BusinessMagazin

Tag: refuz

  • Surpriză în Europa: liderul la producţia de lapte la nivelul întregii UE vine din România. CEO-ul companiei: „În viitor, producţia de bălegar ar putea fi mai importantă decât producţia de lapte”

    Dimineaţa de 19 septembrie a început cu paşi grăbiţi pe aleea care despărţea grajdurile proaspăt ridicate de la Straja. În jur, investitori, parteneri, consultanţi şi jurnalişti, veniţi să vadă cu ochii lor ce înseamnă cel mai mare producător de lapte de vacă din Uniunea Europeană – şi surpriza că această companie nu e din Olanda sau Germania, ci din România, în inima Transilvaniei. În aer plutea mirosul amestecat de fân, balegă şi motorină, semn că agricultura modernă are încă rădăcini puternice în tradiţional.

    Între turul prin grajduri şi prezentările din cortul improvizat pentru „Investor Day”, ziua dedicată mai ales celor care „au pariat” deja pe performanţa DN, Peter de Boer, CEO DN Agrar, aruncă o idee care pare că va ţine titlurile publicaţiilor de business reprezentate în sală: „În viitor, producţia de bălegar ar putea fi mai valoroasă decât producţia de lapte”. Nu e o glumă (am întrebat). În spatele cifrelor se află o strategie care combină lactatele cu compostarea, energia verde şi o agricultură circulară menită să transforme deşeurile în resurse.

    Fondat în 2008 ca o afacere de familie de olandezul Jan Gijsbertus de Boer, Grupul DN Agrar a crescut în ritm accelerat şi include în prezent cinci ferme mari, peste 16.000 de capete de animale şi o livrare anuală de 70 de milioane de litri de lapte. Potrivit reprezentanţilor companiei, DN Agrar a devenit astfel cel mai mare producător privat individual de lapte de vacă din Europa. 75% din producţie ajunge la gigantul francez Lactalis. Obiectivele pentru grup sunt mai ambiţioase de atât, pentru că antreprenorii olandezi care dezvoltă afacerea şi-au propus să atingă până în 2030 între 150 şi 200 de milioane de litri pe an. Totul într-un model de business integrat, cu patru piloni: lapte, agricultură vegetală, compostare şi energie verde.

    DN Agrar a raportat pentru primul semestru din 2025 o cifră de afaceri de aproximativ 101 milioane de lei, în creştere cu 22% faţă de perioada similară din 2024, şi un profit net de 27 milioane de lei, aproape dublu (+80%). La nivelul întregului an 2024, compania a realizat venituri consolidate de circa 176 milioane de lei şi un profit net de 32 milioane de lei. Pe bursă (AeRO), DN Agrar are o capitalizare de aproape 460 milioane de lei (aprox. 90–100 milioane de euro), acţiunile companiei tranzacţionându-se recent în jurul pragului de 2,9 lei/titlu.

    „Astăzi producem în jur de 200.000 de litri de lapte pe zi, dar în câţiva ani vom ajunge la 600.000”, spune Peter de Boer, cu un amestec de mândrie şi pragmatism.

    Ceea ce impresionează însă cel mai mult nu sunt cifrele, ci felul în care acestea se îmbină cu ideea de sustenabilitate. La marginea uneia dintre fermele grupului, lângă câmpurile arse de secetă, vizitatorii pot vedea primul combinat de compost al DN Agrar, unde gunoiul de grajd este transformat în fertilizator organic. „Anual, doar din compost putem adăuga venituri de câteva milioane de euro şi, în acelaşi timp, reducem cu până la 90% emisiile de gaze”, explică CEO-ul.

    Pentru un investitor obişnuit cu cifrele de pe bursă, balegarul nu pare la prima vedere un activ spectaculos. Dar în logica agriculturii circulare, gunoiul de grajd devine materie primă pentru compost şi biometan, care la rândul lor hrănesc câmpurile şi fermele, închizând cercul. De aceea, crede el, într-o zi s-ar putea ca balegarul să fie mai valoros decât laptele. 

    Atmosfera din cort e de conferinţă corporatistă: prezentări cu grafice, discuţii despre EBITDA, perspective pentru 2030. Afară însă, câmpurile uscate amintesc cât de fragil e tot acest echilibru. „Anul acesta, producţia de siloz de porumb a scăzut de la 31 la 20 de tone pe hectar”, recunoaşte Adina Trufaş, COO al companiei. „Fără tehnologii de lucrări minime ale solului şi fără investiţii în irigaţii, riscam să nu avem cu ce hrăni animalele.”

    La plecare, fiecare investitor primeşte o sacoşă simplă din pânză. Înăuntru, printre broşuri şi rapoarte, se află şi un mic sac de compost, produs de DN Agrar. Unii îl privesc amuzaţi, alţii îl ridică în aer, ca pe un trofeu neaşteptat. „E primul goodie bag cu balegă pe care îl primesc”, glumeşte cineva, dar râsul e scurt – toată lumea înţelege mesajul. Din el se fac fertilizanţi organici, energie verde, emisii reduse. E piesa lipsă din puzzle-ul unei agriculturi circulare care poate transforma România într-un model de sustenabilitate.

