BusinessMagazin

Tag: productie

  • Vine peak oil, acel punct din viaţă în care marii producători de petrol realizează că petrecerea care a ţinut două secole se termină. Pentru mahmureala lor plăteşte acum toată lumea

    Decizia OPEC plus Rusia de a reduce producţia de petrol, cu toată opoziţia celui mai pu­ternic concurent, SUA, a trimis unde de şoc pe piaţa de profil, unde cotaţiile au crescut. Aceasta a şi fost intenţia, iar instituţiile de prognoză văd venind din nou preţurile astronomice ale ţiţe­iu­lui care la începutul anului păreau imposibile.

    Ar fi o nouă lovitură pentru consumatorii din SUA şi mai ales din Europa care, pe lângă o criză de energie, se confruntă şi cu scumpiri nemaivăzute de generaţii, ceea ce ar conveni Moscovei în războiul ei economic cu Occi­dentul. Cei mai mulţi analişti văd în decizia OPEC, un grup de state exportatoare de ţiţei care acţionează ca un cartel, un atac în bătălia pentru controlul pieţei globale a petrolului.

    Însă ar putea fi şi un gest făcut din dispe­rare pentru că se vorbeşte din nou de peak oil, punctul de la care cererea pentru petrol glo­ba­lă începe să scadă ireversibil. Cu alte cuvin­te, producătorii de petrol se grăbesc să se îm­bete cât mai au timp pentru că petrecerea este pe sfârşite. Iar costurile sunt suportate de con­sumatorii din celelalte părţi ale lumii.

    Deoarece gazele şi ţiţeiul Rusiei au ajuns arme de război economic, petrolul altora este din nou la mare căutare, iar Arabia Saudită, liderul OPEC, este unul din cei mai mari fur­ni­zori ai pie­ţei globale. Preţu­rile ţiţe­iu­lui Brent, refe­rin­ţa inter­na­ţională, au sărit de la nici 70 de do­lari pe baril la a­proa­pe 130 de dolari în mar­tie pentru a se retrage încet la 84 de dolari în septembrie.

    Anticiparea deciziei OPEC de a reduce producţia şi restrânge astfel oferta, cu argumentul că vrea să stabilizeze preţurile, a împins cotaţiile la peste 95 de dolari pe baril la finalul săptămânii trecute. În aceste condiţii, banca americană Morgan Stanley estimează că preţurile îşi vor croi drum spre 100 de dolari pe baril mai rapid decât se credea anterior.

    Analiştii de la Goldman Sachs văd pe­trolul la 110 dolari pe baril în chiar trimestrul acesta şi la 115 dolari pe baril în trimestrul vii­tor. Petrolul mai scump înseamnă carbu­ranţi mai scumpi care, dacă nu sunt subvenţionaţi de stat, vor adânci criza costului vieţii din Europa. Dacă sunt mărite subvenţiile, acestea vor umfla datoriile unor guverne şi aşa cu finanţarea la limită.

    Unele ţări consumatoare au in­strumente prin care pot con­trola piaţa, cum ar fi folosirea de petrol din rezerve. Guver­nul SUA a procedat aşa. A­na­liştii spun că pentru a ţine piaţa lichidă şi Agenţia Inter­naţională a Energiei şi-ar pu­tea accesa rezervele. De aseme­nea, cele mai industrializate economii ale lumii şi UE au pus la punct un plan pentru a plafona preţurile petrolului pe care-l cumpără de la Rusia, scopul lor fiind slăbirea forţei financiare a Moscovei în contextul războiului acesteia contra Ucrainei.

    Arabia Saudită are o agendă geopolitică şi economică proprie, fiind dependentă de ve­niturile din petrol, dar visând şi la dominaţia regională. În mod normal, regatul tinde să aibă relaţii de înţelegere cu SUA, furnizor de securitate, însă în actualul război pentru piaţa petrolului s-a aliat vădit cu Rusia. O explicaţie ar fi că Arabia Saudită se teme că Occidentul va folosi în viitor şi contra ei pactul de pla­fonare a preţurilor petrolului. Conducătorii saudiţi sunt conştienţi că petrolul nu va fi la nesfârşit sângele economiei globale, aşa cum este în prezent. De aceea au şi un plan de diversificare economică. Deutsche Welle scrie de staţiuni de schi în mijlocul deşertului.

    Este o schimbare care costă şi timp şi bani. În prezent, 80% din veniturile din exporturi ale Arabiei Saudite vin din vânzarea petrolului, iar banii din ţiţei reprezintă 40% din PIB.

