Tag: telefon

  • Citez din mine

    „Când vorbesc cu cineva la telefon, cel mai rău mă supără dacă respectivul ţine aparatul pe speaker: mă simt captiv, într-o cutie mică, un pitic neputincios discutând cu un uriaş. Este numai un sentiment personal, nu ştiu dacă în vreun cod al manierelor e prins şi acest aspect, în fond e vorba de o facilitate tehnică pe care o poţi folosi, dar cheful de discuţie îmi dispare rapid şi folosesc primul motiv fezabil pentru a renunţa la conversaţie. În mintea mea miicimea pe care mi-o impune carcasa telefonului este transferată şi problemei mele, aceasta devenind brusc lipsită de importanţă dacă interlocutorul nu este suficient de captivat astfel încât să îşi ridice aparatul la ureche, pentru a mă auzi mai bine.

    În urmă cu vreo şapte luni de zile am iniţiat în revistă un demers care astăzi mi se pare similar chestiei cu telefonul pus pe speaker: o voce subţirică dintr-o cutiuţă aruncată pe un birou răvăşit. Este vorba de un apel către clasa politică, căreia îi ceream să nu rupă echilibrul economiei româneşti, şi enumeram inconsecvenţele primelor şase luni de guvernare în materie de economie.“


    „Când a început, săptămâna trecută, Marele Deranj Naţional Legat de Retragerea Trupelor din Irak primul lucru la care m-am gândit a fost episodul atacului cavaleriei uşoare. În cursul Marelui Deranj extrem de invocată a fost Imaginea României. Şi Angajamentele. Şi s-a spus că cât de mult se strică imaginea României.

    Eu cred că n-am stricat nimic, pentru că nu avem ce strica, nu poţi strica ceva ce nu există.
    Recapitulare: Atacul cavaleriei uşoare este un episod din Războiul Crimeei, în octombrie 1854. O sumă de comandanţi incompetenţi, un ordin greşit transmis şi greşit înţeles şi 670 de oameni au pornit la un galop nebun, o şarjă spre moarte, în bătaia tunurilor inamicului. Un atac ce adună la un loc eroism pur şi zădărnicie, cu totul un distilat fin de fire omenească cântat de lordul Tennyson într-un poem faimos.

    Uite tot aşa şi noi, de ceva vreme, tot galopăm la deal după cum ne ordonă unii sau alţii, urmând vreun ordin ce i se năzare unuia sau altuia. Şi aici nu mă pot abţine să nu-l citez pe Tennyson – «…Tunuri în stânga lor, Tunuri în dreapta lor, Tunuri în faţa lor…» – înţelegeţi orice de aici şi faceţi orice analogie, că oricum nu greşiţi. Şi aşa, între tunuri, şi noi în galop, cu imaginea României, cică, pe post de stindard.
    În primul rând că negativul, în sens fotografic, pe care îl putem defini drept imagine actuală a României nu era o rochiţă imaculată pe care anunţul făcut de liberali a pătat-o iremediabil.“


    „În continuare întrebarea mi se pare îndreptăţită – la ei de ce da şi la noi nu. Că şi la noi aerul şi mâncarea şi vinul şi fetele şi ceva monumente şi pitoresc cât cuprinde…

    Cred că am înţeles asta în ultima încăpere de vizitat a castelului Sant’ Angelo. Este iatacul personal al nu mai ştiu cărui papă, o încăpere în care turistul lipăitor intră, de regulă, obosit, trage o panoramare de trei secunde – «…ceva de pozat? …nişte picturi pe pereţi… a’ sunt tocmai aproape de tavan şi nu se văd prea bine, las’s c-am mai făcut…» şi pleacă. Pe mine m-a oprit muzica care a început să picure brusc dintr-un elegant sistem 5.1 şi vocile. Nu, nu alea din capul meu, ci vocile a doi actori, un băiat şi o fată, care au început să istorisească, puţin cântat şi mult expresiv, povestea dragostei dintre Amor şi Psyche, adică tocmai frescele care împodobeau camera. Pe un ecran, filmări meşteşugite ale frescelor în cauză alternau cu imaginile celor doi povestitori, actori care se bucurau de ceea ce făceau şi o făceau bine şi frumos, muzica aceea suavă curgea în continuare, aşa că m-am aşezat pe canapeaua din mijocul încăperii şi am avut parte de cea mai grozavă jumătate de oră din anul acesta. Nu a avut absolut nici o importanţă faptul că nu înţelegeam decât un cuvânt din o sută, îmi ajungeau imaginile şi vocile celor doi şi faptul că puteam privi şi frescele, live.“


