BusinessMagazin

Tag: oameni

  • Cele mai izolate locuri de pe Pământ – GALERIE FOTO

    Există locuri în care este extrem de dificil să poţi ajunge. Unele dintre ele se află la capătul Pământului, în timp ce altele se găsesc în locuri în care simpla intenţie de a ajunge este sinonimă cu aventură extremă.

    Mai jos vă prezentăm o listă a unor astfel de destinaţii extreme.

    1. La Rinconada, Peru 

    La Rinconada este oraşul situat la cea mai mare altitudine din lume, 5.200 metri deasupra nivelui mării. Oraşelul este situat pe un gheţar permanent şi poate fi atins doar cu o maşină rezistentă de teren, pe un traseu foarte dificil. Majoritatea locuitorilor lucrează în mina de aur din apropiere.

    2.  Statia McMurdo, Antartica

    O aşezare de la capătul lumii, şi asta pentru că nu există o altă localitate la care se ajunge mai dificil decât staţia de cercetare McMurdo din Antarctica. Casa a 1.200 de oameni de ştiinţă şi muncitori, McMurdo a devenit un veritabil oraşel odată cu ridicarea unui mic aeroport şi dotarea staţiei cu 3 avioane.

    3.Peninsula Cape York

    Peninsula Cape York, din nordul Australiei, este unul dintre cele mai primitive şi mai nedezvoltate locuri de pe Terra. Populaţia de aproximativ 18.000 de oameni este formată, aproape complet, din aborigeni, singurul mod în care se poate ajunge la ei fiind un veritabil safari cu o maşina de teren sau cu elicopterul. În plus, drumul catre Cape Yok este închis, pe durata sezonului ploios.

    4.  Ittoqqortoormiit, Groenlanda

    Ittoqqortoormiit este o localitate în care pescuitul şi, ocazional, vânătoarea balenelor, focilor şi a urşilor polari reprezintă ocupaţiile principale ale celor aproximativ 500 de persoane care locuiesc aici. 

    5. Motuo, China

    Considerata ultima zona din China unde nu există străzi sau drumuri, Motuo este o regiune tibetană încă neatinsă de lumea modernă. Nu mai putin de 10% dintre toate plantele din China se regasesc, în stare salbatică, în acest loc. Autorităţile chineze au investit zeci de milioane de dolari în construirea unor strazi către Motuo dar toate proiectele au fost abandonate din cauza  solului instabil.

    6. Tristan da Cunha

    Tristan da Cunha, micul arhipelag situat in sudul Oceanului Atlantic, poate fi considerat  cel mai izolat loc de pe Terra. 2,816 de kilometri îl desparte de Africa de Sud, cel mai apropiat punct, şi 3.360 de kiloemtri de coasta Americii de Sud.Tristan da Cunha are o populaţie totală de 271 de locuitori, cei mai mulţi dintre ei fiind descendenţi ai marinarilor britanici care au rămas pe insule în anii 1800. Astăzi, ei supravieţuiesc din pescuit şi o agricultură rudimentară. Relieful a facut imposibilă construcţia unui aeroport, singura legătură a oamenilor de aici cu restul lumii fiind o navă britanică ce lega Tristan da Cunha de Africa de Sud. Cum aceasta a fost scoasă din uz, unica modalitate de a pleca sau o sosi în acest mărunt arhipelag o reprezintă vasele de pescuit oceanic.

  • Ce job credeţi că are bărbatul din imagine?

    El este Vladimir Franz, 90% din corpul său este tatuat, este politician şi a candidat la alegerile prezidenţiale din Cehia.A devenit cunoscut în 2013 după ce 88.000 de oameni au semnat petiţia în care-l cereau candidat la preşidinţie.

    Franz este avocat, dar după facultate a decis să-şi urmeze adevărata pasiune, arta. La momentul cadidaturii sale, el era profesor la şcoala de teatru a Academiei de Arte din Praga (School of Theather of the Academy of Perfoming Arts of Prague) şi avea o reputaţie fără cusur, scrie site-ul artbodyplus.com

    Despre tatuaje a spus că “nu sunt obstacole, ci îmi dau un plus de valoare, iar alegerile nu sunt un concurs de frumuseţe, ci este vorba de toleranţă şi cultură”.

