După războiul din Iugoslavia din 1998, care ne-a deschis uşa către NATO şi Uniunea Europeană, cinic vorbind, războiul din Ucraina este o oportunitate geopolitică extraordinară pentru România.
Cred că suntem una dintre ţările care, cel puţin până acum, după doi ani de război, este pe plus din acest conflict care a trezit lumea occidentală din somnul ei burghez. La polul opus, Germania cred că este principala ţară occidentală care pierde din acest conflict.
Din punct de vedere macroeconomic, cu toate că suntem cu războiul la graniţă, economia României a ajuns la cel mai ridicat nivel din istorie.
– În cei doi ani de război, PIB-ul în valoare nominală a crescut cu 30% de la 1.187 de miliarde de lei la 1.550 de miliarde de lei anul trecut, ceea ce înseamnă că în euro a crescut de la 240 miliarde de euro la 320 miliarde de euro.
Acest rezultat este susţinut datorită stabilităţii extraordinare a cursului valutar leu/euro din ultimii doi ani de zile, cursul având o creştere de numai 0,6%. Această stabilitate a cursului valutar ne-a adus o îmbunătaţire statistică a indicatorilor României atunci când îi raportăm în euro.
– Creşterea preţurilor şi inflaţia au ajutat companiile, băncile, şi nu în ultimul rând, statul, care au avut cele mai bune rezultate din istorie în această perioadă de conflict.
Cifra de afaceri a tuturor companiile va depăşi 2.700- 2.800 miliarde de lei pe rezultatele din 2023, faţă de 2.400 de miliarde în 2022. Profitul net al companiilor se va duce spre 280 de miliarde de lei în 2023, faţă de 250 de miliarde de lei în 2022.
Băncile au raportat pentru anul trecut cel mai mare profit din istorie, 13,7 miliarde de lei, plus 34% faţă de 2022. Cu toate că este război, în ultimii doi ani s-au înregistrat destul de multe tranzacţii bancare care vor schimba peisajul bancar de la noi.
Garanţiile statului acordate băncilor, prin diverse programe guvernamentele, au susţinut băncile şi companiile să nu scadă, ci să crească în aceşti doi ani. Dacă nu ar fi fost războiul, UE nu ar fi permis aceste programe guvernamentele pentru credite, pentru dobânzi, pentru susţinerea unor sectoare economice.
– Salariul mediu a crescut în ultimii doi ani cu 30%, de la 3.879 de lei la 5.079 de lei în decembrie anul trecut, fiind pentru prima dată când salariul mediu depăşeşte 1.000 de euro net.
– Bursa de la Bucureşti a atins noi maxime istorice, creşterea din ultimii doi ani fiind de peste 40%. Cu toate că războiul din Ucraina este în plină defăşurare, anul trecut s-a realizat cea mai mare listare la Bursă, vânzarea unui pachet de acţiuni de la Hiroelectrica, cea mai valoroasă companie din România, care are o valoare de piaţă de 11 miliarde de euro. Listarea Hidroelectrica a fost una dintre cele mai mari listări din toată Europa anul trecut.
– Investiţiile publice, adică cele făcute din buget, au cel mai mare nivel din istorie: cine ar fi crezut, văzând tancurile ruseşti intrând în februarie 2022 în Ucraina, că regiunea Moldovei, de la noi, va beneficia de investiţii publice fără precedent, cu lucrări de infrastructură în autostrăzi şi drumuri fără precedent. Problema tuturor constructorilor, a drumarilor, este că nu au oameni suficienţi cu care să lucreze, deşi salariile ajung la 1.500-2.000 de euro net pe lună. Plus statul nu îşi plăteşte facturile la timp, ceea ce crează mari probleme companiilor de infrastructură.
Lucrările de infrastructură au susţinut creşterea economică din ultimii doi ani, reuşind să compenseze scăderea din industrie şi reducerea consumului.
– Numărul de angajaţi în economie a crescut la cel mai ridicat nivel din ultimii 24 de ani, numărul contractelor de muncă înregistrate la finalul anului trecut depăşind 6,725 milioane, în crestere cu aproape 1 milion faţă de acum un deceniu.
– Piaţa imobliară a rezistat asaltului războiului fără să înregistreze vreo scădere, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici nu a avut vreo creştere semnificativă de preţuri. Este adevărat că numarul tranzacţiilor a scăzut cu 30%, dar asta vine din creşterea dobânzilor şi, implicit, a ratelor.
– Creşterea salariilor cu 30% în lei, care pe fondul stabilităţii cursului valutar a însemnat o creşterea a salariilor în euro cu 30%, a făcut ca apartamentele să fie foarte ieftine dintr-o perspectivă a numaruli de ani necesari cu salariul mediu pentru a cumpăra un apartement cu 2 camere de 50 de mp şi cu 80.000 de euro. Acest raport este acum de 7 ani, în timp ce în 2008, pe vârful pieţei imobliare, acest raport era de 32 de ani.
– Pentru prima dată după 20 de ani, România înregistrează un plus demografic prin apariţia asiaticilor veniţi la muncă aici, dar şi prin apariţia ucrainenilor care au fugit din calea războiului. Nu ştiu unde am citit o statistică că sunt 20.000 de copii ucraineni care fac acum şcoală în România.
Dacă am fi avut niste politici mai inteligente am fi putut sa luăm mai mulţi ucraineni şi să îi determinăm să se stabilească în România. Când tragem linie poate vom rămâne cu 300.000-500.000 de ucraineni, spre deosebire de polonezi care au reuşit să convingă peste 2 milioane de ucraineni să vină să muncească şi să se stabiliască în Polonia.
Economia, business-ul, angajaţii au rezistat extrem de bine în cei doi ani de război, care vin în prelungirea celor doi ani de COVID. Pentru FMI, pentru Uniunea Europeană, pentru marii creditori financiari ai României, rezilienţa companiilor româneşti în aceste crize este remarcabilă.
Dincolo de economie, stabilitatea politică adusă de această rotativă la guvernare între PNL şi PSD, a fost una dintre cele mai bune soluţii pentru a asigura guvernarea în această perioadă de război, în condiţiile în care peste tot în lume sunt tensiuni politice, oameni ies în stradă, iar partidele extremiste câştigă teren.
La polul opus, dacă ar fi să mergem către punctele cu minus am putea nota:
– Dacă pentru companii, pentru busines, pentru stat, pentru bănci creşterea preţurilor, măsurată prin inflaţie, a fost bună pentru că au putut să raporteze cifre nominale în creştere, pentru populaţie inflaţia a tăiat din puterea de cumpărare în lei – în doi ani de război am avut o inflaţie cumulată de 23%. Dar creşterea salarială a fost de 30%, ceea ce a acoperit pe medie creşterea preţurilor, aducând şi un surplus.
– Creşterea inflaţiei a adus explozia dobânzilor care a mărit cu 60% ratele la creditele luate de populaţie şi companii. Această creştere a putut fi acoperită de clienţi, dar lumea a rămas cu sechele, considerând că această creşterea are la bază o conspiraţie bancară mondială şi naţională care să ia din banii oamenilor.
– Datoria publică (aici intră şi datoria externă a statului) a crescut cu 33% în cei doi ani de război, o creştere care greu poate fi suţinută în acelaşi ritm în următorii ani fără să intrăm în criză, cum a fost situaţia cu Grecia acum un deceniu. De la 577 miliarde de lei, datoria publică a crescut la 769 miliarde de lei – noimebrie 2023 ultimele date publice, această creştere fiind preţul pe care îl plătim, într-un fel sau altul, pentru această perioadă de război. Guvernul, indiferent de numele lui şi cine este la Palatul Victoria şi la Mininisterul Finanţelor, nu are niciun interes şi nici voinţa să restructureze bugetul şi administraţia publică, aşa că deficitele bugetare anuale sunt tot mai mari, fără perspectiva clară a unei reduceri pe termen scurt. Marcel Boloş, ministrul Finanţelor, spune că ne trebuie 7 ani pentru a reintra cu un deficit de sub 3% din PIB, faţă de 6% cât este acum.
– Pentru a acoperi creşterea deficitului bugetar şi datoria publică, guvernul Ciolacu, format din PSD şi PNL, a majorat taxele şi impozitele, a introdus taxe noi pentru companiile mari şi bănci, a eliminat anumite facilităţi fiscale pentru anumite categorii de angajati, etc. Problema este că aceste majorări fiscale nu se vor opri în 2024, ci vor continua în urmatorii ani, guvernul având nevoie de şi mai mulţi bani din sectorul privat pentru a acoperi găurile bugetare pe care le face adminsitraţia publică în fiecare an.
– Datoria externă a României, atât cea de stat, cât şi cea privată, a crescut cu 23% în doi ani, de la 136 de miiliarde de euro, la 168 miliarde de euro. În cadrul acestei datorii externe în valută, statul şi-a majorat datoria externă cu 31%, de la 58 de miliarde de euro la 76 de miliarde de euro.
– Problema este că va fi foarte greu de redus datoria publică şi datoria externă, având în vedere exuberanţa din economie şi din portofelele românilor. De obicei, deficitele şi datoriile se reduc când vine criza, iar crizele vin când sunt datoriile nesustenabile.
– Statul şi-a întărit poziţia în economie, iar administraţia publică a devenit şi mai fanariotă, fiind o frână, atât în cazul programelor europene, cât şi în cazul proiectelor de investiţii cu bani publici. Corupţia este în floare, pe piaţă sunt foarte mulţi bani negri, iar evaziunea fiscală este la cote maxime.
Dacă tragem linie după doi ani cu războiul la granită, nu aş putea spune că am pierdut, ci am câstigat, atât din punct de vedere economic, social, demografic, politic ca să nu mai vorbim din punct de vedere militar şi al securităţii.
Am intrat în al treilea an de razboi, oprirea ostilităţilor nu pare să fie la orizont, mai ales că ruşii au reintat în ofensiva după ce americanii nu au mai aprobat un nou pachet financiar pentru Ucraina, care înseamnă aprovizionarea cu arme.
Cred că nimeni nu ştie când se va termina războiul şi mai ales cum.
La noi, atâta timp cât economia creşte, cât salariile cresc, cât cursul valutar rămâne stabil, cât oamenii şi companiile pot să îşi plătească ratele la bancă, cât firmele nu fac restructurări majore, cât sunt bani pentru excursii în străinătate, totul e bine.
Repet, poate multe din aceste lucruri le-am fi avut şi dacă nu ar fi fost războiul din Ucraina, dar cred că o parte din ele au fost susţinute de apariţia acestui conflict armat.