    Citiţi continuarea articolului în viitoarea ediţie a BUSINESS Magazin. 

     

  • Mişcări seismice în piaţa muncii din SUA, după schimbările aduse programului de vize H-1B, pe care se bazează giganţii tech: Angajatorii s-au grăbit în weekend să se asigure că mii de angajaţi din întreaga lume nu declanşează noile taxe uriaşe, de 100.000 de dolari per viză

    Schimbările majore aduse programului de vize H-1B, pe care se bazează grupurile tehnologice din SUA, i-au făcut pe angajatori să se grăbească în weekend să se asigure că mii de angajaţi din întreaga lume nu declanşează noile taxe uriaşe, scrie FT. 

    Preşedintele SUA, Donald Trump, a semnat vineri o proclamaţie prin care introduce o taxă de 100.000 de dolari pentru cererea de viză, dar nu a clarificat dacă schimbarea se va aplica şi deţinătorilor existenţi de H-1B.

    Companii precum Amazon şi Microsoft au emis instrucţiuni de urgenţă angajaţilor, îndemnându-i pe cei care deţin vize H-1B să nu părăsească ţara până când noile reguli nu vor fi clarificate. De asemenea, au cerut personalului aflat deja în străinătate să revină în SUA înainte ca măsurile să intre în vigoare duminică.

    Cele două giganţi tehnologici au avut aprobate peste 15.000 de vize H-1B în cel mai recent an fiscal, potrivit Departamentului pentru Securitate Internă al SUA.

    Amazon nu a răspuns solicitărilor de comentarii. Microsoft a refuzat să comenteze.

    JPMorgan, cea mai mare bancă americană după active, şi-a sfătuit, de asemenea, angajaţii cu vize H-1B să nu călătorească în afara SUA pentru moment, potrivit unei persoane familiarizate cu situaţia. JPMorgan a refuzat să comenteze.

    Goldman Sachs a transmis într-o notă angajaţilor deţinători de vize că ar trebui „să fie precauţi în ceea ce priveşte călătoriile internaţionale”.

    Fragomen, o firmă de avocatură specializată în imigraţie care procesează multe vize H-1B, şi-a sfătuit clienţii cu petiţii sau vize aprobate să revină în SUA până duminică.

    Casa Albă a încercat sâmbătă să clarifice amploarea schimbărilor, în mijlocul confuziei.

    Purtătoarea de cuvânt Karoline Leavitt a confirmat că taxa unică se va aplica doar noilor solicitanţi, nu celor care deţin deja vize H-1B sau celor care le reînnoiesc. Ea a adăugat că noile taxe vor intra în vigoare abia în următorul ciclu.

    „Cei care deţin deja vize H-1B şi se află în prezent în afara ţării NU vor fi taxaţi cu 100.000 de dolari pentru a reintra”, a scris ea pe X.
    „Deţinătorii de vize H-1B pot părăsi şi reintra în ţară în aceleaşi condiţii ca şi până acum.”

    Comentariile ei păreau să difere de cele oferite vineri de secretarul pentru comerţ, Howard Lutnick, care spusese că taxa va fi aplicată anual.

    Directorul Serviciilor de Cetăţenie şi Imigrare din SUA, Joseph Edlow, le-a transmis angajaţilor sâmbătă să „se asigure că deciziile lor sunt conforme” cu termenii clarificaţi.

    Un purtător de cuvânt al Casei Albe a declarat că măsura are ca scop încurajarea companiilor să angajeze lucrători americani şi să ofere certitudine celor care angajează muncitori străini.

    Aproximativ 400.000 de cereri H-1B au fost aprobate anul trecut, majoritatea pentru reînnoirea vizelor.

    Silicon Valley se bazează masiv pe vizele H-1B pentru a angaja ingineri, oameni de ştiinţă şi programatori din străinătate. Viza de tip non-imigrant este folosită pe scară largă şi de industrii specializate, inclusiv firme de contabilitate şi companii din domeniul sănătăţii.

    Membri importanţi ai coaliţiei lui Trump şi-au exprimat anterior sprijinul pentru programul H-1B, inclusiv cel mai mare donator al său, Elon Musk. Dar alţii, precum fostul strateg de la Casa Albă, Steve Bannon, au cerut abolirea programului pentru a proteja lucrătorii americani.

    Garry Tan, directorul executiv al incubatorului de start-up-uri Y Combinator, a scris pe X că decizia lui Trump este o greşeală care „loveşte start-up-urile” şi reprezintă „un cadou uriaş pentru fiecare hub tech de peste hotare”, inclusiv Vancouver şi Toronto din Canada.

    „În mijlocul unei curse a înarmării în domeniul AI, le spunem inovatorilor să construiască în altă parte. Avem nevoie ca ‘Little Tech’ american să câştige — nu de taxe de trecere de 100.000 de dolari,” a adăugat Tan.

