BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Antreprenorul care se întâlneşte lunar cu 50 de tineri români ca să le cumpere ideea de afacere

    Dacă nu l-aţi văzut pe Radu Georgescu în ultimele luni veţi avea o surpriză; antreprenorul a pierdut în jur de 20 de kilograme şi are o siluetă de adolescent. Răspunde mirării reporterilor cu un zâmbet: „N-am făcut nimic special. Trăiesc mai sănătos, mănânc mai sănătos, mă culc devreme, mă scol devreme„. Şi toate acestea nu sunt de ajuns: tocmai a realizat cea mai valoroasă dintre tranzacţiile sale. Este vorba de Avangate, compania „americană„ a lui Georgescu, care ajută producătorii de software să vândă online, furnizând tot ce este după butonul „buy„, care a fost preluată de fondul de investiţii Francisco Partners, cu birouri în Londra şi San Francisco, fond care dispune de active de 7 miliarde de dolari.

    Înainte de orice, l-am întrebat pe Radu Georgescu dacă îl mai îngrijorează ceva acum. Şi a aprobat: este vorba de situaţia financiară din Statele Unite, ameninţate, cel puţin la ora discuţiei, de un posibil default, dar şi de bula tehnologică pe care antreprenorul o anunţă de ceva vreme, bulă cauzată în special de creşterea reţelelor sociale. „Afacerile GeCad sunt globale, SUA reprezintă mai mult de jumătate din IT-ul mondial, aşa că un default al SUA ar putea deveni o problemă serioasă pentru industrie.„ În privinţa bulei tehnologice, aceasta nu se va sparge mâine sau anul viitor, dar poate în 2015. În plus, Georgescu admite că bula tehnologică a fost unul din factorii pe care s-a bazat decizia de a vinde Avangate; nu a fost factorul determinant, dar a cântărit ceva în ecuaţie.

    Determinant a fost, în decizia de a vinde, interesul pe care l-a trezit Avangate. „În ultimul an şi ceva, compania s-a bucurat de foarte mare interes. Acesta a crescut şi a crescut şi a crescut, aşa că în decembrie 2012 – ianuarie 2013 am decis că poate fi agreabil să începem un proces adevărat. Şi am angajat Pagemill Partners, bancă de investiţii din Statele Unite, iar de aici încolo a pornit un proces competititv, serios.„ Şi a rezultat cel mai „valoros„ exit al lui Georgescu, care nu precizează suma aferentă tranzacţiei. „Primul exit este întot-deauna cel mai bun, pentru că este primul, dar acesta este cel mai valoros.„ Precedentele cele mai importante tranzacţii realizate de antreprenor sunt vânzarea către Microsoft a antivirusului RAV în 2003 şi preluarea de către grupul sud-african Naspers a companiei GeCad ePayment, în 2010.

    Schimbarea majoră faţă de precedentele tranzacţii a fost faptul că nu s-a implicat prea mult în negocierile tranzacţiei, preferând să lase profesioniştii – bancheri de investiţii, avocaţi, echipele de negociere – să îşi facă treaba. „M-am văzut cu cei de la Francisco Partners de două ori, informal.„ Povestea antreprenorului Radu Georgescu porneşte în 1994, când a început patru produse software, antivirursul care a ajuns la Microsoft şi încă trei care au fost nişte eşecuri. Primul a fost o clonă de Norton Commander, care a suferit pentru că apărea într-o zonă pentru care piaţa îşi pierduse interesul. Al doilea, RACS, era un arhivator cu o tehnologie „senzaţională„, dar conceput de un singur progamator, de excepţie, care însă a plecat în SUA, iar produsul a murit („…morala: să nu pui toate ouăle într-un singur coş„).

    Al treilea a fost un sistem de management al documentelor, venit pe o piaţă bună, dar care a eşuat pentru că a fost conceput de progamatori; de aceea nu s-a mulat pe cerinţele pieţei, „făcea chestii extraordinare de care nu avea nimeni nevoie„. „RAV a ieşit în schimb pe piaţa internaţională, Microsoft l-a vrut pentru a-l integra în produsele sale, şi în ziua de astăzi toţi colegii mei care s-au dus la Redmond sunt tot acolo, ei conduc tot ce înseamnă «security» în Microsoft. A fost un deal foarte reuşit„, spunea recent Georgescu. Cu totul, antreprenorul a început circa 30 de proiecte, din care trei s-au bucurat de foarte mare succes. „Este o rată OK de succes. Dacă privim numai proiectele IT, este chiar mai bună, pentru că la un moment dat am avut o evadare în proiecte ciudate, care au ratat toate.„

  • Cum au devenit milionari doi medici români, soţ şi soţie

    Un rezident la spitalul de oftalmologie din Bucureşti şi un medic de aceeaşi specialitate care profesa la Giurgiu au decis în 1993 să renunţe la slujba prost plătită la stat şi să muncească pe cont propriu. „Câştigam la acea vreme 40 de dolari şi aşteptam în fiecare lună salariul ca să cumpăr o ciocolată Snickers împreună cu o colegă de serviciu, să o împărţim în două.

