BusinessMagazin

Tag: sport

  • „În vreme ce alte oraşe din lume îmbraţişează mersul pe jos, noul primar al Bucureştiului dă vina pe evenimentele în aer liber, pentru aglomeraţia din trafic”

    „În vreme ce alte oraşe din lume îmbraţişează mersul pe jos, noul primar din Bucureşti dă vina pe evenimentele în aer liber, cum ar fi Via Sport, pentru aglomeraţia din trafic. Face Capitala României un pas înapoi?” este critica adusă Gabrielei Firea de către jurnaliştii de la cotidianul britanic The Guradian, articol devenit viral pe mediile sociale din România.

    Cu câteva zile înainte de organizarea evenimentului Via Sport, care a avut loc în ultimele şapte veri pe Kiseleff, una dintre străzile cele mai aglomerate din centrul Bucureştiului, organizatorii evenimentului au primit o scrisoare spunând că în următoarele patru luni Via Sport nu se mai aprobă desfăşurarea evenimentului. Această înştiinţare la câteva zile după ce Gabriela Firea a făcut unele comentarii referitoare la traficul aglomerat din Capitală, pe care iubitorii de astfel de evenimente culturale l-au considerat ameninţător: „Doar în acest weekend, traficul din Capitală a fost blocat şi nu pentru că au existat prea multe maşini, ci pentru că există prea multe evenimente stradale aprobate în centrul Bucureştiului, fie culturale, fie de divertisment sau dedicate sportului, iar acest lucru nu se întâmplă în nicio altă capitală europeană”.

    În acest context, jurnalista de la The Guardian a discutat Alex Zamfir, unul dintre co-fondatorii Via Sport, care a declarat că  „Motivul pentru care facem acest lucru în stradă în timpul verii şi în week-end este de a încuraja oamenii să îşi lase maşinile, să ia bicicleta şi să se plimbe cu copiii lor, să joace jocuri şi să se distreze”. În timpul evenimentului, o porţiune de 750 de metri de autostradî este închisă pentru vehicule de vineri, ora 10 seara, până duminică la ora 14.

    La câteva zile după comentariile sale iniţiale, Firea a încercat să-şi clarifice poziţia declarând că marile evenimente stradale vor fi în siguranţă, iar ea vorbea despre acele evenimente care nu aveau o aşezare bună şi care ar putea fi susţinute în alte locuri decât în centru şi pe marile bulevarde. Cu toate acestea, majoritatea cetăţenilor nu este convinsă de spusele sale multe persoane consideră că ar fi luat această decizie pentru că sediul PSD se află pe acelaşi bulevard şi ar fi împiedicat membrii partidului să ajungă la sediu cu un vehicul.

    Organizatorii evenimentului de pe Kiseleff susţin că li s-au oferit spaţii alternative inacceptabile, cum ar fi un bulevard la marginea Capitalei, departe de zonele rezidenţiale, de metrou şi intrarea într-un parc. Ei spun ca traficul nu s-a îmbunatatit semnificativ şi ca „e ca şi cum primăria ar spune ca traficul e mai important decât aerul curat in week-end”.

    „Primăria pare să  înoate împotriva curentului”, scrie cotidianul britanic, dând exemple oraşele Paris, Mumbai, Sao Paulo care au închis traficul rutier în favoarea evenimentelor.

     

  • Australia a câştigat Cupa Mondială de Vâjthaţ, un joc inspirat din franciza “Harry Potter” – VIDEO

    Deşi pentru unii este doar un joc imaginar, pentru jucătorii de la Cupa Mondială de Vâjthaţ, care a avut loc pe 24 iulie, competiţia a fost una cât se poate de reală, potrivit Reuters.

    Sportul, inspirat din franciza “Harry Potter” semnată de J.K. Rowling, este practicat în viaţa reală de jucători care ţin mături între picioare, exact ca vrăjitorii tineri din seria magică arhi cunoscută.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Australia a câştigat Cupa Mondială de Vâjthaţ, un joc inspirat din franciza “Harry Potter” – VIDEO

    Deşi pentru unii este doar un joc imaginar, pentru jucătorii de la Cupa Mondială de Vâjthaţ, care a avut loc pe 24 iulie, competiţia a fost una cât se poate de reală, potrivit Reuters.

    Sportul, inspirat din franciza “Harry Potter” semnată de J.K. Rowling, este practicat în viaţa reală de jucători care ţin mături între picioare, exact ca vrăjitorii tineri din seria magică arhi cunoscută.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată şi cât de bine se mişcă noul Mercedes-Benz GLC Coupé

    Organizarea celor din Stuttgart a fost impecabilă: am avut de ales, în prima zi, între două trasee similare ca distanţă dar diferite din punctul de vedere al dificultăţii. Am ales traseul cu ceva mai multe viraje şi cu 25 de kilometri mai lung, pentru că voiam să văd cât poate să ducă maşina. Ei bine, am primit răspunsul cu vârf şi îndesat.

    Forţa modelului GLC 300 4MATIC Coupé, pe care l-am testat pe traseul montan timp de două ore şi jumătate, devine evidentă atunci când întâlneşti o pantă abruptă: cei 245 de cai-putere îşi intră în rol şi împing de la spate SUV-ul, care nu a avut nicio dificultate în a parcurge cei 156 de kilometri dintre Torino şi Valle d’Aosta. Peisajul este de vis: înconjurat de munţi, traseul te poartă pe lângă oraşe precum Settimo sau Verres; pe alocuri, drumul se deschide şi îţi prezintă panorama uluitoare a Alpilor. Am făcut câteva opriri pentru a admira vârfurile acoperite de zăpadă şi pentru a mă bucura de espresso-ul italian, faimos în toată lumea.

    Revenind însă la maşină, direcţia este impecabilă: am mai întâlnit o asemenea uşurinţă la AMG S63, ceea ce pare puţin surprinzător având în vedere că vorbim de două clase aflate la mare diferenţă una de cealaltă.

    Portbagajul este mare, iar faptul că scaunele pot fi pliate în mai multe moduri ajută la obţinerea unui spaţiu extins, la nevoie; fiind vorba de o maşină de tip SUV, producătorul german s-a asigurat că bifează şi această căsuţă.

    Interiorul este exact aşa cum te-ai aştepta de la un Mercedes-Benz, fiind evidentă atenţia la detaliu. Singurul aspect negativ pe care l-am remarcat a fost punctul mort; caroseria blochează destul de mult unghiul de privire atunci când te uiţi în spate. La fel ca în majoritatea modelelor produse de Mercedes-Benz, sistemul Me connect este acum valabil şi pe noul GLC Coupé. Pe lângă funcţiile standard, sistemul permite acum conectarea cu un smartphone pentru a avea şi mai multe opţiuni: localizarea maşinii, controlul climei sau verificarea nivelului de combustibil. Am remarcat din nou utilitatea sistemului HUD (Heads-Up Display), ceva ce mă aştept să devină disponibil pe majoritatea maşinilor în câţiva ani. Locurile din spate beneficiază de un spaţiu surprinzător de mare, având în vedere că vorbim totuşi de un SUV de mărime medie.

    GLC Coupé este cu 8 centimetri mai lung decât GLC-ul clasic şi cu 4 centimetri mai scund; mai exact, maşina măsoară 4,73 metri lungime şi 1,6 metri înălţime. Designul a fost gândit pentru a prezenta o ţinută sport, lucru pe care cred că cei de la Stuttgart l-au reuşit. Grilajul din faţă este un detaliu binevenit, care conferă maşinii o doză de agresivitate.

    GLC Coupé are pe versiunile standard suspensie sport de tip Dynamic Body Control şi poate fi echipat cu suspensie de tip Air Body Control; am avut ocazia să le testez, iar concluzia a fost că opţiunile de pe suspensia de bază (Eco, Comfort, Sport, Sport+ şi Individual) sunt mai mult decât suficiente.

    SUV-urile se împart în următoarele categorii, numite şi subsegmente: mici, compacte, medii şi mari; odată cu dimensiunea, cresc şi puterea motorului, capacitatea de tractare şi, mai ales, preţul. Modele de lux există, de asemenea, în cadrul fiecărei categorii. În general, preţurile pentru SUV-uri mici sau compacte se află în jurul a 15-20.000 de euro, iar cele medii şi mari pot ajunge până la 40.000 de euro (fără a lua în calcul modelele premium, ce pot trece şi de 100.000 de euro).

    Vânzările de SUV şi alte maşini mari sunt astăzi în creştere, iar acest lucru este evident în timpul unei plimbări printr-o parcare publică. Sedanurile, în schimb, reprezintă un segment de piaţă în scădere şi îşi pierd, într-o tot mai mare măsură, statutul de maşină de familie. O altă percepţie care nu mai este conformă cu realitatea se referă la faptul că SUV-urile sunt maşini care oferă o ţinută de drum potrivită mai curând pentru offroad; dar SUV-urile de azi nu mai au prea mare legătură cu modelele originale, dezvoltate pe platforme şi pe şasiuri de maşini militare, oferind condiţii la fel de bune ca în cazul unui sedan. Astfel, condiţiile din maşinile crossover de astăzi pot atrage un public extrem de numeros, interesat mai mult de spaţiu şi scaune de piele decât de viteza cu care poate pleca de la stop. Prin urmare, dacă nu vorbim de ecologişti convinşi sau de oameni care vor să câştige şi o fracţiune din preţul combustibilului, SUV-urile par a fi opţiunea ideală: o poziţie mai bună la volan, mai mult spaţiu, plus toate avantajele pe care le oferea anterior un sedan.

    În România, piaţa SUV-urilor s-a schimbat în mod semnificativ, iar cota lor a crescut de patru ori de la începutul crizei până în prezent, sub influenţa mai multor factori: cel mai important a fost apariţia Daciei Duster, urmat de creşterea segmentului SUV-urilor mici de oraş şi de ieftinirea SUV-urilor premium germane, categorie unde oferta s-a diversificat substanţial în ultimii ani.

    Noul GLC Coupé va fi disponibil în opt variante – patru pe diesel, trei pe benzină şi o variantă hibridă. În ordinea puterii, acestea sunt: GLC 200 d Coupé (100 KW/136 cai-putere), GLC 220 d 4MATIC Coupé (125 KW/170 CP), GLC 250 d 4MATIC Coupé (150 KW/204 CP), GLC 350 d 4MATIC Coupé (190 KW/259 CP), GLC 250 4MATIC Coupé (155 kw/211 CP), GLC 300 4MATIC Coupé (180 KW/245 CP) şi GLC 350 e 4MATIC Coupé (235 KW/320 CP).

    Personal, aştept cu nerăbdare varianta realizată alături de AMG, GLC 43 4MATIC, care promite un motor biturbo V6 ce ar urma să dezvolte 367 de cai-putere.

    Am petrecut seara alături de inginerii de la Mercedes-Benz, dar s-a nimerit a fi una destul de tristă pentru ei; la umbra Alpilor, am urmărit împreună meciul Germania-Franţa din semifinalele Euro 2016. Şi chiar dacă Mannschaft nu mai e chiar ce-a fost, nemţii se pot mândri cu faptul că maşinile lor reprezintă, în continuare, nivelul de referinţă atunci când vine vorba de lux.

  • LEGENDAR! Nadia Comăneci, la 40 de ani de la primul 10 din istoria gimnasticii artistice

    Acum 40 de ani, Nadia Comăneci, reprezentanta României, reuşea primul 10 din istoria gimnasticii artistice, la jocurile Olimpice de vară de la Montreal (Canada).

    Pe 18 iulie 1976, o gimnastă în vârstă de numai 14 ani reuşea să uimească lumea sportului, obţinând prima notă perfectă din istoria acestui sport, în condiţiile în care nici măcar tabela electronică de afişaj nu era pregătită pentru o astfel de performanţă.

    Nadia Comăneci a obţinut, de altfel, la respectiva ediţie a Jocurilor Olimpice, de şapte ori scorul perfect, câştigând trei medalii de aur (la individual compus, bârnă şi paralele), o medalie de argint (pe echipe) şi una de bronz (la sol).

    “De fiecare dată când există un zero în aniversare, este ceva tot mai mare. Au fost 10, apoi 20, apoi 30 iar acum 40 de ani, par multe cifre. Este ca şi cum jumătate din viaţa ta a şi trecut”, a declarat Nadia într-un interviu telefonic acordat agenţiei Reuters.

    “Însă atunci când realizezi că au trecut 40 de ani de când s-a întâmplat, parcă te întrebi: ‘O Doamne, chiar aşa?’. Pentru că este a 40-a aniversare, mă simt ca şi cum aş sărbători pe tot parcursul anului. Toată lumea pe care am întâlnit-o în acest an vrea să vorbească despre asta”, a adăugat Nadia, aflată într-o scurtă vacanţă în California, alături de familia sa.

     

    Citit mai multe pe www.romanibuni.ro
     

  • Un fost programator a deschis primul magazin din România destinat produselor de triatlon

    “Trecerea de la statutul de angajat la cel de antreprenor este cel mai greu pas. Mie nu mi-a fost foarte greu deoarece am lucrat şi ca freelancer câţiva ani buni înainte de a fi angajat. Una dintre cele mai mari provocări la această trecere este faptul că volumul de muncă se dublează, câteodată chiar se triplează, nu mai există timp liber, iar salariul este de cele mai multe ori aproape inexistent, el acoperind doar nevoile de bază“, povesteşte Sorin Anghel. Povestea sa ca antreprenor a început în urmă cu trei ani, plecând de la ideea unui prieten de a participa la o ştafetă în cadrul unui triatlon: „Evident că în scurt timp a intervenit competivitatea şi am hotărât să participăm individual la probe. În pregătiri am avut surpriza să aflu că nu există un magazin specializat de unde să îţi poţi procura toate echipamentele de care ai nevoie, aşa a pornit ideea“, spune Sorin Anghel.

    Investiţia financiară iniţială nu a fost foarte mare, fiind vorba de un magazin online, în vreme ce magazinul fizic Trisport a fost deschis în luna iunie 2013. „M-am ocupat de tot ce înseamnă online timp de 1-2 ani până am lansat site-ul. Dacă ar trebui să fac o estimare a investiţiei pentru magazinul online şi cel fizic, suma s-ar ridica la aproximativ 50.000 euro“, spune antreprenorul. Cifra de afaceri înregistrată anul trecut a fost de 120.000 de euro, marja de profit de 5-6%, iar pentru 2016 aşteptările antreprenorului vizează vânzări mai mari cu 10-20% faţă de cele de anul trecut.

    Companiile cu activităţi în comercializarea de echipament sportiv outdoor ocupă un segment de circa 100 de milioane  de euro, fiind parte a unei pieţe totale de echipament sportiv estimate la 500 de milioane de euro. Piaţa este dominată de marii jucători precum Decathlon, Intersport şi Hervis Sports, dar sunt şi afaceri specializate, de pildă Himalaya. Dacă retailerii autohtoni se concentrează pe spaţiile stradale sau pe online, circa 90% din cele 100 de magazine de articole sportive deţinute reţelele străine se află în malluri sau parcuri comerciale. Companiile Decimas din Spania, Sportvision din Serbia şi Sportisimo din Cehia sunt cele mai recente intrări pe piaţa de retail specializat în articole sportive, făcând primii paşi pe piaţa românească de profil abia anul trecut.

    Piaţa de profil, crede Sorin Anghel, este destul de mică în România, dar există o tendinţă de creştere. Deşi costurile pot fi foarte mari pentru echipamente, pentru început cei interesaţi nu au nevoie decât de un echipament de bază: „Am făcut un calcul şi am reuşit să ne încadrăm într-un buget de 1.000 lei pentru antrenamente, echipament minim, transport şi concurs“.

    Triatlonul este un sport ce combină trei probe: înot, biciclism şi alergare. „Conceptul Ironman, cel mai mare eveniment de acest gen, a luat naştere în anul 1977 la Kona şi este un triatlon pe distanţe lungi, mai exact 3,86 km înot, 180,25 km bicicletă şi 42,4 km (maraton) alergare“, explică Sorin Anghel. În România sunt 15 competiţii organizate în două campionate, RTS (şosea) şi CTS (offroad), în vreme ce distanţele pornesc de la supersprint (500 metri înot, 10 kilometri bicicletă şi 2,5 kilometri alergare) până la distanţe Ironman. „Suntem încă foarte departe de cei din vest, unde sportul este o cultură cultivată de la cea mai mică vârstă, dar ne bucură foarte mult să vedem că participă şi din ce în ce mai mulţi copii la aceste evenimente, semn că suntem pe drumul cel bun“, spune Sorin Anghel. El se aşteaptă ca viitorul să aducă creşteri constante atât în ce priveşte apetitul pentru sport, dar şi în ce priveşte nişa pe care şi-a poziţionat afacerea. „Planurile noastre au două părţi importante: să aducem în România echipamente noi care nu există pe piaţă, dar ne bazăm şi pe dezvoltarea triatlonului în România“, spune antreprenorul, care se declară încredinţat că se va înmulţi sensibil şi numărul celor care vor practica nataţie, ciclism şi alergare şi individual, nu doar în cadrul pregătirilor pentru competiţii de triatlon. Adaugă că preferă alergarea şi bicicleta înotului, iar la capitolul hobby-uri mai enumeră „drumeţiile rapide pe munte, fotografia şi tot ce înseamnă tehnologie“.

    Tinerilor antreprenori le dă următorul sfat: „Să nu mai stea pe gânduri şi să încerce, primul pas este cel mai important. Să se înarmeze cu foarte multă răbdare, pentru că vor avea foarte multe momente în care vor fi gata să renunţe la tot, dar trebuie să persevereze. Şi încă un punct foarte important: să aibă pe cineva alături care să îi susţină“.

  • Cum face o profesoară de sport sute de mii de euro pe an din joaca cu copiii

    Au trecut mai bine de 20 de ani de când Lucia Prăjişteanu a intrat în aventura antreprenoriatului, după ce a câştigat experienţă ca angajată în vremea facultăţii. Este proprietara Zorky’s Planet, locul de joacă din AFI Palace Controceni, din Capitală, şi al spaţiului Miramagica din Herăstrău.

    De formaţie profesor de sport, nu a profesat niciodată în domeniu, dar spune că „sportul te învaţă foarte multe lucruri despre disciplină, atingerea obiectivelor şi colectivitate“. De folos i-a fost mereu – şi ca angajată, dar şi ca antreprenoare – talentul său de vânzătoare, cu care, crede ea „te naşti sau nu“.

    Are şi o reţetă care o ajută să fie permanent mulţumită de ceea ce clădeşte în carieră: „mi-am stabilit mereu o ţintă accesibilă şi sunt foarte fericită când o depăşesc“. În esenţă, obiectivul său principal este ca afacerea să fie „pe plus“; şi admite că nu-i place să facă planuri, iar un exemplu este că nu se hotărăşte niciodată mai devreme de luna decembrie cum anume să-şi petreacă revelionul, iar între destinaţiile de vacanţă preferate enumeră Londra, Dubai, Atena.

  • Şut, gol, profit! Cum cresc profiturile companiilor care se asociază cu evenimente sportive

    Suporter înfocat sau nu, orice român a prins de veste că de vineri a început Campionatul European de Fotbal. Pe stradă, în metrou, la televizor ori în magazine, sau chiar pe propriul telefon mobil, consumatorul este bombardat cu mesaje în diverse tonuri şi forme legate de acest eveniment de anvergură. Indiferent că sunt companii care în mod strategic îşi asociază mărcile cu sportul sau oportunişti care au intrat în siajul evenimentor sportive ale verii – inclusiv firme de turism, de ticketing, de curierat sau chiar candidaţi din campaniile electorale care au mizat pe plusul pe care îl pot bifa prin asocierea cu sportivi sau ideea de sport – consumatorii sunt asaltaţi de asocieri cu meciurile de fotbal.

    Marca de chipsuri Pringles se promovează acum cu sloganul Pringooooals; reţeaua de magazine Lidl are o gamă de produse pe care o adresează suporterilor, Billa derulează o campanie prin care se adresează consumatoarelor folosind termeni consacraţi în sport, iar MasterCard a analizat informaţii din social media pentru a identifica cele mai dezbătute momente legate de Liga Campionilor UEFA şi a ajuns la concluzia că unu din doi suporteri români postează pe social media în timpul vizionării meciurilor de fotbal televizate. Iar firma de curierat DPD, subsidiara locală a Poştei Franceze, firma care livrează în mod oficial biletele la Euro 2016, a anunţat că în România s-au vândut aproape 3.260 de bilete la Euro 2016.

    „Campionatul European, dar mai ales Jocurile Olimpice sunt o celebrare a tot ce este mai bun în sport: performanţă, determinare şi în acelaşi timp reprezentare a ţării. Suntem cu toţii de partea performanţei sportive româneşti“, spune Mihai Bârsan, vicepreşedinte marketing în cadrul Ursus Breweries. Cum se va reflecta interesul pentru sport în vânzarea de bere? Cam 20% din consumatorii de bere urmăresc activ sportul, iar Bârsan se aşteaptă ca meciurile de fotbal, alături de ofertele promoţionale să influenţeze evoluţia din această vară a pieţei. „În ce priveşte Jocurile Olimpice, având în vedere că se vor desfăşura în Brazilia pe un fus orar incomod, nu mă aştept să aibă o influenţă importantă în consumul de bere“, spune reprezentantul Ursus Breweries.

    În domeniul berii însă, în afară de sport, mai există un factor care poate să potenţeze sau să diminueze consumul chiar mai mult în lunile de vară: gradele din termometru. „Vara trecută a fost bună pentru vânzarea de bere, chiar în absenţa vreunui eveniment sportiv major, deoarece a fost foarte călduroasă. Rămâne de văzut ce fel de vară va fi aceasta“, mai spune Mihai Bârsan. Volumul pieţei berii a ajuns la 15,8 milioane hl în 2015, în creştere cu 6,5% faţă de cel înregistrat anul precedent, iar nivelul consumului pe cap de locuitor a urcat la 80 l în 2015, de la 74 l în 2014. „Se poate spune că în piaţa berii evenimentele sportive au un impact mai degrabă pozitiv, dar nu atât de puternic cum se crede; o săptămână ploioasă poate să-l anuleze complet“, afirmă Mihai Bârsan.

    Un alt domeniu în care meciurile se pot traduce în procent clar din cifra de afaceri este horeca. Evenimentele sportive, în special cele legate de fotbal, influenţează pozitiv viaţa teraselor şi restaurantelor; „în primul rând prin emulaţia creată în jurul acestui fenomen şi în al doilea rând prin umplerea anumitor intervale orare în care de regulă numărul clienţilor era mic, de exemplu între prânz şi cină sau târziu, după cină“, declară Daniel Mischie, chief operations officer al City Grill. El se aşteaptă ca efectele în vânzările reţelei de restaurante să fie mai vizibile în cazul Campionatului European de Fotbal faţă de Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, din pricina diferenţei de fus orar (6 ore în minus) şi a lipsei de interes pentru sporturile olimpice. Daniel Mischie consideră un alt mare minus faptul că la Jocurile Olimpice nu vor fi reprezentanţi ai ţării noastre nici la gimnastică şi nici la caiac.

    Aşa că miza principală este pe fotbal. „Restaurantele din grupul City Grill au un parteneriat cu compania care deţine drepturile de difuzare în România şi vom difuza toate meciurile în restaurantele noastre. Vom avea activări dedicate pentru acest eveniment, iar perioada este foarte favorabilă din toate punctele de vedere: vreme călduroasă, perioadă de creştere a consumului datorită relaxării fiscale, echipa României este calificată“, spune Mischie. El estimează o creştere a traficului bazată în primul rând pe orarul de desfăşurare (între 16.00 şi 22.00), dar şi o creştere a consumului cu 10%-15% graţie evenimentului.

    Faţă de ediţiile anterioare ale Campionatului European de Fotbal, Mischie se aşteaptă acum ca acestea să se reflecte mai clar în vânzări: „În 2008 eram într-o perioadă de boom economic cu atenţie mică spre evenimente sportive, eram concentraţi pe vânzări şi dezvoltare; în 2012 România nu a participat, deci lucrurile evident au stat mai puţin bine. În cazul calificării din grupe, situaţia ar fi extraordinară“, arată reprezentantul City Grill, care mai adaugă că în perioada celor trei luni de vară grupul vinde 35% din volumul total de bere din întregul an. „Temperatura, terasele şi fotbalul sunt elemente care fac casă bună cu berea“, motiv pentru care City Grill are şi un program de marketing – „Statul la terasă“ – prin care susţine vânzarea de bere în mod activ.

    OUL SAU GĂINA

    În mod tradiţional, meciurile de fotbal înseamnă consum de bere, iar Andreea Nemens, director general al GMP Advertising, spune că nu crede că e vreun mister în această asociere, bărbaţii amatori de fotbal fiind aceiaşi care beau bere. „Fotbalul e sportul cel mai popular, iar berea e băutura populară – e potrivirea perfectă şi se manifestă nu doar la urmărirea unui meci de fotbal acasă sau în localuri (nu şi pe stadioane, cel puţin nu pe cele mari), ci şi după meci, indiferent dacă îl priveşti sau îl joci «cu băieţii». În prima jumătate a secolului XX, berea a fost asociată cu muncitorii, studenţii şi entuziaştii mainstream de sport; nu în ultimul rând, barul american a fost prima casă a televiziunii, casa în care se consuma bere şi se consumau şi poveştile din jurul berii.“

    Andreea Florea, managing partner al companiei de branding Brandtailors, crede că asocierea berii – spre deosebire de alte tipuri de băuturi – cu urmărirea unui meci de fotbal este o situaţie de tip „oul sau găina“, unde fie brandurile au observat un comportament de consum preexistent (berea la meciurile de fotbal), pe care l-au redat în comunicare, fie brand-urile de bere au comunicat atât de intens această asociere, încât au reuşit să influenţeze obiceiurile de consum. „O altă explicaţie, mai plauzibilă, poate fi că ambele, atât berea, cât şi fotbalul sunt categorii preponderent masculine, aşa că singura asociere reală dintre ele a fost, la început, publicul-ţintă, aşa cum, în anii ‘90, un model feminin îmbrăcat sumar putea face reclamă la orice produs adresat bărbaţilor, indiferent de asocieri.“

    A

  • Hobby de CEO: „Personalitatea noastră şi modul în care investigăm lumea şi învăţăm se formează de foarte mici“

