Antreprenor, 35 de ani, cu familie, interesat de calitatea de vieţii, dependent de confort. Cam aşa ar arăta portretul-robot al unui om care poate plăti două milioane de euro pe un penthouse în Bucureşti. Penthouse-urile sunt de fapt noul cuib al omului modern şi reprezintă poate cel mai exclusivist segment al pieţei imobiliare locale. Ce este însă un penthouse şi dacă tot ai două milioane de euro de ce să nu cumperi o casă veche şi frumoasă, simbol al aristocraţiei de bun-gust din Bucureştiul de demult?
Tag: scumpire
-
Oraşul european în care plăteşti 153 de lei pentru un burger. Topul celor mai scumpe destinaţii din lume. Galerie FOTO
Geneva, Elveţia, este oraşul european care se află în topul celor mai scumpe destinaţii din lume pentru al treilea an consecutiv, preţul unui simplu burger ajungând la 153 de lei, scrie Business Insider.
Hotels.com a publicat analiza anuală Club Sandwich Index (CSI), un clasament mondial care arată care sunt cele mai piperate destinaţii în funcţie de câteva repere simple, precum, printre altele, preţul unui burger, al unei cafele sau al unui sandwich.
-
Se scumpesc asigurările! De când va intra în vigoare măsura
Setul european de directive Solvency II, care va deveni aplicabil şi asigurătorilor locali de la 1 ianuarie 2016, va duce la scumpirea poliţelor deoarece companiile de asigurări vor avea nevoie de capital suplimentar, a declarat Adrian Marin, membru al asociaţiei asigurătorilor locali (UNSAR) şi director general al Generali în cadrul conferinţei anuale a UNSAR.
-
Care sunt şi cât costă cele mai scumpe proprietăţi din centrul Capitalei
Investiţiile în renovarea vilelor de lux din centrul Capitalei au crescut valoarea zonei centrale a oraşului, apropiindu-se ca preturi de capitale europene precum Praga sau Bratisalava, conform unei analize a agenţiei Palace Estate.
Potrivit analizei, valoarea imobilelor din centrul Capitalei a crescut considerabil odată cu investiţiile în renovarea acestora. În momentul de faţă, proprietăţile cu suprafaţa de peste 500 mp au o valoare care depăşeşte 1.000.000 de euro şi pot fi închiriate cu preţuri lunare cuprinse între 6.500 si 10.000 de euro.
„Majoritatea proprietăţilor de lux din zona Unirea, Universitate şi Piaţa Victoriei fac parte din patrimoniul istoric al oraşului şi au fost renovate respectând identitatea istorică a acestora. Ele sunt văzute de cumpărători ca investiţii întrucât este de aşteptat ca valoarea lor să crească odată cu dezvoltarea zonei centrale a oraşului. Majoritatea clienţilor noştri sunt persoane juridice, firme care îşi doresc un sediu spaţios şi cu personalitate” spune Yaniv Dahan, CEO Palace Estate.
O vilă cu 19 camere din Centrul Vechi al oraşului, folosită până în prezent ca spaţiu comercial şi birouri, se vinde cu un milion de euro sau poate fi închiriata cu 10.000 euro pe lună. 1,2 milioane de euro costă o alta vilă in zona Universitate, ce poate fi închiriată cu 6.500 de euro. Tot in zona Universitate o vilă cu 7 dormitoare si 7 bai, complet renovata, poate fi achiziţionată cu 980.000 de euro sau închiriată cu 7500 euro/lună. Spaţiul de 480 mp a păstrat arhitectura şi decoraţiunile originale.
Putin mai în nord, în zona Victoriei cei interesaţi de monumentele arhitecturale pot găsi o casa de 2,2 milioane de euro
Cele mai multe clădiri renovate din centrul Bucureştiului, cotate la preţuri cu mult peste un milion de euro, sunt păstrate de proprietari şi închiriate cu preţuri care variază între 3500 şi 10.000 de euro, în funcţie de suprafaţă.
-
Carburanţii atacă din nou pragul de 6 lei pe litru. Benzina a crescut cu 12% faţă de începutul anului, iar motorina cu 7%. Sortimentele scumpe deja au depăşit acest nivel
Scumpirile au fost generate mai ales de evoluţia barilului de petrol care ieri se tranzacţiona la circa 67 de dolari, în creştere faţă de nivelul de 51 de dolari de la începutul anului.
Potrivit datelor colectate de ZF de pe site-ul Petrom, cel mai mare jucător din piaţa petrolieră locală, comparativ cu primele zile ale anului, ieri benzina standard era cu aproape 12 procente mai scumpă, în timp ce motorina costa cu 7% mai mult, în lei.
Astfel, un litru de benzină costa ieri la staţia Petrom de pe strada Lucreţiu Pătrăşcanu 5,86 lei, în timp ce motorina se vindea cu 5,76 lei.
Deja, sortimentele premium de benzină şi motorină au depăşit pragul de 6 lei pe litru.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
-
Gazul se scumpeşte de la 1 iulie. Populaţia va plăti cu 5-8% mai mult
Scumpirea este cauzată de liberalizarea preţului de producţie a gazelor naturale, proces asumat de Guvern faţă de Comisia Europană (CE) şi Fondul Monetar Internaţional (FMI).
România s-a angajat faţă de Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional să elimine preţurile reglementate în sectorul gazelor şi energie electrică. Piaţa de gaze a fost liberalizată pentru companii în 1 ianuarie 2014, astfel că în prezent doar populaţia mai primeşte gaze la preţuri reglementate.
Conform calendarului convenit de Guvern în 2011 cu FMI şi CE, preţul gazelor pentru consumatorii casnici ar fi trebuit să crească de la 53,3 lei MW/h în iulie 2014, la 54,6 lei în octombrie 2014, la 56,1 lei în ianuarie 2015, la 58,9 lei în aprilie 2015 şi la 62 lei în iulie 2015.
Guvernul doreşte prelungirea calendarului de eliminare a preţurilor reglementate cu trei ani, până la 30 iunie 2021.
-
Un cuplu din România a cheltuit 31.000 de euro pentru o vacanţă în SUA
Agenţia de turism specializată în destinaţii exotice Eturia a ajuns anul trecut la venituri de 5,3 milioane de euro pe seama vacanţelor în cele mai îndepărtate locuri din lume vândute clienţilor din România.
Cele mai scumpe vacanţe vândute în cadrul agenţiei anul trecut au fost în zone precum America, Maldive sau Ecuador şi au depăşit 25.000 euro. Pachetele au inclus vacanţe personalizate, create la cerere pentru clienţii agenţiei. Astfel, un circuit în Statele Unite ale Americii care a combinat Coasta de Vest şi Coasta de Est (o familie cu 2 adulţi şi 2 copii, zboruri de linie la clasa business cu toate taxele incluse, hoteluri de 5 stele) a costat 31.000 euro, un circuit de o lună în Africa pentru doi adulţi ce a inclus Namibia, Africa de Sud, Botswana, Zambia, Kenya, Tanzania şi Ugana, a costat 28.000 de euro, un circuit de 20 de zile în Ecuador&Galapagos şi Columbia pentru trei adulţi a costat 25.000 de euro, potrivit unui comunicat trimis de reprezentanţii companiei.
Turiştii români care aleg destinaţiile exotice au vârsta cuprinsă între 30 şi 50 de ani şi fac parte din middle şi top management sau sunt antreprenori, cele mai întâlnite profesii fiind de avocat sau medic. Aceştia au un venit mediu spre high, între 1.000 şi 3.000 de euro pe luna, şi preferă să meargă în concedii de două ori pe an, în sezonul de vară şi de iarnă. De cele mai multe ori astfel de excursii se fac în cuplu sau în familie.
Înfiinţată în 2007, agenţia de turism Eturia dezvoltă trei direcţii principale de business: vacanţe personalizate pentru turiştii cu bugete medii de vacanţă, vacanţe cu plecări predefinite create pe principiul celui mai bun tarif şi vacanţe de lux pentru clienţii care doresc destinaţii mai puţin accesibile. În anul 2014, compania a înregistrat o cifră de afaceri de 5,3 milioane de euro.
-
Micromorţi în plus şi microvieţi prea scumpe
Criza, dacă putem să o numim aşa, a francului elveţian este, dincolo de nemulţumiri, opinii, măsuri şi contramăsuri, o problemă de educaţie, care trebuie corelată cu o mulţime de factori, de la modul în care românii traversează strada la circulaţia presei economice la noi şi de la cifrele de audienţă ale televiziunilor la apariţia lebedelor negre.
La un moment dat, destul de repede după cel de-al doilea război mondial, forţele aeriene americane au angajat o companie independentă pentru varii studii legate de războiul atomic care părea, în acel moment, de neevitat. Unul dintre primele studii a fost condus de un matematician care a fost pus să calculeze cele mai bune variante pentru o primă lovitură asupra Uniunii Sovietice.
Matematicianul a folosit tehnici cât se poate de moderne şi în 1950 a emis o variantă de strategie: în locul unor bombardiere cu reacţie uriaşe, americanii ar trebui să folosească un număr uriaş de avioane ieftine, cu elice, din care cele mai multe nici măcar nu ar transporta arme nucleare, ci ar urma să fie folosite drept un soi de momeală. Numărul enorm de avioane ar deruta şi ar copleşi apărarea sovietică, a conchis omul nostru. Ideea sa a înfuriat la culme ştabii Air Force, o dată pentru că socoteau avioanele ieftine, cu elice, sub demnitatea lor, dar şi pentru că analizele de costuri şi beneficii ale matematicianului nu ţineau cont de vieţile omeneşti implicate în atac, de echipaje. Iar planul ar fi costat mii, zeci de mii de vieţi omeneşti, fapt inacceptabil pentru oficiali, foşti piloţi şi ei. Matematicianul a trecut la idei mai puţin creţe, dar întrebarea a rămas: care este preţul unei vieţi omeneşti?
Zece ani mai târziu, Thomas Schelling, un economist care peste ani a luat premiul Nobel şi un student al său, fost pilot militar, a introdus într-un articol ideea folosirii unei vieţi statistice, o inversare a problemei, de fapt: cât am fi dispuşi să cheltuim pentru a salva o viaţă?! (Trebuie să ştiţi şi că Schelling a introdus, primul, sintagma „collateral damage“.) Iar peste alţi câţiva ani un statistician britanic şi un profesor de la Stanford au tranşat problema definitv, introducând conceptele de „microlife“ şi, respectiv, „micromort“, două unităţi de măsură a riscului. Prima descrie riscurile cumulate pentru o persoană şi este echivalentă cu circa o jumătate de oră de viaţă; fumatul a patru ţigări, zilnic, consumă două microvieţi, iar 20 de minute de sport ne „aduc“ două microvieţi/zi. Micromort este posibilitatea de deces de unu la un milion: 100 de kilometri parcurşi pe motocicletă înseamnă opt micromorţi, dar aceeaşi distanţă pe bicicletă se traduce prin doar două micromorţi. Greu de crezut, dar unii le-au dat valori: în analizele serviciului de sănătate britanic o microviaţă costă 1,70 lire sterline, iar departamentul transporturilor cheltuie cam 1,60 lire sterline pentru a preveni o micromoarte. O aritmetică ciudată cea de mai sus, dar care ne îndepărtează de orice abordare pătimaşă, aşa cum au reacţionat şefii Air Force în anii ‘50.
Cred că la fel, fără abordări pătimaşe, ar trebui privită criza francului; în fond riscul valutar se învaţă în manuale şi, din păcate, am trăit suficiente precedente, de la devalorizările din anii ‘90 la criza rusească din 1998 sau la aprecierea leului din 2004, când afectaţi cu fost cei cu salarii în valută sau companiile care exportau. În Polonia clienţii care au luat credite în monedă străină a trebuit să semneze o declaraţie care arăta că au înţeles riscurile, şi aveau, oricum, venituri mari, pentru că doar aceştia puteau accede la respectivele credite – câteva „micromorţi“ eliminate. Bancherii români le-au recomandat – „micromorţi“ în plus. Clienţii spun că nu au ştiut şi nu au fost informaţi despre riscuri, dar de când are banul doar o singură faţă?!
Nu insist, contabilizăm elementele unei culturi a sărăciei, puternic prezentă în România, şi acesta este subiectul adevărat al acestui text. O cultură a tunului, în care bagi un euro şi obţii 5.000. O cultură care împarte oamenii în duşi de nas şi ducători de nas, în fraieri şi şmecheri. Care mai înseamnă eliminarea egalităţii şanselor, idolatrizările gratuite şi folosirea de manipulări grosolane. Credinţa în insul mesianic. Inerţie şi imobilism şi folosirea în exces a ierarhiei nătânge. Mulţumirea de a supravieţui, fără ambiţii. Micromorţi în plus şi microvieţi prea scumpe.
Ilustrez cu „Ţara laptelui şi a mierii“, de Pieter Bruegel cel Bătrân, un tablou care l-a inspirat, peste ani, chiar şi pe Freud.
-
Asigurătorii ar trebui să extirpe caracatiţa formată din propriii angajaţi care sifonează milioane, înainte să scumpească RCA-ul
În spatele sumei de 4.000 de lei, tariful pentru o poliţă RCA de 12 luni cerut unui şofer de Logan în vârstă de 20 de ani, se află o structură infracţională organizată de căpuşare a asigurătorilor despre care nu vorbeşte nimeni.
Asigurătorii pierd sute de mii de euro lunar din accidentele trucate, regizate de patronii serviceurilor şi girate de propriii angajaţi, care constată daunele şi le consideră valide în schimbul mitei pe care o primesc. Căpuşarea este un fenomen naţional prin care supravieţuiesc unele serviceuri auto şi funcţionează relativ simplu. Proprietarul serviceului deţine o maşină de lux, cu valoare de 50-100.000 de euro. El identifică o reţea de şoferi de încredere cu maşină ieftină şi poliţă RCA valabilă, încheiată cu asigurătorul al cărui angajat este dispus să semneze orice decont în schimbul unor sume de bani. Patronul service-ului şi respectivul şofer regizează apoi un accident.
Fireşte, maşina lovită este bolidul de lux al patronului, iar tamponarea se produce astfel încât dauna produsă să lezeze părţile cele mai valoroase ale maşinii mai scumpe. În schimbul favorului, serviceul repară din proprii bani daunele produse maşinii şoferului vinovat, de multe ori mulţumit că primeşte nişte bani fără efort şi că scapă gratis de zgârieturile şi îndoiturile de pe maşină. Pe baza RCA-ului primit şi a formularului de constatare amiabilă între cei doi, angajatul companiei de asigurări vine şi constată veridicitatea accidentului şi aprobă, atenţie, reparaţii care depăşesc 20.000, 30.000 de euro. Astfel, serviceul are mereu activitate, iar marjele de profit obţinute îi garantează câştiguri enorme faţă de cele ale unui service corect, care îşi pierde timpul cu zeci şi sute de schimburi de ulei făcute la preţuri 50 de lei. Sistemul este atât de bine organizat, încât patronul serviceului vinde după jumătate de an maşina lovită şi reparată de două-trei ori, pentru a nu atrage suspiciunea vreunei autorităţi, şi cumpără apoi una la fel de scumpă, înmatriculată pe numele unui alt membru din familie. Urmează alte trei accidente regizate, iar daune de 50.000 de euro, apoi vinde maşina.
Un service îşi generează prin acest mecanism, în câteva minute, încasări de 100.000 de euro, fără să caute clientelă pe stradă şi să se chinuie să o fidelizeze. Iar asigurătorii decontează anual milioane de euro, cu complicitatea propriilor angajaţi constatatori, care împart şpaga şi o plimbă către etajele superioare ale managementului din companii. Circuitul mitei din vămile din România, asemănat pieselor de şah, funcţionează fără să supere pe cineva în curtea asigurătorilor.
Nici Poliţia Română, nici Parchetul, nici Autoritatea pentru Supraveghere Financiară nu sunt interesate de adevăratele motive pentru care se scumpesc poliţele. Mulţi asigurători se plâng că nu fac profit, că nu e rentabil să mai facă business în România, dar continuă să funcţioneze aici şi refuză să iasă de pe piaţa locală. Poate şi pentru că există câţiva angajaţi, puţini la număr dar foarte eficienţi, care se simt ca în paradis când încasează sume uriaşe de bani în afara salariului şi, culmea, dau vina pentru activitatea nesustenabilă pe şoferul cinstit. Ei spun ba că şoferul român plăteşte puţin sau este neatent şi vitezoman, vorbeşte des la telefon, bea când conduce şi nu se asigură când schimbă banda de mers. Dar cel care nu creează ani la rând nicio daună stă şi se întreabă pe bună dreptate de ce a ajuns să plătească o mie sau două mii de lei pentru RCA, deşi conduce un Logan îmbătrânit care nu mai valoarează nici măcar zece mii de lei.
Premierul cere asigurătorilor scăderea tarifelor la RCA. Apoi, ministrul de finanţe. Apoi, şeful ASF modifcă o normă şi spune public că e neclară noţiunea de “tineret”. Între timp, sute de serviceuri din ţară taie facturi de milioane de euro, plătite din banii celor corecţi. Patronii unor serviceuri devin proprietari de colecţii de maşini de lux cu încălzire în scaune, din care privesc la semafor prostimea care îngheaţă în Logan cu mănuşile pe volan. Pentru că li se permite şi pentru că celor plătiţi tot de şoferul de Logan ca să li se facă dreptate nu le pasă.
Între timp, frecvenţa daunelor în cazul asigurărilor auto obligatorii din piaţa locală este printre cele mai mari din Europa de vreme ce acest indicator se menţine la 7%, nivel depăşit doar în Turcia, Marea Britanie sau Cipru, potrivit unui studiu realizat de UNSAR, asociaţia profesională a asigurătorilor locali, citat de ZF: la fiecare 100 de autovehicule asigurate şapte înregistrează o daună acoperită printr-o poliţă RCA.
(Răzvan Mureşan, jurnalist Business Magazin)