    De la asta am plecat„, spune Ozana Moraru. Au închiriat două cabinete şi o sală de operaţii într-o policlinică din cartierul bucureştean Pantelimon şi au început să ofere intervenţii oftalmologice în regim ambulator. La acea vreme, pentru o operaţie de cataractă la un spital public pacientul stătea internat chiar şi o săptămână. Rapiditatea intervenţiilor – „Pacientul pleca acasă în câteva ore„ -, amenajările interioare – „Deşi spaţiul era închiriat, am amenajat etajul din policlinică aşa cum am crezut noi„ – şi aparatura adusă din import i-au făcut pe cei doi să îşi creeze repede piaţă şi să investească cea mai mare parte a profitului în dezvoltarea businessului.

    Primele aparate au fost cumpărate la mâna a doua cu ajutorul unui partener din Olanda, însă au făcut rapid diferenţa dat fiind că spitalele publice nu aveau astfel de sisteme în dotare. „Adevăratul boom a fost în 1997, când am introdus o nouă tehnică de operare a cataractei, cu tăietură mică şi fară sutură„, spune otfalmologul. De ajutor au fost deschiderile de clinici în alte specialităţi medicale, care au determinat pacienţii să înţeleagă că un serviciu medical poate fi furnizat şi altfel decât gratuit. „Gratuitatea la stat constă în pachetul de consumabile oferit de către stat. În rest, se procedează ca acum 20 de ani.

    Pacientul dă bani, nu s-a schimbat nimic„, spune Moraru. În sectorul oftalmologic, concurenţa a apărut abia după anul 2000. Avantajul de peste şapte ani faţă de celelalte clinici oftalmologice se explică prin confortul medicilor rămaşi să lucreze la stat, nefiind dispuşi să-şi asume vreun risc: „Oftalmologii n-au avut curajul să renunţe la ciubucurile pe care le făceau la stat, deşi au văzut că privatul începea să funcţioneze. În ultimii ani au mai apărut clinici şi cabinete, dar aproape niciunul dintre fondatori nu a renunţat la vaca de muls de la stat„.

    Văzând că afacerea soţilor Moraru începe să prindă contur, policlinica le-a mărit constant chiria lunară, iar cei doi au decis să cumpere o clădire în Floreasca pentru a putea continua proiectul: „Atunci nu era părerea că Floreasca şi Dorobanţi sunt zone de lux. Am vrut ca toate cele trei centre să fie grupate în acelaşi loc ca să ne fie mai uşor. Dacă nu eşti la faţa locului, nu ai cum să controlezi ce se întâmplă„.

    Soţii Moraru spun că au câştigat bani încă de la început, dar abia după 1999 au început să obţină profit, investind din nou într-un aparat de operare a miopiei, de 600.000 de dolari, primul de pe piaţa locală. Anul 2001 le-a adus primul milion de euro la capitolul venituri, iar primul milion de euro profit avea să vină patru ani mai târziu. „Au fost mulţi străini interesaţi de lumea medicală şi au vrut să facem joint-venture-uri cu ei. Prin intuiţia noastră, deşi era cât pe ce să semnăm cu nişte americani, am refuzat„, spune Cristian Moraru. „A fost intuiţie feminină”, adaugă Ozana Moraru, dat fiind că ea a fost cea care a spus „pas„, contractele ajungând la faza finală de semnare.
     

  • Marcel Bărbuţ, proprietarul Adeplast: ”Legile trebuie sa fie intransigente cu hoţii!”

     

    1. Cum definiţi traseul dumneavoastră ca antreprenor prin criza economică?

    Atipic. Dacă acţionam tipic, evident nu eram aici. Ne-am finanţat de la bănci şi am acţionat anticiclic. Am investit în plină crizăa, am mărit permanent echipa de vânzări, astfel am câştigat piaţă. La 8 luni am crescut cifra de afaceri cu peste 35 de procente.

    1. Care au fost cele mai mari oportunităţi din ultimii cinci ani? Care au fost cele mai mari riscuri? Cum le-aţi făcut faţă?

    Piaţa autohtonă în sine, pieţele din jurul nostru. Riscurile ţin de zecile de milioane de euro pe care le-am investit şi pe care trebuie să le returnăm băncilor. Sigur, creşterea majoră a cifrei de afaceri ne pune în situaţia dorită de orice business de a fi şi de acum mai departe interesanţi pentru bănci. Avem profit, an de an, asta e ce caută băncile.

    1. Uitându-vă la ultimii cinci ani, vă pare rau de lucruri pe care (nu) le-aţi făcut? Credeţi că puteaţi avea rezultate mai bune în aceşti ani?

    Am făcut tot ce era uman posibil să facem. De la 2 fabrici, avem acum nu mai puţin de 9 fabrici, pe 3 platforme industriale: Ploieşti, Oradea şi Roman. Nu cred că am ratat nimic. Suntem lideri de piaţă!

    1. Credeţi că recesiunea v-a adus oportunităţi pe care altfel nu le-aţi fi avut? În ce domenii credeţi că oamenii de afaceri au avut oportunităţi aproape imposibile în vremuri de creştere economică? 