    Anul trecut, companiile au înregistrat plusuri de doi digiţi, iar pentru 2016 planurile sunt la fel de ambiţioase şi vizează deopotrivă extinderea reţelei Ana Pan, intrarea cu două spaţii în malluri, dar şi investiţii în domeniul hotelăriei. Ana Hotels este cea mai mare companie hotelieră cu capital autohton din România, deţine şapte hoteluri, cel mai important activ al grupului fiind Athénée Palace Hilton. Introducerea sistemului japonez de lucru kaizen în producţie pentru reducerea pierderilor, extindere, investiţii, noul brand Ana Baking Co, intrarea cu spaţii în malluri sunt doar o parte dintre lucrurile care s-au întâmplat de când a preluat conducerea firmelor. Înainte de a prelua conducerea firmelor, ea a petrecut zece ani peste hotare, mai întâi la studii în SUA, iar apoi ca angajată a firmei de consultanţă McKinsey.


    Ce hobby aveţi şi cât timp dedicaţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Sportul de toate felurile. De mică am fost foarte competitivă, făcând parte din echipa naţională de călărie, am făcut deopotrivă tenis şi tir la nivel competiţional, iar apoi schi cu echipa de la facultate. Acum, eu şi soţul meu ne antrenăm pentru triatloane, deci alergăm, înotăm şi mergem mult pe bicicletă. Încerc să petrec cel puţin o oră pe zi făcând sport, indiferent dacă ne trezim la ore foarte matinale sau alergăm la ore târzii.

    Cărţile, mai ales cele de business şi biografii ale unor oameni care mă inspiră. Citesc momentan în paralel mai multe cărţi interesante: Straight from the Gut de Jack Welch, fostul CEO al General Electric, cartea autobiografică a lui Richard Branson, The Hard Thing about Hard Things a lui Ben Horowitz şi How Will You Measure Your Life a lui Clayton Christensen de la Harvard Business School. Caut în principal să mă inspir din viaţa acestor oameni excepţionali, să învăţ tehnici de management din cele încercate şi rafinate de ei, cât şi să investighez cum pot defini mai bine ce înseamnă succesul profesional şi personal pentru mine.

    Aspire. Weekendul este în mare parte dedicat proiectelor Aspire Academy, programul educaţional pe care l-am început alături de patru prieteni buni acum cinci ani. Prin cele patru programe pe care le susţinem, Aspire High School, Aspire Academy, Aspire Young Professionals şi Aspire Teacher Training, mai nou, dorim să inspirăm viitoarea generaţie de lideri tineri din România pentru a visa şi reuşi să facă mai mult decât ne impune mediul în care trăim. Aducem profesori de la Harvard, Stanford şi Wharton în fiecare vară, alături de oameni de success din România, şi predăm leadership, dezvoltare personală şi antreprenoriat. Programul Aspire Teacher Training va fi lansat în toamnă şi are ca obiectiv să oferim educatorilor din şcolile publice modele practice de pedagogie pentru a inspira şi motiva copiii de mici. Personalitatea noastră şi modul în care investigăm lumea şi învăţăm se formează de foarte mici, aşa că Aspire îşi propune să abordeze formarea personală cât mai devreme.

    Ce corespondenţe există între sport şi afaceri?

    Competitivitatea, anduranţa, răbdarea şi strategia, spiritul de echipă şi învăţarea modului de a câştiga cât şi de a pierde, dar a reveni mai puternic.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?

    Cu siguranţă. De multe ori, în Herăstrău sau la bazin mă întâlnesc cu parteneri de afaceri, aşa că o alergare se poate transforma într-o discuţie inspiraţională de business şi despre noile trenduri din piaţă.

    Care sunt regulile din sport folositoare în afaceri?

    Etica – joc mereu după regulile definite, pentru că în sport, ca şi în afaceri, renumele merge mai departe de linia terenului de tenis.
    Susţinerea echipei în momentele grele – cu echipele de la Ana Hotels şi Ana Pan alergăm la maratoanele din Bucureşti, iar spiritul de echipă şi susţinerea celor care rămân în urmă pentru a-i face mai competitivi se reflectă perfect în stilul meu de leadership.
    Consecvenţa – devii mai bun dacă persişti în antrenamente.

    Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în sport şi în afaceri?

    Etica, fairplay-ul.

    Ce tip de sport / hobby nu aţi practica niciodată?

    Scufundările cu rechini. Aventurile extreme nu mă pasionează în mod special.

    CUVÂNT:
    „Bravo!“ Îmi place să-mi încurajez echipa des pentru toate lucrurile excelente pe care le fac.

    CARTE:
    Am început să citesc destul de târziu din păcate, aşa că mai am mult de acumulat până pot defini o preferinţă care să merite. În acest moment m-a marcat pozitiv cartea lui Barack Obama, Dreams from my Father.

    PERSONALITATE:
    Barack Obama – am locuit în America timp de şase ani, perioadă în care Obama era la conducerea ţării, iar valorile sale şi stilul său inspiraţional în comunicare sunt foarte rare la personalităţile publice.

    SPORTIV:
    Novak Djokovic – este un sportiv complet şi cu un simţ al umorului apetisant.

  • La 20 de ani, a pornit ca cizmar o mică afacere. Astăzi, compania valorează peste 14 miliarde de euro

    Totul a început în 1920, când Adi Dassler, un cizmar de doar 20 de ani, a început să producă propriii pantofi sport cu obiectivul de a oferi fiecărui atlet cea mai bună încălţăminte pentru disciplina sa. Patru ani mai târziu a intrat în afacere şi fratele său mai mare, Rudolf Dassler, iar împreună au creat Fabrica de Pantofi a Fraţilor Dassler (Gebruder Dassler Schuhfabrik) cu „sediul“ în spălătoria mamei lor. Deşi au întâlnit numeroase impedimente din cauza furnizării precare de energie electrică, fraţii Dassler au cunoscut rapid succesul şi, înainte de Al Doilea Război Mondial, au ajuns să vândă circa 200.000 de perechi de pantofi. La mijlocul anilor 1930, Dassler făcea 30 de perechi de pantofi diferiţi pentru 11 sporturi, având circa 100 de angajaţi. La Olimpiada de Vară din 1936, compania celor doi i-a asigurat ghetele atletului afro-american Jesse Owens, care urma să câştige patru medalii de aur. Evenimentul a adus recunoaştere companiei, aceasta urmând să primească cereri de pantofi sport din toată lumea.

    Ruptura dintre fraţi s-a produs în timpul războiului, când cei doi nu s-au pus de acord cu privire la strategia firmei. Rudolf şi-a deschis o nouă firmă –  Ruda – ulterior redenumită Puma, iar pe 18 august 1949 Adi Dassler a fondat Adidas AG.  Când au hotărât să se separe, în 1948, oraşul s-a divizat, locuitorii devenind loiali unuia sau celuilalt dintre principalii angajatori din urbe. În scurt timp, Adidas a devenit o afacere mai mare şi mai profitabilă decât Puma.

    O mare greşeală a lui Rudolf Dassler, de care fratele său a profitat din plin, a fost divergenţa avută cu antrenorul echipei de fotbal germane. Acest lucru a permis companiei concurente să sponsorizeze Germania la Cupa Mondială de fotbal din 1954, echipa câştigând finala împotriva Ungariei purtând ghete Adidas. Victoria a adus mărcii o publicitate imensă, Adi Dassler fiind prezent în toate ziarele. În paralel, antreprenorul s-a specializat pe nişa de înscălţăminte sportivă şi a încercat continuu să le îmbunătăţească; una dintre strategiile sale a fost să folosească nume mari din sport ca imagine pentru Adidas. Printre cei care au reprezentat brandul s-au numărat, de-a lungul timpului, Muhammad Ali, Max Schmeling, Sepp Herberger, Franz Beckenbauer etc. De asemenea, o piatră de temelie a politicii firmei a fost publicitatea agresivă – brandul este prezent la toate evenimentele sportive din lume – dar şi inovaţia constantă – fiind într-un permanent contact cu sportivii activi, Adidas a dezvoltat pantofi pentru aproape orice sport.

    Începând cu mijlocul anilor 1960, Adidas a început să producă şi îmbrăcăminte, iar zece ani mai târziu mingea de joc oficială la toate evenimentele sportive majore de fotbal a început să poarte numele brandului. După Cupa Mondială din 1974, când echipa câştigătoare a purtat echipament complet Adidas, firma a început să se dezvolte din ce în ce mai mult şi pe partea de îmbrăcăminte.

    Adolf Dassler a murit în 1978, la vârsta de 78 de ani, lăsând pe mâinile soţiei şi fiului său un brand cu renume mondial. În prezent, compania cu peste 25.000 de angajaţi în întreaga lume îşi desfăşoară activitatea în afara Germaniei, singura unitate ce funcţionează în ţara de origine a brandului fiind un centru de testare a prototipurilor.