    Este o vulnerabilitate enormă dacă lumii îi trece pofta de petrol. În ritmul actual de producţie, rezervele de petrol s-ar epuiza peste 60 de ani. Brookings Institute a calculat în 2020 că veniturile din petrol ale saudiţilor ar începe să scadă din cauza reducerii cererii în 2040, poate chiar mai devreme. Cele mai multe instituţii de prognoză plasează punctul de peak oil în acea perioadă. BP a pariat îndrăzneţ pe 2020, an de pandemie şi când febra electromobilităţii s-a intensificat, şi a pierdut. Dar poate că pariul nu a fost un eşec total pentru că şi alte organizaţii şi chiar companii petroliere văd peak oil în acest deceniu. Un comentator de la Bloomberg, David Fickling, crede că recesiunea mondială pe care o văd venind pieţele globale ale acţiunilor şi obligaţiunilor poate fi lovitura de graţie dată cererii pentru petrol. Aceste calcule nu convin exportatorilor de ţiţei. Criza de energie provocată de Rusia deturnează către gaze naturale, petrol şi cărbune resurse financiare importante necesare revoluţiei electromobilităţii, inamicul modelului ei economic. Însă revoluţia electrică nu moare. SUA tocmai au demarat primele operaţiuni miniere de producţie de cobalt după 30 de ani de îngheţ. Cobaltul este un metal esenţial în procesul de fabricare a bateriilor pentru vehicule electrice.

  • Avertisment: Producţia constructorilor auto europeni s-ar putea prăbuşi cu milioane de unităţi

    Constructorii auto europeni şi-ar putea vedea producţia scăzând cu peste 1 milion de unităţi pe trimestru de la sfârşitul acestui an şi în 2023, în condiţiile în care creşterea costurilor energetice apasă asupra lanţului de aprovizionare, avertizează S&P într-un raport recent, potrivit Bloomberg.

     

  • Secretarul american al Trezoreriei, Janet Yellen, anunţă o undă de şoc în întreaga lume. Decizia care ar putea băga economia globală în recesiune

    Secretarul american al Trezoreriei, Janet Yellen, a declarat că decizia OPEC de a reduce producţia de petrol a fost „inutilă şi neînţeleaptă” pentru economia globală, în special pentru pieţele emergente care se confruntă deja cu preţurile ridicate la energie, scrie Financial Times.

    Administraţia Biden a criticat cu vehemenţă decizia cartelului petrolului susţinut de Arabia Saudită şi Rusia, săptămâna aceasta, care a făcut pasul spre reducerea producţiei de petrol, sfidând presiunile SUA, de a menţine preţurile globale scăzute la petrol.

    „Cred că decizia OPEC este inutilă şi neînţeleaptă – nu este sigur ce impact va avea, dar cu siguranţă, este ceva care, pentru mine, nu mi s-a părut potrivit, în circumstanţele cu care ne confruntăm”, a spus Yellen într-un interviu telefonic acordat pentru Financial Times. „Suntem foarte îngrijoraţi pentru ţările în curs de dezvoltare şi de problemele cu care se confruntă.”

     

  • Casa Albă acuză OPEC+ că ia parte Rusiei prin decizia de a reduce producţia de petrol cu 2 milioane de barili pe zi

    Casa Albă a acuzat OPEC+ că s-a aliniat cu Rusia după ce Arabia Saudită a condus grupul pentru a conveni asupra reducerilor profunde ale producţiei de petrol, provocând o reacţie din partea ţărilor care se luptă cu creşterea inflaţiei energetice declanşată de invazia Ucrainei de către Moscova, raportează Financial Times.

    Grupul OPEC+ a declarat că va reduce obiectivele de producţie cu 2 milioane de barili pe zi, echivalentul a 2% din oferta globală, după prima sa întâlnire personală din ultimii doi ani la Viena. Scăderea reală a producţiei este probabil mai aproape de 1 milion b/zi, deoarece mulţi membri mai slabi s-au străduit să atingă obiectivele de producţie în ultimele luni.

    Decizia a venit în ciuda lobby-ului amplu din partea guvernului SUA înainte de întâlnire şi a marcat o sfidare semnificativă a administraţiei Biden, care încearcă să reducă preţurile petrolului înainte de alegerile intermediare din noiembrie şi să înfometeze Rusia de venituri din energie.