    Criza este prin excelenţă un timp al oportunităţii. Evident că am crescut în această perioadă şi pentru că o serie de manageri au fost paralizaţi de probleme generate de mediul de business, însă creşterea se datorează oamenilor de la Adeplast: manager, vânzări, producţie etc.

    1. Care sunt planurile dumneavoastră de afaceri pe termen mediu? Care sunt următorii paşi pentru Adeplast?

    Creştem. Creştem cu două cifre de la an la an. Exportul este din ce în ce mai important. Suntem suficient de mari să jucăm zonal. Produsele noastre merg acum din Ucraina până în Germania.

    1. Ce cifră de afaceri şi profit net aţi bugetat pentru 2013?

    În primele 6 luni din 2013 compania a înregistrat o creştere de peste  31% a cifrei de afaceri . Iar profitul a crescut cu 140 %

    1. Care credeţi că sunt acum domeniile în care merită investit?

    Construcţii, agricultură, construcţii J

    1. Ce perspectivă aveţi asupra viitorului apropiat din punct de vedere macroeconomic – următorii cinci ani?

    Noi am crescut indiferent de mediul din jurul nostru. Semnalele din piaţă sunt pozitive. Aşteptăm creşteri.

    1. Consideraţi că valul de criză a cernut oamenii de afaceri din România după criterii corecte? Cum comentaţi căderea abruptă a unora şi saltul sau rezistenţa altora?

    Sigur că a cernut, legile însă trebuie să taie în carne vie orice societate care încearcă să se ascundă în spatele insolvenţelor. Legile trebuie să fie intransigente cu hoţii!

  • Povestea românului care a vândut compania pe care voia să o ducă la un miliard de dolari

     “Avangate este confirmarea unui track record personal şi românesc. Se poate să ai succes şi să nu fie ceva întâmplător. Se poate să creezi companii, să le dezvolţi şi să finalizezi proiectele. Această tranzacţie arată că se pot începe, construi şi finaliza proiecte care vin din România”, a spus Radu Georgescu. Cu vânzarea Avangate, fondatorul Gecad este la al treilea exit internaţional dintr-o companie pornită de la zero în România, după vânzarea antivirusului RAV către Microsoft şi a integratorului de soluţii de plăţi electronice gecad ePayment către Naspers. Cititi mai multe pe despre tranzactie pe www.zf.ro

    Iată povestea completă a lui Radu Georgescu, redată în iunie 2012 în Business Magazin: 

    Antreprenorul, cu A mare. A creat produse pe care le-a vândut, a creat afaceri pe care le-a vândut, a creat echipe de specialişti, a angajat expaţi şi a mutat o afacere românească, una din puţinele afaceri româneşti cu anvergură internaţională, peste ocean. Vrea, doar pentru a-şi dovedi că poate, să creeze şi să fie implicat într-o companie de software care să valoreze un miliard de dolari la bursa americană.

    Radu Georgescu a venit la Meet the CEO în blugi, dar cu sacou, un antreprenor lipsit de stresul corporatist, cu voce clară, cu idei bine conturate şi uneori surprinzătoare. Este cunoscut pentru că a făcut afaceri cu Bill Gates într-o perioadă în care România nu prea făcea afaceri în general. Cel mai recent pariu depăşeşte nu numai graniţele, ci şi oceanul: vrea să listeze compania Avangate, copilul prodigios al momentului, pe piaţa americană NASDAQ. Eventual înainte ca viitoarea bulă tehnologică, prefigurată de evoluţia nefericită a acţiunilor Facebook la recenta listare, să explodeze.

    Să nu pui ouăle într-un singur coş
    Cum a ajuns inginerul să se implice în software? A terminat TCM, dar spune că s-a îndrăgostit de calculatoare în ultimul an de facultate, a făcut proiect pe calculatoare, iar profesorul i l-a cumpărat. “De fapt nu l-am vândut, l-am licenţiat, am păstrat eu dreptul de proprietate intelectuală. Am înţeles atunci că businessul cu software este o chestie senzaţională, pentru că este unul dintre puţinele businessuri din lume în care faci o dată, dar vinzi de mai multe ori, şi asta a fost ceva ce mi-a sucit mintea cu faţa în spate şi aşa a rămas”, glumeşte Georgescu.

    Radu Georgescu a venit la Meet the CEO în blugi, dar cu sacou, un antreprenor lipsit de stresul corporatist, cu voce clară, cu idei bine conturate şi uneori surprinzătoare. Este cunoscut pentru că a făcut afaceri cu Bill Gates într-o perioadă în care România nu prea făcea afaceri în general. Cel mai recent pariu depăşeşte nu numai graniţele, ci şi oceanul: vrea să listeze compania Avangate, copilul prodigios al momentului, pe piaţa americană NASDAQ. Eventual înainte ca viitoarea bulă tehnologică, prefigurată de evoluţia nefericită a acţiunilor Facebook la recenta listare, să explodeze.

