „Pui de Crevedia“ şi reţeaua proprie de magazine. „O parte din grup era în faliment, situaţia financiară n-a fost bună. Era nevoie de investiţii şi modernizare. Am văzut oportunitatea şi l-am preluat“. Din 2006, valoarea totală a investiţiilor a ajuns la 75 de milioane de euro, volumul producţiei a crescut de şase ori, iar cifra de afaceri a crescut de peste cinci ori, depăşind anul trecut 500 de milioane de lei.

    În bilanţul contabil, la rubrica „profit“ lucrurile nu sunt însă la fel de roz: „Anul trecut am ieşit cu un profit foarte mic; n-am închis încă, dar cred va fi în jur de 100.000 de lei; 2012 a fost un an foarte greu, costul materiilor prime a crescut şi pe soia, porumb şi ulei“. De fapt, în ultimii trei ani marja de profit a companiei este negativă, spune antreprenorul, care îşi evaluează compania undeva între 85 şi 90 de milioane de euro. Multiplul de evaluare al industriei poate fi în funcţie de EBITDA, care în această industrie se plasează între 8 şi 10. Până aici drumul Avicolei de la Crevedia n-a fost deloc scurt.

    Vina pentru intrarea în faliment a societăţii privatizată în 2006 a aparţinut, apreciază investitorul libanez, grupului, care a înregistrat la acea vreme pierderi pe partea de producţie a cărnii de porc, destabilizând şi activitatea pe partea de pasăre. Studiul de fezabilitate dinaintea preluării a durat şase luni, povesteşte Ghaziri, „a fost o tre-abă foarte complicată“, iar achiziţia a durat 11-12 luni. Antreprenorul povesteşte că Avicola Crevedia era listată pe piaţa Rasdaq şi nu a putut să cumpere acţiunile direct; a trebuit să facă o mărire de capital. „Eram nou în România şi nu ştiam legile sau Codul fiscal, de aceea a durat mult“, îşi aminteşte Rami Ghaziri, care are 38 de ani şi este de formaţie de finanţist, lucrând în domeniul asigurărilor şi cel bancar, după absolvirea studiilor din Liban. El crede că experienţa într-o bancă oferă o bază bună: „Cine începe într-o bancă vede lucrurile în alt fel“.

    După şase ani în domeniul bancar a început aventura antreprenorială, dezvoltând o afacere în turism şi un restaurant. Apoi a plecat din Liban, împreună cu familia, pentru că „în Liban economia e mică, piaţa e competitivă şi strânsă. Am avut ideea de a ieşi din ţară şi am venit aici“. Auzise prima oară despre România de la un conaţional în 2000, care avea activităţi în domeniul agricol. „Povestea că a făcut o treabă bună, că potenţialul aici este foarte mare“. Atunci i-a rămas „în cap“, după cum povesteşte acum, ideea că domeniul agricol românesc merită explorat şi când a ajuns aici, în 2005, asta a urmărit.

    Când a aterizat prima oară la Bucureşti oraşul i s-a părut ciudat; nu cunoştea pe nimeni şi venise să vadă nişte echipamente, mai concret o investiţie făcută în producţia de carne. Oamenii au fost amabili şi s-a întors apoi des, până a aflat de Avicola Crevedia, prima producţie integrată de pui şi cea mai mare companie de profil în zona Bucureştiului vreme de dece-nii. A preluat compania şi a început construcţia grupului Agroli, care are în prezent 1.000 de angajaţi. Martie 2006 este momentul în care Ghaziri a preluat controlul a ceea ce urma să devină grupul Agroli – acromin al Agriculture Romanian Libanese, iar primul plan de afaceri a fost construit pentru o perioadă de trei ani.

    „A fost foarte greu, pentru că în mai 2006 a început gripa aviară, iar până în primăvara lui 2007 a fost dificil“. Cu toate acestea, n-a regretat decizia de a investi, chiar dacă „pri-mul şoc a venit foarte devreme“. Din start a plănuit să dezvolte şi să modernizeze firmele. De la momentul preluării, producţia a crescut de peste şase ori, ajungând de la 2 milioane de pui în 2006 la peste 12 milioane de pui în 2012. Pentru a acoperi capacitatea abatorului, firma lucrează şi cu co-laboratori, de la care preia încă 15-18 milioane de pui în fiecare an.