    Administraţia Biden a criticat reducea, numind-o drept o „decizie mioapă” într-un moment în care „menţinerea unei surse globale de energie este de o importanţă capitală”. Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Karine Jean-Pierre, a declarat reporterilor de la Air Force One că este „clar” că Opec+ se „aliniază cu Rusia”.

    Ministrul energiei din Arabia Saudită, Prinţul Abdulaziz bin Salman, a respins sugestiile potrivit cărora reducerile ar afecta consumatorii, argumentând că acţiunile grupului au fost menite să încurajeze investiţiile pe termen lung în producţia de petrol.

    Ca răspuns la decizia OPEC+, SUA au declarat că vor continua să elibereze petrol din stocurile strategice „după caz” şi că vor explora „acţiuni responsabile suplimentare” pentru a creşte oferta internă de petrol.

    Preţurile petrolului au crescut cu peste 5% de vineri, înainte de întâlnire, iar indicele de referinţă internaţional Brent a urcat la 93,95 dolari pe baril după vestea reducerii.

    „Arabia Saudită a pus OPEC pe un curs de coliziune cu lumea liberă. Ei s-au alăturat Rusiei în numele managementului de protecţie a pieţei petrolului – la fel cum consumatorii din întreaga lume se luptă cu inflaţia şi cu creşterea costului vieţii”, a declarat Bill Farren-Price, un observator veteran al Opec la firma de consultanţă Enverus. „Cu siguranţă vor exista consecinţe politice pentru Riad”.

    Secretarul general al OPEC, Haitham al-Ghais din Kuweit, a susţinut că grupul oferă „securitate” şi „stabilitate” pieţelor energetice.

    „Totul are un preţ”, a spus el. „Securitatea energetică are şi ea, de asemenea, preţul ei.”

    Ministrul Energiei al Emiratelor Arabe Unite, Suhail Al Mazrouei, a declarat că grupul se concentrează pe evitarea prăbuşirii preţului petrolului ca în 2008 şi nu a vrut să se implice în discuţiile despre rolul Rusiei pe piaţă.

  • Indicatorul neluat în seamă care arată că inflaţia este de 25-30%, nu de 15% cum arată datele oficiale. Preţurile producţiei industriale au fost mai mari cu 53% la opt luni din an faţă de perioada similară a lui 2021

    ♦ Preţul la energie a crescut cu 158% ♦ Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă s-a scumpit cu 200%  Oamenii nu simt cumplit această schimbare pentru că preţurile sunt compensate ♦ Dar statul nu va mai putea susţine la un moment dat această compensare ♦ Doar compensarea carburantului costă 2 mld. euro până la final de an.

    Pentru un om care stă într-un apartament/casă oarecare dintr-un bloc oarecare din Bucureşti sau din România preţul la energie este plafonat la 1 leu kWh. Pentru el, nimic nu pare schimbat. Pe piaţa liberă a energiei însă, preţul este de patru ori sau chiar cinci ori mai mare. Companiile nu beneficiază de această subvenţie, aşa că preţul producţiei industriale a fost cu 53% mai mare la opt luni din an decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Asta înseamnă, spun economiştii, că inflaţia reală este de de 25-30%.

    „Deocamdată preţul producţiei industriale nu a fost transferat către consum, nu în totalitate. Limpede este că preţul producţiei industriale creşte din cauza creşterii preţului energiei. Dacă ar fi transferate aceste costuri suplimentare, inflaţia ar depăşi 20% – 25%”, explică economistul Aurelian Dochia. În energie, preţul a fost plafonat de stat. Chiar şi aşa, facturile cresc pentru populaţie. Că a fost făcut corectă, că nu a fost, această plafonare a atenuat însă şocul. Oamenii încă nu-şi dau seama că vremea în care îţi permiteai să ţii luminile aprinse în toate camerele cam apune, cel puţin pentru o vreme.

    „Copiii ţineau luminile aprinse în toate camerele. Acum când ies îi rugăm să le stingă. Dacă vorbim de companii, e clar că unele nu-şi permit să transfere imediat preţul de producţie în preţul final. Unele îşi reduc marja de profit, altele, care nu-şi permit, nu vor avea ce face şi se vor închide”, spune Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank. Acum, desigur, creşterea preţurilor înseamnă, limpede, inflaţie, adică o cumplită reducere a puterii de cumpărare în cazul unei inflaţii de 25% – 30%. Că acest „coş de consum” al INS arată o inflaţie mai mică, de 15%, e doar pentru că preţurile de producţie nu au fost  transferate în total consumatorului, iar statul este generos subvenţionat. Fără subvenţii, fără intervenţii, inflaţia ar ajunge la 30%, spune Ionuţ Dumitru.