    Să nu pui ouăle într-un singur coş
    Cum a ajuns inginerul să se implice în software? A terminat TCM, dar spune că
    s-a îndrăgostit de calculatoare în ultimul an de facultate, a făcut proiect pe calculatoare, iar profesorul i l-a cumpărat. “De fapt nu l-am vândut, l-am licenţiat, am păstrat eu dreptul de proprietate intelectuală. Am înţeles atunci că businessul cu software este o chestie senzaţională, pentru că este unul dintre puţinele businessuri din lume în care faci o dată, dar vinzi de mai multe ori, şi asta a fost ceva ce mi-a sucit mintea cu faţa în spate şi aşa a rămas”, glumeşte Georgescu.

    În ’94 a început patru produse software, antivirusul care a ajuns la Microsoft şi încă trei care au eşuat. Primul a fost o clonă de Norton Commander, care a suferit pentru că apărea într-o zonă pentru care piaţa îşi pierduse interesul. Al doilea, RACS, era un arhivator cu o tehnologie “senzaţională”, dar conceput de un singur programator, de excepţie, care a plecat în SUA, iar produsul a murit (“morala, să nu pui toate ouăle într-un singur coş”). Al treilea a fost un sistem de management al documentelor, venit pe o piaţă bună, dar care a eşuat pentru că a fost conceput de programatori; de aceea nu s-a mulat pe cerinţele pieţei, “făcea chestii extraordinare de care nu avea nimeni nevoie”.

    “RAV a ieşit în schimb pe piaţa internaţională, Microsoft l-a vrut pentru a-l integra în produsele sale, şi în ziua de astăzi toţi colegii mei care s-au dus la Redmond sunt tot acolo, ei conduc tot ce înseamnă “security” în Microsoft. A fost un deal foarte reuşit”, spune Georgescu.

    Tehnologia antivirus RAV a apărut în 1994. Georgescu spune că s-a gândit la un produs antivirus împreună cu Claudiu Oprea, director general al companiei într-o perioadă în care făceau software pentru CAD, dar asamblau şi calculatoare. Au scris, pe hârtie, pentru că nu exista mail, celor de la McAfee, care nu au răspuns. “Am găsit pe BBS-uri (un computer logat într-un sistem prin intermediul unui program de terminal – o formă de comunicare şi transfer de date ce precede e-mail-ul şi internetul – n.r.) un tânăr de 17 ani ce făcea un antivirus, Costin Raiu; ne-am întâlnit şi a venit să dezvolte produsul pentru noi.” RAV a fost continuat de un coleg al lui Raiu, Adrian Marinescu, după plecarea acestuia la Kaspersky, compania rusă de securitate informatică. Raiu lucrează şi acum la Kaspersky, unde face cercetare în domeniu.

    Georgescu şi-a finanţat activitatea din vânzarea primului produs conceput, de proiectare asistată de calculator şi care a fost, de fapt, primul său exit. Vânzarea nu a fost de milioane de dolari, dar “adusese nişte bănuţi, suficienţi cât să mergem mai departe. Între timp asamblam calculatoare sau alergam cu mauşii prin consignaţii”.

  • Cum a ajuns un antreprenor de weekend la afaceri de aproape două miliarde de euro din „păcănele”

    Dacă la momentul în care a decis să devină antreprenor full-time, Paul Gauselmman, în prezent in vârstă de 79 de ani, avea în responsabilitate o afacere mică din domeniul operării aparatelor tip slot machine, acum aceasta numără 8.000 de angajaţi şi are activităţi răspândite în întreaga lume. Compania, dezvoltată progresiv în domeniul divertismentului şi jocurilor de noroc, este condusă şi astăzi de familia Gauselmann, formată din Paul şi din cei patru copii ai lui

    Paul Gauselmann a revoluţionat industria jocurilor de noroc şi de amuzament prin grupul Gauselmann, care, începând cu 1992,  s-a extins la nivel internaţional în trei domenii de business: producţia şi operarea de maşini electronice prin Merkur, deţinătoare a mărcii Merkur Casino şi estimată la aproximativ 200 milioane euro; divizia operaţional[ şi servicii; producţia şi comercializarea maşinilor electronice şi tipurilor de joc prin compania  Atronic. Grupul deţine şi o unitate de producţie proprie în localitatea Lubbecke din Germania. Compania a ajuns astfel să exploateaze  jocuri de noroc şi divertisment în 272 de locaţii, situate pe teritoriul a zece ţari europene, printre care şi România.

    Activitatea grupului pe piaţa locală a jocurilor de noroc se desfăşoară prin două companii cu capital integral privat străin aparţinand Gauselmann, Casino Entertainment Center şi Merkur Casino România. Prima este prezentă pe piaţa autohtonă din 2004 şi este operatorul jocurilor electronice tip slot-machine pe şapte din cele 13 săli ale companiei. Celelalte şase săli funcţionează sub Merkur Casino România, companie care are în activitate închirierea şi vânzarea de sloturi. Ambele au totalizat afaceri de circa 50 de milioane de euro în 2012(circa 200 milioane de lei). Locaţiile Merkur sunt răspândite în Bucuresti, Constanţa, Ploieşti şi Craiova, având în prezent autorizate 400 de mijloace de joc.

