BusinessMagazin

Tag: miliarde

  • Câţi oameni mai poate suporta planeta noastră? În anul 1800 populaţia era doar de 1 miliard, iar acum suntem 7,3 miliarde

    Am auzit de multe ori ideea că suprapopularea este cel mai mare pericol la adresa planetei pe care trăim. Este acesta o temere adevărată? Am ajuns oare la un număr de oameni mai mare decât cel pe care Terra îl poate suporta?

    “Problema nu este strict legată de numărul de locuitori, ci de numărul de consumatori şi obiceiurile lor de consum”, explică David Satterthwaite, expert în cadrul Institului Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare din Londra. “Lumea este suficientă pentru nevoilor tuturor, dar nu şi pentru lăcomia unora.”

    Numărul de “fiinţe umane moderne” (homo sapiens) de pe Terra a fost relativ mic până recent. Acum 10.000 de ani nu existau mai mult de câteva milioane de oameni pe planetă, iar pragul de 1 miliard a fost atins la începutul anilor 1800.

    La momentul actual, populaţia planetei numără peste 7,3 miliarde; potrivit unui studiu al Naţiunilor Unite, numărul ar putea ajunge la 9,7 miliarde până în 2050 şi la 11 miliarde la sfârşitul acestui secol, potrivit celor de la BBC.

    Creşterea populaţiei este atât de rapidă încât nu putem estima care vor fi consecinţele; cu alte cuvinte, datorită faptului că ceea ce se întâmplă acum este fără precedent, nu avem cunoştinţele necesare pentru a înţelege modul în care planeta va reacţiona.

    Întorcându-ne la studii, acestea arată că zonele în care populaţia va creşte sunt în general cele cu o amprentă redusă de CO2, astfel încât efectul asupra mediului nu va fi unul dezastruos. Cheia, notează mai mulţi cercetători, este ca locuitorii din aceste zone să nu îşi schimbe obiceiurile de consum.

    Will Steffen, profesor emerit în cadrul Fenner School of Environment and Society at the Australian National University, este de părere că populaţia ar trebui stabilizată în jurul valorii de 9 miliarde, încercând apoi pornirea unui dificil şi îndelungat proces de reducere a acestui număr. Şi există deja anumite semne că natura lucrează în această direcţie: gradul de fertilitate a scăzut de la 4,7 copii pe femeie în anii ’70 la 2,6 copii în anii 2000.

    Specialiştii sunt însă de acord asupra unui lucru: ar mai putea dura secole întregi până ce populaţia planetei să ajungă la o valoare pe care planeta să o poată suporta.

  • Povestea indianului care a studiat în patru ţări şi a creat un conglomerat de miliarde de dolari

    J.R.D. Tata s-a născut pe 29 iulie 1904 în Paris, fiind al doilea copil al lui Ratanji Dadabhoy Tata şi al soţiei sale de origine franceză, Suzanne „Sooni” Brière. Tatăl său a fost văr primar al lui Jamsetji Tata, un pionier al industriei indiene. J.R.D. Tata şi-a petrecut mare parte din copilărie în Franţa. A studiat în cadrul şcolii Janson De Sailly din Paris, iar ulterior a fost educat în Londra, Japonia, Franţa şi India. În octombrie 1932, după ce mama sa a murit, tatăl lui Tata a decis să îşi mute familia în India şi să îl trimită pe J.R.D. la studii în Anglia, în octombrie 1923.

    Tânărul s-a înscris la o şcoală de gramatică, fixându-şi ca obiectiv să studieze ingineria la Cambridge. La scurt timp după ce cursul de gramatică s-a încheiat şi spera să fie acceptat la universitatea britanică, în Franţa s-a aprobat o lege prin care toţi bărbaţii de origine franceză sub 20 de ani erau obligaţi să îndeplinească serviciul militar. Ca cetăţean francez, J.R.D. trebuia să se înroleze în armată pentru cel puţin un an.