     Statul nu este prea îngrijorat: cu sau fără compensări, îşi rezolvă problema cumva.

    „În toate crizele economice, statele şi-au rezolvat problemele prin inflaţie. Nu toţi au curajul de a spune: majorăm taxele pentru că nu avem bani. Inflaţia este însă «a nimănui». Inflaţia este un impozit pe care nimeni nu şi-l asumă. Dar prinde bine pentru stat”, spune Aurelian Dochia.

    Datele INS arată că vânzările au crescut cu doar 3-4%, la jumătate din an, dar încasările din TVA au crescut cu 26%. Cum aşa? Nu e asta inflaţie?

    Încă nu este ce înseamnă cu adevărat, spune Ionuţ Dumitru: „Preţul la producător este de 4-5 lei megawatt/oră, iar preţul plafonat la consumator este de 1 leu megawatt/oră. Dacă nu ar fi fost plafonarea, inflaţia oficială era de 30%. Oricum, inflaţia reală este de cel puţin 25%”.

    În coşul de consum al INS gazul şi electricitatea înseamnă 7,7%. La preţul de piaţă a energiei vândute de Enel, factura ar fi crescut cu 200-300%.

    Problema energiei şi asigurărilor stocurilor este abia la început.

    „Oamenii nu văd realitatea pentru că în spatele unei uşi de apartament, cu o factură în cutia poştală ce pare rezonabilă graţie subvenţiilor, lucrurile par în făgaşul lor – un glob de cristal ne protejează. Nu este însă aşa. Nu este vorba doar de războiul de la graniţă. România are multe resurse pentru a deveni independentă din punct de vedere energetic. Resurse naturale sunt. Dar şi investiţiile ce trebuie făcute sunt uriaşe”, spune Dumitru.

    Este cea mai complicată problămă. Cine pune jos baii, azi, ca să aştepte venituri peste 20 de ani?

     

  • România se închide. Consumul de energie din septembrie a scăzut cu 8%, amintind de criza din 2009. Pe 28 august, doar 25% din toate unităţile de producţie injectau energie în sistem. În rest, România a ajuns să aibă energie doar pe hârtie

    Capacitatea de producţie de energie a României este alcătuită din mai multe surse. Zona de cărbuni, asigurată de lignit în cea mai mare parte, are 2.576 MW, pe zona de gaze este instalată o capacitate de 1.510 MW, Hidroelectrica are circa 6.000 MW, pe partea de eoliene sunt montaţi 3.000 MW, în solar sunt 1.300 MW iar centrala de la Cernavodă are 1.300 MW. 

    ♦ Datele privind evoluţia consumului de energie din iulie şi până în prezent au ajuns să fie informaţii privilegiate, spun reprezentanţii Transelectrica, dar cifrele analizate de ZF arată scăderi care amintesc de criza financiară din 2009 ♦ Dincolo de scăderea consumului însă, ceea ce este şi mai alarmant este starea sistemului naţional de producţie ♦ Pe 28 august, de exemplu, din cei peste 15.600 MW pe care România îi are în sistemul de producţie, au funcţionat numai 3.921 MW, unu dintre trei becuri fiind aprinse de importuri.

    „E un noroc că mai merg şi acei 3.900 MW“, spune Valeriu Binig, unul dintre cei mai cunoscuţi experţi din domeniul energetic. Pe data de 28 august, un reactor al centralei de la Cernavodă nu funcţiona, vântul nu bătea, Hidroelectrica este afectată de secetă, astfel că din miile de MW pe care România îi are pe hârtie, mergeau doar 25%.

    Capacitatea de producţie de energie a României este alcătuită din mai multe surse. Zona de cărbuni, asigurată de lignit în cea mai mare parte, are 2.576 MW, pe zona de gaze este instalată o capacitate de 1.510 MW, Hidroelectrica are circa 6.000 MW, pe partea de eoliene sunt montaţi 3.000 MW, în solar sunt 1.300 MW iar centrala de la Cernavodă are 1.300 MW. Rezultă circa 15.600 MW de capacitate netă în producţia de energie. Fiecare sursă de producţie a energiei funcţionează însă la un anumit randament. De exemplu, pentru centralele eoliene randamentul este de circa 25-30%, doar centrala de la Cernavodă putând injecta în sistem energie la un randament aproape de 100%.  În zilele în care vântul nu bate şi cu un an secetos ca acesta, România este forţată să importe energie pentru a ţine becurile aprinse în contextul unei lipse cronice de investiţii noi în sistem. „Pe zona de cărbuni este problema foarte mare pentru că pur şi simplu unităţile nu mai au cantităţile necesare pe care să le ardă“, explică Binig.