    Goldy Hyder, preşedintele Consiliului de Afaceri din Canada, a spus că ţara ar trebui „să-şi dubleze eforturile pentru a atrage muncitorii calificaţi de care avem atâta nevoie”.

    Alex Tapscott, director general al diviziei de active digitale de la Ninepoint Partners din Toronto, a spus că schimbările de viză din SUA ar putea ajuta Canada să devină o destinaţie preferată pentru talentul global.

    „Pierderea Americii poate fi câştigul Canadei,” a spus el.

    Cetăţenii indieni reprezintă majoritatea beneficiarilor de vize H-1B. Ministerul indian de externe a declarat într-un comunicat că schimbarea vizelor „este susceptibilă să aibă consecinţe umanitare prin perturbările cauzate familiilor.”

    „Guvernul speră că aceste perturbări pot fi soluţionate corespunzător de autorităţile americane.”

    Ministerul a adăugat că schimbul global de talent „a contribuit enorm la dezvoltarea tehnologică, inovaţie, creştere economică, competitivitate şi crearea de bogăţie în Statele Unite şi India.”

  • Adrian Sârbu, Aleph News: Bolojan plăteşte cu banii noştri deficitul pe care l-au creat aceleaşi partide care acum sunt la guvernare. Domnule Bolojan, nu ne mai luaţi banii, restructuraţi bugetarii!

    • 51% dintre cei peste 25.000 de respondenţi ai sondajului ŞTIU PE CE LUME TRĂIESC ar accepta demisia lui Ilie Bolojan din funcţia de prim-ministru, în situaţia în care s-ar afla în locul Preşedintelui Nicuşor Dan           
    • Deficitul bugetar al României poate ajunge la 9,8% până la finalul lui 2025
    • FMI anticipează că datoria publică a României poate ajunge la 70% din valoarea PIB-ului până în 2027
    • Adrian Sârbu: Domnul Bolojan nu are nicio strategie politică. Dacă ne-ar fi vorbit serios de reformă, i-ar fi dat pe toţi afară. A ales doar să ne şantajeze cu demisia
    • Adrian Sârbu: Până în 2027, o să le fie bine doar bugetarilor cu spor. Politruci, securişti, sinecurişti, din partidele care te ţin ostatic  

     

    Dacă ai fi Preşedintele României, ai accepta demisia lui Ilie Bolojan din funcţia de prim-ministru? Este întrebare dezbătută de Hofi, Nemo şi Adrian Sârbu, în cel mai recent episod al emisiunii ŞTIU PE CE LUME TRĂIESC. Mai mult de jumătate dintre respondenţi au răspuns afirmativ.

    „Domnul Bolojan nu are nicio strategie politică. Dacă ne-ar fi vorbit serios de reformă, i-ar fi dat pe toţi afară. Noi am explicat foarte clar obiectivele unei strategii de prim-ministru şi niciunul nu se regăseşte în promisiunile domnului Bolojan. A ales doar să ne şantajeze cu demisia”, explică Adrian Sârbu.

    Economia României se duce la vale. Cel mai probabil, deficitul bugetar va ajunge la 9,8% din PIB până la finalul lui 2025, iar datoria publică, pe care ţi-au creat-o aceleaşi partide aflate la Putere, este prognozată să crească la 246 de miliarde de euro, conform proiecţiei FMI. Asta în condiţiile în care creşterea PIB-ului a încetinit la 0,8%, iar rata anuală a inflaţiei a explodat în lunile de vară, de la 5,7% în iunie, la 9,9% în august.   

    „Deficitul l-au creat aceleaşi partide care acum sunt la guvernare. Bolojan îl plăteşte cu banii noştri. A promis respect pentru cetăţeni, asta ne-a spus acum 100 de zile. Şi-a respectat cuvântul? Nu, ne-a amendat la buzunar imediat cum a putut. Domnule Bolojan, nu ne mai luaţi banii pe care nu-i avem în buzunare!”, afirmă Adrian Sârbu.  

    Pentru a justifica amânarea deciziilor cu privire la reforma bugetară promisă încă de când Ilie Bolojan şi-a început mandatul de premier, partidele din coaliţie vor continua să mobilizeze protestatarii în stradă pentru a crea impresia unei aparente presiuni politice. Liderii lor vor continua să şantajeze electoratul cu demisiile, iar asta te va pune în faţa unei noi decizii. Rămâi ostatic în România partidelor?           

    „Dacă vrei să ŞTII PE CE LUME O SĂ TRĂIEŞTI, află că, până în 2027, o să le fie bine doar bugetarilor cu spor. Politruci, securişti, sinecurişti, din partidele care te ţin ostatic. TU strângi cureaua şi înjuri. Aşa cum îţi cere domnul Bolojan, ca să nu îşi dea demisia. Serios. Dacă nu ţi-am spus-o, ţi-o repet. De atâta seriozitate, mă apucă râsul. Râzi şi TU cât mai poţi. Până nu-i penal şi râsul, permis doar lui Nicuşor. Când râde ca prostul, în loc să răspundă: În ce an vine 2027?”, concluzionează Adrian Sârbu al treilea episod din sezonul 4 al emisiunii ŞTIU PE CE LUME TRĂIESC, pe care îl poţi revedea AICI.           

     

     

  • Lecţia alpilor elveţieni poate fi aplicată şi în România: “Turismul nu înseamnă doar cifre şi vizitatori, ci şi poveşti, emoţii”

    România îşi poate construi un brand  în turism, bazat pe sustenabilitate, infrastructură şi gestionarea atentă a mediului, după modelul elveţian, potrivit oficialilor Camerei de Comerţ Elveţia–România.

    „Turismul nu înseamnă doar cifre şi vizitatori, ci şi poveşti, emoţii şi mândria de a arăta lumii cine suntem. România are toate ingredientele pentru a deveni o destinaţie de suflet, iar noi, la Camera de Comerţ Elveţia–România, vom continua să sprijinim această transformare prinparteneriate, dialog şi încredere în potenţialul autentic al ţării”, a spus  Adriana Cioca, Preşedintele Camerei de Comerţ Elveţia–România.

    CCE-R a organizat o conferinţă dedicată viitorului turismului din România. Discuţiile s-au concentrat pe modul în care România îşi poate consolida vizibilitatea internaţională, poate construi o identitate de brand coerentă şi poate dezvolta forme de turism competitive. E. S. Massimo Baggi, ambasadorul Elveţiei, a subliniat analogiile dintre turismul elveţian şi cel românesc, insistând pe modul în care  zona Alpilor a reuşit să îşi construiască un brand de excelenţă bazat pe sustenabilitate, infrastructură de calitate şi gestionarea atentă a mediului–elemente pe care România le are deja în potenţial şi pe care le poate pune în valoare.

    De asemenea, el a amintit sprijinul Elveţiei pentru proiecte de cooperare în inovare şi dezvoltare regională, ca pietre de temelie pentru o creştere durabilă a turismului.

    „Crează ca un Dumnezeu, ordonă ca un rege, munceşte ca un sclav.Sunt cuvinte atribuite lui Constantin Brâncuşi, iar acest lucru trebuie să îl facem şi noi pentru destinaţia turistică România”, a spus Adrian Adam, Director Executiv, Singureni Manor.

    România are un potenţial turistic unic, încă insuficient valorificat. De la atractivitatea Bucureştiului pentru city break-uri şi evenimente MICE, la potenţialul Braşovului în turismul montan, de la „comorile ascunse” ale Transilvaniei până la resursele balneare şi spa, România se poate poziţiona ca o destinaţie autentică, diversă şi sustenabilă.

    „Turismul nu înseamnă doar atragerea de vizitatori, ci şi construirea mândriei locale, susţinerea unei creşteri responsabile şi crearea unei identităţi care să fie atât credibilă, cât şi aspiraţională”, s-a subliniatîn cadrul dezbaterii.

    Prin acest eveniment, CCE-R îşi reafirmă rolul de platformă de dialog şi colaborare între companii, instituţii şi profesionişti din Elveţia şi România, având ca obiectiv sprijinirea dezvoltării pe termen lung a României ca destinaţie turistică competitivă în Europa, potrivit oficialilor.

  • Warren Buffett a avut nevoie de o singură propoziţie pentru a descrie una dintre cele mai mari greşeli pe care oamenii le pot face. O altă lecţie genială a venit de la investitorul în vârstă de 94 de ani

    Un jurnalist al publicaţiei americane Inc.com povesteşte cum un sfat de-al lui Warren Buffett l-a ajutat să evite un conflict cu un specialist de instalare de aer condiţionat. Acesta din urmă trebuia să finalizeze o lucrare într-o proprietate închiriată aflată în renovare. Nu a apărut. Jurnalistul a sunat. A lăsat mesaj vocal. A trimis SMS, a insistat şi a doua zi şi nu a obţinut nicio reacţie. 

    În a treia zi, era gata să lase un mesaj nu tocmai prietenos, dar şi-a amintit de un sfat pe care Warren Buffett spune că l-a învăţat de la Tom Murphy, fost CEO al Capital Cities Communications:

    „Îi poţi spune oricui să se ducă naibii… mâine.”

    Buffett explică:

    – „E un sfat extraordinar, mai ales când poţi strica totul în viaţa ta în 30 de secunde, scriind un mesaj la nervi pe computer. Nu poţi şterge asta.”

    – „Dacă aştepţi până mâine, nu pierzi opţiunea.”

    Aşa că jurnalistul s-a limitat să spună că încearcă să ia legătura pentru o actualizare de status şi că speră că totul este în regulă. Mai târziu, l-a sunat: mama lui avusese un accident vascular cerebral şi îşi petrecuse ultimele zile la spital.

    Dacă ceda impulsului, ar fi spus că acel meseriaş este neserios, neprofesionist, nesigur. Dar putea critica doar serviciul — să spună că absenţa lui a dat peste cap calendarul, că a pus în pericol data mutării chiriaşului. În termeni de leadership, ar fi putut critica comportamentul, nu persoana.

    Iar ultimul sfat al lui Buffett e simplu:

    „Am cunoscut oameni bogaţi care au murit fără prieteni, chiar şi fără familie. Nu am cunoscut niciodată pe cineva fundamental bun care să fi murit fără prieteni. Şi diferenţa asta contează enorm în viaţă.”

    Jurnalistul mai spune că, dacă nu ar i reuşit să dea de el încă două zile, ar fi putut lăsa un mesaj dur. Sau ar fi putut spune: „Nu am reuşit să vă contactez de câteva zile şi sper că sunteţi bine. Cum nu ştiu care este termenul, vom apela la alt contractor pentru finalizarea lucrării. Când aveţi ocazia, vă rog să-mi răspundeţi.”

    Direct, clar şi — mai ales — amabil.

    Pentru că bunătatea este o recompensă în sine şi, de multe ori, nu ştim prin ce trece celălalt.

     

  • TikTok rămâne în Statele Unite: Un consorţiu de investitori americani va prelua operaţiunile aplicaţiei dezvoltate de gigantul chinezesc ByteDance şi va crea o versiune americană a platformei chinezeşti. Soarta algoritmului TikTok şi ce se va întâmpla cu el dacă preluarea se concretizează nu este cunoscută

    Operaţiunile TikTok din Statele Unite ar urma să fie preluate de un consorţiu de investitori format din Oracle Corp., Andreessen Horowitz şi firma de private equity Silver Lake Management LLC, potrivit unui plan de preluare pe care preşedintele Donald Trump urmează să îl discute cu omologul său chinez Xi Jinping în această săptămână, scrie Bloomberg.

    Acordul provizoriu, prezentat luni de oficiali americani şi chinezi după două zile de negocieri la Madrid, ar urma să creeze o versiune americană a popularului TikTok, în care Oracle, Andreessen şi Silver Lake vor deţine participaţii în noua companie.

    Conform acordului, participaţia ByteDance Ltd. – compania-mamă din Beijing – ar urma să scadă sub 20%, pentru a respecta legea americană de securitate naţională adoptată în 2024, care obligă firmele chineze să se desprindă de operaţiunile lor din SUA sau să se confrunte cu interzicerea pe piaţa americană. Dacă tranzacţia va fi aprobată de Trump şi Xi, TikTok va putea continua să funcţioneze în SUA şi se va elimina un punct de tensiune în relaţiile dintre cele două state.

    Oracle va continua să furnizeze servicii cloud pentru TikTok în SUA, afacere care a devenit o sursă constantă de venituri pentru compania din Austin. Oracle colaborează deja cu TikTok pentru găzduirea datelor utilizatorilor în SUA şi în alte ţări, în cadrul parteneriatului denumit Project Texas. Acţiunile Oracle au urcat marţi cu până la 5,9% în New York, înainte să cedeze majoritatea câştigurilor, iar la nivelul acestui an titlurile companiei au urcat cu 84%, susţinute de creşterea afacerii cloud.

    Detaliile privind ponderea fiecărui investitor în noua structură nu sunt clare. Oracle ar urma să preia o participaţie minoritară, potrivit unei surse. Reprezentanţii TikTok, Oracle, Andreessen şi Silver Lake nu au comentat imediat.

    Pentru a câştiga timp în finalizarea tranzacţiei, Trump a acordat marţi încă o extindere a termenului pentru ca ByteDance să vândă operaţiunile americane TikTok. Sub această amânare — a patra din acest an — compania are timp până pe 16 decembrie să încheie un acord, altfel se va aplica interdicţia naţională.

    Soarta algoritmului TikTok, care recomandă clipuri utilizatorilor pe baza preferinţelor lor, rămâne neclară. Un oficial chinez a spus după negocierile de la Madrid că ByteDance va licenţia algoritmul către operaţiunea americană, însă partea americană nu a oferit detalii. Legea prevede că ByteDance nu poate avea nicio implicare operaţională, inclusiv cu algoritmul, după finalizarea vânzării.

    Trump a anunţat marţi că există „un acord pe TikTok” cu chinezii, fără să dezvăluie companiile implicate. Extinderea termenului a fost acordată chiar dacă legea din 2024 permite o singură amânare de 90 de zile, ridicând întrebări despre legalitatea deciziilor repetate ale preşedintelui.

    Reprezentanţii administraţiei spun însă că tranzacţia va respecta cerinţele de securitate naţională şi va proteja interesele Chinei. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a declarat că termenii acordului sunt similari celor negociaţi anterior şi că există aşteptarea ca Trump şi Xi să finalizeze tranzacţia în această săptămână:

    „Acest acord nu ar fi fost posibil fără garanţii adecvate pentru securitatea SUA. Se pare că am reuşit să respectăm şi interesul chinez”.

    Extinderea termenului înseamnă că TikTok poate continua să funcţioneze în SUA, iar parteneri precum Apple şi Google pot continua să găzduiască aplicaţia în magazinele lor online, în timp ce administraţia americană negociază o „vânzare calificată” către un proprietar non-chinez.

  • Trump vrea să schimbe regulile de pe Wall Street: companiile să raporteze la şase luni, nu trimestrial. „China gândeşte pe 100 de ani, noi trăim de la un trimestru la altul”

    Donald Trump a lansat o nouă provocare pieţelor financiare americane, propunând ca firmele americane listate să nu mai fie obligate să raporteze rezultate financiare trimestriale, ci doar de două ori pe an.

    Într-o postare pe Truth Social, preşedintele american a argumentat că această schimbare ar reduce costurile companiilor şi le-ar permite managerilor „să se concentreze pe conducerea corectă a businessurilor”.

    Trump a făcut comparaţie cu China, unde, spune el, companiile operează cu o viziune pe 50-100 de ani, în timp ce în SUA „se trăieşte de la un trimestru la altul”.

    În prezent, grupurile listate la bursă sunt obligate să depună raportări financiare trimestriale cunoscute ca 10-Q şi cele anuale ca 10-K către Security Exchange Comission (SEC), documente esenţiale pentru investitori şi pieţe, întrucât includ atât date contabile, cât şi informaţii legate de investigaţii guvernamentale sau litigii.

    Propunerea ar apropia SUA de practicile din alte pieţe, precum Uniunea Europeană sau Singapore, unde raportarea obligatorie s-a redus la un ritm semestrial.

    Totuşi, analiştii atrag atenţia că eliminarea raportărilor trimestriale ar limita transparenţa şi ar putea afecta încrederea investitorilor, pentru care aceste momente reprezintă principalele ferestre de evaluare a performanţei şi a riscurilor companiilor.

     

  • Marea harababură a datelor cu care lucrează statul român. Câte firme active au şi câte nu au cont bancar? A trecut o lună de la declaraţia ministrului de finanţe, Alexandru Nazare, ceaţa persistă

    ANAF spune, într-un răspuns transmis la o solicitare a ZF că „numărul contribuabililor  care nu deţin cont bancar este de 698.659”, aceiaşi cifră pe care a folosit-o în urmă cu o lună şi ministrul finanţelor Alexandru Nazare. Ministrul le-a numit însă companii şi a spus despre ele că sunt firme active, de unde a rezultat şi declaraţia ministrului: „Practic aproape jumătate din companiile active nu au un card bancar.”

    Ministrul Finanţelor avea evident cifra de la ANAF, dar aceşti 698.000 de contribuabili nu sunt firme active. O parte sunt, o parte nu sunt. Câte? Nimeni nu ştie.

    Deşi ZF a trimis întrebări şi către Ministerul de Finanţe şi către ANAF în încercarea de a afla câţi din aceşti “contribuabili” sunt societăţi comerciale inactive deja şi mai ales în ce mod lipsa conturilor la firmele inactive impactează economia României, clarificările nu au venit.

    În modul în care răspunde ANAF orice lămurire se pierde într-un hăţiş de termeni de la societăţi la contribuabili, dar strict o delimitare între lipsa conturilor la companiile active şi la cele inactive nu există.

    Întrebarea iniţială, la care nu am primit răspuns rămâne: câte dintre cele 548.000 de societăţi comerciale fără cont bancar sunt active şi câte sunt inactive? Cine sunt ceilalţi contribuabili până la cifra de 698.000 menţionată de ANAF care nu au cont bancar?

    Ce a spus Alexandru Nazare:

    Ministrul finanţelor, Alexandru Nazare, spunea în urmă cu o lună, că aproape jumătate din companiile active din România nu au un card bancar, nu au conturi la bănci, în încercarea de a justifica o măsură care ar putea impune firmelor să aibă conturi la bănci.

    Declaraţiile sale de atunci amestecau cardurile şi conturile, firmele active cu cele inactive, firmele cu datorii, o serie de cifre suprinzătoare şi neclare, din care a ieşit în evidenţă “constatarea” ministrului că “698.000 de companii nu au un card bancar, nu au un cont în bancă”.

    ZF a trimis încă de atunci o solicitare scrisă la Ministerul de Finanţe în care încerca să lămurească la ce se referă Alexandru Nazare.

    În paralel, am trimis aceiaşi solicitare şi la ANAF, aceleaşi întrebări. ANAF a răspuns la solicitarea ZF, iar mai jos veţi regăsi întrebările aşa cum au fost ele formulate, dar şi modul în care răspunde ANAF.

    Întrebările ZF şi răspunsul ANAF

    1.              ZF:  Câte firme active sunt în prezent în România (SA şi SRL)? 

    ANAF: În România, în prezent, numărul total de societăţi active fiscal  este de 1.368.669.

    Din punct de vedere al formei juridice, un număr de 1.033.839 reprezintă societăţi  comerciale cu răspundere limitată şi un număr de 7.181 reprezintă societăţi comerciale pe acţiuni.

    2.              ZF: Câte companii inactive sunt în prezent in Romania (SA şi SRL)?

    ANAF: Un număr de 463.943 de societăţi sunt declarate inactive potrivit prevederilor art.92 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, din care 434.789 sunt societăţi  comerciale cu răspundere limitată,  iar 2.037 reprezintă societăţi comerciale pe acţiuni.

    3.              ZF: Au angajaţi aceste companii inactive? Dacă da, câti angajati?

    ANAF nu a răspuns la această întrebare.

    4.              ZF: Câte din companiile active au cont bancar şi câte nu au?

    ANAF: Totodată, un număr total de 663.333 contribuabili  figurează  înregistraţi ca deţinând  conturi bancare.

    5.              ZF: Câte din companiile inactive au cont bancar şi câte nu au?

    ANAF: Numărul contribuabililor  care nu deţin cont bancar este de 698.659, din care 545.957 sunt societăţi  comerciale cu răspundere limitată  şi 2.176 sunt societăţi comerciale pe acţiuni.

    6.              ZF: Ce prejudicii aduc statului companiile inactive?

    ANAF nu a răspuns la această întrebare.

    7.              ZF: Câte firme (SA şi SRL) au bilanţ financiar depus pe anul 2024? Câte au cifră de afaceri zero? Care este valoarea totală a cifrei de afaceri a acestor companii, a profitului net, a pierderilor şi câţi angajaţi au?

    ANAF: Un număr de 995.763  contribuabili  au depus situaţii financiare anuale aferente anului 2024.

    Conform acestor situaţii financiare anuale, valoarea profitului brut este de 271.134,80 milioane lei iar pierderea netă în sumă de 58.571,43 milioane lei.

     

     

  • Opinie Oana Ionită, Ziarul Financiar: Pensia, noul vis al Generaţiei Z: doar 25% cred ca e rezonabil să munceşti până la 60-65 de ani

    Generaţia Z îşi doreşte să se pensioneze (mult) mai devreme. Un sondaj recent desfăşurat pe paginile de social media ale Ziarului Financiar scoate la iveală ceva ce, sincer, nu mai surprinde pe nimeni: majoritatea tinerilor visează la o ieşire din câmpul muncii cu mult înaintea vârstei oficiale, semn că modelul clasic al unei cariere lungi, urmată de o pensie târzie, nu suna deloc bine pentru gen Z. 50% dintre respondenţi ar vrea să se pensioneze undeva între 50 şi 60 de ani, adică mult mai devreme decât realitatea economică a oricărui stat european le-ar permite, în timp ce peste un sfert consideră că la 60–65 este rezonabil, doar 14% visează la pensie sub 50 de ani, şi doar un modest 11% îşi imaginează că ar putea munci senini şi fericiţi şi după 65 de ani.

    Nu e greu de înţeles de ce generaţia Z îşi doreşte să se pensioneze mai devreme şi aduc în spaţiul public tot mai des acest subiect. În primul rând, pentru că sunt, alături de mileniali desigur, generaţia burnout-ului precoce. Au intrat pe piaţa muncii direct din pandemie, cu KPI-uri şi deadline-uri care nu iartă, şi cu un soi de „always on” care nu îi mai lasă nici să respire. Apoi, sunt şi generaţia care a crescut într-un context economic şi social instabil: crize financiare, pandemii, războaie, schimbări climatice. Viziunea „munceşti 40 de ani, apoi te bucuri liniştit de pensie” le sună mai mult a glumă. Cine garantează că mai există o pensie reală pentru gen Z după 63-65 de ani?

    Tinerii au fost crescuţi cu ideea că pot fi orice şi că trebuie să performeze în orice context, dar realitatea este că joburile de astăzi nu le lasă prea mult spaţiu pentru a se bucura de viaţă. Dacă pentru părinţii noştri era normal să rămână la acelaşi loc de muncă douăzeci de ani şi să se gândească la pensie ca la o etapă firească şi îndepărtată, pentru ei totul se simte ca un sprint maraton în care nici nu apucă să ia o pauză că deja se mai întâmplă ceva în lume. Cresc inflaţia, TVA-ul, preţurile – totul în timp ce ei trebuie să îşi pună viaţa în ordine.

    Generaţia Z mai are şi o altă particularitate: nu mai priveşte munca drept singurul drum către validare socială. Dacă pentru celelalte generaţii succesul era măsurat în ani de vechime şi într-o pensie sigură, pentru gen Z succesul se măsoară în timp liber, în experienţe şi în posibilitatea de a spune „nu” atunci când simt că un job îi consumă mai mult decât le oferă. Este o schimbare de priorităţi născută din realitatea că a munci mult nu înseamnă neapărat a trăi bine.

    Dacă ne uităm în lume, vârsta de pensionare este tot mai mult împinsă în sus. În Germania şi Italia se discută despre 67 de ani, în Franţa recent au ieşit sute de mii de oameni în stradă pentru că guvernul a decis să ridice pragul de la 62 la 64, iar în alte state scandinave există un sistem flexibil prin care poţi alege să te pensionezi mai devreme, dar cu o pensie mai mică, sau mai târziu, dar cu beneficii mai mari. În schimb, în Indonezia oamenii ies din câmpul muncii la 57 de ani, iar în Turcia bărbaţii se pensionează la 60 şi femeile chiar la 58. Din păcate, nu vorbim despre sisteme care ar putea fi copiate uşor în Europa de Est, unde oricum presiunea pe fondurile de pensii este uriaşă, dar aceste exemple ne dau măcar o idee despre faptul că nu toată lumea e condamnată să muncească până aproape de 70 de ani.

    Şi în fond, întrebarea nu este doar la ce vârstă vrem să ne pensionăm, ci la ce vârstă vrem să începem să trăim cu adevărat. Pentru mulţi dintre noi, răspunsul e simplu: mult mai devreme decât ne lasă sistemul prin vârsta de pensionare stabilită.

    Oana-Maria Ioniţă este social media manager, Ziarul Financiar, BUSINESS Magazin, După Afaceri PREMIUM

  • Cine sunt Arthur Mensch, Timothée Lacroix şi Guillaume Lample, fondatorii Mistral AI, deveniţi primii miliardari francezi din inteligenţă artificială. La doar 34 de ani ei au lăsat în spate laboratoarele Google şi Meta unde s-au format şi au plecat la drum cu un plan simplu şi nebunesc: să bată giganţii din Sillicon Valley la propriul joc

    În primăvara lui 2023, pe o stradă discretă din Paris, trei tineri ingineri ieşiţi din laboratoarele Google şi Meta puneau pe hârtie un plan nebunesc: să construiască o alternativă europeană la giganţii americani ai inteligenţei artificiale. Astăzi, doar doi ani mai târziu, planul lor a devenit realitate şi e cunoscut sub numele de Mistral AI, primul business european indepedent de AI, care a fost evaluat la 11,7 mld. dolari şi care i-a transformat ăe fondatori în primii miliardari europeni ai erei AI, scrie Bloomberg.

    Arthur Mensch (33 de ani), Timothée Lacroix (34) şi Guillaume Lample (34) nu sunt figuri de showbiz. Nu au glamour-ul antreprenorilor din Silicon Valley, nici exuberanţa vizionarilor care îşi vând companiile către Big Tech. În schimb, au o acces la o resursă mult mai rară: încrederea că Europa poate să scrie propria poveste în competiţia globală pentru supremaţia digitală.

    Compania franceză a atras în cea mai recentă rundă de finanţare aproximativ 1,7 mld. dolari, de la nume grele ale tehnologiei – ASML, colosul olandez care produce maşinile fără de care nu s-ar naşte cipurile viitorului, până la fonduri legendare ca Andreessen Horowitz şi DST Global, dar şi statul francez prin Bpifrance.

    Succesul Mistral nu e doar o poveste despre bani. Este şi o demonstraţie de forţă politică. Emmanuel Macron i-a prezentat lumii ca pe bijuteria coroanei în strategia sa de a face din Paris un hub continental pentru inteligenţă artificială. De altfel, Arthur Mensch, cel mai cunoscut dintre cei trei fondatori, obişnuieşte să fie fotografiat alături de lideri politici şi de Jensen Huang, şeful Nvidia.

    Dincolo de PR, compania are deja 350 de angajaţi, birouri pe trei continente şi contracte de 1,4 miliarde de euro. Produsul fanion: chatbotul „Le Chat”, versiunea franceză a ChatGPT-ului american sau a DeepSeek-ului chinez. Deşi Mistral e încă mic în comparaţie cu rivalii OpenAI sau Anthropic, pentru mulţi investitori reprezintă cea mai solidă şansă a Europei de a crea un campion global.

    Fondatorii au biografii care respiră excelenţă: Polytechnique, ENS, Carnegie Mellon, apoi DeepMind şi Meta. Când şi-au unit forţele, au decis ceva simplu şi radical: compania nu e de vânzare.

    „Independenţa e ceva ce preţuim enorm”, repetă Mensch ori de câte ori e întrebat despre o posibilă achiziţie.

    Astăzi, cei trei miliardari millennials sunt priviţi ca simboluri ale unei Franţe care vrea să joace ofensiv pe scena tehnologică. Într-un context dominat de hegemonia americană şi ascensiunea Chinei, Mistral e mai mult decât un startup: este un pariu pe suveranitatea digitală a Europei.

    Iar dacă povestea va continua la fel de spectaculos cum a început, Parisul ar putea deveni nu doar oraşul luminii, ci şi oraşul algoritmilor.