    După ce au fost anunţate rezultatele la alegeri, Vladimir Franz a obţinut un loc onorabil trei cu 11,4%. Alegerile au fost câştigate de Milos Zeman cu 25,1%.

    În prezent, Vladmir Franz este secretar în Ministerul Culturii.

  • Vrei să devii stewardesă? Iată ce condiţii trebuie să îndeplineşti

    La asta s-au gândit şi fondatoarele şcolilor de stewardese, care oferă poveşti de succes, cursuri de tips & triks şi te pregătesc în detaliu pentru marele interviu. Iar cererea foarte mare le-a propulsat spre un succes neaşteptat şi, în scurt timp, le-a transformat proiectul într-o afacere.

    „La doar câteva ore de la emiterea comunicatului de presă de lansare a site-ului, o companie aeriană ne-a contactat pentru o ofertă de publicitate. A fost primul contract semnat de «Vreau să fiu stewardesă» şi cel mai bun push pe care puteam să îl primim în prima zi de viaţă a proiectului”, spune Anca Dumitrescu, (28 de ani), fondatoare, alături de Georgiana Ene, a proiectului „Vreau să fiu stewardesă”, un promotor al acestei nişe. Asta se întâmpla în urmă cu trei ani, când în România era dificil să găseşti informaţii online pentru acest domeniu şi, mai ales, sfaturi de la profesionişti. „Ca multe idei bune, «Vreau să fiu stewardesă» a apărut la o cafea, în iunie 2013”, spune Anca Dumitrescu, cofondatoare a siteului menţionat. „Începusem o serie de proiecte comune alături de Georgiana şi eram în căutarea unei idei noi”, completează ea.

    Investiţia iniţială a constat în achiziţionarea unui domeniu web şi hostingul pentru un an, în valoare de 50 de euro, „dacă vorbim strict de bani. La ei se adaugă luni întregi de muncă, nopţi nedormite şi o dorinţă enormă de a face lucrurile cât mai bine”, spune Anca Dumitrescu. Din iunie până în septembrie 2013 cele două au lucrat la website şi l-au creat împreună de la zero. „Georgiana s-a ocupat de partea tehnică, iar eu de partea de conţinut. Ne doream ca în momentul lansării lui, website-ul să conţină deja o serie de articole utile şi interviuri cu stewardese de carieră”, spune antreprenoarea. Astfel, pe 27 septembrie 2013, „Vreau să fiu stewardesă” s-a lansat oficial, a devenit online. Pentru cele două, proiectul a devenit un job full-time, la care lucrează uneori până şi 10 ore pe zi. „Muncim de multe ori de luni până luni, căci majoritatea weekendurilor avem cursuri, iar lunea ne găseşte din nou la treabă”, spune cofondatoarea.

    Deşi au început şi au continuat singure o perioadă, astăzi au ajuns la o echipă de 7 oameni, „unde fiecare ştie foarte clar ce are de făcut”. „Ne alegem cu foarte mare grijă trainerii, căci ne interesează foarte mult ca experienţa de învăţare a cursanţilor noştri să fie una specială – ei nu vin acolo la un curs scorţos, ci pentru că am devenit reunoscuţi pentru atmosfera caldă de la cursuri şi pentru sistemul informal de predare, axat foarte mult pe practică, jocuri şi tehnici de dezvoltare personală”, spune Anca.  Structura cursurilor s-a diversificat, între timp, ca urmare a nevoilor de pregătire ale cursanţilor. „Avem un curs pregătitor de 4 zile, 8-10 ore zilnic, pe care îl organizăm de 6 ori pe an, cursul «English for future Cabin Crew» – menit să îi ajute pe cursanţi să îşi îmbunătăţească nivelul de limba engleză pentru interviu şi cursurile punctuale de o zi, în care exersăm probele de la un interviu cu o companie aeriană anume, un curs similar unei recapitulări înainte de recrutare”, spune Anca Dumitrescu.