    „Noaptea se întâmplă să fiu CelMaiMareScriitorRomânînViaţă – atunci ideile capătă o lumină specială, aparte, vin mai uşor şi pleacă mai greu, aşa că ai timp să le prinzi pe îndelete şi să le fixezi grijuliu, cu ace cu gămălia frumos colorată, fie pe pagini albe de hârtie, fie pe pagini cu extensia .doc. Câteodată ideile vin în vis şi, ca să nu trăiesc dezamăgirea pe care presupun că a încercat-o marele regizor, prefer să pierd câteva ore din somnul de frumuseţe pentru a definitiva echivalentul poveştii băiatului ce iubea o fată.

    Noaptea poţi fi StăpânulLumii – ce iese pe balcon sau pe prispa casei sau la fereastra de la bucătărie pentru a-şi admira regatul. Liniştea aceea specială ce rămâne după ce supuşii au dat manelele mai încet şi bubuitul de başi din maşini s-a estompat îţi dă un sentiment bun şi te relaxează mai mult decât o oră de somn. Şi mai oferă şi un dram de speranţă. Iar gustul ţigării fumate atunci e cel mai bun, chiar dacă fumatul e plin de pericole.

    Noaptea mai pot fi CelMaiTareDinParcare (sună aiurea, n-am ştiut să spun altfel), în funcţie de jocul de calculator care ajunge să mă pasioneze la un moment dat sau altul. De exemplu acum sunt cel mai bun căpitan de submarin din flota germană din al doilea război mondial, pentru că Silent Hunter III mă acaparează de o bună bucată de vreme; dar am mai fost şi Eliberatorul în saga Gothic sau PurtătorulTuturorSperanţelor în Half Life II.

    Ca să nu mai vorbesc de frumuseţea pe care noaptea o dă muzicii puse în surdină, oricare ar fi aceea: descoperi în chitara lui BB King sau la cea a lui Alvin Lee de la Ten Years After sunete noi, ba chiar şi Rammstein sună mai bine noaptea, dacă se poate aşa ceva, pentru că ei sună bine tot timpul.

    Un singur regret am, acela că m-am dezobişnuit să fiu PlimbăreţulAiureaînSerileCaldeDeVară, de mână cu cineva drag.“


    „Cel mai mare strateg este Dumnezeu. Şi are şi umor. A creat umanitatea şi a pus petrol şi gaze în locuri neprielnice omului, sub gheţuri veşnice, în deşerturi sau pe funduri de oceane. Acum se uită, cu un zâmbet, la felul în care se agită creaţiile sale.“


    „Toamnă. Destul de cald, încă. Pelerinaj la moaştele unui sfânt. Un cordon lat, nesfârşit, de oameni înconjoară dealul Mitropoliei. Îi văd o zi, două, trei, la un moment dat mi se părea că sunt aceiaşi, lipiţi de caldarâm, că nu s-au mişcat deloc. Ce-i mâna să stea aşa, înghesuiţi, apăsaţi nu numai de cele lumeşti ci şi fizic? Nu rezist, într-o seară cobor din tramvai şi mă plimb, agale, cale de-o staţie, de-a lungul mulţimii. Pestriţă, haine de firmă lipite de pulovere second-hand, jachete de motociclist lângă broboade, machiaje pronunţate lângă feţe aspre, nebărbierite. Bătrâni şi tineri, câteva fete «din acelea» şi mulţi prinşi de regulă la capitolul «…şi alţii». Alţii destul de eleganţi şi distanţi încât să pară puţin nefireşti în ambianţa aceea. Priviri nu goale, dar opace, ermetice, cumva umbrite. Toţi respectă cu sfinţenie gardurile metalice înşirate de jandarmi, identific chiar şi un soi de lideri de grup, care ordonă deplasarea anevoioasă. Ici-colo mai este îngăduită câte o ţigară, dar destul de discret, palmată.
    Ce-i mâna? Nu m-am prins, erau prea diverşi ca să-i categoriseşti numai în oameni necăjiţi care stau din cauza vreunei boli sau a unui necaz; unii prea neliniştiţi ca să fie numai credincioşi, alţii cu personalităţi prea evidente, prea laice ca să pară pelerini.
    Şi am intuit că, mai mult decât credinţa, reală sau mimată, ce i-a adunat şi i-a obligat să accepte trecutul osului prin os, la viteză de melc, este dorinţa de a-şi înşela soarta.“


    „…tânăra gânditoare. îi spun aşa pentru că nu-mi place cum sună filosoafă, deşi mi-a oferit un răspuns esenţial şi existenţial. Se afla pe un trotuar desfundat de margine de Bucureşti, cu câteva sacoşe mari într-o mână. Cu mâna cealaltă, de care mai atârna un copilaş de puţini ani, împingea un cărucior rablagit în care se afla un copilaş de puţine luni. Ţipau în gura mare şi unul şi celălalt, căruciorul avansa anevoie şi hurducat, iar sacoşele o încurcau la mers. Eram singuri pe o bucată bună de drum şi inevitabil privirile ni s-au întâlnit. A răspuns uităturii mele curios-miloase cu un zâmbet trist şi mi-a spus, cu un glas limpede şi clar: «…cred că aşa-i şi în iad…». M-am uitat în jur, atent, şi n-am simţit nevoia să o contrazic.“


    „Tramvaiul 7, de 1 Mai, adică aproape gol. Două doamne în vârstă, dar cu aer neaşteptat de sportiv discută peste scaune de câte în lună şi în stele – religie, educaţie, excursii. «…ştii ce-aş face eu dacă aş avea bani?», spune cea mai energică. «O sală cu filme porno! ştii câţi bani se câştigă?! Am văzut eu, în Turcia», continuă ea repede.
    «Ei, da’ poţi?», întreabă cealaltă, cu o aparenţă cumva mai bisericoasă. «…cum să nu poţi, de ce să nu poţi?», ridică tonul prima.
    «Aşa, că nu te lasă», replică bisericoasa, cu năduf.
    «…şi mai sunt şi internetul şi prejudecăţile. Ba şi forfetarul», am adăugat eu în gând, închizând cartea din care încercam, fără succes, să citesc.
    Interesantă situaţie, nu? Şi pur românească, în esenţă: avem dorinţa de a face, îndoiala, întrebările, evaluarea, ba chiar şi concluzia, pusă, desigur, chiar înainte de a începe treaba. Iar cele mai importante segmente ale discuţiei nu sunt cele ce ţin de ideea în sine şi de cine o are, aşa cum greşit şi facil s-ar putea crede, ci părţile cu banii şi cu cei ce te lasă sau nu să faci ceva, la noi.“


    „Închideţi ochii şi repetaţi, în gând, de câteva ori, cuvântul «balastieră». Nu simţiţi deja în nări un iz de râu curgând domol şi umezind malul sălbatec-buruienos? Mocheta sau covorul nu s-au transformat deja într-un covor scrâşnitor de pietriş? Balastiera are ceva primordial, de început de lume. Poate fi şi început de carieră.

    Săptămâna trecută am stat de vorbă cu un om interesant, cândva personaj important, astăzi numai împăcat cu sine şi cu problemele pe care le are. Mi-a plăcut şi am sporovăit vreo trei ceasuri despre o mulţime de lucruri, pentru că ieşirea din viaţa să-i spunem publică nu i-a alterat abordarea pragmatică a vieţii. Printre altele mi-a vândut un pont la care recunosc că nu m-aş fi gândit, sau poate că da, dar după un consum serios de celule herculepoirotiste: vrei să pui de-o afacere înfloritoare, rapid? Fă o balastieră! Pentru că ritmul rapid al construcţiilor din Bucureşti a creat un deficit de banal nisip şi de banal pietriş. Ceva utilaje, ceva basculante, ceva bani, nu puţini pentru un jurnalist ca mine, nu mulţi pentru cineva cu talent pentru afaceri, o bucată de mal de râu, poate ceva relaţii, că deh, trăim unde trăim şi puterea da a ocupa o cincime din piaţă, ce vreţi mai mult? Ziua următoare balastiera mă obseda, ştiţi sentimentul – uite comerţul exterior la şapte luni… balastieră… uite cu desconspirarea… da banca dă oare bani pentru aşa ceva?…uite cu ratingul îmbunătăţit al României… da un excavatorist bun se mai găseşte sau au plecat toţi în Spania? Aşa că am zis să dau un google.ro, să văd ce şi cum.“

    Da, o să văd ce şi cum.

  • Video spectaculos. Cum se vede aterizarea din locul pilotului

    Clipul, filmat de pilot cu telefonul, oferă o perspectivă ameţitoare asupra coborârii avionului din cer până pe pământ, arătând foarte clar că această meserie nu este pentru cei slabi de inimă sau cu frică de înălţime.

    Pilotul care a filmat are o experienţă de peste 20 de ani în domeniu şi susţine că aterizarea pe care am urmărit-o este una destul de simplă, întrucât nu există munţi sau alte obstacole spre aeroportul Heathrow din Londra.

    Vezi aici video spectaculos cu aterizarea avionului!

     

  • Sindromul bateriei descărcate. 90% din oameni suferă de această anxietate

    Majoritatea oamenilor se panichează când văd că telefonul se va descărca curând. LG a denumit această condiţie “anxietatea bateriei descărcate” şi, conform datelor, aproape 9 din 10 persoane suferă de frica de a rămâne ”fără baterie la telefon”, scrie Daily Mail.

    Compania a realizat un sondaj la care au răspuns  peste de 2.000 de utilizatori de smartphone-uri din Statele Unite ale Americii.

    Când le-a fost propus să aleagă între sala de sport sau încărcarea smartphone-ului lor, unul din trei oameni au ales să renunţe la sala de sport, în rândul tinerilor acest procent creşte la 42%.

    Dacă telefonul este pe “moarte” 32% au spus că vor renunţa la absolut tot şi se vor întoarce acasă să-şi încarce telefonul.

    60% dintre respondenţi dau vina pe telefonul descărcat când nu vorbesc cu membrii familiei, cu prietenii sau cu colegii de muncă.

    De asemenea, studiul a constatat că 41% din oameni se tem cel mai mult de apelurile pierdute atunci când se confruntă cu o baterie descărcată.

    Când mai au doar câteva procende de energie la telefon, jumătate dintre utilizatori vor scrie un SMS în ultima clipă, iar 35% vor folosi ultimele momente pentru a efectua un apel telefonic.

    Iar aproape 46% dintre oameni spun că se simt jenaţi să ceară unui străin să folosească încărcătorul lor.

     

  • Smarphone-ul de lux, ce oferă securitate avansată, lansat pentru elita mondială. Telefonul costă mii de dolari

    Telefonul se numeşte Solarian şi producătorii susţin oferă protecţie avansată împotriva atacurilor cibernetice, viruşilor, scrie Financial Times.

    Solarian costă 9500 de dolari (dar preţul diferă în funcţie de ţară – În SUA ajunge la 16.666 de dolari cu tot cu taxe, potrivit Verge, iar în Marea Britanie are un preţ de 11.400 de lire sterline) şi a fost lansat pe 31 mai la Londra. Compania din spatele telefoanelor, Sirin Labs, a strâns finanţări în valoare de 72 milioane de dolari pentru a lansa această primă serie de dispozitive.

    Potrivit reprezentanţiilor companiei, produsul se adresează oamenilor de afaceri care deţin informaţii sensibile pe telefoanele mobile. Solarian foloseşte un sistem de incripţie avansat care este folosit şi de armată pentru a-şi securiza liniile de comunicaţii.

    “Atacuri cibernetice au loc din ce în ce mai des şi milioane de oameni sunt afectaţi de asemenea atacuri”, a declarat Tal Cohen, unul dintre fondatorii companiei. Acesta a mai adăugat faptul că există o piaţă de milioane de oameni pentru astfel de produse.

    “Nu este un telefon extravagant, este unul discret, un telefon pentru oamenii de afaceri. În toate companiile din lume există un număr mic de executivi care deţin informaţii sensibile, fie că sunt manageri de fonduri hedge sau că lucrează la bursă”, a mai spus Cohen.

    Cu toate acestea telefonul are o imagine ce detonă luxul, cu o construcţie din metal sau titan. Aparatul rulează Android, are o cameră de 23.8 megapixeli şi un ecran  de 5.5 inci, cu rezoluţie 2K.

    “Există un număr de oameni care sunt dispuşi să plătească mulţi bani pentru securitatea datelor lor. După cum a arătat şi Vertu (alt telefon care se vinde cu 8-9000 de dolari) există o piaţă pentru astfel de produse”, a spus Ben Wood, analist la CCS Insight. 

    Foto: The Verge

  • Sindromul bateriei descărcate. 90% din oameni suferă de această anxietate

    Majoritatea oamenilor se panichează când văd că telefonul se va descărca curând. LG a denumit această condiţie “anxietatea bateriei descărcate” şi, conform datelor, aproape 9 din 10 persoane suferă de frica de a rămâne ”fără baterie la telefon”, scrie Daily Mail.

    Compania a realizat un sondaj la care au răspuns  peste de 2.000 de utilizatori de smartphone-uri din Statele Unite ale Americii.

    Când le-a fost propus să aleagă între sala de sport sau încărcarea smartphone-ului lor, unul din trei oameni au ales să renunţe la sala de sport, în rândul tinerilor acest procent creşte la 42%.

    Dacă telefonul este pe “moarte” 32% au spus că vor renunţa la absolut tot şi se vor întoarce acasă să-şi încarce telefonul.

    60% dintre respondenţi dau vina pe telefonul descărcat când nu vorbesc cu membrii familiei, cu prietenii sau cu colegii de muncă.

    De asemenea, studiul a constatat că 41% din oameni se tem cel mai mult de apelurile pierdute atunci când se confruntă cu o baterie descărcată.

    Când mai au doar câteva procende de energie la telefon, jumătate dintre utilizatori vor scrie un SMS în ultima clipă, iar 35% vor folosi ultimele momente pentru a efectua un apel telefonic.

    Iar aproape 46% dintre oameni spun că se simt jenaţi să ceară unui străin să folosească încărcătorul lor.

     

  • Martorul-cheie rupe tăcerea

    La telefon avem un personaj misterios, care doreşte să-şi păstreze anonimatul şi care răstoarnă cazul. Bună seara, vă rog să vă prezentaţi cât de cât.

    -Sunt martorul-cheie şi rup tăcerea. /– Ne puteţi dezvălui măcar care este ocupaţia dumneavoastră? / – Aceasta. / -? / -Martor-cheie.  Am început ca martor, martor principal, martor şef, iar acum martor-cheie. Urmează să obţin acreditarea de martor absolut. Încununarea unei frumoase cariere. 

    Citeşte aici continuarea şi află cine este martorul-cheie

  • Piaţa de 17 miliarde de dolari de care s-ar putea să nu fi auzit niciodată

    Un element interesant în 2016 va fi piaţa telefoanelor mobile second-hand. O piaţă uriaşă de 17 miliarde de dolari, o piaţă despre care probabil nici nu ştiaţi până acum. 120 de milioane de telefoane mobile folosite vor fi vândute sau cumpărate în 2016, la o valoare medie de 140 de dolari bucata. Telefoanele folosite devin din ce în ce mai populare datorită ciclurilor scurte de apariţie a noilor modele. Un sondaj realizat de Gartner arată că 60% dintre consumatorii din Germania şi Statele Unite trec la următorul model de telefon doar pentru că îl vor, iar 64% dintre aceştia şi-au vândut telefonul vechi. Doar 7% dintre respondenţi au spus că au donat telefoanele către reciclare. Şi Gartner se aşteaptă ca 120 de milioane de telefoane recondiţionate să ajungă în mâinile utilizatorilor până în 2017.

    În 2015 s-au vândut 80 de milioane de smartphone-uri uzate, cu o valoare de 11 miliarde de dolari. De la mijlocul anului 2015 până în prezent, 12% dintre consumatori şi-au vândut smartphone-ul vechi, iar dintre aceştia, două treimi şi-au vândut telefonul către alt consumator şi o treime către un operator sau producător.

    Se aşteaptă ca în 2016 să fie vândute 1,6 miliarde de unităţi cu o valoare de peste 400 de miliarde de dolari. În acelaşi raport se arată că cel puţin 10% din telefoanele premium (de peste 500 de dolari) achiziţionate în 2016 vor avea cel puţin 3 proprietari înainte să fie scoase din uz. Pe lângă asta, jumătate dintre smartphone-uri achiziţionate în 2016 vor fi vândute producătorilor sau operatorilor pentru o reducere la achiziţionarea unui alt telefon. Restul smartphone-urilor vor fi, cel mai probabil, vândute online către magazine ce comercializează produse second-hand sau către alţi consumatori.

    Creşterea pieţei SH a telefoanelor mobile aduce mai multe telefoane în mâinile persoanelor cu bugete limitate, iar aceştia ar putea alege abonamente de date mai mari decât cei care cumpără un telefon nou. În plus, această piaţă ar putea fi benefică şi pentru mediul înconjurător. Doar în Statele Unite în 2012 au fost aruncate la gunoi 140 de milioane de telefoane mobile. Pe viitor, telefoanele mobile folosite vor găsi o viaţă nouă în mâinile altor utilizatori şi nu vor ajunge la groapa de gunoi.

  • Marian Godină a ajuns cel mai citit subiect pe Wall Street Journal. ”Un poliţist onest şi pagina sa de Facebook iau prin surprindere România”

    La fel ca mulţi alţi poliţişti din jurul lumii, Marian Godină a primit un telefon de la un şef furios. Voia să îl vadă imediat.

    În urmă cu câţiva ani, poliţistul Godină, un ofiţer de trafic într-un oraş de 250.000 de oameni din munţii Transilvaniei, a tras pe dreapta un şofer beat, care a ales să recunoască fapta într-un mod inedit şi cu un limbaj ”colorat”.

    Vara trecută,  când şefii lui Godină au văzut că a postat incidentul pe Facebook, nu au fost amuzaţi de limbajul folosit şi i-au cerut să îşi oprească contul de Facebook. Godină, acum în vârstă de 29 de ani, s-a simţit atât de umilit, încât s-a gândit să renunţe la viaţa de poliţist.

    Dar peste noapte, după ce pagina lui de Facebook a fost oprită, serverul poliţiei din Braşov a picat, fiind bombardat de complimente şi de mesaje care îl susţineau pe poliţist. Ziua următoare, şefii săi i-au cerut să reactiveze pagina.

    Deşi nu ştiam, pagina de Facebook a lui Marian Godină ajunsese celebră. De decenii, poliţiştii de trafic din România au fost ţinta glumelor care ţinteau lipsa de integritate, inteligenţă şi educaţie.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Cum să prosperi într-un mediu perturbator

    Parcă am mai spus odată: din când în când nu poţi să nu fii de acord că în engleză anumiţi termeni sună mai bine, mai inteligibil decât în română; este cazului „Deep Work Rules for Focused Success in a Distracted World“, de Cal Newport, care apare în româneşte cu titlul „Concentrat. Cum să prosperi prin muncă profundă într-un mediu perturbator“.

    „Deep Work“ este ceva destul de greu de obţinut în ziua de azi, în care telefonul, smartwatch-ul, laptopul, computerul, televizorul, copiii, colegii, şeful, taximetristul, administratorul blocului sau vecinul cu bormaşină încep să dinguie/clicăie/vibreze/huruie/vorbească tocmai în momentul în care vă gândiţi la Cel Mai Important Lucru din Lume pentru slujba voastră.

    Unii s-au retras în turnuri de fildeş, la propriu sau la figurat, pentru a munci cu spor. Alţii, cum este Woody Allen, au refuzat binefacerile tehnologiei moderne: regizorul a folosit de-a lungul a 44 de ani şi 44 de filme doar o maşină de scris nemţească şi niciun alt gadget electronic; un laureat de premiu Nobel pentru fizică munceşte atât de izolat, încât nu a fost de găsit nici după anunţul decernării permiului; iar Bill Gates este un fan al gadgeturilor, dar de două ori pe an se retrage din lumea reală undeva pe malul unui lac, unde rămâne doar cu cărţile şi gândurile sale.

    Avem câte ceva de învăţat de la fiecare dintre aceştia, în vremuri în care ajungi să te comporţi, fie că vrei, fie că nu vrei, ca un suferind de ADHD, tocmai pentru că vrei să răspunzi telefonului, smartwatch-ului, laptopului, computerului, televizorului, copiilor, colegilor, şefului, taximetristului şi administratorului de bloc.

    Cal Newport, asistent universitar şi blogger, încearcă să vă convingă că, unu, mama reuşitei este concentrarea şi doi, încearcă să vă antreneze mintea şi să vă transforme obiceiurile pentru a atinge acest obiectiv. Desigur, asta până începe vecinul cu bormaşină.

  • Un utilizator din cinci ar putea să-şi pună în pericol viaţa privată atunci când instalează o nouă aplicaţie

    Foarte mulţi oameni instalează aplicaţii pe dispozitivele lor, fără să fie conştienţi de potenţialele consecinţe. 63% dintre aceştia omit să citească atent termenii şi condiţiile pentru care îşi dau acceptul înainte de a instala o aplicaţie nouă pe telefon, iar un utilizator din cinci (20%) nu citeşte niciodată mesajele atunci când instalează aplicaţiile. Pur şi simplu, dă click pe “pagina următoare” şi pe “sunt de acord” fără să înţeleagă la ce s-ar putea angaja, potrivit unui comunicat dat publicităţii de Kaspersky Lab.

    număr alarmant dintre aceştia îşi lasă viaţa personală – şi datele din telefoane – expuse ameninţărilor cibernetice pentru că nu instalează aplicaţii pe dispozitivele lor într-o manieră sigură.

    Atunci când utilizatorii omit să citească termenii şi condiţiile sau mesajele din timpul procesului de instalare a aplicaţiilor, nu ştiu pentru ce îşi dau acordul. Unele aplicaţii pot afecta dreptul utilizatorului la viaţă personală, pot duce la instalarea altor aplicaţii sau chiar schimba setările sistemului de operare ale unui dispozitiv, complet legal, pentru că utilizatorul a fost “de acord” cu asta în timpul procesului de instalare.

    Chestionarul a arătat, de asemenea, că puţin sub jumătate (43%) dintre utilizatori ar putea să fie în pericol din cauza aplicaţiilor de pe dispozitivele lor mobile, pentru că nu sunt suficient de experimentaţi în utilizarea Internetului încât să limiteze numărul de permisiuni pe care le acordă atunci când instalează aplicaţii. 15% dintre respondenţi nu limitează în niciun fel ce pot face aplicaţiile lor pe telefon, iar 17% acordă permisiuni atunci când sunt îndemnaţi să o facă, apoi uită de ele, în timp ce 11% cred că nu pot schimba aceste permisiuni. Atunci când nu se face nicio opţiune în setările aplicaţiilor, este posibil – şi legal – ca acestea să acceseze informaţii personale şi confidenţiale de pe dispozitivele mobile, de la persoane de contact, până la fotografii şi detalii despre localizare

    “Utilizatorii de Internet încredinţează dispozitivelor lor informaţii “delicate” despre ei şi despre alţii – cum ar fi date de contact, mesaje private etc., dar nu se asigură că informaţiile sunt în siguranţă. Pentru că nu îşi iau măsuri de precauţie atunci când instalează aplicaţii, mulţi utilizatori le permit aplicaţiilor să “intervină” în viaţa lor privată, să “observe” ce este păstrat pe dispozitive şi locul în care se află datele respective, să instaleze aplicaţii nedorite şi să facă modificări pe dispozitive, chiar din momentul instalării. Noi vrem să ajutăm utilizatorii să-şi protejeze datele importante – şi pe ei înşişi – de aceste pericole.”, spune David Emm, Principal Security Researcher la Kaspersky Lab

    Pentru a se proteja, utilizatorii ar trebui:
    – să downloadeze aplicaţii doar din surse de încredere;
    – să selecteze cu atenţie aplicaţiile pe care vor să le instaleze pe dispozitivul lor;
    – să citească termenii şi condiţiile cu atenţie, în timpul procesului de instalare;
    – să citească atent lista permisiunilor pe care aplicaţia le solicită. Nu trebuie să dea click pe “pagina următoare” în timpul procesului de instalare, fără să verifice pentru  ce anume îşi dau acceptul;
    – să folosească o soluţie de securitate cibernetică pentru a-şi proteja dispozitivul de ameninţări cibernetice.