    După ce s-a înrolat în Armata Franceză, a fost trimis într-un regiment numit Spahis. Colonelul regimentului a aflat în scurt timp că Tata poate nu doar să citească şi să scrie în franceză şi engleză, dar şi să dactilografieze, prin urmare l-a desemnat secretar al biroului său. După o perioadă de 12 luni de serviciu în Armata Franceză, a vrut să meargă la Cambridge pentru a-şi continua educaţia, dar tatăl său a decis să îl aducă înapoi în India, unde s-a alăturat companiei Tata & Sons ca ucenic neplătit în 1925. În 1929, J.R.D. Tata a renunţat la cetăţenia franceză, a devenit cetăţean  indian şi a fost angajat în cadrul companiei. În 1930 s-a căsătorit cu Thelma Vicaji, fiica lui Jack „Prinţul” Vicaji, un avocat pe care l-a angajat ca să îl apere de acuzaţia de a-şi fi condus Bugatti-ul cu viteză prea mare pe principala promenadă din Mumbai (pe atunci denumit Bombai), Marine Drive.

    Inspirat de pionierul Louis Blériot, Tata a luat lecţii de zbor, iar pe 10 februarie 1929 a obţinut primul brevet de pilot emis în India. A devenit ulterior cunoscut drept părintele aviaţiei civile indiene, ca urmare a faptului că a fondat prima linie comercială a Indiei, Tata Arilines, în 1932 (companie ce avea să devină în 1946 Air India, linia aeriană naţională a Indiei). În 1938, la vârsta de 34 de ani, J.R.D a fost ales preşedinte al Tata & Sons, succedându-l pe unul dintre verii săi, funcţie ce l-a făcut şeful celui mai mare grup industrial din India.

    A condus astfel grupul de companii Tata, cu activitate în industria oţelului, ingineriei, energetică, industria chimică şi ospitalităţii vreme de mai multe decenii. Tata a devenit faimos pentru faptul că şi-a menţinut standardele etice în conducerea companiei şi pentru faptul că a refuzat să mituiască politicieni sau să se folosească de piaţa neagră. A început cu 14 companii sub conducerea sa, iar jumătate de secol mai târziu, pe 26 iulie 1988, când a părăsit compania, Tata & Sons era un conglomerat format din 95 de companii. Sub conducerea sa, activele grupului Tata au crescut de la 100 de milioane de dolari la 5 miliarde. În 1945, J.R.D. Tata a pus bazele Tata Motors, iar trei ani mai târziu Tata a lansat Air India International drept prima linie aeriană internaţională a Indiei. În 1953, guvernul indian l-a numit pe J.R.D. Tata drept preşedinte al Air India şi director de consiliu al Indian Airlines – o funcţie pe care a avut-o timp de 25 de ani.

    J.R.D. a fost renumit şi pentru modul în care şi-a tratat angajaţii – în 1956 a iniţiat un program de asociere a angajaţilor cu managementul, astfel încât angajaţii să aibă o voce mai puternică în afacerile companiei. Era convins de necesitatea binelui angajaţilor săi şi, în consecinţă, a expus principiile beneficiilor unei zile de muncă de opt ore şi a impus scheme de compensaţie în caz de accident şi de ajutor social care au fost ulterior acceptate ca cerinţe statutare în India. Tata a fost de asemenea un susţinător al declaraţiei puterilor emergente ale primului-ministru Indira Gandhi, în 1975, şi a fost şi membru fondator al corpului guvernator al Consiliului Naţional de Cercetări de Economie Aplicată din New Delhi – primul institut de politică economică independentă din India, fondat în 1956. În 1968, a fondat serviciile de consultanţă Tata, iar în 1987 a pus bazele Titan Industries.

    Tata a fost de asemenea administratorul fondului Sir Dorabji Tata de la lansarea acestuia, în 1932, pentru o perioadă de 50 de ani. Sub ghidarea lui, fondul a susţinut construirea primului spital destinat pacienţilor diagnosticaţi cu cancer din Asia, în Mumbai, în 1941, şi a fondat de asemenea Institutul Tata de Ştiinţe Sociale (TISS, 1936), Institutul Tata pentru Cercetări Fundamentale şi Centrul Naţional pentru Arte Performative.

     J.R.D. Tata a murit în Geneva, Elveţia, pe 29 noiembrie 1993 din cauza unei infecţii la rinichi. La moartea lui, parlamentul indian a fost suspendat în memoria sa – onoare acordată de obicei doar membrilor parlamentului.

  • Cine este misteriosul cumpărător al pictorului Adrian Ghenie?

    Cu câteva zile în urmă media anunţa că pictorul clujean Adrian Ghenie a vândut la o licitaţie organizată de casa Sotheby’s tabloul „Autoportret ca Vincent Van Gogh“ pentru 2,59 milioane dolari. Este al doilea tablou vândut de Ghenie pentru o sumă cu şase zerouri, după „Floarea soarelui în 1937“ vândut în februarie la Londra cu 3.117.000 de lire sterline; dincolo de apropierile de Van Gogh, tablourile mai au în comun faptul că au fost cumpărate de persoane din Asia. Dacă identitatea chinezului care a cumpărat „Floarea soarelui în 1937“ nu a fost dezvăluită, putem spune că „Autoportretul ca Vincent Van Gogh“ a fost cumpărat de un antreprenor japonez, care a cheltuit într-o singură săptămână, la două licitaţii de artă, 98 de milioane de dolari.

    Este vorba de Yusaku Maezawa, în vârstă de 40 de ani, un antreprenor al internetului care a fondat în 1998 compania de e-commerce Start Today şi în 2004 retailerul de modă Zozotown. Yusaku Maezawa se află pe locul 17 în clasamentul Forbes al celor mai bogaţi japonezi, cu o avere estimată la 2,7 miliarde dolari.

    Pictura lui Ghenie a fost prezentată la începutul licitaţiei, stârnind ceea ce Bloomberg numeşte o avalanşă de oferte; Maezawa a licitat prin telefon, concurând pentru pictura lui Ghenie cu cel puţin cinci ofertanţi. Aşa că pictura, estimată de specialiştii de la Sotheby’s între 200.000 şi 300.000 de dolari, a ajuns la peste 2,5 milioane dolari. După opera lui Ghenie, japonezul a licitat pentru „Chameleon“ de Cristopher Wool, pictură estimată la 14 milioane de dolari şi vândută cu 13,9 milioane de dolari.

    Cele două tablouri cumpărate de la Sotheby’s au făcut ca suma cheltuită de Maezawa pentru tablouri într-o săptămână să ajungă la 98 de milioane de dolari; antreprenorul a mai cumpărat de la Christie, pe 10 mai, cinci opere de artă, pentru care a dat 81,4 milioane de dolari, printre care şi un tablou de 57,3 milioane de dolari al lui Jean-Michel Basquiat. Celelalte tablouri achiziţionate sunt „Runaway Nurse“ de Richard Prince, pentru 9,7 milioane dolari, un record pentru artist, o sculptură de Jeff Koons, intitulată „Lobster“ (6,9 milioane dolari), o instalaţie mobilă a lui Alexander Calder, în valoare de 5,8 milioane dolari, şi o instalaţie de lumini de Bruce Nauman, „Eat War“, pentru care a plătit 1,69 milioane dolari.

    Maezawa este fondator al Contemporary Art Foundation din Tokio şi a anunţat că va organiza expoziţii publice acolo de două ori pe an, adăugând că va deschide o galerie privată de artă în Chiba, oraşul său natal. Mai mult, Maezawa vrea să deschidă o galerie pentru artiştii japonezi care vor să expună la Londra, pentru a le permite acestora să ia contact cu arta şi cultura occidentală. Practic, toate mişcările antreprenorului japonez pot fi definite, simplu, drept apariţia unui mare colecţionar de artă, în stare să influenţeze domeniul, aşa cum o fac Charles Saatchi, Andy Hall, fostul trader de petrol care acum deschide muzee şi fundaţii dedicate artei, sau mai cunoscuţii Leonardo DiCaprio ori David şi Victoria Beckham.

    Vânzarea taboului lui Ghenie mai poate fi privită drept o reuşită majoră şi pentru că specialiştii vorbesc de o piaţă a artei în scădere, după o lungă perioadă de creştere a preţurilor; sigur că formulările pot părea, într-o oarecare măsură, hazardate, cum poţi vorbi de o piaţă în scădere în condiţiile în care colecţionarii au plătit 361 de milioane de dolari pentru 11 lucrări?!

    Dar dacă privim în urmă cu un an, vom descoperi că licitaţiile de atunci ale marilor case adunau 2,7 miliarde de dolari, cu o sculptură de Giacometti pentru care s-au plătit 141,3 milioane de dolari şi un Picasso de 179,4 milioane dolari şi cu o armată de ruşi bogaţi care s-au bătut pe lucrări de Monet, Henry Moore, Edgar Degas sau Modigliani.

    Un an mai târziu avem pieţe volatile, fonduri de investiţii cu frâna trasă şi nesiguranţa din preajma alegerilor; rezultatul înseamnă vânzări de primăvară, la New York, de „numai“ 1,1 miliarde dolari. De această dată eroii au fost nu ruşii, ci cumpărătorii din Asia; nu suntem siguri că termenul cumpărători este totuşi folosit corect, în condiţiile în care o treime din loturile puse în vânzare nu şi-au găsut noi proprietari, cam o treime din locurile sălilor din Rockefeller Center au rămas neocupate, multe tablouri s-au vândut sub estimările minime de preţ sau au rămas nevândute, cum sunt două dintre picturile suprarealistului belgian Rene Magritte. Cu atât mai importantă reuşita lui Ghenie, putem spune.

  • Snapchat a atras o finanţare de peste 1,8 miliarde dolari

    Aplicaţia de mesagerie Snapchat a obţinut încă o finanţare de 1,81 miliarde de dolari, ceea ce indică un interes crescut al investitorilor în companie, în ciuda îngrijorărilor că ar putea avea probleme în atragerea de advertiseri, scrie Reuters.

    Snapchat nu şi-a făcut publică valoarea companiei în ultima rundă de finanţare în documentele depuse joi la autorităţi.

    Totuşi, publicaţia TechCrunch a raportat, citând mai multe surse, că Snapchat ar fi evaluată la 20 de miliarde de dolari.

    Joi, TechCrunch a publicat o prezentare Snapchat care cuprindea estimări de venituri pe tot anul undeva între 250 şi 350 de milioane de dolari. Pentru 2017, veniturile se aşteaptă să crească între 500 de mil de dolari şi un miliard de dolari.

  • Valoarea pieţei de ecommerce din România a crescut cu 31%, ajungând la 8,4 miliarde de lei. Românii încă preferă să plătească la livrare

    Valoarea pieţei de ecommerce din România a crescut cu 31%, ajungând la 8,4 miliarde de lei, se arată într-un comunicat al PayU România. Compania a procesat în perioada aprilie 2015-martie 2016 tranzacţii online în valoare de peste 1,2 miliarde de lei, cu 44% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului fiscal anterior.

    ,,Piaţa plăţilor online a crescut semnificativ pe parcursul anului trecut. Valoarea medie a coşului de cumpărături online al românilor a crescut cu aproximativ o treime, ajungând la peste 260 lei. Cea mai mare tranzacţie în online a fost înregistrată în eTail şi a atins valoarea de peste 140.000 lei.” declară Marius Costin, Country Manager PayU România.

    Topul categoriilor de produse pe care clienţii aleg să le cumpere online este condus de produsele IT&C. Peste 40% dintre comenzile online sunt din acest domeniu, coşul de cumpărături având o valoare medie de 3 ori mai mare decât valoarea medie generală – ajungând la peste 700 lei.

    Pe locul al doilea se situează cumpărăturile de fashion&beauty, urmate de home&deco, de produsele pentru copii şi de cărţi.
    În prezent, 10% dintre români plătesc cu cardul – fie că vorbim de plăţile standard sau plăţile în rate, 1% aleg alte metode de plată online (wire, iTransfer etc.) şi 89% aleg să plătească cash, la livrare.

    ,,Deşi cei mai mulţi români încă aleg să plătească în numerar, anul trecut, în fiecare minut aproximativ două persoane noi au plătit cu cardul în sistemul PayU. Cardurile cu rate sunt în continuare în topul preferinţelor celor care plătesc online, valoarea unei tranzacţii medii realizate cu acest tip de card  fiind de trei ori mai mare decât o tranzacţie obişnuită cu cardul. În condiţiile în care trendul este să cumperi din ce în ce mai mult în online, este esenţial ca magazinele să pună la dispoziţia consumatorilor cât mai multe metode de plată, să le ofere o experienţă de cumpărare facilă – la un click distanţă chiar – şi 100% sigură. Iar pentru toate acestea alegerea unui procesator de încredere face diferenţa.” declară Marius Costin.

    Plata de pe dispozitivele mobile (tabletă, smartphone) se află încă într-un stadiu incipient: doar 3 din 10 români care plătesc cu cardul aleg să achite comanda de pe un dispozitiv mobil.

    ,,Analiza viziunii de ansamblu asupra plăţilor online din România ne determină să vedem o evoluţie impredictibilă, pe alocuri spectaculoasă, pentru anul acesta. Principalul motor va fi promovarea de către comercianţi a metodelor de plată online în detrimentul plăţii cash, pe fondul scăderii comisioanelor interchange. Estimez că volumul de plăţi tranzacţionate de PayU va creşte cu 40% faţă de anul fiscal anterior.” a completat Marius Costin.


     

  • Peste 65% dintre britanici cred că Regatul Unit va rămâne în UE

    Lira sterlină a crescut pentru a treia zi consecutiv, apropiindu-se de maximul ultimelor trei săptămâni în raport cu dolarul, după ce un sondaj arată că aproape 65% dintre britanici cred că Regatul Unit va rămâne în Uniunea Europeană după referendumul din 23 iunie, scrie Bloomberg, citat de Ziarul Financiar.

    Lira a crescut cu 0,1% la 1,4718 dolari, după ce miercuri a urcat la 1,4729 dolari, cel mai ridicat nivel de pe 3 mai.

    Părăsirea Uniunii Europene ar putea obliga Marea Britanie să se împrumute zeci de miliarde de lire, crescând astfel datoria publică a ţării şi forţând ministrul de finanţe să extindă măsurile de austeritate în deceniul următor.

    În loc să se întoarcă la surplus în 2019-2020, după cum este planificat în prezent, Marea Britanie ar putea avea un deficit bugetar de aproximativ 30 de miliarde de lire dacă britanici votează pentru Brexit luna viitoare, scrie Bloomberg.

  • Compania aeriană low-cost Ryanair a înregistrat anul trecut un profit record de peste 1 miliard de euro. Cum va influenţa acest rezultat investiţiile companiei în România şi preţul biletelor de avion?

    Compania aeriană low-cost Ryanair a anunţat că a înregistrat în anul fiscal care a trecut un profit net de 1,242 miliarde de euro, în creştere cu 43% faţă de anul anterior. Traficul companiei a crescut cu 18%, la 106 de milioane de pasageri, în timp ce gradul de încarcare a aeronavelor a crescut cu 5%, până la 93%. Preţul mediu al biletelor de avion a scăzut cu 1%, la 46 de euro, ca efect al scăderii costurilor per unitate cu 6% (spre exemplu, scăderea costurilor cu combustibilul cu 2%), potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

     “Anul fiscal care s-a încheiat a fost unul în care am înregistrat o creştere importantă a traficului aerian şi în care am înregistrat creşteri ale profitului companiei în toate cele patru trimestre (în pofida unui preţ mediu al petrolului de 90 de dolari/baril pe măsură ce programul nostru Always Getting Better atrage milioane de noi clienţi spre modelul nostru low-cost”, a declarat Michael O’Leary, CEO-ul companiei.

    Livrarea a 41 de aeronave B737 anul trecut a înlesnit extinderea serviciilor low-cost/low-fare ale companiei spre mai multe aeroporturi şi rute noi. Compania a lansat în ultimul an şapte noi baze  în Belfast, Berlin, Corfu, Gothenburg, Ibiza, Milano (Malpensa) şi Santiago.

    Anul acesta, compania va primi livrările de 52 de noi aeronave B737. Până la finalul anului, flota companiei va ajunge astfel la 380 de aeronave. În consecinţă, compania a anunţat deschiderea a şapte noi baze – dintre care una în Bucureşti, iar restul în Hamburg, Nurenberg, Praga, Sofia, Timişoara şi Vilnius, ca parte a programului de iarnă al companiei.

    În România, compania operează în prezent zboruri din Bucureşti spre Madrid, Roma, Milano, Bologna, Londra, Bruxelles şi Dublin, iar din noiembrie compania va avea zboruri din Timişoara spre mai multe destinaţii, inclusiv către Capitală. Michael OíLeary, CEO al com­paniei aeriene, spunea într-un interviu acordat anterior că în cinci ani vrea să ajungă la 10 milioane de pasa­geri pe piaţa locală.

     

     

     

     

     

  • Piaţa de 17 miliarde de dolari de care s-ar putea să nu fi auzit niciodată

    Un element interesant în 2016 va fi piaţa telefoanelor mobile second-hand. O piaţă uriaşă de 17 miliarde de dolari, o piaţă despre care probabil nici nu ştiaţi până acum. 120 de milioane de telefoane mobile folosite vor fi vândute sau cumpărate în 2016, la o valoare medie de 140 de dolari bucata. Telefoanele folosite devin din ce în ce mai populare datorită ciclurilor scurte de apariţie a noilor modele. Un sondaj realizat de Gartner arată că 60% dintre consumatorii din Germania şi Statele Unite trec la următorul model de telefon doar pentru că îl vor, iar 64% dintre aceştia şi-au vândut telefonul vechi. Doar 7% dintre respondenţi au spus că au donat telefoanele către reciclare. Şi Gartner se aşteaptă ca 120 de milioane de telefoane recondiţionate să ajungă în mâinile utilizatorilor până în 2017.

    În 2015 s-au vândut 80 de milioane de smartphone-uri uzate, cu o valoare de 11 miliarde de dolari. De la mijlocul anului 2015 până în prezent, 12% dintre consumatori şi-au vândut smartphone-ul vechi, iar dintre aceştia, două treimi şi-au vândut telefonul către alt consumator şi o treime către un operator sau producător.

    Se aşteaptă ca în 2016 să fie vândute 1,6 miliarde de unităţi cu o valoare de peste 400 de miliarde de dolari. În acelaşi raport se arată că cel puţin 10% din telefoanele premium (de peste 500 de dolari) achiziţionate în 2016 vor avea cel puţin 3 proprietari înainte să fie scoase din uz. Pe lângă asta, jumătate dintre smartphone-uri achiziţionate în 2016 vor fi vândute producătorilor sau operatorilor pentru o reducere la achiziţionarea unui alt telefon. Restul smartphone-urilor vor fi, cel mai probabil, vândute online către magazine ce comercializează produse second-hand sau către alţi consumatori.

    Creşterea pieţei SH a telefoanelor mobile aduce mai multe telefoane în mâinile persoanelor cu bugete limitate, iar aceştia ar putea alege abonamente de date mai mari decât cei care cumpără un telefon nou. În plus, această piaţă ar putea fi benefică şi pentru mediul înconjurător. Doar în Statele Unite în 2012 au fost aruncate la gunoi 140 de milioane de telefoane mobile. Pe viitor, telefoanele mobile folosite vor găsi o viaţă nouă în mâinile altor utilizatori şi nu vor ajunge la groapa de gunoi.

  • A crescut pe străzi şi a vândut ziare ca să aibă ce mânca. Acum are o avere de 3 miliarde de dolari

    De la sărăcie cruntă la o avere de 3 miliarde de dolari. Aceasta este povestea lui John Paul DeJoria, fiu al unui imigrant italian si al unei grecoaice, care până la vârsta de 70 de ani a construit două imperii: John Paul Mitchell Systems, un producator de produse de lux pentru ingrijirea parului, si Patrón Spirits, cel mai puternic brand de tequila din lume.

    Copilaria si-a petrecut-o in strada, la periferia Los Angelesului, iar la 9 ani vindea ziare in intersectii pentru a-si sustine familia. Mama sa nu a mai putut să îl întreţină, aşa că s-a decis să îl trimită, alături de fratele său la un orfelinat.

    În 1980 a pus bazele companiei care comercializează produse de îngrijire alături de hair-stylistul Paul Mitchell. Cei doi au hotărât să vândă produsele direct stiliştilor, nu consumatorilor obişnuiţi. Paul Mitchell crea produsele iar DeJoria le vindea din uşă în uşă. Firma a fost fondată cu 700 de dolari luaţi cu împrumut, iar biroul companiei era de fapt maşina sa, în care locuia. Pentru convorbiri, cei doi foloseau un telefon public.

    John Paul Mitchell Systems a venit cu un şampon care necesita o singură spălare, pentru a economisi timp şi bani, plus un balsam încorporat. De asemenea, acesta avea şi o protecţie împotriva căldurii uscătorului şi neutraliza chimicalele de pe mâinile stilistului. După ce Paul Mitchell a murit, locul său ca a fost luat de fiul acestuia, Angus. Compania a ajuns astăzi la venituri anuale de peste un miliard de dolari.

    Următorul business al lui DeJoria a fost Patron, fondată în 1989. El a dorit să facă cea mai bună tequila de pe piaţă, respectiv un produs care să dea stări de rău ziua următoare. Aşa a ajuns să realizeze un produs premium, iar firma sa vinde acum anual două milioane de baxuri de băutură. A mai pus bazele unui lanţ de cluburi de noapte, pe care l-a vândut în 2006 pentru 350 de milioane de dolari. În timp, el a ajuns să deţină şi o companie care produce şampoane pentru animale de companie.

    Averea lui John Paul DeJoria este estimată la 2,8 miliarde de euro.

  • Mutare de proporţii uriaşe pe piaţa imobiliară

    Grupul Renault, care rulează afaceri de peste 4,5 miliarde de euro în România, are în proiect un sediu unic pentru Bucureşti, cu o suprafaţă de 40.000 de metri pătraţi. Decizia se va lua în două luni.

    Groupe Renault Româ­nia, care reuneş­te pe plan local întregul lanţ de activitate, de la proiec­tarea automo­bi­lelor la producţie de maşini, motoare, cutii de viteze, vânzare şi centru lo­gistic, caută un nou sediu pentru a reuni toate birourile sale din Capitală într-o singură locaţie.

    Grupul rulează în România afaceri de peste 4,5 miliarde de euro, dintre care Automobile Dacia repre­zintă 4,3 miliarde de euro la nivelul anului 2015.

    Potrivit unor informaţii din piaţă, grupul francez trebuie să ia o decizie în cel mult două luni cu privire la clă­direa unde se vor muta în Bucureşti, clă­dire construită de la zero pentru companie.

    Pe masa Renault sunt două oferte, una de la omul de afaceri Simon Roth, care vizează construcţia unui nou pro­iect pe B-dul Preciziei, în Militari, aproa­pe de sediul central actual, iar o a doua din partea lui Liviu Tudor, cel mai mare proprietar român de birouri, care deţine proiectul West Gate din vestul Capitalei unde îşi au deja birourile cei de la Renault. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro