BusinessMagazin

Tag: societate

  • Decalogul soluţiilor software pentru companii

    Dacă România vrea un PIB de peste 10.000 de euro pe cap de locuitor, trebuie să se informatizeze.

    Dacă o companie vrea să devină mai productivă, trebuie să se informatizeze.

    Dacă o companie vrea să îşi menţină competitivitatea, trebuie să se informatizeze.

    Dacă un manager vrea să ştie în timp real rezultatele companiei sale, trebuie să o informatizeze.

    Dacă un antreprenor vrea să îşi dezvolte firma, trebuie să se informatizeze.

    Pentru o relaţie mai bună cu clienţii, o companie trebuie să se informatizeze.

    Pentru o comunicare fluidă în interiorul companiei, informatizaţi-o.

    Dacă administraţia publică vrea să fie mai eficientă, trebuie informatizată.

    Dacă nu aveţi buget pentru o soluţie software de business, folosiţi “software as a service” şi cloud.

    Preţul are importanţa sa, dar esenţial este să vă definiţi nevoile şi să ştiţi ce soluţie vi se potriveşte.

    Cele zece enunţuri de mai sus rezumă o stare de fapt: una din cauzele evoluţiei destul de lente a econo-miei româneşti în ansamblu, dar şi a companiilor este lipsa informatizării, faptul că o mare parte dintre manageri şi antreprenori nu folosesc soluţiile software pentru afaceri. Datele Comisiei Europene arată că procentajul firmelor din România care utilizează tehnologii cum ar fi ERP (21%), facturile electronice (7,2 %), serviciile de cloud (2,8 %) sau reţelele de socializare (5,9 %) este printre cele mai scăzute din UE. Companiile din România trebuie să exploateze mai bine avantajele oferite de comerţul online, de reţelele de socializare şi de aplicaţiile de tip cloud, arată raportul DESI 2015, care plasează România pe ultimul loc în indicele european al economiei şi societăţii digitale. Care este realitatea, ce trebuie făcut, care vor fi evoluţiile?

    Puţină lume mai ţine minte, îmi spune Eugen Schwab-Chesaru, vice president – research la Pierre Audoin Consultants (PAC), că printre primele anunţuri făcute de OMV după preluarea Petrom a fost cel pentru achiziţia unui nou sistem in-formatic de gestiune şi control, în valoare de 55 de milioane de euro. „Au venit 35 de consultanţi din Austria, au împărţit sarcini, au strâns oferte din piaţă, au ales. După trei ani au multiplicat de o mulţime de ori profitul, iar productivitatea s-a dus la cer. Putem să ne uităm chiar şi la Sidex, ce au făcut indienii de la Mittal când au venit. Au zis: «Vrem ERP». Nu ştiau să lucreze fără. Nu ştiau, în India, ce se întâmplă aici: productivitate, minereu, dintr-o tonă de minereu aţi scos atâta ţeavă, atâta tablă, atâta ondulată, atâta dreaptă, care s-a dus acolo şi acolo, productivitatea pe metru pătrat, pe metru liniar, fără asta nu ştiau să lucreze. Scurt, nu este niciun mister“, rezumă Schwab-Chesaru situaţia şi nevoia folosirii unui sistem software pentru business. Mai mult, administraţia publică locală trebuie să îşi dubleze cheltuielile IT reale, cele care furnizează rezultate palpabile, şi să scadă cu 30% numărul de bugetari, pentru a funcţiona.

    Software pentru business înseamnă ERP, CRM, EAS, SFA, HCM, multele acronime care indică aplicaţiile folosite de manageri pentru a-şi gestiona companiile. Piaţa locală a soluţiilor informatice de business este estimată de specialiştii de la PAC la puţin peste 150 de milioane de euro, cu un ritm de creştere de 7,5%, superior ritmului creşterii pieţei soft-ware în ansamblu, de 5,5% pe an. Tendinţa de creştere cu un ritm superior celui al pieţei software în ansamblu se menţine şi pe plan internaţional: soluţiile software pentru companii au, cu 5,5%, o creştere dublă faţă de industrie.

    Dincolo de ritmul normal, creşterile sunt generate şi de schimbările care au loc în domeniu; în primul rând este vorba de migrarea soluţiilor spre cloud şi ceea ce se numeşte „software as a service“ – SaaS. O altă schimabre majoră este trecerea spre mobilitate, posibilitatea de a accesa şi a rula funcţii ale suitei de business de pe telefon sau tabletă. Şi, nu în ultimul rând, clienţii solicită din ce în ce mai des, iar companiile încearcă să ofere, soluţii de analiză a datelor care să ofere tendinţe, predicţii, evoluţii viitoare ale afacerilor.

    Înainte de a analiza toate aceste tendinţe, să privim bugetele. „Cred că în România nivelul bugetelor IT reprezintă 0,25 – 0,5% din cifra de afaceri a companiilor. Ceea ce este foarte, foarte puţin. În general în Franţa, Germania sau Marea Britanie respectivul buget ajunge şi la 1,5% din cifra de afaceri. Atenţie, în bugetul IT intră mai multe: amortizarea de software, hardware şi aşa mai departe, active IT, personalul şi tot ce înseamnă cheltuieli auxiliare, energie, birouri şi aşa mai departe“, spune Eugen Schwab-Chesaru. Daniel Mateescu, COO Totalsoft, principalul furnizor de soluţii ERP pe piaţa locală, cu suita Charisma, explică limitările pieţei locale prin lipsa de cultură de business, prin faptul că man-agerii nu văd avantajele unui produs software. „Vor să cumpere ieftin, piaţa de software de business românesc este foarte sensibilă la preţ. Degeaba spui că softul tău face mai multe şi este mai bun, îl cumpără pe cel mai ieftin. Este o lecţie pe care economia românească trebuie să o înveţe. De circa 10 ani, de când vindem în străinătate, vedem difer-enţa de cultură. Când vindem în afară preţul este ultimul care contează. Ei sunt foarte deschişi şi spun ce contează: criterii tehnice, de business, tehnologice, iar preţul este ultimul. Preţul ponderează nota totală cu circa 10 – 15%. În rest, contează să fie produsul care trebuie. La noi totul este la nivel de preţ, probabil şi din cauza situaţiei economice. Pe măsură ce o să creştem şi o să ieşim din criză, o să fie mai bine“, spune Mateescu.

     

  • Narcisa Cămărăşoiu: „Sunt un om al rezultatelor şi pentru mine succesul se măsoară în cifre”.

    Un scenariu în care femeile ar ocupa două fotolii manageriale din trei, faţă de unul din trei, în prezent, este utopic. „Nu cunosc nicio societate, de la matriarhat încoace, în care femeile să aibă o pondere mai mare decât bărbaţii la nivel decizional, cel mult sunt state foarte dezvoltate unde există un oarecare echilibru în acest sens. Faptul că gradul de civilizaţie / bunăstare este direct proporţional cu numărul de femei în poziţii de conducere ne poate duce cu gândul că acolo unde există un echilibru (şi nu numai la nivelul acesta al discuţiei), societatea poate progresa“, spune Narcisa Cămărăşoiu.

    În patru ani compania a dublat categoria de make-up, înregistrând o creştere double digit pe fiecare marcă pe care a coordonat-o în acest segment. Coordonează direct şase oameni şi este responsabilă de recrutarea şi motivarea angajaţilor din departa-ment. Între responsabilităţile sale se numără şi managementul şi dezvoltarea mărcii Pret a Porter, prezentă în Spania, Argentina, Polonia, Cehia, Ungaria şi România.

    Narcisa Cămărăşoiu a absolvit Facultatea de Ştiinţă şi Ingineria Materialelor din Cluj-Napoca, iar apoi şi-a construit cariera în multinaţionale. În 1995 s-a angajat ca market developer la Cluj, pentru Coca-Cola. Un an mai târziu a început să lucreze pentru Unilever, companie în care a ocupat, până în 2005, diverite funcţii, de la  national account executive pe Transilvania până la brand manager pe Dero şi mai apoi pe Dove pentru toată regiunea USCE (România, Bulgaria, Serbia, Moldova, Bosnia, Macedonia).

    Apoi vreme de trei ani a fost group brand manager la Heineken România, iar din 2008 s-a alăturat Coty România, companie care a înregistrat în 2013 o cifră de afaceri de 73 de milioane de lei. „Sunt un om al rezultatelor şi pentru mine succesul se măsoară în cifre. Rezultate bune am obţinut peste tot, dar cred că în viaţă este foarte important să iei decizii bune. Cea mai inspirată decizie luată în plan personal a fost să mă dezvolt în marketing, după ce câştigasem deja experienţă în vânzări şi trade marketing.“

  • 150 de proiecte şi programe înscrise la Gala Societăţii Civile 2015

    În total, participă peste 100 de organizaţii non-profit, neguvernamentale, grupuri de iniţiativă şi persoane fizice. Dintre acestea, 57% sunt din Bucureşti, iar 43% din 23 de judeţe –  Alba, Argeş, Bacău, Bihor, Brăila, Braşov, Buzău, Cluj, Constanţa, Dâmboviţa, Galaţi, Gorj, Hunedoara, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Neamţ, Olt, Vâlcea, Prahova, Satu Mare, Sibiu şi Timiş, notează un comunicat transmis redacţiei.

    Domeniul în care au activat cele mai multe ONG-uri a fost Educaţie, Învăţământ si Cercetare, acesta prezentând 23 de înscrieri. La categoria Sănătate au fost înregistrate 18 proiecte, urmată de secţiunea Incluziune socială cu 11 proiecte. Câte 9 proiecte au fost înregistrate la categoriile Artă şi cultură şi Comportament civic şi participare publică, 8 la Servicii de asistenţă socială, câte 6 la Protecţia mediului şi Dezvoltare economică şi socială şi 4 la Apărarea drepturilor individuale/ colective.

    În cadrul secţiunilor Proiecte şi campanii de voluntariat şi Proiecte pentru tineret au fost înscrise 22, respectiv, 17 proiecte.

    În cadrul Categoriei C au fost încadrate 43 de proiecte astfel: Buget – / Eficienţă + 8 proiecte, Impact -10 proiecte, Durabilitate – 4 proiecte, Originalitate – 21 de proiecte.

    În secţiunea dedicată parteneriatului asociativ-privat, Proiecte şi campanii de Responsabilitate Socială, au fost înscrise 8 proiecte, iar în cea dedicată activităţilor cu  caracter permanent si continuu ale unei organizatii au  fost înscrise 23 de programe, notează acelaşi comunicat.

    În perioada aprilie – mai, proiectele şi programele din cadrul competiţiei sunt evaluate de către membrii juriului, cei 50 de specialişti în implementarea şi evaluarea proiectelor, cercetători, sociologi, jurnalişti, lideri şi formatori de opinie ai societăţii civile şi ai sectorului asociativ, consultanţi în CSR, comunicare, corporate affairs şi community affairs. Câştigătorii vor fi anunţaţi în cadrul festivităţii de acordare a premiilor, care va avea loc în luna iunie, în Bucureşti.

    Gala Societăţii Civile 2015, ediţia a XIII-a, se desfăşoară sub Patronajul Reprezentanţei Comisiei Europene în România.

  • Cronică de teatru: Omul cel bun din Seciuan

    Încă de pe vremea spectacolelor dionisiace însă, teatrul are, pe lângă divertisment, rolul de oglindă a societăţii, evidenţiind, de cele mai multe ori, defectele acesteia. Iar când societatea este caracterizată de tare precum evaziunea fiscală şi corupţia, acestea ajung şi pe principalele scene ale societăţii.

    Regizorul Andrei Şerban construieşte cu măiestrie descrierea societăţii actuale în jurul textului brechtian „Omul cel bun din Seciuan“ („Omul cel bun din Sîciun“, titlul original), ce se joacă la Teatrul Bulandra din toamna anului trecut. De altfel, Andrei Şerban este familiarizat cu acest text al lui Bertolt Brecht, prin care şi-a mai îndemnat publicul la bunătate şi onesti-tate în 1968, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, înainte să plece din ţară, iar a doua oară, la New York, semn al ciclicităţii unor evenimente similare.

    Povestea lui Brecht se petrece într-o perioadă în care zeii (Rodica Mandache, Manuela Ciucur şi Mirela Gorea) voiau să verifice dacă pe Pământ mai există oameni buni. Ei ajung în Seciuan (echivalentul Capitalei, după cum unul dintre personajele principale spune la un moment dat), caută un loc în care să se odihnească, iar singurul locuitor al oraşului dispus să îi ajute este prostituata Shen Te (Ana Ularu/Alexandra Fasolă). Zeii o recompensează cu bani şi o îndeamnă să fie „un om bun“, dar în acelaşi timp să îşi trăiască şi viaţa. În consecinţă, Shen Te se hotărăşte să devină antreprenoare şi investeşte banii de la zei într-o mică tutungerie.

    O proprietărească care îi cere banii pe chirie înainte de obţinerea unui mic profit (Ana Covalciuc/Daniela Nane), cât şi mai multe rude parazite ce încearcă să profite de noua ei situaţie o determină să se dedubleze şi să creeze un personaj care să gestioneze situaţiile: Văru’ Şui Ta. Văru’ ştie să nego-cieze şi să spună „nu“ profitorilor, dar este şi un „bun“ evazionist: transformă tutungeria într-o fabrică de ţigarete în care an-gajează prin contract 80 de muncitori, dar de fapt, în cadrul acesteia lucrează 400. Singurul sprijin al lui Shen Te este Vang (Vlad Ivanov), micul comerciant vânzător de apă, ce ajunge să fie bătut la un moment dat, iar Shu Fu, frizerul mogul plin de bani, este cel care îi oferă sprijin financiar prin contracte suspecte lui Şui Ta, dorind de fapt o căsătorie cu Shen Te.

    În spectacol mai sunt conturate şi alte tipuri umane desprinse din societatea actuală, cum ar fi Proprietăreasa, parvenita care deţine o clădire în oraş şi caută să obţină un câştig pe seama tuturor, sau Sun Iang (Cătălin Babliuc/Alexandru Poto-ceanu) – aviatorul poştal şomer pentru că „nu există aviaţia poştală“ (el este susţinut şi sfătuit de mama lui deşi a depăşit demult etapa copilăriei şi încearcă prin bani şi cunoştinţe să obţină un post, eşuează  şi profită de Văru’ care face un com-promis in cazul lui, mai ales pe seama relaţiei sentimentale pe care aviatorul o are cu Shen Te; ajunge astfel şef de tură în fabrica de tutun).

    În afară de mesajele transmise cu succes de actorii din distribuţie, „Omul cel bun din Seciuan“ se remarcă şi prin gradul încărcat al dificultăţii tehnice: 14 actori interpretează 24 de personaje prin roluri multiple – spre exemplu, Vlad Ivanov este atât Vang, cât şi Shu Fu şi Femeia, iar Rodica Mandache, Manuela Ciucur şi Mirela Gorea sunt atât zeii ce caută omul cel bun, dar şi Doamna Iang, Doamna Shin şi Nepotul. Pe lângă solicitarea fizică a schimbărilor de ţinută şi de rol, ei sunt impli-caţi şi într-o coregrafie dinamică a Andreiei Gavriliu, dar şi în momente cântate pe muzica interpretată de Raul Kuşak, aflat şi el în permanenţă pe scenă.

    Scenografia, realizată de Iuliana Vîlsan, trasează în câteva tuşe simple decăderea acestei so-cietăţi: la început, ilustrează o lume în care macii sunt în cer, iar stelele pe pământ, iar în a doua parte, macii sunt înlocuiţi de ţevi ce dau senzaţia de industrial. În această lume cu susu-n jos, Sun She îşi construieşte afacerea – aspect ilustrat la pro-priu, prin trasarea unor beţe de bambus aşezate pe scenă în chenare din ce în ce mai mari. Cu cât numărul posesiilor este mai mare – cu atât personajul este mai zbuciumat, ajungând ca la final să fie crucificat de aceste posesii. Pancartele cu diferite mesaje sau lozinci înlesnesc dialogul cu publicul şi mai îndulcesc din gravitatea mesajului transmis, îmbogăţind comicul spectacolului.

    Finalul este deschis, fără concluzii clare, la fel ca şi viaţa, după cum însuşi Vlad Ivanov spune într-un dialog direct cu pub-licul. Totuşi, epilogul cântat îndeamnă la bunătate – “Fiţi buni, fiţi drepţi, fiţi oneşti“. Un plus de comic, dar şi o intenţie binevenită de a opri un fenomen deranjant în teatru, al aplauzelor în picioare de trei ori, indiferent de tipul spectacolului de teatru, este adusă de pancarta finală: „Nu aplaudaţi în picioare, îi deranjaţi pe cei din spate“.

    Veţi decide singuri dacă „Omul cel bun din Seciuan“ este un spectacol ce ar fi meritat într-adevăr ridicarea publicului de pe scaune, cert este că a primit re-cent recunoaşterea breslei prin nominalizarea la şase categorii ale premiilor UNITER: cel mai bun spectacol, cel mai bun regizor, cel mai bun scenograf, cel mai bun actor în rol principal (Vlad Ivanov), premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal (Alexandra Fasolă), cea mai bună actriţă în rol secundar (Ana Covalciuc).

  • A preluat o societate veche de 100 de ani şi i-a crescut profitul de peste 6 ori

    De la începutul anului trecut Laura Şerban conduce Mecanica Ceahlău, unul dintre producătorii istorici de utilaje agricole din România, care a înregistrat în 2014 un profit de 4,4 milioane lei, faţă de 700.000 lei la sfârşitul anului 2013; cifra de afaceri a companiei s-a menţinut la nivelul de aproximativ 24 milioane lei. 

    Societatea a fost înfiinţată în 1921 şi timp de mai multe decenii a fost unul dintre principalii furnizori de utilaje agricole pentru piaţa românească.

    După 1990 a devenit o societate pe acţiuni, iar nouă ani mai târziu s-a transformat într-o companie cu capital integral privat. Me-canica Ceahlău se află în portofoliul SIF Moldova, fiind listată la Bursa de Valori Bucureşti. La finalul anului trecut, compania avea în portofoliu peste 20 de categorii de utilaje agricole, la care se adaugă, începând cu luna februarie 2015, modelele de echipamente distribuite sub marca Steyr, cu care firma nemţeană a încheiat un parteneriat.

    Anterior acestui mandat, Laura Şerban a deţinut poziţia de managing director al GNC – Live well, vreme de peste un an, iar înainte de aceasta a condus una dintre firmele grupului RTC, respectiv Proffice Experience.

    CITIŢI POVESTEA COMPLETĂ a Laurei Şerban, inclusă în 200 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS – EDIŢIA 2015

  • Cum vede şeful CFA Institute peisajul financiar postcriză 
şi ce sfaturi are pentru bancheri

    „Cred că va trece o generaţie până ca lucrurile să se schimbe. Sper să mă înşel, dar cred că situaţia este similară cu criza financiară din 1929, când a fost nevoie de 30-40 de ani. Iar noi suntem la doar şase ani de la debutul crizei financiare“, a declarat într-un interviu Paul Smith, care participat la o reuniune regională a organizaţiilor profesionale CFA din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa găzduită la Bucureşti de CFA România.

    Aceasta înseamnă că vor fi mai puţine investiţii în active cu grad ridicat de risc cum ar fi acţiunile sau în infrastructură, iar oamenii vor deţine prea mult cash sau vor investi prea mult în proprietăţi sau în aur, deci în active despre care ei cred că au o valoare de tezaurizare, ba chiar în unele ţări vor ţine banii „la saltea“, pentru că nu au încredere în intermediarii din sectorul financiar.

    Acest comportament poate avea consecinţe negative pentru economia mondială pentru că aceasta nu va creşte atât de repede cum ar fi posibil, a explicat şeful CFA Institute. „Având în vedere modul cum industria financiară s-a dezvoltat în ultimii 20 de ani, cred foarte mult că trebuie să încercăm să încurajăm instituţiile de reglementare, investitorii şi angajatorii să recunoască faptul că standardele etice sunt absolut cruciale pentru a construi încrederea şi pentru a construi un sistem financiar care să funcţioneze“.

    Problema în finanţe este că sunt prea mulţi bani şi există, de asemenea, mulţi oameni foarte inteligenţi: în consecinţă, avem un cocktail foarte periculos de bani şi de inteligenţă şi, uneori, acesta poate să o ia pe o cale groaznic de greşită dacă nu are la bază înţelegerea scopului pentru care existăm, de a servi nevoile societăţii, apreciază şeful CFA Institute. „Aceasta a fost provocarea: sectorul financiar a fost separat de obiectivul său şi ceea ce facem la CFA este să încercăm să reconec-tăm sectorul financiar cu scopul său. La fel ca în toate profesiile, dacă vă gândiţi la medici, avocaţi, contabili, scopul nostru este să servim nevoile societăţii şi dacă uităm acest lucru, tot felul de lucruri rele se pot întâmpla“.

    Bancherii au fost acuzaţi că şi-au asumat riscuri mari, uneori prea mari, în căutarea profiturilor. Practicile salariale excesive au fost considerate ca fiind unul dintre factorii declanşatori ai crizei financiare mondiale. Bonusurile excesive ale bancherilor au generat o serie de critici atât în Statele Unite, cât şi în Europa, în special în cazul băncilor care au primit ajutor de la stat pentru a se salva. După apariţia celei mai grave crize financiare şi economice de după Marea Depresiune din anii ’30, la nivel mondial se încearcă construirea unui nou sistem de reglementare şi de supraveghere a sectorului financiar.

    Cât de important a devenit riscul reputaţional pentru sectorul bancar după criza financiară recentă? Este crucial, pentru că reputaţia este totul, apreciază Paul Smith. „Cred că dacă lucraţi cu banii altor oameni, reputaţia este cel mai important lucru pe care îl aveţi. Şi ne-am dori ca investitorii, fie că sunt investitori privaţi sau publici, să acorde mai multă atenţie unor astfel de probleme. Cea mai mare temere a mea este că dacă industria financiară nu poate dovedi oamenilor că se com-portă într-un mod pe care societatea îl respectă, atunci rezultatul este o intensificare a reglementării deoarece societatea va trebui să se protejeze, iar acesta nu este un rezultat bun pentru nimeni“.
    Ce recomandă şeful CFA Institute bancherilor? Să se întoarcă la bankingul de bază şi să se reconecteze cu clienţii.“Care este scopul tău ca bancă? Băncile sunt în business pentru a pune economia reală în mişcare, iar sfatul meu pentru bancheri ar fi: daţi-vă seama care sunt clienţii voştrii şi serviţi-i mai bine“.

  • Dragne & Asociaţii a efectuat nouă promovări

    “Ne alegem cu atenţie colegii de echipă iar aceste promovări reflectă experienţa şi dedicarea acestor avocaţi atât faţă de clienţi cât şi faţă de propriile ţeluri profesionale.”, spune Ion Dragne, managing partner al societăţii de avocaţi. 

    Zoe Lungu face parte din echipa Dragne & Asociaţii chiar de la fondarea societăţii, din anul 2010, şi este specializată în drept comercial şi insolvenţe.

    Parte a echipei de consultanţă, în zona real estate, corporate şi M&A, Camelia Floca s-a alăturat echipei în 2011. Ea are experienţă în proiecte ample imobiliare (inclusiv în domeniul construcţiilor şi arbitrajelor comerciale derivate), de fuziuni şi achiziţii (în prezent masterandă în cadrul Webster University din Viena), energie.

    Avocatul Gabriel Paraschiv şi-a început cariera profesională în echipa Dragne şi este  specializat în drept comercial şi insolvenţe, inclusiv în litigii transfrontaliere, fiind implicat în toate echipele de arbitraj intern şi internaţional în care societatea a acordat consultanţă. Urmează studiile în Drept procesual civil ale Şcolii Doctorale în domeniul Dreptului din cadrul Universităţii Titu Maiorescu din Bucureşti este mediator autorizat.

    Cu o experienţă de cinci ani în cadrul Dragne & Asociaţii, avocatul Bogdan Toma este specializat în drept civil, cu precadere în domeniul imobiliar şi al litigiilor conexe. El oferă asistenţă în proceduri judiciare şi extrajudiciare privind revendicarea proprietăţilor imobiliare sau obţinerea unor despăgubiri.

    Unul dintre cei mai vechi membri ai echipei de litigii, avocatul Mihai Costea oferă asistenţă juridică preponderent în proiecte de restructurare, executări silite şi dreptul muncii. De asemenea, el gestioneaza proiecte complexe privind dreptul consumatorului.

    Cei patru senior associate promovaţi în această primăvară sunt avocaţii litiganţi Ana-Maria Filip, Ana Georgia Mirea, Cătălin Barbu şi Andrei Iancu, avocaţi specializaţi în drept fiscal, insolvenţe, arbitraj comercial şi drept societar.

  • Ţara în care angajaţii muncesc atât de mult încât este ilegal să nu îţi iei concediu

    La Tokyo se discută o lege care să-i oblige pe angajaţi să stea departe de muncă măcar cinci zile pe an. Nu e doar o încercare de a creşte productivitatea lucrătorilor, e o problemă naţională: oamenii nu mai au timp pentru viaţa personală, se nasc tot mai puţini copii şi se înregistrează tot mai multe cazuri de suicid şi morţi prin epuizare, relatează Digi24.ro, citând publicaţia Russia Today.

    Legislaţia japoneză e penultima în lume la capitolul zile legale de concediu. Un debutant are dreptul la doar 10 zile pe an, iar după fiecare an în plus de experienţă se mai adaugă încă o zi de concediu.Deşi numărul e foarte scăzut, japonezii nu iau nici jumătate din numărul de zile la care au dreptul, astfel încât în Japonia ar putea deveni ilegal să nu îţi iei concediu.

    Refuzul concediului e doar o parte a problemei, cealaltă fiind orele suplimentare realizate în exces. Studiile arată că japonezii lucrează chiar şi 14 ore pe zi. Motivul principal pentru acest stil de viaţă este teama japonezilor că şi-ar putea pierde locul de muncă, mai scrie Digi24.ro.

    Piaţa muncii a apucat-o în direcţia orelor lungi şi a anilor fără concediu în anii ’70, în plin boom economic, când a explodat numărul celor care lucrau peste 60 de ore pe săptămână. Tot atunci în limba japoneză a apărut cuvântul „karoshi” – moarte prin epuizare. Presiunea psihologică lasă şi altfel de urme asupra societăţii. Japonia cunoaşte de ani buni o epidemie a sinuciderilor. 30.000 de cazuri au fost înregistrate doar în 2011, iar anchetatorii susţin că o treime se datorează stresului la muncă. Cultura muncii însă dă o lovitură societăţii în ansamblu. Oamenii nu mai vor familii, nu mai vor copii fiindcă oricum nu au timp. Natalitatea scade rapid, an de an, iar în 2014 a atins un nou record, asta în vreme ce rata deceselor urcă rapid.

    Se estimează că, până în 2050, populaţia Japoniei va fi mai mică cu 30 de milioane de oameni. Deja un sfert din populaţie are peste 65 de ani, iar proporţia ar putea urca la 40% în 2060 – ritmul de îmbătrânire îl depăşeşte cu mult pe cel al economiilor dezvoltate din occident, mai scrie sursa citată.

  • Washington Times: Musulmani segregaţi de societatea franceză formează adevărate mini-state islamiste

    Franţa are cea mai importantă populaţie de musulmani din Europa, dintre care unii vorbesc în mod deschis despre ajungerea la conducerea ţării într-o bună zi şi despre înlocuirea sistemului legal occidental cu sharia. “Situaţia a scăpat de sub control, iar acest lucru este ireversibil”, declară pentru ziar Soeren Kern, un analist de la Institutul Gatestone, autorul unui raport anual despre “Islamizarea Franţei”. “Islamul face parte permanent, acum, din Franţa”, apreciază el, iar”viitorul pare foarte sumbru”.

    “Problema este că mulţi dintre aceşti musulmani din generaţia tânără nu se integrează în societatea franceză. Deşi sunt cetăţeni francezi, ei nu au un viitor în societatea franceză, cu adevărat. Se simt foarte alienaţi de Franţa. De aceea este islamul radical atât de atractiv, pentru că le dă un sens vieţii”, continuă el.

    Parisul şi alte oraşe – în pofida faptului că nu s-au transformat întru totul într-un refugiu pentru agenţi operativi Al-Qaida – au devenit, în ultimul deceniu, nişte “locuri fertile pentru musulmani extremişti”. Conducătorii oraşelor au permis unor adevărate mini-state islamice virtuale să prospere, în timp ce musulmanii câştigă putere pentru a guverna în felul lor.

    “Există zone interzise nu doar la Paris, ci în întreaga Franţă, în care ei deţin efectiv controlul”, declară pentru WT Robert Spencer, conducătorul JihadWatch.org, o organizaţie care monitorizează extremişti musulmani. “Ei operează în impunitate, aparent siguri că autorităţile nu pot sau nu vor acţiona în mod decisiv pentru a-i opri”, subliniază el, adăugând că, “odată cu denegarea generală şi acoperirea motivului clar al atacului de la Charlie Hebdo, ei au motive întemeiate să gândească aşa”.

    Atacatorii care au omorât 12 persoane la sediul săptămânalului satiric Charlie Hebdo au pretins că sunt membri Al-Qaida în Peninsula Arabă (QPA) din Yemen. Martori au declarat că aceştia vorbesc franceză perfect, ceea ce arată că sunt terorişti formaţi pe plan local şi care au primit ajutorul AQPA sau altei grupări, comentează publicaţia.

    Legătura dintre atac şi mişcarea de islamizare constă în faptul că jihadiştii francezi devin tot mai îndrăzneţi în încercarea de a elimina orice critică a islamului, este de părere Kern. “Ceea ce încearcă să facă este să oprească orice fe de critică a islamului, orice fel de discurs, caricatură, discuţie, totul”, apreciază el. “În esenţă, Guvernul francez şi celelalte guverne europene au pierdut controlul asupra situaţiei. Este un bulgăre care se rostogoleşte şi a crescut tot mai mare, mai ales în ultimii zece ani”, adaugă Kern.

    AQPA l-a declarat anul trecut pe redactorul-şef al Charlie Hebdo Stephane Charbonnier “cel mai căutat”, după ce publicaţia l-a satirizat pe profetul Mahomed. El se află printre cele 12 persoane ucise miercuri în timpul unei şedinţe la sediul săptămânalului.

    Institutul de Cercetare Media pentru Mediul Mijlociu a anunţat într-un mesaj postat pe Twitter că jihadişti francezi discutau în mod deschis despre felul în care să se răzbune pe Charlie Hebdo pentru o carte de benzi desenate biografică despre Mohamed. Una dintre idei era să înceapă să omoare cetăţeni francezi.

    Kern şi Institutul Gatestone au publicat un raport despre islamizarea Franţei în 2013 şi o continuare în decembrie. Potrivit acestui think tank – condus de către John Bolton, un fost ambasador american la ONU – populaţia musulmană a Franţei a atins 6,5 milioane de persoane, reprezentând apoape 10% din locuitorii ţării.

    Unii activişti musulmani preconizează că Franţa va deveni o ţară cu populaţie majoritar musulmană “într-un viitor nu prea îndepărtat”. “Cine are dreptul să spună că, în 30 sau 40 de ani, Franţa nu va fi o ţară musulmană? Cine are dreptul, în această ţară, să ne priveze de acest lucru?”, a declarat Marwan Muhammed, un purtător de cuvânt al Colectivului împotriva islamofobiei.

    Pe de altă parte, musulmanii creează o şcoală publică separată, “complet ruptă de studenţi nemusulmani”, se arată într-un document aparţinând serviciilor de informaţii divulgat pentru Le Figaro, citat de Gatestone. De asemenea, peste 1.000 de supermarketuri vând cărţi islamice care îndeamnă la jihad şi la uciderea celor care nu sunt musulmani. Potrivit unui sondaj comandat de ziarul Le Monde anul trecut, 74% dintre cetăţenii francezi consideră islamul intolerant şi incompatibil cu valorile franceze.

  • Piaţa de M&A a câştigat un pic peste 10% în 2014. Tranzacţiile se apropie de 400 de milioane de euro

    Astfel, tranzacţiile efectuate s-au apropiat de 400 de milioane de euro, sumă care include doar operaţiunile a căror valoare a fost făcută publică de către părţile implicate, dar care nu ia în calcul listările la bursă, tranzacţiile imobiliare, deal-urile a căror valoare nu a fost făcută publică sau cele care sunt sub 5 milioane de euro. Dacă ar fi luate în calcul şi acestea, valoarea pieţei de fuziuni şi achiziţii ar fi mult mai mare. Datele companiei Mergermarket arată că cea mai mare tranzacţie de anul acesta este vânzarea de către Bank of Cyprus a Societăţii Companiilor Hoteliere Grand, într-un deal complex, care a cuprins 35% din acţiunile firmei, o facilitate de credit şi un împrumut subordonat.

    Pe locul doi se află preluarea de către traderul de cereale Nidera, deţinut de chinezii de la Cofco, a 51% din operatorul portuar United Shipping Agency, deţinut de antreprenorii români Cătălin Trandafir şi Mihai Felescu. Miza acestui deal a fost faptul că le asigură chinezilor ieşirea pe piaţa de export de la Marea Neagră printr-un terminal de 228.000 de tone, unul dintre cele mai mari din portul Constanţa.

    Iar pe locul trei se află un deal din sectorul financiar, preluarea de către OTP Bank a 100% din acţiunile Millennium Bank România.

    În total, Mergermarket, companie de media specializată pe sectorul financiar, a numărat 25 de deal-uri în primele 11 luni din 2014, dar în continuare sunt aşteptate noi tranzacţii pe final de an. Nu sunt incluse deal-urile din imobiliare, cele mai mari fiind cele realizate de sud-africanii de la NEPI, care au preluat Promenada Mall pentru 148 de milioane de euro, şi de dezvoltatorul imobiliar P3, controlat de fondul american de investiţii TPG şi compania canadiană Ivanhoe Cambridge, care a preluat, pentru aproximativ 120 de milioane de euro, Europolis Logistic Park. Alt deal care nu a fost prins în statisticile Mergermarket este cu 10% din acţiunile Băncii Transilvania (vândute de Bank of Cyprus) pentru 366 milioane lei

    (82,5 milioane euro). Unul dintre principalii cumpărători a fost SIF Moldova, care a devenit al doilea mare acţionar după BERD. În aceeaşi situaţie se află tranzacţiile cu pachete de acţiuni ale unor companii precum bauMax, Congaz, Urgent Curier, Eni România, Emon Electric, Blue Coffee Service, Romprest, World Class, Praktiker, Lemarco.

    2014 a adus şi o mai mare activitate a fondurilor de investiţii. Spre exemplu, Axxess Capital a preluat Nextebank şi furnizorul de soluţii IT Star Storage. Achiziţii a realizat şi Oresa Ventures, care a consolidat poziţia companiilor din portofoliu, dar a parafat şi o nouă achiziţie.

    Iar ultimele zile din 2014 ar putea să mai aducă tranzacţii precum exitul Enel, după ce italienii au scos la vânzare, în această vară, activele de distribuţie şi furnizare a energiei din România, în încercarea de a-şi reduce datoriile; este posibil ca şi omul de afaceri Ion Ţiriac să vândă şi participaţia de 45% pe care o mai deţine la UniCredit Ţiriac Bank către grupul italian UniCredit, după cum anunţa presa italiană în vară.