  • Antreprenorii: Cei mai scumpi bani sunt cei pentru supravieţuire

    Au participat:

    Daniela Niculescu, director al direcţiei IMM, Alpha Bank
    Nicu Lascu, asociat în cadrul lanţului de restaurante LaScoica
    Dumitru Caranica, proprietar al companiei de software Glykon SRL
    Valeria Gherman, consultant şi director contabil al Smart Solar Group, cu afaceri în energia verde
    Astrid Mihaela Oprea, fondator şi administrator al ABC Medical Center, jucător pe piaţa serviciilor medicale private
    Magda Bălan, asistent manager al GMB Computers şi Doors, businessuri ale omului de afaceri Mircea Boldea
    Ane Marie Rosenberg, proprietar al Clos des Colombes, cramă şi hotel lângă Neptun
    Simona Dumitru, director adjunct al firmei de distribuţie Intercom Topaz SRL

    DUMITRU CARANICA, GLYKON: Activăm în primul domeniu în care s-a luat iniţiativa în mediul privat încă din 1990. Visam să facem software, dar piaţa cerea hardware, aşa că în 1992 am început să importăm şi să redistribuim echipamente IT. Deşi lumea nu înţelege serviciile IT, noi încercăm să aducem valoare adăugată companiilor şi să ne menţinem mereu la curent cu noutăţile din tehnologie. Cifra de afaceri a companiei este de 500.000 de euro, dar înainte de criză am depăşit milionul. În toţi aceşti ani am fost pe profit şi nu am dat oameni afară.

    SIMONA DUMITRU, INTERCOM TOPAZ: Din 1991, am început cu un magazin care se ocupa de comerţ nespecializat, apoi am migrat spre restaurante, iar din 2001 ne-am reorientat spre importul şi distribuţia de profiluri PVC. Cum domeniul nostru de activitate este strâns legat de construcţii, am rezistat crizei economice, pentru noi a fost un punct de reorientare. Suntem mult mai prudenţi în relaţia cu clienţii, avem distribuţie la nivel naţional şi vrem să depăşim curând graniţele ţării.

    NICU LASCU, LA SCOICA: Suntem înfiinţaţi din 1997. Am începul numai cu zece mese, iar din 2007 am deschis şi La Scoica Land. La Scoica are o capacitate de 300 de persoane, iar La Scoica Land de 600 şi un ballroom de o mie de locuri. Am început afacerea cu greu şi considerăm că dacă le oferim clienţilor servicii de calitate putem supravieţui şi ajunge la succes.

    MIHAELA OPREA, ABC MEDICAL CENTER: Suntem pe piaţă din 2003 şi simplul fapt că rezistăm mi se pare o realizare. În 2012 am reuşit să cumpărăm un nou sediu şi încercăm să diversificăm specialităţile medicale pe care le oferim. Avem 15 medici şi găsim cu dificultate personal ca să creştem. Să găsim colaboratori e foarte greu, iar profesionalismul şi integritatea sunt foarte importante pentru clienţii noştri. E mult mai important să fidelizăm clientela decât să atragem una nouă, iar atitudinea personalului e decisivă la acest capitol.

    MAGDA BĂLAN, GMB: La noi diversi-ficarea este limpede de observat. Grupul de firme GMB se ocupă cu calculatoare, servicii de cablu şi internet, dar deţinem şi clubul Doors din Constanţa.

