BusinessMagazin

Tag: scoala

  • Mai mulţi părinţi îşi retrag copiii de la şcoală din cauza unei învăţătoare din Teleorman. „Băiatul meu nu a mai vrut să meargă de frică”

    Părinţii care au copiii înscrişi la Şcoala “Ion Preotu” din Troianul spun că învăţătoarea are probleme de comportament, că râde sau ţipă din senin, reuşind să bulverseze copiii, care o bat, o ameninţă sau fug din clasă.

    Părinţii fac eforturi să convingă conducerea şcolii să o îndepărteze pe învăţătoare din unitatea de învăţământ, însă, pentru că a obţinut notă mare la titularizare, demersul este unul foarte dificil, astfel că mulţi au decis să-şi retragă copiii de la clasa ei sau chiar să-i mute în alte şcoli din judeţ.

    Iulian Oprică, tatăl unui băieţel din clasa a doua la Şcoala “Ion Preotu” din Troianul, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că situaţia învăţătoarei este una care-i pune copilul în pericol.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea oamenilor care au construit una dintre cele mai mari companii din lume cu o istorie de peste 180 de ani şi cu venituri 65 de miliarde de dolari

    William Procter s-a născut pe 7 decembrie 1801 în Herefordshire, Marea Britanie. A urmat cursurile şcolii Luckston, iar după absolvire a intrat în lumea businessului. În 1820 s-a mutat la Londra, pentru a lucra în industria textilelor, iar după 10 ani a emigrat în New York, SUA, unde s-a căsătorit cu Martha Peat şi a început o afacere cu lumânări. După doi ani, cei doi au hotărât să se mute în vest, în Cincinnati, Ohio, însă Martha s-a îmbolnăvit de holeră şi a murit în timpul călătoriei.

    Procter a decis să rămână în Cincinnati, unde a cunoscut-o pe Olivia Norris, cu care s-a căsătorit în 1833. Prin intermediul soţiei sale l-a întâlnit pe cumnatul său, James Gamble, care avea să-i devină partener de afaceri.
    James Gamble s-a născut pe 3 aprilie 1803, în Irlanda, în apropiere de Enniskillen, şi a urmat cursurile şcolii Portora Royal. În 1819, el a emigrat în SUA alături de părinţii săi, care plănuiseră să se stabilească în Illinois.

    Pe drum însă, deoarece s-a îmbolnăvit, familia a decis să rămână în Cincinnati, unde tatăl său a pus bazele unei fabrici de săpunuri, luându-l pe Gamble ca ucenic. Antreprenorul s-a înscris la cursurile colegiului Kenyon, pe care l-a absolvit în 1824, iar patru ani mai târziu a început să producă săpunuri pe cont propriu. Ulterior, s-a căsătorit cu Elizabeth Ann Norris, sora Oliviei Norris, cu care a avut zece copii.
    La sugestia socrului lor, Alexander Norris, Procter şi Gamble şi-au unit forţele pentru a pune bazele unui nou business. Astfel, pe 31 octombrie 1837 a fost înfiinţată compania Procter & Gamble (P&G).

    Prima activitate a companiei a fost producţia de săpun, iar profitul a crescut exponenţial. Între 1858 şi 1859, cei doi au înregistrat vânzări de un milion de dolari; în acea perioadă, businessul avea 80 de angajaţi. În timpul războiului civil din America, compania a încheiat o serie de contracte cu armata, pentru a o aproviziona cu săpun şi lumânări.
    În 1887, William Procter, nepotul lui William Procter, a conceput o schemă de împărţire a profitului, prin care oferea angajaţilor un pachet de acţiuni în cadrul companiei, mizând pe faptul că acest lucru va împiedica eventualele greve muncitoreşti.
    Ulterior, compania a deschis fabrici şi în alte locuri din Statele Unite, deoarece cererea depăşea capacitatea de producţie a fabricii din Cincinnati, diversificând totodată gama de produse.
    William Procter a murit pe 4 aprilie 1884 şi este îgropat în cimitirul Spring Grove, alături de partenerul său de business, James Gamble, care a murit în reşedinţa sa din Cincinatti, pe 29 aprilie 1891, din cauze naturale.
    După moartea celor doi, Procter & Gamble s-a extins la nivel internaţional şi, odată cu achiziţia companiei britanice Thomas Hedley în 1930, şi-a mutat sediul în Marea Britanie, în Newcastle upon Tyne. De-a lungul anilor, compania a introdus în portofoliu branduri precum Tide (1946) şi Prell (1947), iar în 1955 a vândut prima pastă de dinţi cu fluorură, cunoscut sub denumirea Crest. În 1961 a lansat brandul Head & Shoulders, urmat de inovarea pieţei de articole pentru bebeluşi cu producerea scutecelor de unică folosinţă Pampers. Fiul lui Procter, William Alexander Procter şi nepotul său, William Cooper Procter au fost preşedinţi ai P&G.
    Compania a intrat pe piaţa din România în 1995, iar în 2010 a deschis o fabrică în localitatea Urlaţi din judeţul Prahova, cu o investiţie de 100 de milioane de dolari, în prezent cea mai mare fabrică de şampon a Procter & Gamble din lume. Aceasta funcţionează cu 250 de angajaţi.
    În 2017, Procter & Gamble a înregistrat venituri de 65,06 miliarde de dolari la nivel global, având peste 95.000 de angajaţi. 

  • Back to school: Cât costă să cumperi rechizite şi să pregăteşti un copil de şcoală

    În timp ce pentru copii începerea şcolii vine cu teme şi trezit de dimineaţă, iar pentru părinţi reprezintă un stres în plus şi multe cheltuieli, producătorii de rechizite pot să se plângă doar de volumul de muncă, generat de dublarea vânzărilor din această perioadă. 

    “Aproximativ 40% din volumul total de rechizite vândute de companie pe parcursul unui an de zile este realizat în intervalul iulie-septembrie”, spune Marilena Zamfir, directorul executiv al Dacris, distribuitor la nivel naţional, în toate lanţurile mari de retaileri şi librării, al unei serii de branduri de profil precum Pilot, Casio şi Toy Color.

    Reprezentanta Dacris spune că în ultimii doi ani a remarcat o creştere de 10-15% a bonului mediu şi se aşteaptă ca trendul să îşi continue traiectoria ascendentă. „Din datele pe care le avem din online, valoarea medie a unei achiziţii de la persoane juridice a crescut cu aproximativ 25%, în cazul celor fizice creşterea fiind mai liniară.” Zamfir observă că printre factorii care au dus la o evoluţie pozitivă a pieţei şi a consumului de rechizite se numără creşterea puterii de cumpărare a consumatorilor şi accesul facil la o diversitate mare de produse atât în mediul online, cât şi în cel offline. Herlitz România, parte integrantă a grupului Pelikan, cu o prezenţă de peste 25 de ani pe piaţa locală, a avut anul trecut o cifră de afaceri de peste 11 milioane euro, iar trendul în 2018 este unul ascendent. În acest moment, compania are un număr de 77 de angajaţi, plus colaboratori externi.

    În ceea ce priveşte grupul Dacris, acesta a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 23 de milioane de euro, iar creşterea de 10% pe care reprezentanţii companiei o preconizau la începutul anului a fost deja atinsă în primul semestru al acestui an. 

    Valoarea pieţei locale de profil este greu de determinat, susţin reprezentanţii celor două companii, deoarece „piaţa rechizitelor se întrepătrunde în anumite zone cu cea de office şi există chiar şi firme care nu sunt de profil şi îşi adjudecă proiecte care fac parte din piaţa rechizitelor”, argumentează Horaţiu Nicolau, directorul general al Herlitz România.

    Totuşi, „dacă ar fi să luăm în calcul atât faptul că piaţa de articole pentru şcoală şi hobby în zona UE este estimată la 30 de miliarde de euro, din care Germania are un consum de 4 miliarde de euro şi Marea Britanie 3,5 miliarde de euro, cât şi faptul că în România piaţa de carte se ridică la aproximativ 80 de milioane de euro, estimăm că în total această categorie de produse tinde spre aproximativ 100 de milioane de euro în România, din care 40-50% se realizează în perioada de Back To School”, spune Marilena Zamfir.

    În opinia lui Horaţiu Nicolau, comparativ cu pieţele din vestul Europei, România stă destul de bine, deoarece „în ultimii trei ani piaţa s-a maturizat destul de mult, devenind una la fel de dinamică şi selectivă ca şi cea din vest”.

    Pe de altă parte, Marilena Zamfir observă că, momentan, românii alocă rechizitelor circa 10% din salariul mediu lunar, valoarea medie a achiziţiilor încadrându-se între 100 şi 300 de lei, „departe de consumul înregistrat în UE unde, în medie, un consumator alocă 350 de euro acestor produse”.

    Una dintre schimbările esenţiale pe care Nicolau le remarcă pe piaţă în ultimii ani este „migrarea vânzărilor din zona tradiţională înspre online. Clientul devine tot mai comod şi mai dornic de a fi informat corect”.

    Totodată, tendinţele consumatorilor sunt orientate din ce în ce mai mult spre zona de produse premium. Zamfir remarcă o rafinare a gusturilor consumatorilor români în ceea ce priveşte alegerea rechizitelor şcolare şi că aceştia sunt tot mai atenţi la calitatea materialelor din care sunt confecţionate.

    „Consumatorul român apreciază din ce în ce mai mult diversitatea şi calitatea crescută în rândul produselor pentru şcoală şi nu numai. Vedem, din ce în ce mai des, clienţi care caută produse care îmbină eficienţa cu atenţia la detalii şi finisaje şi chiar acordă o grijă mai mare asupra calităţii materialelor folosite.” Ea spune că, în prezent, accentul nu mai cade pe preţul cel mai mic, iar acesta a ajuns să conteze mult mai puţin, aceasta fiind o consecinţă normală a faptului că avem de-a face cu un consumator cu multe surse de informare la îndemână, pe care le foloseşte, ceea ce îl face avizat, educat şi cu aşteptări mai mari.

    Ideea este susţinută şi de Horaţiu Nicolau: „Clienţii doresc să aibă cele mai noi produse, fiind la zi cu toate trendurile şi inovaţiile apărute în piaţa de profil. Deci vorbim de un client selectiv. Totuşi, în continuare un factor important, alături de gusturi, rămâne aspectul financiar, fiecare având un buget destul de clar stabilit pentru achiziţiile de şcoală”.

    În ciuda trendului digitalizării şi a dezvoltării mediilor de informare şi comunicare moderne, rechizitele rămân o categorie de produse importante în viaţa fiecărui copil. „Deşi ne-am aşteptat la o restrângere a pieţei de profil, ultimii ani au fost caracterizaţi de o creştere uşoară a apetitului de consum”, spune Horaţiu Nicolau.

    În ceea ce priveşte digitalizarea, reprezentanţii celor două companii nu o văd ca pe un pericol pentru businessurile pe care le conduc. „Digitalizarea este o realitate a timpurilor noastre şi nu vedem în ea o ameninţare. Încercăm să o integrăm, înţelegând şi explicând în acelaşi timp că tradiţia nu va dispărea niciodată. Conexiunile emoţionale, trăirile, gândirea şi creativitatea sunt stimulate de scrisul de mână”, spune reprezentantul Herlitz. „Aceasta (digitalizarea – n.red.) afectează mai mult rechizitele clasice, care sunt substituite de mijloace moderne de învăţare, însă cele două pot coexista, le putem chiar combina ca să obţinem maximul din orice situaţie educaţională.

    Digitalizarea este parte a progresului şi a schimbărilor la care asistăm”, spune şi Marilena Zamfir. 

    Se poate lua în calcul situaţia în care copiii nu vor mai apela la pix şi hârtie în cadrul cursurilor? „Putem vorbi de situaţii punctuale în care anumite materii, anumiţi profesori sau anumite şcoli vor demara proiecte pilot complet digitalizate, dar să extrapolăm asta la un astfel de scenariu este deocamdată imposibil. Modernul şi tradiţionalul se vor îmbina mereu, iar arta de a le îmbina în pas cu timpul este cheia reuşitei”, crede Nicolau. La fel, Marilena Zamfir este de părere că „este necesar un echilibru care să ne ajute să ţinem pasul cu tehnologia, dar care să nu ne îndepărteze de spiritul creativ care stă la baza caracterului uman. Părinţii şi profesorii ar trebui să încurajeze copiii să scrie şi să citească cât mai mult şi să le dea ustensilele potrivite: creioane, pixuri, stilouri, hârtie colorată, iar copiii vor avea o satisfacţie mult mai mare devenind din spectatori (la televizor), creatori”.

    Educaţia este considerată astăzi un subiect destul de controversat, crede Nicolau. „Informaţiile sunt mult mai uşor accesibile copiilor în mod direct fără intermediari, rolul educatorului schimbându-se de la cel care înainte aducea informaţia, la cel de paznic sau gardian al acesteia. Astăzi părinţii îşi asumă din ce în ce mai mult responsabilitatea educării propriilor copii, pe când copiii au posibilitatea de a încerca mult mai multe modalităţi de învăţare, se simt mai implicaţi în deciziile propriului parcurs educativ. Totodată, faptul că au în permanenţă acces la tehnologie le oferă posibilitatea să fie autodidacţi”, concluzionează el.

  • Back to school

    “Aproximativ 40% din volumul total de rechizite vândute de companie pe parcursul unui an de zile este realizat în intervalul iulie-septembrie”, spune Marilena Zamfir, directorul executiv al Dacris, distribuitor la nivel naţional, în toate lanţurile mari de retaileri şi librării, al unei serii de branduri de profil precum Pilot, Casio şi Toy Color.

    Reprezentanta Dacris spune că în ultimii doi ani a remarcat o creştere de 10-15% a bonului mediu şi se aşteaptă ca trendul să îşi continue traiectoria ascendentă. „Din datele pe care le avem din online, valoarea medie a unei achiziţii de la persoane juridice a crescut cu aproximativ 25%, în cazul celor fizice creşterea fiind mai liniară.” Zamfir observă că printre factorii care au dus la o evoluţie pozitivă a pieţei şi a consumului de rechizite se numără creşterea puterii de cumpărare a consumatorilor şi accesul facil la o diversitate mare de produse atât în mediul online, cât şi în cel offline. Herlitz România, parte integrantă a grupului Pelikan, cu o prezenţă de peste 25 de ani pe piaţa locală, a avut anul trecut o cifră de afaceri de peste 11 milioane euro, iar trendul în 2018 este unul ascendent. În acest moment, compania are un număr de 77 de angajaţi, plus colaboratori externi.

    În ceea ce priveşte grupul Dacris, acesta a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 23 de milioane de euro, iar creşterea de 10% pe care reprezentanţii companiei o preconizau la începutul anului a fost deja atinsă în primul semestru al acestui an. 

    Valoarea pieţei locale de profil este greu de determinat, susţin reprezentanţii celor două companii, deoarece „piaţa rechizitelor se întrepătrunde în anumite zone cu cea de office şi există chiar şi firme care nu sunt de profil şi îşi adjudecă proiecte care fac parte din piaţa rechizitelor”, argumentează Horaţiu Nicolau, directorul general al Herlitz România.

    Totuşi, „dacă ar fi să luăm în calcul atât faptul că piaţa de articole pentru şcoală şi hobby în zona UE este estimată la 30 de miliarde de euro, din care Germania are un consum de 4 miliarde de euro şi Marea Britanie 3,5 miliarde de euro, cât şi faptul că în România piaţa de carte se ridică la aproximativ 80 de milioane de euro, estimăm că în total această categorie de produse tinde spre aproximativ 100 de milioane de euro în România, din care 40-50% se realizează în perioada de Back To School”, spune Marilena Zamfir.

    În opinia lui Horaţiu Nicolau, comparativ cu pieţele din vestul Europei, România stă destul de bine, deoarece „în ultimii trei ani piaţa s-a maturizat destul de mult, devenind una la fel de dinamică şi selectivă ca şi cea din vest”.

    Pe de altă parte, Marilena Zamfir observă că, momentan, românii alocă rechizitelor circa 10% din salariul mediu lunar, valoarea medie a achiziţiilor încadrându-se între 100 şi 300 de lei, „departe de consumul înregistrat în UE unde, în medie, un consumator alocă 350 de euro acestor produse”.

    Una dintre schimbările esenţiale pe care Nicolau le remarcă pe piaţă în ultimii ani este „migrarea vânzărilor din zona tradiţională înspre online. Clientul devine tot mai comod şi mai dornic de a fi informat corect”.

    Totodată, tendinţele consumatorilor sunt orientate din ce în ce mai mult spre zona de produse premium. Zamfir remarcă o rafinare a gusturilor consumatorilor români în ceea ce priveşte alegerea rechizitelor şcolare şi că aceştia sunt tot mai atenţi la calitatea materialelor din care sunt confecţionate.

    „Consumatorul român apreciază din ce în ce mai mult diversitatea şi calitatea crescută în rândul produselor pentru şcoală şi nu numai. Vedem, din ce în ce mai des, clienţi care caută produse care îmbină eficienţa cu atenţia la detalii şi finisaje şi chiar acordă o grijă mai mare asupra calităţii materialelor folosite.” Ea spune că, în prezent, accentul nu mai cade pe preţul cel mai mic, iar acesta a ajuns să conteze mult mai puţin, aceasta fiind o consecinţă normală a faptului că avem de-a face cu un consumator cu multe surse de informare la îndemână, pe care le foloseşte, ceea ce îl face avizat, educat şi cu aşteptări mai mari.

    Ideea este susţinută şi de Horaţiu Nicolau: „Clienţii doresc să aibă cele mai noi produse, fiind la zi cu toate trendurile şi inovaţiile apărute în piaţa de profil. Deci vorbim de un client selectiv. Totuşi, în continuare un factor important, alături de gusturi, rămâne aspectul financiar, fiecare având un buget destul de clar stabilit pentru achiziţiile de şcoală”.

    În ciuda trendului digitalizării şi a dezvoltării mediilor de informare şi comunicare moderne, rechizitele rămân o categorie de produse importante în viaţa fiecărui copil. „Deşi ne-am aşteptat la o restrângere a pieţei de profil, ultimii ani au fost caracterizaţi de o creştere uşoară a apetitului de consum”, spune Horaţiu Nicolau.

    În ceea ce priveşte digitalizarea, reprezentanţii celor două companii nu o văd ca pe un pericol pentru businessurile pe care le conduc. „Digitalizarea este o realitate a timpurilor noastre şi nu vedem în ea o ameninţare. Încercăm să o integrăm, înţelegând şi explicând în acelaşi timp că tradiţia nu va dispărea niciodată. Conexiunile emoţionale, trăirile, gândirea şi creativitatea sunt stimulate de scrisul de mână”, spune reprezentantul Herlitz. „Aceasta (digitalizarea – n.red.) afectează mai mult rechizitele clasice, care sunt substituite de mijloace moderne de învăţare, însă cele două pot coexista, le putem chiar combina ca să obţinem maximul din orice situaţie educaţională.

    Digitalizarea este parte a progresului şi a schimbărilor la care asistăm”, spune şi Marilena Zamfir. 

    Se poate lua în calcul situaţia în care copiii nu vor mai apela la pix şi hârtie în cadrul cursurilor? „Putem vorbi de situaţii punctuale în care anumite materii, anumiţi profesori sau anumite şcoli vor demara proiecte pilot complet digitalizate, dar să extrapolăm asta la un astfel de scenariu este deocamdată imposibil. Modernul şi tradiţionalul se vor îmbina mereu, iar arta de a le îmbina în pas cu timpul este cheia reuşitei”, crede Nicolau. La fel, Marilena Zamfir este de părere că „este necesar un echilibru care să ne ajute să ţinem pasul cu tehnologia, dar care să nu ne îndepărteze de spiritul creativ care stă la baza caracterului uman. Părinţii şi profesorii ar trebui să încurajeze copiii să scrie şi să citească cât mai mult şi să le dea ustensilele potrivite: creioane, pixuri, stilouri, hârtie colorată, iar copiii vor avea o satisfacţie mult mai mare devenind din spectatori (la televizor), creatori”.

    Educaţia este considerată astăzi un subiect destul de controversat, crede Nicolau. „Informaţiile sunt mult mai uşor accesibile copiilor în mod direct fără intermediari, rolul educatorului schimbându-se de la cel care înainte aducea informaţia, la cel de paznic sau gardian al acesteia. Astăzi părinţii îşi asumă din ce în ce mai mult responsabilitatea educării propriilor copii, pe când copiii au posibilitatea de a încerca mult mai multe modalităţi de învăţare, se simt mai implicaţi în deciziile propriului parcurs educativ. Totodată, faptul că au în permanenţă acces la tehnologie le oferă posibilitatea să fie autodidacţi”, concluzionează el.

  • De ce şi-a retras Andreea Berecleanu copiii din şcolile de stat

    Prezentatoarea ştirilor de la Antena 1 a dat nenumărate şanse învăţământului de stat pentru cei doi copii ai ei, Eva (17 ani) şi Petru (13 ani), însă nemulţumirile s-au adunat din ce în ce mai mult. Andreea i-a retras de la şcoală şi i-a înscris la o instituţie privată, cu predare în limba engleză, scrie click.ro.

    ”Eu am renunţat la programa româneasca când Eva era în clasa a VII-a, primul semestru, şi Petru era în clasa a II-a. A fost o decizie bine cântărită chiar dacă a părut spontană. Răbdarea mea ajunsese la limită. Dădusem prea multe şanse şi nu mai eram dispusă la niciun fel de risc fiind vorba de viitorul copiilor”, a declarat Andreea.

    Ştirista a ales şcoala britanică şi nu regretă nicio clipă această decizie. Andreea a avut de înfruntat, în urmă cu trei ani, criticile fanilor ei de pe reţelele de socializare, după ce a dezvăluit că Petru şi Eva urmează cursurile unei şcoli private. La vremea respectivă, prezentatoarea Observatorului a refuzat să explice de ce a luat decizia de a-şi retrage copiii de la şcolile de stat.

    Acum, când şcolile private au devenit o opţiune pentru din ce în ce mai mulţi părinţi, iar unii aleg chiar să-şi instruiască odraslele acasă, Andreea a vorbit şi ea despre motivele care au determinat-o să ia această decizie.

    ”Şcoala britanică este complet diferită de şcoala românească. Toate materiile sunt studiate în limba engleză, examenele sunt aceleaşi ca şi pentru nativi. Inclusiv corectarea anumitor testări se face de către o comisie britanică.

    Abordarea este diferită, conţinutul informaţiei este privit din altă perspectivă, nu neapărat mai uşoară, dar cu siguranţă mai prietenoasă şi mai logică decât în manualele romaneşti.

    În plus, cel puţin în ce priveşte manualul de limba română, cel pe care am apucat să-l descopăr cât Eva era încă în sistemul de stat, este dezamăgitor. Şi aceasta este părerea multor profesori.

    Spre exemplu, Iapa lui Voda a lui Sadoveanu era urmată de poezia lui Cărtărescu. Nu se mai ţine cont de o succesiune a curentelor literare? Dacă nu, atunci să se facă meditaţii şi cu părinţii înainte de a intra copiii la şcoală. Săptămâna trecută, am prezentat la Observator ca în manualul de biologie inima apare desenată în partea dreaptă”, a explicat Andreea pentru sursa citată.

     

  • Copiii lui Dragoş Pătraru, luaţi la rost la şcoală. „Ce, dacă taică-tu apare al TV, crezi că…“

    „Eu sunt acelaşi om, am aceiaşi prieteni… Dar copiii au o problemă şi e destul de mare. Pentru că eu, fiind ăla de la TV care face scandal orice s-ar întâmpla, normal că toată lumea se raportează la chestia asta şi le face şi lor rău. La şcoală există colegi care zic: „Ce, dacă taică-tu apare al TV, crezi că…. Fii-mea a avut astfel de probleme cu tot felul de bădărani”, a afirmat Dragoş Pătraru, citat de libertatea.ro.

    „Fii-miu face baschet de 4 ani şi a terminat clasa a cincea cu 10. Asta în condiţiile în care eu le repet de când s-au născut că notele de la şcoală sunt un mod foarte cretin de a măsura cunoştinţele cuiva şi că îşi pierd mult timp dacă vor să ia 10. Mai bine merg la un 7-8 şi au timp şi pentru ei. Dar nu vor să înţeleagă. Şi fii-mea a terminat cu 9,70 clasa a zecea.

    Ea poate are ceva în zona asta a televiziunii, îi place să fie văzută, observată, dar trebuie să-şi descopere o pasiune adevărată în domeniu, nu s-o facă pentru că o fac eu sau pentru că aş putea eu s-o sprijin. Singura lecţie pe care le-am predat-o amândurora şi la care eu ţin foarte mult e că în viaţă trebuie să faci doar ce-ţi place”, a mai spus el.

  • Primul oraş din România care a introdus autobuze pentru elevi, după model american. Ar trebui şi la tine în localitate?

    Primăria Cluj încearcă o soluţie. Reducerea maşinilor personale prin introducerea de autobuze şcolare pentru elevi. Sunt acceptaţi părinţii însoţitori iar în fiecare autobuz este un poliţist local.
     
    A fost prima dimineaţă în care autobuzele au ieşit pe trasee, iar primii copii nu au întârziat să apară.

    Părinţii au fost cei mai fericiţi, nu mai sunt nevoiţi să stea zeci de minute blocaţi pe şosele, potrivit Observator Tv.

    În fiecare dintre cele cinci autobuze şcolare, care de azi dimineaţă şi-au început activitatea, sunt un poliţist local şi un reprezentant al companiei de transport.

    Deocamdată, programul este destinat doar copiilor din clasele 0 şi până în a IV de la două licee din centrul oraşului. Dar aceştia au fraţi în clase mai mari, şi ei pot merge cu aceleaşi autobuze.

    Toate informaţiile adunate de la părinţi vor contribui pentru îmbunătăţirea proiectului. Autorităţile locale vor, ca în timp, să mărească numărul de şcoli, dar şi autobuze implicate în acest proiect.

    Primarul Emil Boc: „Elevii clujeni au început să meargă la şcoală cu autobuzele şcolare dedicate!
    Astăzi a demarat proiectul-pilot “Autobuze/ microbuze cu circuit închis pentru elevii din clasele primare”, dedicat copiilor din clasele 0 – IV. Primăria Cluj-Napoca, în urma iniţiativei depusă online şi votată de clujeni în cadrul proiectului Bugetare participativă 2017, a realizat acest proiect pilot în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj şi Compania de Transport Public Cluj-Napoca.

  • Primăria, REPETENTĂ la refacerea şcolii cu tavanul căzut. Unitatea care a ars a fost DEMOLATĂ. Peste 1.000 de elevi sunt afectaţi

    Elevii şcolii 124 din cartierul Rahova, care a luat foc în primăvara acestui an, au început anul şcolar la alte unităţi de învăţământ.

    Şcoala 124 a fost demolată, iar din luna iunie a acestui an, primăria Sectorului 5 a demarat lucrările de construire a unei noi clădiri. Potrivit proiectului, data finalizării construcţiei este luna iulie a anului viitor, astfel că elevii au şanse ca anul viitor, în septembrie, să se întoarcă la şcoala 124.

    Elevii şcolii 124 din cartierul Rahova, care a luat foc în primăvara acestui an, au început anul şcolar la alte unităţi de învăţământ.

    Şcoala 124 a fost demolată, iar din luna iunie a acestui an, primăria Sectorului 5 a demarat lucrările de construire a unei noi clădiri. Potrivit proiectului, data finalizării construcţiei este luna iulie a anului viitor, astfel că elevii au şanse ca anul viitor, în septembrie, să se întoarcă la şcoala 124.

    Între timp, conducerea unităţii de învăţământ a improvizat un nou secretariat în sala de sport, care nu a ars în urma incendiului din primăvară şi nici nu a fost demolată.

    Pentru refacerea şcolii, Primăria Sectorului 5 a alocat suma de 8 milioane de lei.

    Dacă în cazul şcolii 124 lucrările au început deja, la şcoala 141, tot din Rahova, al cărei tavan s-a prăbuşit în 2017, lucrările trenează. Mai exact, primarul sectorului 5, Daniel Florea, anunţa încă din septembrie anul trecut că această şcoală, denumită şi “Ion I. C. Brătianu”, va fi demolată şi se va construi o altă clădire, dar în realitate, unitatea nici măcar nu a fost demolată.

    Tot primarul sectorul 5 anunţa, pe Facebook, în luna martie a acestui an, că şcoala 141 „va fi un etalon la nivel naţional”.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • O primă zi de şcoală pe care nu o vor uita, cu siguranţă, niciodată: Elevii unei clase de a I-a din Galaţi au făcut ore pe hol, deoarece sala lor nu este pregătită/ Ce spune Inspectoratul Şcolar

    Pentru prima zi de şcoală, conducerea Liceului cu Program Sportiv din Galaţi, unitate de învăţământ cu clase I-XII, a improvizat o clasă pe hol, la parter, chiar în dreptul clasei unde vor învăţa copiii. Totuşi, profesorii spun că situaţia se va regla de marţi, în condiţiile în care copiii vor fi duşi într-o clasă de la etaj unde vor sta până la finalul lucrărilor.

    „Doar astăzi (n.r. luni, 10 septembrie) se întâmplă acest lucru, am vrut să-i ducem pe copii chiar lângă clasa unde vor învăţa. De mâine, ei vor fi mutaţi la etaj într-o clasă unde s-a făcut curăţenie, totul este aranjat. Nu se poate spune că elevii învaţă pe hol. Igienizarea o vom încheia într-o săptămână, cel mult două, nu afectează programul şcolar”, a declarat, pentru MEDIAFAX, directorul Liceului cu Program Sportiv, Maria Popescu.

    Situaţia a fost remarcată şi de preotul care a făcut slujba de sfinţire a clădirii în prima zi de şcoală, acesta menţionând în discursul său că stropirea cu agheasmă o face în curte „din cauza situaţiei deosebite în care se află clasele”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noul an şcolar | Cât COSTĂ prima zi de şcoală la sat şi la oraş. Situaţia din mai multe judeţe

    Fiecare familie îşi stabileşte un buget dedicat acestor cumpărături, în care, pe cât se poate, ţin cont şi de părerea micuţilor. Mulţi copii vor să vadă pe coperta caietului de matematică sau de pe penar zâmbetul unui erou al benzilor desenate ori al poveştilor Disney.

    Constanţa

    Cel puţin părinţii nu mai sunt nevoiţi să bată magazinele în căutarea rechizitelor, deoarece hipermarketurile, care pot fi găsite în aproape toate oraşele din judeţul Constanţa, au amenajat încă din luna august standuri speciale unde se poate găsi tot ce este necesar şi unde merg cei care locuiesc la oraş, dar unde îşi fac timp să ajungă şi cei de la ţară.

    Preţurile pentru rechizitele şcolare variază în funcţie de calitate, dar, în general, sunt pentru toate buzunarele. Cele mai mari sume de bani sunt cheltuite pentru ghiozdane, al căror preţ egalează de cele mai multe ori valoarea tuturor rechizitelor – penare, acuarele, caiete, blocuri de desen, creioane de colorat etc.

    Astfel, cele mai ieftine ghiozdane şi, de regulă, cele mai slabe calitativ pleacă de la 40, 45 de lei, şi pot depăşi 350 de lei. Pentru rechizite se cheltuie cam tot atât – caiete între 80 de bani şi 10 lei, creioanele de la 1,50 lei la 5 lei, o gumă de şters de la 1 la 3 lei, ascuţitoarea 3 – 8 lei, o riglă costă de la 50 de bani la 5 lei, un stilou pleacă de la 16 lei, penarul între 10 şi 50 de lei, acuarelele 2 – 10 lei, şi tot aşa, o sumă medie finală pentru tot ce are nevoie un elev din clasele I-IV fiind de aproximativ 150 de lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro