BusinessMagazin

Tag: usl

  • Strategia politică a puterii: Pe ei, pe şeful lor!

    Această insistenţă întreţine, pe de o parte, un şah permanent la preşedinte, ale cărui mişcări sunt supravegheate cu grijă spre a se detecta orice posibil motiv de suspendare (de unde şi reticenţa inedită a lui Traian Băsescu de a intra în conflict deschis cu guvernul ori, la reuniunea NATO de la Chicago, cu ministrul Andrei Marga), iar pe de altă parte o efervescenţă legislativă şi procedurală canalizată exclusiv spre limitarea puterilor prezidenţiale şi a puterii tuturor instituţiilor susţinute de Băsescu şi PDL.

    Ignorând complet nevoia de stabilitate politică în plină extindere a crizei din Europa, ba Dan Voiculescu de la PC, ba Radu Câmpeanu de la PNL încearcă să-l preseze pe premierul Victor Ponta să decidă acum suspendarea preşedintelui; gurul PSD Viorel Hrebenciuc propune decalarea prin OUG a alegerilor, care să aibă loc în octombrie; senatorul PSD Georgică Severin şi deputatul PNL Cornel Pieptea iniţiază o lege care facilitează demiterea preşedintelui prin referendum şi scoate deciziile Parlamentului de sub controlul CCR; fruntaşul PNL Dan Mihalache promite “corecţii” în activitatea DNA şi a ANI.

    Pandantul ofensivei anti-prezidenţiale este ofensiva anti-PDL, cu o lege a votului uninominal majoritar într-un singur tur care a trecut de Cameră şi care depinde numai de semnătura aceluiaşi Traian Băsescu spre a căpăta efect la alegerile din toamnă.

  • România care se scaldă în bani

    De la bun început trebuie să ignorăm vacarmul politic care însoţeşte în această perioadă deciziile de politică economică. Desigur, guvernul PDL şi-a declarat intenţia de a restitui eşalonat salariile tăiate şi pensiile taxate de CASS, dar acum, din opoziţie, acuză USL fie de populism pentru că face ea aceste restituiri, fie de incompetenţă tocmai pentru că le face eşalonat. De partea cealaltă, USL a acuzat permanent PDL că subordonează ţara dictatului FMI şi că vinde bogăţiile ţării, dar acum, venită la guvernare, a renunţat la critici şi continuă programul cu FMI, cu tot cu privatizările şi constrângerile bugetare aferente.

    În realitate, consensul de idei între foştii şi actualii guvernanţi, în frunte cu preşedintele ţării, este remarcabil în această perioadă, din trei raţiuni clare: apropierea alegerilor, cadrul bugetar fixat de UE şi FMI şi necesitatea de a găsi nişte pârghii noi de a stimula economia, atâta vreme cât nici investiţiile străine, nici exporturile nu au pentru moment suficientă forţă ca motoare esenţiale de creştere. La acestea se adaugă pericolul de fugă a capitalurilor în contextul crizei din zona euro, reflectat direct în deprecierea leului. (Despre acest pericol, guvernatorul Mugur Isărescu a vorbit săptămâna trecută, explicând că acum situaţia este exact inversă decât cea din primăvara trecută, când capitalurile speculative începuseră să revină în Europa de Est, iar BNR era preocupată să evite o eventuală apreciere prea mare a leului. Explicaţia n-a împiedicat, din nefericire, proliferarea teoriilor furioase ale conspiraţiei, care îi atribuie BNR şi lui Isărescu deprecierea leului, fie cu scopul ocult de a sabota guvernarea USL, fie dimpotrivă, cu scopul de a susţine politica USL, încurajând o creştere economică inflaţionistă doar pentru ca în scripte cifrele despre PIB şi deficit să arate bine.)

    Care ar fi motivele de îngrijorare de pe urma restituirilor şi a “reîntregirilor”? Niciunul, ne asigură autorităţile. Majorarea salariilor din sectorul public cu 8% de la 1 iunie (restul “reîntregirii” urmând să aibă loc în exerciţiul bugetar următor) nu modifică ţinta de inflaţie, urmând să aibă un impact marginal, de 0,2-0,3% asupra inflaţiei, estimează guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Dacă la salariile mărite se adaugă restituirea în etape a sumelor din pensiile de peste 740 de lei taxate de CASS, deficitul bugetar creşte doar de la 1,9% la 2,2% din PIB (numerar), ceea ce asigură încadrarea în plafonul “european” de 3% din PIB, afirmă şeful misiunii FMI, Jeffrey Franks. La rândul său, preşedintele Traian Băsescu a insistat că mărirea de salarii “nu produce niciun fel de deficit structural crescut la fondul de sănătate şi la fondul de pensii, ci dimpotrivă, reduce deficitul la fondul de pensii, ca urmare a aplicării CAS la o sumă mai mare pentru fiecare salariat bugetar”. Ministrul de finanţe Florin Georgescu a asigurat că programul de privatizări asumat cu FMI va continua şi că în acest an nu se va mai schimba nimic în politica fiscală, nu va creşte şi nu va scădea niciun impozit sau taxă.

    Atât temeiul, cât şi efectele benefice scontate ale eliberării de bani în plus de la buget pentru consum rămân discutabile. Raportul BNR asupra inflaţiei în primul trimestru, publicat săptămâna trecută, precizează limpede că “este posibil ca temperarea creşterii anuale a câştigurilor salariale să fi avut un efect limitativ asupra cererii de consum, însă, din perspectiva costurilor unitare cu forţa de muncă, evoluţia a fost insuficientă pentru restabilirea corelaţiei cu productivitatea muncii” (în traducere, faptul că salariile au crescut mai încet poate să fi frânat cererea de consum, însă productivitatea a rămas tot în urma costului cu forţa de muncă). Cât despre efecte, chiar cu o creştere a salariilor cu 15-16% în vară (adică aşa cum prevedea de curând preşedintele Băsescu), impactul potenţial ar fi fost limitat, cel mai probabil, la o creştere de 0,4% a consumului şi de 0,3% a PIB, conform calculelor prezentate de Dan Bucşa, economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank. Atunci de ce toţi guvernanţii insistă atât de mult asupra acestei măsuri?

    “Efectul psihologic va fi de creştere a încrederii populaţiei, stimulând comerţul cu amănuntul. Rămâne de văzut dacă această creştere a optimismului va ajuta construcţiile de locuinţe să compenseze încetinirea probabilă a lucrărilor de infrastructură”, comentează Dan Bucşa. Adică ar fi vorba de ceea ce ministrul Florin Georgescu definea drept o viziune care “nu e socialistă, comunistă sau populistă, ci propune un echilibru, un ‘trade-off’ între eficienţă şi echitate care să fie viabil pentru toată lumea”, pentru că “atunci când drepturile individului la o viaţă decentă sunt afectate, e afectată şi baza democraţiei”. De aceea, explica Georgescu, înseşi organismele financiare internaţionale, inclusiv FMI, “promovează coeziunea socială şi o creştere economică incluzivă, pentru că altfel aţi văzut ce se întâmplă, oamenii umplu străzile”. Ministrul făcea aluzie de fapt la o carte din 1975 a economistului american Arthur Okun care spunea că presiunea pieţei poate duce la excluziune socială pentru grupurile care nu-şi mai pot asigura din muncă un standard minim de viaţă, ceea ce pune problema unui compromis între eficienţă şi echitate, între principiile economice ale capitalismului şi principiile politice ale democraţiei.

    Or, într-o astfel de viziune, chiar un plus de venituri simbolic sau o repartizare mai echitabilă a austerităţii (de genul impozitului progresiv în locul cotei unice, despre care la noi inclusiv Consiliul Fiscal a conchis că şi-a epuizat deja virtuţile de stimulare a fiscalizării economiei gri) pot scădea tensiunile sociale şi pot ridica moralul unor cetăţeni descurajaţi să mai consume şi demotivaţi să muncească. Iar cu aceasta ne întoarcem la consensul de care spuneam mai sus, patronat de FMI şi de Comisia Europeană de la Bruxelles, de unde comisarul Olli Rehn prezice că România va avea anul acesta o creştere de 1,4% (sub estimarea de 1,6% din februarie), “susţinută în principal de cererea internă”. Acest consens nu numai că nu va fi afectat în perioada de până la alegeri, dar are chiar şanse să se consolideze (încă o dată, în ciuda războaielor verbale între actorii politici), pe măsură ce la nivelul UE câştigă teren abordarea axată pe măsuri de stimulare a creşterii, în loc de măsuri de amplificare a austerităţii. Este vorba de un pariu, de un experiment uriaş, al cărui rezultat o să-l vedem. Dar, în tot cazul, e bine să ştim de unde vine şi cum stau lucrurile.

  • Cum vrea USL să închidă gura opoziţiei în Parlament

    Proiectul, iniţiat de Victor Ponta şi Crin Antonescu spre a maximiza automat scorul USL în dauna PDL, a fost prezentat cu justificarea că aşa s-ar stopa ascensiunea unor “mişcări politice populiste” (etichetă cu care ar putea fi identificate PP-DD, PNG sau PRM la alegerile din toamnă).

    Acest pericol potenţial nu înlătură dezavantajul nereprezentării unei părţi considerabile din alegătorii actualelor partide, nemaivorbind de cei ce optează pentru partide noi sau candidaţi independenţi. Votul decisiv în chestiune îl va avea Camera Deputaţilor. Liderul PNL, Crin Antonescu, a promis că la votul din Cameră va propune eliminarea pragului electoral, după modelul Marii Britanii, spre a creşte şansele independenţilor şi ale partidelor mici, însă lipsa de reprezentare a unei părţi a cetăţenilor în Parlament rămâne, ţinând cont că existenţa unui singur tur creşte puternic importanţa votului util (dat pentru candidaţii cu cele mai mari şanse),

    Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Asociaţiei Pro Democraţia şi alte organizaţii neguvernamentale au adresat o scrisoare deschisă preşedinţilor PDL, PSD, PNL şi UDMR, în care cer stoparea demersului de trecere la votul uninominal majoritar cu un singur tur, având în vedere “efectele negative deosebite pe care acest sistem le-ar putea produce asupra pluralismului politic în România şi, implicit, asupra evoluţiei sistemului politic românesc”.

    ONG-urile au făcut o modelare a efectelor acestui sistem pe situaţia alegerilor din 2008, luând în considerare pentru fiecare partid politic numărul de colegii uninominale în care candidaţii săi au ocupat primul loc. Rezultatul modelării arată că PDL, care în 2008 a obţinut 32,36% din voturi, ar fi primit în noul sistem 42,09% din mandatele din Camera Deputaţilor, după numărul de colegii în care candidaţii săi s-au situat pe primul loc, faţă de 36,39, cât a primit de fapt. PSD, cu 33,10% din voturi obţinute, ar fi primit 37,65% din mandate, faţă de 36,07% cât a primit. PNL, cu 18,57% din voturi, ar fi primit 11,70% din mandate, aproape jumătate din câte a primit de fapt – 20,56%, iar UDMR, cu 6,17% din voturi, ar fi avut un mandat în plus faţă de cât are – performanţă datorată faptului că s-a clasat pe primul loc, cu procente în jur de 30%, în multe colegii uninominale din vestul ţării.

    În afară de ceea ce s-ar fi întâmplat la nivel naţional, ONG-urile arată efectul noului sistem asupra reprezentării alegătorilor din diferite judeţe. Spre exemplu, în judeţul Arad, cu 52,06% din voturi obţinute, PDL ar fi câştigat toate cele şapte mandate (pentru că, în toate cele şapte colegii, candidaţii săi s-au situat pe primul loc); în judeţul Argeş, cu doar 45,39% din voturi, PSD Ă PC ar fi câştigat opt mandate din nouă; în judeţul Satu Mare, cu doar 36,05% din voturi, UDMR ar fi câştigat patru mandate din cinci.

  • De la gloanţe la bombiţe. La guvern nou, strategii noi de război

    Noua opoziţie şi susţinătorii ei n-au rămas însă datori la capitolul prost-gust. Sebastian Lăzăroiu a sugerat pe Facebook că Andrei Marga a fost turnător – fitil al unei bombe anume gândite să explodeze abia după învestirea guvernului. Au urmat sugestiile din presă despre o catastrofă diplomatică din cauza respingerii planurilor UDMR pentru UMF Tg. Mureş, despre prezumată intenţie a USL de a rupe acordul cu FMI sau despre un pact de neagresiune secret în care preşedintele Băsescu scapă de suspendare în schimbul includerii în guvernul USL a lui Ioan Rus, peste capul baronilor regăţeni ai PSD.

    Una peste alta, aşadar, dacă PDL a început prin a afirma că “nu se teme de gloanţe” (cum zicea Ioan Oltean, făcând aluzie la spusa lui Victor Ponta că pe liderii pedelişti “nici dacă-i împuşti nu e suficient”), iată-l acum ripostând el însuşi cu bombiţe contra USL – sau cum spunea un comentator pe un blog al dreptei, “cu o mobilizare serioasă la vot, cu tactici murdare sau nu, duşmanul trebuie oprit pe toată linia frontului” (duşmanul = USL). Partea proastă e că din concursul de zvonuri şi bombiţe nu câştigă nimeni: nici opoziţia, nici puterea şi cu atât mai puţin ţara, cu priorităţile ei atât de puţin spectaculoase pe lângă distracţiile grosolane din politică.

  • Goliciunea împăratului Traian şi salata românească. Perlele politice ale săptămânii

    “Ia uite ce salată mare, frumoasă, românească. Uite-o! Proaspătă! Aia olandeză e deja veştejită, spre deosebire de a noastră” – preşedintele Traian Băsescu către ziarişti, la ieşirea dintr-un hipermarket

    “Doi prorectori conduc lumea: Putin şi Ratzinger” – Andrei Marga, ministrul de externe

    “Cu acest nume nu-mi este ruşine după 12 ani de administraţie onestă şi cinstită. Cu acest nume nu trebuie să ne fie nimănui ruşine! Staţi cu fruntea sus şi fiţi ungurenii mei!” – ex-premierul Mihai Răzvan Ungureanu către democrat-liberali

    “Uite Popa, nu e Popa, cumpăr loc în Europa. Frunză verde-ales local, m-am făcut şi liberal” – Traian Ungureanu, europarlamentar PDL, ironizându-i pe foştii pedelişti Sorin Frunzăverde şi Mihaela Popa, plecaţi la USL

    “Are şi Sorin Oprescu un proiect gândit, realizat şi inaugurat de el: este împăratul Traian de la Muzeul Naţional de Istorie. Dar împăratul este gol ca şi primarul şi atunci avem noi obligaţia să câştigăm Bucureştiul” – Adriean Videanu, fruntaş PDL

    “Cunoscându-i pe băieţii din PSD, pot să spun că se mişcă încet, dar se mişcă asemenea unor tauri. Cei din PDL sunt ca niste coioţi, care aşteaptă să înghită câte un taur” – Sorin Oprescu, primarul Capitalei

    “Vreau să vă asigur că vom trece şi prin zid pentru adoptarea acestei taxe” – Gabriel Oprea, liderul UNPR, despre taxa pe averile mari, unul dintre punctele protocolului de colaborare USL-UNPR

    “I-am spus şi lui, dacă te întâlneşti cu un băiat la o cola şi vine cineva şi te întreabă dacă crezi că o să te măriţi cu el, răspunsul va fi nu ştiu. Poate va fi o căsnicie lungă şi frumoasă şi cu mulţi copii, poate că va fi o nepotrivire de caracter, aşa că nu ştim” – Radu Berceanu, fruntaş PDL, despre relaţia PDL cu Mihai-Răzvan Ungureanu

    “Când bocitoarele USL ne plângeau de milă pe la televizor, 10.000 de pedelişti sărbătoresc intrare în luptă. Sala asta arată astăzi că partidul are într-adevăr nouă vieţi” – Elena Udrea, vicepreşedinte PDL

  • Borcanul cu miere de la buget

    Că FMI ar fi urmat să aprobe oricum majorarea salariilor pentru bugetari astfel încât să fie readuse la nivelul din 2010 părea destul de limpede pentru analiştii financiari care, înainte de moţiunea de cenzură, prevedeau că guvernul Ungureanu va anunţa după încheierea misiunii FMI-CE-BM nişte măsuri de relaxare fiscală. Părea că e în cărţi chiar şi o reducere a CAS, dacă guvernul ar fi dovedit că poate compensa cu o colectare mai bună de venituri la buget ori cu tăieri suplimentare de cheltuieli.

    Motivaţia era în regulă: stimularea cererii interne – pârghia de bază pe care se poate miza într-o perioadă de recesiune în zona euro – şi reducerea poverii fiscale pentru companii. Cât despre condiţia de a nu depăşi limita de deficit bugetar de 3% din PIB, valabilă la nivel european, trebuie amintit că ţinta de 1,9-2,1% din PIB asumată de cabinetul Boc fusese oricum calificată de FMI drept “ambiţioasă” (adică greu realizabilă) în rapoartele din martie şi aprilie, iar analiştii băncilor luaseră deja în calcul o uşoară depăşire a ei către 2,5% din PIB (UniCredit) sau chiar 3,4% (BCR), previzibilă în context electoral.

    Noul cabinet Ponta a preluat din mers misiunea “reîntregirii” salariilor, completată de restituirea CASS percepute din eroare pentru pensiile mai mari de 740 de lei – o altă măsură avută în vedere de fostul guvern. După estimarea fostului ministru de finanţe Bogdan Drăgoi, toate acestea ar fi însemnat un efort bugetar de 1,5-2 mld. lei (salariile) plus 650 mil. lei (pensiile, numai pentru CASS plătită în acest an), în timp ce despre reducerea CAS, cu un cost estimat la 2,3 mld. lei, n-a mai vorbit nimeni, mai ales după ce guvernatorul Mugur Isărescu a declarat că nu e fezabilă, inclusiv pentru că ar presupune pregătiri ce ar duce la depăşirea limitei legale de 6 luni înainte de alegeri în care nu se pot schimba politicile fiscale. Dacă adăugăm efectul întoarcerii la stat prin impozite a unei părţi din salariile şi pensiile “reîntregite” şi continuarea disciplinei fiscale (un angajat nou la fiecare 7 ieşiţi din sistemul bugetar, programul de creştere a eficienţei ANAF cu asistenţa Băncii Mondiale, reforma companiilor de stat şi reconsiderarea programului de investiţii ale MDRT), momentul ar putea fi depăşit relativ onorabil.

    Problema e însă contextul creat de ambiţiile particulare ale partidelor care compun sau susţin guvernul. PC a cerut reducerea TVA la 9% pentru produsele de panificaţie din septembrie, UNPR a cerut instituirea taxei de solidaritate pe averile foarte mari în actuala sesiune legislativă şi “măsuri privind creşterea salariilor, a pensiilor şi ridicarea nivelului de trai”, iar USL a enunţat deja ca obiectiv de guvernare “reanalizarea acordului tripartit privind evoluţia salariului minim brut pentru 2012- 2016”. Premierul Victor Ponta a promis că TVA redusă pentru produsele agricole se va regăsi “cel târziu” în proiectul bugetului pe 2013, ba a mai şi adăugat ironic că e normal ca Ministerul Finanţelor (adică ministrul Florin Georgescu, considerat unanim de către analişti o garanţie a prudenţei fiscale pentru noul guvern) să se opună la început, dar ulterior să accepte un calendar de aplicare.

    Aşa se explică de ce agenţia Fitch a afirmat că ratingul României ar fi afectat de “o deviere semnificativă de la programul de consolidare fiscală, prin politici populiste promovate înainte sau după alegeri”, unde anticipaţiile pentru perioada post-electorală contează chiar mai mult decât ceea ce se va întâmpla până atunci. Iar dacă la aceasta se adaugă presiunile intense ale PC pentru alegeri prezidenţiale anticipate, după ce şi aşa s-au schimbat două guverne în trei luni, nu miră pe nimeni nici deprecierea violentă a leului, de săptămâna trecută, nici accentuarea temerilor de inflaţie, fenomene care au oprit deja BNR din seria reducerilor de dobândă.

    “După tot ce s-a realizat până acum pentru restabilirea echilibrelor macroeconomice şi ducerea la bun sfârşit al acordurilor cu FMI şi UE, performanţe cu care puţine ţări se pot mândri, instabilitatea politică şi autosuficienţa sunt ultimul lucru de care România are nevoie. Încrederea investitorilor e greu de recâştigat şi încă şi mai greu de menţinut, mai ales când deja criza datoriilor se manifestă cu putere în Europa”, subliniază Lucian Anghel, economistul-şef al BCR. “România are încă multe de făcut pentru reforma sectorului public şi consolidarea fiscală, iar certurile constante şi retorica ieftină sunt de rău augur pentru viitorul ţării.”

  • Guvernul Ponta a obţinut învestitura în Parlament

    Pentru ca Guvernul să fie învestit erau necesare voturile favorabile a 231 de parlamentari.

    Componenţa guvernului Victor Ponta: Florin Georgescu – vicepremier şi ministru al Finanţelor, Daniel Chiţoiu – ministru al Economiei, Ioan Rus – ministru de Interne, Andrei Marga – ministru al Afacerilor Externe, Titus Corlăţean – ministru al Justiţiei, Corneliu Dobriţoiu – ministru al Apărării Naţionale, Leonard Orban – ministru al Afacerilor Europene, Mircea Diaconu – ministru al Culturii, Daniel Constantin – ministru al Agriculturii, Ovidiu Silaghi – ministru al Transporturilor, Eduard Hellvig – ministru al Dezvoltării Regionale, Dan Nica – ministru al Comunicaţiilor, Vasile Cepoi – ministru al Sănătăţii, Ioan Mang – ministru al Educaţiei, Rovana Plumb – ministru al Mediului, Mariana Câmpeanu – ministru al Muncii, Victor Paul Dobre – ministru delegat pentru Administraţie, Lucian Isar – ministru delegat pentru Mediul de Afaceri, Mircea Duşa – ministru pentru relaţia cu Parlamentul, Liviu Pop – ministru delegat pentru Dialog Social.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.

  • PDL după Ungureanu: pariul pe 2014

    Cum însă Traian Băsescu nu mai poate candida pentru un alt mandat, speranţa adepţilor PDL a rămas în M.R. Ungureanu, susţinut de o viitoare construcţie politică de dreapta, construcţie care are însă nevoie obligatoriu să se sprijine pe aparatul din teritoriu al PDL pentru a avea relevanţă.

    Ungureanu nu şi-a anunţat încă intenţiile, însă scenariile deja au apărut, de la o preluare de către ex-premier a şefiei unui PDL curăţat de traseişti şi până la fondarea unei noi formaţiuni care să fuzioneze ulterior cu acel PDL curăţat şi cu orice alte grupări de dreapta dispuse să i se alăture.

  • Jos Ungureanu! Jos Băsescu?

    De la 16 miniştri în cabinetele Tăriceanu şi Boc, cifra era prevăzută iniţial să urce la 21, dintre care patru miniştri delegaţi perfect inutili, cu atribuţii redundante sau absurde (pentru dialog social, relaţia cu IMM, relaţia cu Parlamentul şi relaţia cu societatea civilă), doi miniştri desemnaţi au în spate anchete penale, trei au fost declaraţi incompatibili de ANI, iar unii (Andrei Marga, Titus Corlăţean, Ovidiu Silaghi) au mai fost miniştri, într-adevăr, satisfăcând criteriul experienţei enunţat de premierul desemnat Victor Ponta, dar nu la ministerele unde au fost trimişi.

    Auspiciile proaste însoţesc şi din punct de vedere politic debutul noului guvern. Încă dinainte de confirmarea în Parlament, Dan Voiculescu, liderul de facto al PC, a început să traseze guvernării USL sarcina de a-l suspenda rapid pe preşedintele Traian Băsescu, idee în faţa căreia s-a arătat reticent până şi PNL, altminteri primul interesat să se elibereze locul la preşedinţie pentru Crin Antonescu.

    În acelaşi timp, UDMR, supărată că USL insistă cu suspendarea liniei de predare în maghiară la UMF Târgu-Mureş şi cu votul uninominal, a anunţat că vrea alegeri anticipate, alăturându-se PDL într-un vot negativ dat guvernului Ponta. Atât o suspendare a preşedintelui, cât şi un drum spre anticipate ar fi însă ultimul lucru de care societatea şi economia ar avea acum nevoie.

  • Negocierile s-au încheiat cu succes: FMI a acceptat creşterea salariilor bugetarilor

    “Practic, acordul este negociat şi încheiat cu succes. Ca efect al caracterului ferm al politicilor şi reformelor structurale, sectoriale cuprinse în acord s-au identificat sume suplimentare care au permis majorarea deficitului bugetar, respectând ţinta limită de 3% în relaţia cu Uniunea Europeană pentru acest an şi de asemenea respectând angajamentele faţă de Fondul Monetar Internaţional”, a spus Florin Georgescu, ministrul desemnat pentru Finanţe.

    Deficitul in numerar convenit anterior cu FMI era de 1,9% din PIB, iar ţinta stabilită după metodologia ESA solicitată de Comisia Europeană este de 3% din PIB.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.