    DANIELA NICULESCU, ALPHA BANK: În ultimii ani s-a vorbit din ce în ce mai mult de apariţia unei bariere de comunicare între antreprenori şi bănci şi este evident că acest lucru este cauzat de schimbările dramatice care au avut loc în piaţă şi care s-au repercutat asupra activităţii acestora. Comportamentul clienţilor antreprenori  s-a modificat în ultimii ani, astfel că am avut clienţi care au venit la bancă, ne-au cerut sfatul, l-au primit şi relaţia de parteneriat dintre noi s-a întărit. Au fost însă şi cazuri de antreprenori care au hotărât să se descurce pe cont propriu. Tot în ultimii ani, piaţa în ansamblul ei a fost impactată de subiecte precum creditele neperformante, insolvenţe, lichidări. Aici aş vrea însă să precizez atenţia acordată tuturor clienţilor noştri cu facilităţi de credit. Cei care au avut o problemă au venit la bancă şi am încercat să o rezolvăm împreună. Alegerea a aparţinut însă clientului. Nu am avut niciun client care să fi venit la noi şi să nu fi plecat cu un plan pentru a merge mai departe.
    Este ştiut faptul că în perioada de criză finanţările au scăzut, dar datele statistice ne dau speranţe pentru că s-a creat o stabilitate la nivel macroeconomic. Se observă o creştere semnificativă de 6,8% a creditelor în lei, dar o scădere de 3,9% a creditelor în euro. Avansul creditelor în moneda naţională este explicabil de ultimele reglementări ale Băncii Naţionale privind creditarea în euro. Standardele de creditare ale băncilor au rămas nemodificate în ultimul trimestru al anului trecut, ceea ce indică o stabilizare, după ce, în ultimii ani de criză, standardele s-au înăsprit.

    Cererea de credite în 2012 a crescut, aşa cum indică datele statistice, iar acestă evoluţie se datorează în principal companiilor mari, care au luat finanţări pe termen scurt. Nu acelaşi lucru se poate spune despre creditarea pentru IMM-uri, unde asistăm la cea mai mare contracţie din toate timpurile, şi aici vorbesc de cererea la nivelul sistemului bancar, nu doar al instituţiei  noastre. Această situaţie demonstrează fie că antreprenorii nu au curaj să continue dezvoltarea prin finanţare externă, de la bancă, fie că nu au planuri de investiţii. Lipsa previziunii este un indicator destul  de trist. În ceea ce priveşte riscul de credit, micile afaceri prezintă în continuare un  risc ridicat de credit, deşi, procentual, raportul dintre micile întreprinderi şi companiile mari din România este similar cu cel din Uniunea Europeană, iar raportul dintre numărul de angajaţi din sectorul IMM şi companii mari este apropiat de cel din UE. Diferenţele între situaţia din România şi UE apar atunci când analizăm valoarea brută adăugată, unde suntem sub media europeană.

    Finanţările acordate marilor companii au crescut cu 3% comparativ cu anul precedent, ceea ce a modificat structura creditării în total între companii şi populaţie. Din păcate, la nivel de sistem, rata de neperformanţă pentru companii a crescut cu aproape 4%, de la 14,33 la 18,23%. Dacă analizăm performanţele economice pe zone geografice, constatăm că după numărul de insolvenţe cele mai afectate trei regiuni au fost sud-estul, sudul şi nord-vestul ţării. Jumătate dintre insolvenţele cerute sau declarate sunt cantonate aici. Singurele zone unde numărul de insolvenţe a înregistrat o scădere sunt Capitala şi zona de nord-est a ţării. Deşi statisticile dau semnale bune, în viaţa reală ne confruntăm cu o percepţie contradictorie a antreprenorilor în ce priveşte perspectivele economice. Foarte mulţi spun că nu e o perioadă propice dezvoltării afacerii lor, iar pe sectoare economice se pare că transporturile înre-gistrează valul cel mai mare de percepţie negativă. O percepţie pozitivă însă se regăseşte în mod frecvent la nivelul antreprenorilor din zona de nord-est şi sud-vest.

  • Enterprise Investors finalizează Polish Enterprise Fund VII

    Fondul Polish Enterprise Fund VII va continua să finanţeze achiziţii de companii de mărime medie precum şi companii în creştere din diverse sectoare industriale, cu precădere în Polonia. “Polish Enterprise Fund VII este al doilea fond ca mărime finalizat până acum de Enterprise Investors. Strângerea de fonduri a fost un succes datorită sprijinului puternic din partea investitorilor noştri tradiţionali”, a declarat Jacek Siwicki, preşedintele Enterprise Investors.

    Investitorii fondului sunt instituţii financiare recunoscute internaţional, majoritatea investitori şi în celelalte fonduri. Prima rundă de finanţare a Polish Enterprise Fund VII a avut loc în luna mai 2012, iar două investiţii au fost deja finalizate: o reţea de clinici de radioterapie (Centrul de Diagnosticare şi Terapie a Cancerului şi clinica Nu-Med) şi o companie de suplimente nutritive pentru sportivi (Scitec).

    Polish Enterprise Fund VII se axează pe preluările de companii de la antreprenori privaţi precum şi pe furnizarea de capital de creştere celor care continuă să-şi extindă afacerile. Forţa Enterprise Investors constă în abilitatea sa de a construi relaţii excelente cu antreprenorii activi din regiunea Europei Centrale şi de Est şi cu echipele de management interesate de tranzacţii de tip management-buyin şi management buyout. Firma urmează această strategie de peste 20 de ani. 

    “Vom continua să investim între 20 şi 50 de milioane euro per tranzacţie. Similar cu fondurile precedente, Polonia rămâne piaţa principală şi ne aşteptăm să investim aproximativ două treimi din Polish Enterprise Fund VII în această ţară. Investim în sectoare dinamice, rezultate din convergenţa dintre consumul casnic din Europa Centrală şi de Est şi “vechea” Uniune Europeană, cum sunt produsele de larg consum şi retail, serviciile financiare şi medicale, sectoare în care avem un număr important de tranzacţii şi de exituri. PEF VII va investi şi în sectoarele Europei Centrale si de Est impulsionate de internaţionalizarea şi de competitivitatea costurilor, cum sunt IT, produse industriale şi externalizarea proceselor  de business”, a spus Jacek Siwicki.

    Închiderea finală a Polish Enterprise Fund VII urmează unei perioade foarte active de la începutul  anului 2012, în care fondurile administrate de Enterprise Investors au realizat şapte achiziţii noi, cu 120 de milioane de euro investite şi angajate. Firma Enterprise Investors a fost foarte activă şi în vânzarea de companii. în 2012, Enterprise Investors a finalizat patru exituri totale sau parţiale, încluzând – pentru prima dată – o listare publică a unei companii din portofoliul său, AVG Technologies, la New York Stock Exchange. în primele luni ale anului 2013, fondurile administrate de EI au vândut investiţiile majore din Zelmer, Kruk şi Magellan (ultima parţial), toate fiind listate la Warsaw Stock Exchange.

  • Teodor Blidăruş, fondatorul Softelligence, numit vicepreşedinte la ANIS

    Responsabilităţile sale se axează pe educarea continuă a specialiştilor IT, sprijinirea antreprenorilor aflaţi la primul start-up şi a celor care îşi doresc să atingă pragul de business matur, precum şi creşterea exportului românesc de produse şi servicii software.

    Cunoscut antreprenor cu mai mult de 15 ani de experienţă în industria IT&C (e-business, web & mobile, CRM, BI şi ERP), Teodor Blidăruş a pornit şi extins Softelligence până la rezultate de 1,5 milioane de euro în doar trei ani. Este tototdată cel care a dezvoltat Charisma Business Suite – cel mai cunoscut sistem ERP din România, prezent în 17 ţări europene.

    “Mă bucur să fac parte dintr-o organizaţie de referinţă în industria de software din România. îmi propun ca împreună cu ANIS să definim un context mai clar de execuţie, modele de business şi performanţă pentru companii mici şi mijlocii, care să le faciliteze educarea continuă şi dezvoltarea. Obiectivele mele vizează în special creşterea numărului de start-up-uri care să traverseze perioada critică de doi ani şi creşterea numărului de companii care fac trecerea de la afacere mică la afacere matură, depăşind pragul de 1 milion de euro. într-un context de business provocator şi dinamic, venim deopotrivă în sprijinul start-up-urilor şi al antreprenorilor care îşi doresc consolidarea afacerii.”, declară Teodor Blidăruş.

    Alegerea lui Teodor ca vicepreşedinte în cadrul consiliului director ANIS susţine obiectivele organizaţiei patronale de a contribui la dezvoltarea industriei româneşti de software şi servicii. Cu peste 100 de companii membre, ANIS are în consiliul director nume din industria IT precum Andrei Pitiş – preşedinte ANIS şi proprietar Simple Systems, Radu Georgescu – preşedinte Gecad Group, Dan Gârlaşu – sales director Oracle România, Todi Pruteanu – business strategy manager Microsoft Romania.

    În prezent, Teodor Blidăruş ocupă poziţia de Managing Partner în cadrul Softelligence, furnizor de soluţii software e-business în România, gestionând viziunea şi dezvoltarea strategică a companiei.

  • Povestea soţilor care şi-au făcut afacerea lor cu aplicaţii pentru smartphone

    Peste 250 de milioane de euro au fost cheltuiţi anul trecut de consumatorii români pentru cumpărarea unui smartphone. Şase milioane dintre dispozitivele mobile inteligente sunt conectate la internet, iar utilizatorii lor descarcă chiar şi câteva zeci de aplicaţii într-un an, petrecând în jur de o oră în fiecare zi folosindu-le, potrivit statisticilor. Mai mult, posesorii de smartphone-uri au scos din buzunar anul trecut un milion de euro pe lună pentru a cumpăra aplicaţii.

    Cifrele promiţătoare şi în continuă ascensiune de câţiva ani încoace au îndemnat mulţi antreprenori să-şi încerce norocul în acest domeniu şi să lanseze aplicaţii, fie doar pentru consumatorii din România, fie pentru cei din toată lumea, deşi aici competiţia între cele aproape două milioane de aplicaţii, câte există în prezent, este foarte dură.

    Modelul de business este destul de bănos, dar s-a dovedit că utilizatorii nu sunt foarte dispuşi să plătească în mod frecvent pentru aplicaţii, ceea ce înseamnă că mai la îndemână rămâne monetizarea prin reclamă. Companiile, în schimb, par să fie dispuse să cheltuie mult mai mult, iar perspectivele sunt destul de optimiste. „Zona de business to business este în plină ascensiune, iar în câţiva ani, dacă nu vei avea prezenţă pe mobil, nu vei exista, cu foarte mici excepţii„, spunea recent investitorul de tip business angel Andrei Pitiş cu ocazia evenimentului ZF Mobilio.

    De la premisa asta au plecat anul trecut şi soţii Corina şi Valentin Nagacevschi, împreună cu partenerul Dan Damian, când au intrat în afacerea cu aplicaţii mobile pentru companii. Sub brandul Ceva Design, cei trei responsabili de design, tehnic şi respectiv vânzări au început să creeze aplicaţii pentru clienţi din mediul de business care le folosesc în scopuri de marketing prin intermediul telefonului mobil.

    Astfel, cifrele spun că anul acesta companiile din România vor cheltui peste 10 milioane de euro pentru marketing mobil, în creştere faţă de nivelul de 8,5 milioane de euro din 2012 şi dublu faţă de 2010, potrivit estimărilor agenţiei Breeze Mobile deţinută de grupul Leo Burnett.

    Ideea Ceva Design a apărut în primăvara anului trecut şi s-a concretizat în urma unei investiţii de doar câteva mii de euro, prima aplicaţie fiind lansată în iunie anul trecut pentru restaurantele La Mama. De atunci, compania a mai dezvoltat alte 11 aplicaţii pentru nume precum cafeneaua Cafepedia, farmaciile Dona, Automobile Bavaria pentru modelul Mini sau Nissan Badsi.

    Concret, aplicaţiile construite pe o platformă americană cu dezvoltatorul căreia soţii Nagacevschi au încheiat un parteneriat, oferă câteva funcţii de bază precum localizarea celor mai apropiate puncte de prezenţă raportat la utilizator, restaurante sau farmacii, de pildă. La fel de bine, pot arăta meniul, lista de preţuri sau dacă un anumit medicament este disponibil într-o farmacie apropiată, dar permite totodată şi crearea unor carduri virtuale prin care consumatorul să primească diverse beneficii sau reduceri.

    Ca unealtă de marketing pe mobil, aplicaţia permite totodată companiei şi trimiterea de mesaje non-invazive pe care utilizatorii pot sau nu să le citească, în funcţie de preferinţe. Ulterior, aplicaţia poate fi personalizată cu funcţionalităţi suplimentare la cerere, pe baza solicitărilor şi necesităţilor companiei.