    Tarifele încep la 80 de euro şi ajung la 270 de euro pentru un curs complet de 4 zile. Sesiunile sunt organizate lunar, atât în Bucureşti, cât şi în ţară, în oraşe precum Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi, iar din iulie proiectul se va extinde şi în afara ţării, în Italia. Printre planurile sale se numără  o extindere regională etapizată, având ca obiectiv să devină principalul furnizor de cursuri de pregătire pentru viitorii însoţitori de bord în Europa Centrală şi de Est.

    Tot în 2013, la finalul anului, şi-a făcut apariţia un alt site dedicat celor pentru care „zborul e un miraj”, după cum afirmă Cristina Toader. Jurnalistă de meserie, tânăra a fost cuprinsă de microbul aviaţiei, şi o bună perioadă din viaţa sa, mai exact 3.500 de ore, a zburat cu echipajele companiilor Wizz Air sau Emirates. Dorul de ţară a determinat-o să se întoarcă acasă, iar curiozitatea cunoscuţilor despre meseria de stewardesă a convins-o să lanseze, pentru început, blogul „Cum ajungi stewardesă”. „Cursurile au venit după doar trei luni de la lansare, ca o prelungire a blogului, fiindcă întotdeauna contactul direct şi sfaturile personalizate sunt mult mai utile decât articolele generale”, afirmă fosta stewardesă. Spre diferenţă de proiectul menţionat mai sus, unde fondatoarele îşi dedică tot timpul businessului, Cristina Toader ţine să menţioneze că „motivaţia noastră nu a fost una financiară, pentru că toţi cei implicaţi în acest proiect au, full-time, alte joburi: eu lucrez în media, graficianul la fel, colegii traineri zboară în continuare. Motivaţia noastră a fost bucuria celor pe care îi ajutăm să ajungă acolo unde îşi doresc”.

    Totuşi, proiectul a devenit afacere în scurt timp. Dacă în aprilie 2014 a fost lansat site-ul, în iunie acelaşi an echipa „Cum ajungi stewardesă” a adunat peste 40 de persoane dornice să ajungă însoţitori de bord la prima conferinţă organziată. În 2014 au fost organziate 4 cursuri de pregătire, iar businessul nu a crescut spectaculos, însă următorii 2 ani au adus mult mai multe satisfacţii, spune Cristina Toader: „Doar în ultimele 9 luni am organizat 8 cursuri de pregătire pentru Emirates şi Wizz Air, în care am pregătit aproximativ 100 de persoane”. Investiţia iniţială a fost „de câteva sute de euro”, bani investiţi în cumpărarea domeniului pentru site. Odată cu organziarea cursurilor şi conferinţelor, au crescut şi costurile, însă s-au finanţat 100% din plăţile făcute de participanţi. Explicaţia e simplă, spune Cristina Toader: „Subiectul stewardese vinde foarte bine”. Investiţia principală este, însă, în contul de Facebook, ce creşte constant, cu circa 40.000 de followeri.

  • Vrei să devii stewardesă? Iată ce condiţii trebuie să îndeplineşti

    La asta s-au gândit şi fondatoarele şcolilor de stewardese, care oferă poveşti de succes, cursuri de tips & triks şi te pregătesc în detaliu pentru marele interviu. Iar cererea foarte mare le-a propulsat spre un succes neaşteptat şi, în scurt timp, le-a transformat proiectul într-o afacere.

    „La doar câteva ore de la emiterea comunicatului de presă de lansare a site-ului, o companie aeriană ne-a contactat pentru o ofertă de publicitate. A fost primul contract semnat de «Vreau să fiu stewardesă» şi cel mai bun push pe care puteam să îl primim în prima zi de viaţă a proiectului”, spune Anca Dumitrescu, (28 de ani), fondatoare, alături de Georgiana Ene, a proiectului „Vreau să fiu stewardesă”, un promotor al acestei nişe. Asta se întâmpla în urmă cu trei ani, când în România era dificil să găseşti informaţii online pentru acest domeniu şi, mai ales, sfaturi de la profesionişti. „Ca multe idei bune, «Vreau să fiu stewardesă» a apărut la o cafea, în iunie 2013”, spune Anca Dumitrescu, cofondatoare a siteului menţionat. „Începusem o serie de proiecte comune alături de Georgiana şi eram în căutarea unei idei noi”, completează ea.

    Investiţia iniţială a constat în achiziţionarea unui domeniu web şi hostingul pentru un an, în valoare de 50 de euro, „dacă vorbim strict de bani. La ei se adaugă luni întregi de muncă, nopţi nedormite şi o dorinţă enormă de a face lucrurile cât mai bine”, spune Anca Dumitrescu. Din iunie până în septembrie 2013 cele două au lucrat la website şi l-au creat împreună de la zero. „Georgiana s-a ocupat de partea tehnică, iar eu de partea de conţinut. Ne doream ca în momentul lansării lui, website-ul să conţină deja o serie de articole utile şi interviuri cu stewardese de carieră”, spune antreprenoarea. Astfel, pe 27 septembrie 2013, „Vreau să fiu stewardesă” s-a lansat oficial, a devenit online. Pentru cele două, proiectul a devenit un job full-time, la care lucrează uneori până şi 10 ore pe zi. „Muncim de multe ori de luni până luni, căci majoritatea weekendurilor avem cursuri, iar lunea ne găseşte din nou la treabă”, spune cofondatoarea.

    Deşi au început şi au continuat singure o perioadă, astăzi au ajuns la o echipă de 7 oameni, „unde fiecare ştie foarte clar ce are de făcut”. „Ne alegem cu foarte mare grijă trainerii, căci ne interesează foarte mult ca experienţa de învăţare a cursanţilor noştri să fie una specială – ei nu vin acolo la un curs scorţos, ci pentru că am devenit reunoscuţi pentru atmosfera caldă de la cursuri şi pentru sistemul informal de predare, axat foarte mult pe practică, jocuri şi tehnici de dezvoltare personală”, spune Anca.  Structura cursurilor s-a diversificat, între timp, ca urmare a nevoilor de pregătire ale cursanţilor. „Avem un curs pregătitor de 4 zile, 8-10 ore zilnic, pe care îl organizăm de 6 ori pe an, cursul «English for future Cabin Crew» – menit să îi ajute pe cursanţi să îşi îmbunătăţească nivelul de limba engleză pentru interviu şi cursurile punctuale de o zi, în care exersăm probele de la un interviu cu o companie aeriană anume, un curs similar unei recapitulări înainte de recrutare”, spune Anca Dumitrescu.

    Tarifele încep la 80 de euro şi ajung la 270 de euro pentru un curs complet de 4 zile. Sesiunile sunt organizate lunar, atât în Bucureşti, cât şi în ţară, în oraşe precum Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi, iar din iulie proiectul se va extinde şi în afara ţării, în Italia. Printre planurile sale se numără  o extindere regională etapizată, având ca obiectiv să devină principalul furnizor de cursuri de pregătire pentru viitorii însoţitori de bord în Europa Centrală şi de Est.

    Tot în 2013, la finalul anului, şi-a făcut apariţia un alt site dedicat celor pentru care „zborul e un miraj”, după cum afirmă Cristina Toader. Jurnalistă de meserie, tânăra a fost cuprinsă de microbul aviaţiei, şi o bună perioadă din viaţa sa, mai exact 3.500 de ore, a zburat cu echipajele companiilor Wizz Air sau Emirates. Dorul de ţară a determinat-o să se întoarcă acasă, iar curiozitatea cunoscuţilor despre meseria de stewardesă a convins-o să lanseze, pentru început, blogul „Cum ajungi stewardesă”. „Cursurile au venit după doar trei luni de la lansare, ca o prelungire a blogului, fiindcă întotdeauna contactul direct şi sfaturile personalizate sunt mult mai utile decât articolele generale”, afirmă fosta stewardesă. Spre diferenţă de proiectul menţionat mai sus, unde fondatoarele îşi dedică tot timpul businessului, Cristina Toader ţine să menţioneze că „motivaţia noastră nu a fost una financiară, pentru că toţi cei implicaţi în acest proiect au, full-time, alte joburi: eu lucrez în media, graficianul la fel, colegii traineri zboară în continuare. Motivaţia noastră a fost bucuria celor pe care îi ajutăm să ajungă acolo unde îşi doresc”.