    În perioada 2004-2010, vânzarea sloturilor se făcea direct din Germania şi principalul contact cu potenţialii clienţi se făcea la expoziţia anuala de profil. Din 2010, vânzarile şi închirierea sloturilor se face prin intermediul  Merkur Casino Romania, iar recent, au  fost depuse actele pentru înfiinţarea Merkur Gaming Distribution, pentru a separa activitatile de vânzare si închiriere cu cea de operare.


    Un aparat de jocuri poate genera in Romania în fiecare lună de la câteva sute de euro până la peste 1.200 de euro, bani care reprezintă de fapt diferenţa dintre sumele introduse şi cele retrase de jucători. Media câştigului brut din piaţă este undeva în jurul a 500 de euro pe lună pentru fiecare aparat, în timp ce profitul efectiv rămas companiilor este greu de calculat, pentru că dincolo de licenţe există o serie de cheltuieli variabile cu spaţiul, angajaţii sau mentenanţa.
    Cei 500 de euro în medie sunt echivalentul a aproximativ 20% din suma care intră de fapt pe perioada unei luni într-un aparat, adică 2.500 de euro. Diferenţa însă este reprezentată de sume care sunt retrase de jucători sub formă de câştig sau, în foarte multe cazuri, pentru diminuarea pierderii, când retrag o parte din banii pe care iniţial i-au pus la bătaie.

    Circa  3% dintre români participă la jocurile de tip slot – machines în timp ce la LOTO joacă 20%,la pariuri sportive au jucat în ultimul an 6%, 4% la bingo, 3% la jocurile online şi 3% la jocurile de cărţi, potrivit unui studiu realizat de compania de cercetare de piaţă GfK la iniţiativa Asociaţiei Organizatorilor de sloturi Romslot. Conform statisticilor internaţionale, numărul participanţilor la joc în alte ţări europene este de peste patru ori mai mare, în Marea Britanie spre exemplu – ţară recunoscută pentru o  cultură dezvoltată  a  jocurilor de noroc – 13% din populaţie a participat la jocurile de sloturi în 2010.

    Totusi, România rămâne una dintre cele mai importante pieţe pentru grupul Gauselmann, potrivit lui Thomas Niehenke, membru al boardului Gauselmann. Acest lucru se datorează mai ales contextului in care  LOTERIA se pregăteşte să încheie un nou contract de exploatare a jocurilor de tip loterie (VLT), tinand cont ca  cel semnat în urmă cu zece ani cu grecii de la Intracom si Intralot expiră pe 30 noiembrie 2013, iar acesta a adus companiei pierderi de sute de milioane de lei. Procedura de selecţie a unui nou beneficiar este necunoscută publicului, dar Niehenke este optimist în ce priveşte şansele Merkur de a câştiga contractul. Potrivit lui, competitia este stransa intre firmele care doresc contractul, dar nu doreste sa divulge numele competitorilor sai. 
     

  • Marii afacerişti români pe care criza i-a măturat sau i-a îmbogăţit

    După cinci ani de criză, mediul de afaceri arată diferit. Nu mă refer aici la volumele din care se face business sau la cât de greu se obţine profit şi nici la oportunităţile care apar pe piaţă. Mă refer la atitudinea oamenilor de afaceri, la stilul lor de a privi în viitor (pentru că cei mai mulţi se uită din ce în ce mai rar în trecut), la modul atent cum îşi aleg acum destinaţia fiecărei investiţii, la precauţiile pe care şi le iau. Criza a schimbat pe toată lumea şi era firesc să se întâmple aşa. Pe cei mai mulţi antreprenori i-a făcut mai calculaţi, iar pe pasionaţii de adrenalină i-a făcut mult mai agresivi. Au murit domenii, s-au născut domenii, au dispărut oameni de afaceri proeminenţi şi au răsărit milionari din rândul celor care abia adunau zeci de mii pe an. Criza a fost un fel de tărâm al făgăduinţei pentru mediul de business – un loc unde mulţi nu reuşesc sau se pierd pe drum, dar alţii dau lovitura. După ce mecanisme a acţionat criza, cum s-au diferenţiat oamenii de afaceri care au rezistat celei mai grele probe practice şi care este acum decalogul pieţei de business?

    Luând ca punct de reper anul 2008, de debut al crizei, dar şi de vârf al volumelor de business din România, am identificat cinci tipologii de oameni de afaceri care populează acum cea mai mare parte a comunităţii de business româneşti. Nu au fost luate în calcul multinaţionale sau companii în care participaţia cumulată a unui fond de investiţii sau a unui om de afaceri străin este mai mare de 50%. Ne-am uitat doar la antreprenori români, mai mici sau mai mari, oameni care nu au avut în spate la momentul căderii pieţei decât experienţa lor, flerul, nervii şi economiile de la bancă.

    Cu puţine excepţii, oamenii de afaceri români au decis să lupte cu criza. Cei mai mulţi au reuşit să se menţină: cu plusuri sau minusuri, cu închideri de magazine şi reorganizări ale producţiei sau prin strategii proprii – cum ar fi renunţarea la credite, intrarea în insolvenţă, mutarea afacerilor în ţări cu regim fiscal mai lejer, dezvoltarea unor nişe care să aducă repede bani gheaţă, marketing mai bine ţintit, revenirea în companie a echipei/directorului/eventual fondatorului care cunoaşte cel mai bine mecanismele firmei. Şi lista ar putea continua. Aceste strategii nu sunt numai moduri de a fi rezistat în faţa crizei, ci reprezintă noile reguli după care se fac afaceri în România. Cei mai mulţi antreprenori spun că nu vor mai face niciodată afaceri ca înainte. Tocmai de aceea lecţia crizei va funcţiona după aceste noi reguli cel puţin până la o nouă schimbare a generaţiilor.

    „După cinci ani de recesiune, întregul mediu de afaceri a trecut printr-un filtru foarte puternic. Cei puţini rămaşi încă în piaţă sunt actori economici valoroşi, cu o poveste de succes în spate de-acum. Sunt acei olimpici la fizică şi informatică pe care nimeni nu îi laudă, dar care reprezintă certitudinea viitorului“, spune Andrei Cionca, fondatorul Casei de Insolvenţă Transilvania. Iar strategia pentru viitor nu (mai) este o vorbă goală, deoarece creşterea economică, chiar dacă va veni, se va aşeza pe comportamentele precaute din ultimii cinci ani. Conform unui studiu al Deloitte, companiile din centrul şi estul Europei aşteaptă creşteri economice de peste 3% abia din 2017. Asta înseamnă că suntem abia la jumătatea unui deceniu pierdut pentru business, iar amprenta ultimilor cinci ani este importantă şi pentru următorii cinci.

  • STUDIU: Antreprenorii români vor finanţare, dar să-şi păstreze şi independenţa în luarea deciziilor

     “Antreprenorii tineri români care au companii cu venituri până la 1 milion de euro consideră că finanţarea se obţine dificil în România. Totuşi, pentru ei factorul decisiv în alegerea sursei de finanţare este păstrarea independenţei în deciziile de business, conform studiului EY România – Percepţia antreprenorilor asupra accesului la finanţare”, arată compania, într-un comunicat.

    Studiul analizează percepţiile a 107 antreprenori români, care au răspuns chestionarului EY în perioada 22 august – 18 septembrie, 59% dintre ei având sub 40 de ani, iar 74% deţinând companii cu venituri sub un milion de euro.

    Circa 75% dintre antreprenori consideră că autorităţile nu facilitează accesul la finanţare al companiilor şi doar 8% menţionează un sprijin oferit de guvern în acest sens.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Antreprenorul braşovean care şi-a crescut în criză afacerea de patru ori

    CONTEXTUL: Piaţa de ţiglă metalică se plasează la cica 70 de milioane de euro, iar în ultimii ani, la fel ca întreaga piaţă a materialelor de construcţii, a scăzut. În această vară, de pildă, producătorii au folosit doar 80% din capacitate, chiar dacă sezonul cald este cel în care se înregistrează cele mai mari rulaje.

    DECIZIA: În ciuda evoluţiei pieţei, managementul Bilka a continuat investiţiile în tehnologie de ultimă generaţie; în plus, a diversificat gama de produse. „Am constatat în piaţă o serie de deficienţe în procesul de vânzare, service şi montaj al ţiglei metalice. Ne era clar că trebuia să nu replicăm paşii greşiţi din piaţă, astfel că am acordat o atenţie sporită relaţiei cu dealerii noştri”, spune Horaţiu Ţepeş, proprietar Bilka Steel.

    EFECTELE:  În 2012 afacerea Bilka a înregistrat un plus de 60% faţă de 2011. În primele 6 luni ale acestui an a înregistrat o cifră de afaceri de 31 milioane lei, în creştere cu 30% faţă de aceeaşi perioadă a lui 2012. „Pentru sfârşitul lui 2013 estimăm o creştere similară cu cea din prima jumătate a anului, cu vânzări de aproximativ 3 milioane mp de ţiglă metalică. Este vorba de o premieră în piaţa autohtonă de ţiglă metalică”, spune Ţepeş.

    CHIAR DACĂ A DESCOPERIT PUNCTELE ÎN CARE CONCURENŢII SĂI GREŞESC ŞI CARE SUNT DIRECŢIILE ÎN CARE ÎŞI POATE DEZVOLTA AFACEREA PENTRU A CÂŞTIGA, ANTREPRENORUL HORAŢIU ŢEPEŞ ADMITE CĂ NU E CHIAR O JOACĂ DE COPIL SĂ ADMINISTREZE FIRMA. „Odată ce iei decizia să produci şi să comercializezi o gamă variată de repere şi culori, devine foarte importantă munca de aprovizionare cu materie primă„, spune Ţepeş. Concret, acest aspect este foarte important deopotrivă din prisma spaţiului de depozitare, care este totuşi suficient şi nu a ridicat probleme până acum, dar mai cu seamă din perspectiva stocurilor şi a preţurilor materiilor prime.

    Compania a demarat activitatea de producţie în 2008, când mai toate companiile au preferat să reducă investiţiile şi bugetele. Că miza a fost corectă o dovedesc cifrele. La sfârşitul lui 2007 firma avea doi angajaţi şi o cifră de afaceri de 2 milioane de lei; în 2008 vânzările au ajuns la 16,7 milioane de lei „iar după cinci ani am ajuns la 74 milioane lei, 64 de angajaţi şi 2 milioane mp de ţiglă metalică vândută„, arată Ţepeş.

    FIRMA A ÎNREGISTRAT ÎN PRIMELE ŞASE LUNI ALE ACESTUI AN O CIFRĂ DE AFACERI DE 31 MILIOANE LEI, în creştere cu 30% faţă de aceeaşi perioadă a lui 2012. „Creşterea a întrecut până şi estimările noastre făcute la începutul anului„, declară Ţepeş. Evoluţia din acest an dar şi din 2012 (plus 60% faţă de 2011) se datorează în primul rând, arată antreprenorul, investiţiilor în tehnologie de ultimă generaţie realizate an de an, dar şi diversificării gamei de produse. Un alt factor important ce a contribuit la creşterea afacerii este şi dezvoltarea reţelei de dealeri. „În acest moment avem peste 500 de dealeri la nivel naţional şi urmărim dezvoltarea reţelei de distribuţie şi în alte zone ale ţării, unde credem că putem avea o poziţie mai bună.”

    Pentru întregul an, Ţepeş estimează o creştere similară cu cea din prima jumătate a anului (30%), ceea ce se traduce în vânzări de aproximativ trei milioane de metri pătraţi de ţiglă metalică. „Este vorba de o premieră în piaţa autohtonă de ţiglă metalică„, afirmă Ţepeş. Conform studiilor Neomar citate de Bilka, valoarea totală a pieţei s-a plasat anul trecut la 66 de milioane de euro, în cădere cu 3% faţă de 2011, iar cota de piaţă deţinută de companie a fost de 15%.

    ORIZONTUL DE TIMP MEDIU ESTE CEL ÎN CARE AR PUTEA FI VIZIBILĂ REVIGORAREA DOMENIULUI CONSTRUCŢIILOR, care va avea „o creştere lentă, dar insuficient de mare pentru a anima piaţa construcţiilor. În trei ani situaţia va fi cu totul alta şi vom asista la creştere, dar fără boom artificial ca în 2008„, declară proprietarul Bilka Steel, firmă care produce în prezent ţiglă metalică la Braşov, pe fosta platformă Tractorul. Capacitatea de producţie pentru ţiglă metalică a urcat la un milion de metri pătraţi lunar după ce compania şi-a mutat activitatea anul acesta dintr-o hală de 4.500 de metri pătraţi într-una de aproape trei ori mai mare (12.000 mp) şi după o inves-tiţie de 3,5 mil. euro, care a presupus şi construcţia a 1.000 de metri pătraţi de birouri.

    În general, cei mai mulţi clienţi preferă să facă lucrările de construcţii, inclusiv montarea acoperişului, în perioada de vară, „chiar dacă nu există nicio contraindicaţie pentru montarea acestuia în sezonul rece„, observă antreprenorul. El a fondat afacerea în 2007, după ce anterior a lucrat în cadrul firmei slovace Rova, preluată ulterior de suedezii de la Lindab, cu care concurează în prezent. Alte companii cu activităţi în acest domeniu sunt Ruukki sau Coilprofil.

  • A doua ediţie din acest an a VentureConnect, pe 5 noiembrie

    După modelul ediţiei din această primăvară, evenimentul VentureConnect va include două sesiuni de pitch: prima parte este gândită pentru companiile early-stage în căutarea unei investiţii seed, în cea de a doua parte urmând prezentările companiilor mai mature ce au nevoie de o infuzie de capital mai substanţială. Evenimentul este susţinut de Ziarul Financiar (www.zf.ro) şi Black Sea Trade & Investment Promotion Program (www.undpforblacksea.org).

    Antreprenorii care doresc să îşi prezinte afacerea în faţa unora dintre cele mai importante fonduri de investiţii, acceleratoare, incubatoare din România şi Europa de Sud-Est îşi pot depune proiectele până pe 18 octombrie completând formularul afişat pe website-ul evenimentului: www.ventureconnect.ro.

    Urmând modelul întâlnirilor de până acum, VentureConnect va include şi două sesiuni complexe de mentorat gândite pentru îmbunătăţirea structurii prezentării, precum şi a abilităţilor de prezentare în public şi elaborării unui discurs. De la data lansării evenimentului, pentru sesiunile VentureConnect au aplicat peste 300 de companii din România, Bulgaria, Macedonia, Croaţia, Ungaria şi Statele Unite, cele mai bune fiind selectate pentru a îşi prezenta afacerea în faţa a peste 250 de reprezentanţi ai mediului de afaceri şi investiţii din Europa Centrală şi de Sud-Est.

    VentureConnect a facilitat două investiţii semnificative: în 2011 proiectul www.tjobs.ro, platformă de recrutare online ce a atras finanţare din partea lui Andreas Cser (business angel la Fraser Finance), Alexis Bonte şi Fundaţia Post-Privatizare, iar BITTNET Systems, lider de piaţă în sectorul de network training din România, a anunţat primirea unei investiţii din partea lui Răzvan Căpăţînă, business angel român.

    “VentureConnect este o întâlnire ce nu trebuie ratată de toţi cei care caută proiecte de tehnologie sustenabile din România şi Europa de Sud-Est, companii pe care să le mentoreze şi în care să investească” , spune Rumen Iliev, partener în cadrului fondului de investiţii LAUNCHub din Bulgaria. “La ultima ediţie, din mai 2013, am fost încântat de calitatea mai multor start-up-uri: unul dintre proiectele participante făcând parte din programul LAUNCHub, iar altele două fiind deja pe lista scurtă pentru următoarele runde de finanţare. Sper să vedem din ce în ce mai multe proiecte pentru sesiunea din acestă toamnă a VentureConnect, întâlnirea încadrându-se perfect cu următoarea noastră rundă de selecţie”, a adăugat el.

    “Întotdeauna îmi face plăcere să particip la întâlnirile VentureConnect, venind cu plăcere de la prima întâlnire din 2010 şi până în prezent, mereu găsind cel puţin una sau două companii care îmi atrag atenţia şi despre care îmi doresc să aflu mai multe” , menţionează Alexis Bonte, business-angel şi CEO la eRepublik Labs.

  • Afacerea de familie care a supravieţuit crizei: “Am avut şi proiecte de un milion de euro”

    FINALUL ACESTUI AN VA FI AGLOMERAT PENTRU LOREDANA PREDA, antreprenoarea de 35 de ani care deţine Galeriile Noblesse împreună cu soţul său, Silviu. Galeriile Noblesse este unul dintre cei mai mari retaileri de mobilă de lux de pe piaţa locală şi se pregăteşte de extindere: până în noiembrie ar trebui să fie gata o investiţie de peste un milion de euro într-un nou showroom, cel mai mare proiect al companiei, unde vor fi aduse piese de mobilier de import din Italia, Spania, Franţa, Anglia sau Portugalia pe o suprafaţă de aproape 1.000 mp. Este investiţia care a ţinut în priză familia Preda încă de anul trecut, după ce au cumpărat o casă monument istoric din zona pieţei Rosetti din centrul Capitalei, pe care acum o renovează.

    „Cererea există (pentru mobilă de lux – n.red.)„, a ţinut să lămurească încă de la începutul discuţiei Loredana Preda. Care adaugă faptul că tocmai acest lucru a stat la baza deciziei de a face noua investiţie. „Diferenţa este că cererea este mult mai calificată, mai exigentă.„

    CEREREA ÎN CREŞTERE SE VEDE ŞI ÎN REZULTATELE  COMPANIEI, care anul acesta aşteaptă o cifră de afaceri mai mare cu 20-30% comparativ cu 2012, când a avut încasări de aproape 3 milioane de euro. Explicaţia pentru creşterea cererii se află în faptul că proprietăţile valoroase şi-au redus preţurile, iar cei care le-au achiziţionat au nevoie acum de mobilă şi decoraţiuni pentru amenajare, este de părere Loredana Preda. Cele mai scumpe piese din noul showroom vor ajunge la preţuri între 20.000 şi 25.000 de euro.

    „Am învăţat în timpul crizei că este important să ştii pe ce drum vrei să mergi, să nu te laşi pradă tentaţiilor şi să fii bine informat„, spune antreprenoarea care a venit în Bucureşti cu puţin timp înainte de începerea problemelor economice. Dacă în 2007 a făcut prima investiţie în Bucureşti, iar 2008 a fost anul „de acomodare„, în 2009 criza a început să lovească în toate businessurile din economie. A venit ca un duş rece după euforia generată de creşteri economice care ajungeau şi la 7% şi în care businessurile mergeau din inerţie.

    Pe piaţa mobilei generaliste scăderile de vânzări au început în 2009 şi nu s-au oprit nici acum. Secundar, a fost lovit şi segmentul mobilei de lux, care s-a cernut în tot acest timp.Vânzările de mobilă de lux sunt estimate la peste 10 milioane de euro şi se fac în principal pe baza importurilor, deoarece producătorii români nu s-au încumetat să atace acest segment de piaţă.  

    În cazul Galeriilor Noblesse, criza a adus un număr mai mare de furnizori: o parte dintre aceştia au fost înlocuiţi pentru că au dat faliment, dar ultimii ani au adus şi o diversificare a portofoliului companiei. Dacă iniţial persoanele fizice erau cele care generau în totalitate cifra de afaceri a companiei, în ultimii ani şi proiectele de birouri, cafenele, restaurante, hoteluri sau spaţii de magazine au adus din ce în ce mai multe încasări. Acestea din urmă contribuie cu 30% la încasările Galeriilor Noblesse, iar planurile Loredanei Preda sunt să crească acest nivel.

    Unele proiecte la care compania a lucrat se apropie de un milion de euro. Deocamdată planurile de extindere pentru Galeriile Noblesse se opresc la showroomul din piaţa Rosetti. „Consider că Bucureşti este centrul comercial al ţării. Ca provocare pentru noi nu ar fi deschiderea unui showroom în alt oraş, ci ieşirea cu proiecte în afară. Acesta este un obiectiv pe care mi-l doresc.„