    Totuşi, proiectul a devenit afacere în scurt timp. Dacă în aprilie 2014 a fost lansat site-ul, în iunie acelaşi an echipa „Cum ajungi stewardesă” a adunat peste 40 de persoane dornice să ajungă însoţitori de bord la prima conferinţă organziată. În 2014 au fost organziate 4 cursuri de pregătire, iar businessul nu a crescut spectaculos, însă următorii 2 ani au adus mult mai multe satisfacţii, spune Cristina Toader: „Doar în ultimele 9 luni am organizat 8 cursuri de pregătire pentru Emirates şi Wizz Air, în care am pregătit aproximativ 100 de persoane”. Investiţia iniţială a fost „de câteva sute de euro”, bani investiţi în cumpărarea domeniului pentru site. Odată cu organziarea cursurilor şi conferinţelor, au crescut şi costurile, însă s-au finanţat 100% din plăţile făcute de participanţi. Explicaţia e simplă, spune Cristina Toader: „Subiectul stewardese vinde foarte bine”. Investiţia principală este, însă, în contul de Facebook, ce creşte constant, cu circa 40.000 de followeri.

  • Acest elefant a cerut singur ajutorul oamenilor după ce a fost împuşcat de braconieri

    Un elefant mascul, acum cunoscut sub numele de ”Ben”, a ajuns să ceară ajutorul oamenilor după ce a fost rănit de braconieri.

    Elefantul suferea şi avea o rană infectată pe umăr. El a fost observat şchiopătând în apropierea caselor celor angajaţi la Bumi Hills Safari Lodge, în Zimbabwe. Animalul a urcat un deal până a ajuns aproape de casele personalului, aparent, să caute ajutor şi un loc pentru refugiu.

    Vezi aici ce s-a întâmplat după ce elefantul a cerut ajutor oamenilor! ”Sunt mult mai deştepţi decât suntem obişnuiţi să credem” – FOTO

  • EMINESCU: „Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi”

    EMINESCU: „Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”

    Mare adevăr spune Eminescu! Şi când te gândeşti că justiţia de azi tratează greşelile politicieilor ca pe ale oricui; ba, mai mult, politicienii corupţi, care devalizează zeci sau sute de milioane de euro, care trădează interesele României, primesc adeseori pedepse mai mici decât un om simplu care, de foame, a furat un sac de cartofi…

    Bandiţii din Parlament au lucrat de 26 de ani la îndulcirea legilor legate de corupţie, tocmai pentru a-i proteja în cazul în care ar fi prinşi. Până la urmă, partidele politice nu sunt decât nişte găşti de interese, nişte caracatiţe în continuă expansiune care niciodată nu vor face cu adevărat ceea ce trebuie pentru binele comun.

    În consecinţă, partidele politice trebuie să dispară de pe scena vieţii publice. Avem nevoie de un alt sistem social în care partidele să nu mai aibă niciun rol!

    Vor îmbrăţişa oamenii, însă, o altă cale?

    Lumea este în fierbere. Oamenii caută ceva nou. Frământările de astăzi vor naşte, până la urmă, o nouă viziune asupra lumii, asupra vieţii.  Dar nu se va putea trece mai departe fără convulsii sociale majore. În opinia mea, suntem la începutul lor şi peste puţin timp le vom simţi cu toţii. Ceea ce avem acum nu poate să mai reziste, se va prăbuşi, iar în locul acestui sistem va trebui să punem altceva.

    Tu ce ţi-ai dori? Cum ar arăta Lumea Nouă în viziunea ta?

    Citii mai multe pe www.cunoastelumea.ro

     

  • Carte: Dragostea modernă

    Cineva remarca, înţelept, că în general jurnaliştii ar fi vrut să fie scriitori şi fotografii ar fi vrut să fie cineaşti, iar în cazul lui Aziz Ansari comicul ar fi vrut să fie analist de date. Aceasta poate fi una dintre explicaţiile faptului că un comic de stand-up, cu peste 5 milioane de fani pe Twitter şi care joacă la Madison Square Garden cu casa închisă, se aliază cu un profesor de sociologie, Eric Klineberg, şi scrie o carte despre amor în vremea tehnologiei.

    Cei doi au elaborat un proiect amplu de cercetare, au luat sute de interviuri şi au participat la focus grupuri în mai toate colţurile lumii. Ca un bun comic ce este, Ansari îşi abordează cititorul într-un mod franc – „La dracu’, mersi că mi-ai cumpărat cartea. Banii sunt AI MEI acum. Dar am muncit din greu la carte şi cred că o să îţi placă“, iar la final va exclama: „Ei bine, GATA, am terminat naibii cu cartea! Grozav!“. Între cele două strigăte, comicul stabileşte câteva dintre regulile care stau la baza relaţiilor moderne, de exemplu aceea că unii au o relaţie mult mai strânsă cu smartphone-ul personal decât cu partenerul de viaţă. Iar relativa anonimitate formată din nickname-uri, emoticoane sau avatare iscă, plastic vorbind, monştri: de exemplu numărul uluitor de nătărăi care scriu „mesăjele“, folosesc o grămadă de „hahaha“-uri, asta când nu sunt de-a dreptul agresivi din punct de vedere sexual. Oamenii au două euri, cel real şi cel virtual, conchide, serios, comicul. Sau lipsa de originalitate, de personalitate: luat singur, un mesaj „Bună!“ poate părea inofensiv, dar dacă cinci ecrane de telefon se vor umple de „Bună“, „Bunăă“, „Hei“, „Bună, ce mai faci?“, „Hei“ şi tot aşa vei începe să judeci altfel specia umană. Pe alte meleaguri povestea capătă accente dramatice, de exemplu faptul că tinerii japonezi se dovedesc din ce în ce mai mult neinteresaţi de relaţii, de orice tip ar fi ele, punând guvernul în postura de a finanţa programe care să-i ajute pe oameni să îşi găsească perechea sau să trimită tinerelor cupluri bani şi cadouri.

    Dar, dincolo de neajunsuri, de mutaţii, de euri virtuale şi de euri reale, de mesaje tembele şi de potriviri pe Tinder, trebuie reţinută ideea de bază că, „indiferent de cât de multe opţuni vedem pe un ecran, ar trebui să nu uităm că în spatele lor sunt persoane reale şi că e de preferat să petrecem timp de calitate cu oameni reali şi nu cu telefoanele sau laptopurile noastre, încercând să vedem dacă e cineva acolo“. Comicul dixit, şi nu pot decât să îl aprob. De citit musai, ca să înţelegem cum este lumea şi cum ar trebui să fie de fapt.

  • Avertisment alarmant: Până în 2030, oamenii nu vor mai întreţine relaţii intime. Motivul este uluitor

    Oamenii întreţin din ce în ce mai puţine relaţii intime.

    Potrivit profesorului de la Cambridge, David Spiegelhalter, cuplurile active din punct de vedere sexual, cu vârste cuprinse între 16 şi 64 de ani, făceau, în medie, sex de 5 ori pe lună în 1990. Frecvenţa a scăzut la patru contacte sexuale pe lună în 2000 şi la 3 în 2010.

    David Spiegelhalter, statistician şi autor al cărţii „Sex By Numbers”, estimează că, „dacă acest ritm se menţine, până în 2030 oamenii nu vor mai face sex deloc”.

    Vezi aici motivul uluiitor pentru care oamenii nu mai  întreţin relaţii intime!

  • Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ar falsifica cineva sucul de roşii?

    Din 2011, Interpol şi Europol şi-au coordonat investigaţiile în cazuri de fraudă alimentară sub titlul operaţional Opson, cuvânt care în greacă înseamnă mâncare. În operaţiunea Opson I au fost implicate 11 ţări; acum sunt 47.

    Chris Vansteenkiste, managerul de proiect al echipei de la Europol care se ocupă cu cazurile de contrafacere, spune: „În fiecare an devine mai mare, se întinde ca o pată de ulei”. Opson V îşi va prezenta descoperirile în următoarele săptămâni: cazuri anterioare au găsit o gamă variată de activităţi de contrabandă, de la băuturi spirtoase contrafăcute în Derbyshire, Marea Britanie, la o fabrică din Abrezzo, Italia, unde brânză est-europeană era tratată chimic pentru a imita mozzarella proaspătă.

    „În trecut, aveam şampanie falsă, vodcă şi whisky Johnnie Walker false. Ce vedem acum sunt bunuri destinate consumului de zi cu zi, produse precum suc de roşii şi suc de portocale. Nu te-ai aştepta ca un produs ieftin precum sucul de roşii să fie contrafăcut – pentru numele lui Dumnezeu, de ce l-ar falsifica?

    Răspunsul e simplu, oamenii nu s-ar aştepta să fie suc fals, iar profitul este foarte mic, dar oamenii consumă mai mult suc de roşii decât şampanie.“  Sucul de tomate este de obicei contrafăcut prin diluarea unei mărci faimoase cu un produs mai ieftin. Şi ciocolata şi cafeaua sunt ispititoare pentru falsificatori. Acest gen de fraudă este periculos mai ales pentru companiile care şi-au construit un nume. Ca reacţie la scandalul cărnii de cal, PwC, una din marile firme de consultanţă, a introdus servicii specializate pe lanţul de aprovizionare alimentar şi estimează comerţul global cu bunuri alimentare contrafăcute la 40 de miliarde de dolari pe an.

  • Primul om din lume care va primi 1.250 de dolari pe lună pentru a nu face nimic

    Pentru următoarele 12 luni, un bărbat pe nume Edwin din Sarasota, Florida, va primi 1.250 de dolari pe lună fără a fi nevoit să facă ceva în schimbul banilor.

    El a câştigat la sfârşitul lunii mai 15.000 de euro în cadrul unei loterii organizate de un ONG din San Francisco. Evenimentul face parte dintr-un experiment social, cu scopul de a observa cum se descurcă oameni din diferite părţi ale lumii cu un venit minim asigurat.

    La loterie au participat 3.128 de persoane din zeci de state, iar banii oferiţi au fost strânşi printr-o campanie pornită în luna ianuarie pe site-ul de crowdfunding Indiegogo.

    “Priviţi-l ca pe un bonus pe care Edwin l-a primit”, a explicat Cameron Ottens, unul dintre cofondatorii ONG-ului My Basic Income. “El nu trebuie să facă nimic pentru aceşti bani, dar avem speranţa că va deveni şi el un activist în cadrul organizaţiei noastre.”

    Un alt “job” de vis a fost oferit în urmă cu doi ani de Jauntaroo, un website de turism. Aceştia au lansat un concurs care a avut ca premiu job-ul de vis: explorator-şef al lumii.

    Inspiraţi de statul Queensland, care în 2009 a lansat o campanie de promovare care a implicat angajarea unui administrator de insulă, cei la Jauntaroo au anunţat că doresc să angajeze un “explorator-şef al lumii”. Postul presupune vizitarea a peste 50 de ţări şi este plătit cu 100.000 de dolari pe ani, notează CNTraveler.com.

    Din miile de candidaţi care s-au înscris, marele norocos a fost un australian de 27 de ani, Tyson Mayr. Acesta a fost declarat câştigător în urma finalei de la Abu Dhabi. Călătoria sa va începe în luna martie, iar printre locurile pe care urmează să le viziteze se numără insulele Maldive, Santa Lucia sau capitale europene precum Berlin şi Paris.

    Mayr este deja un turist experimentat – a vizitat 54 de state până acum şi a desfăşurat activităţi caritabile în Uganda şi în alte state din Africa.