    Peisajul energetic actual este greu de crezut, mai ales în contextul în care fiecare guvernare şi-a propus să facă din România un hub energetic. În realitate, de trei ani de zile România nu mai este capabilă să-şi asigure consumul de energie. În ultimul deceniu, România nu numai că nu a reuşit să-şi majoreze capacitatea de producţie de energie electrică, dar nici măcar nu a putut să o păstreze constantă, închizând unităţi fără a pune nimic în loc.

    Mai departe, din anii 90, statul român nu a mai construit nimic de la zero în domeniul energetic, singurele investiţii noi fiind realizate de investitorii privaţi.

    Pe partea de consum lucrurile sunt la fel de alarmante, şocul preţurilor mari, alimentat şi de deficitul de producţie, fiind tot mai vizibile. Potrivit calculelor făcute de ZF, în iulie şi august consumul de energie a scăzut cu 7% pentru ca în septembrie cererea de energie din România să se restrângă cu 8%. Procentele amintesc de contracţia cu 10% a cererii de energie din 2009, an în care economia locală a fost lovită din plin de criza financiară globală. Transelectrica, transportatorul naţional de energie, a precizat că datele legate de consum sunt informaţii privilegiate care vor face obiectul raportului financiar pe care compania îl pregăteşte pentru cel de-al treilea trimestru al anului.

    Scăderile calculate de ZF, care indică o contracţie a cererii de energie cu 7,5% pentru al treilea trimestru, vin după ce în primul semestru al anului cererea de energie a scăzut cu 5%. Scăderea vine din ambele sectoare, atât rezidenţial, cât şi industrial, arată datele publicate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), valabile însă numai pentru perioada ianuarie-mai. În al treilea trimestru, scăderea este şi mai accentuată.

    „Ştiau ce va urma din septembrie, aşa că au început să taie din consum“, spune un specialist din sector în legătură cu comportamentul consumatorilor industriali. Până la 1 septembrie, toţi consumatorii noncasnici din România, cu câteva excepţii, au primit energia la un preţ plafonat, lucru care a dispărut pentru majoritatea industriilor de la 1 septembrie. Chiar şi cu energia plafonată însă, scumpirile s-au făcut în valuri, un exemplu fiind evoluţia preţurile din industria alimentară, de exemplu.

    Problema este că din cauza contextul actual şi al multiplelor schimbări legislative, investiţiile în proiecte de producţie de energie noi nu au fost lansate, excepţie făcând zona de energie solară. Şi aici însă, abia la nivelul anului 2024 se vor vedea investişii semnificative. Până atunci, România va mai bifa ani de dependenţă de importurile de energie.

  • Din orbitorul New York, Iohannis le spune românilor să nu facă risipă de energie. „E simplu“. Din 2014, de când a luat mandatul, statul condus de Iohannis nu a fost capabil să monteze 1 MW nou de producţie, dar a pus pe butuci mii

    ♦ Motivul principal pentru care românii sunt îndemnaţi acum să stingă becul pentru a trece cu bine iarna este că statul nu a fost capabil să contruiască de la zero nicio unitate nouă de producţie a energiei de 30 de ani încoace. În mandatul preşedintelui Klaus Iohannis, din 2014 până acum, România a închis peste 2.000 MW în cărbuni, dar şi în de alte unităţi, şi nu a pus nimic în loc, devenind importatoare de energie.

    Romgaz, companie de stat, se chinuie din 2016 să termine o centrală pe gaze, dar nici în 2022 aceasta nu va fi conectată la reţea. Astfel, a stinge becul este chiar simplu, îi sfătuieşte pe românii de acasă, din orbitorul New York, Klaus Iohannis, preşedintele României. „Lucrurile sunt (…) destul de simple, trebuie să evităm să risipim energia”, a spus şeful statului, citat de Agerpres, în cadrul unei intervenţii în New York. Preşedintele Klaus Iohannis conduce delegaţia României care participă la New York la segmentul la nivel înalt al celei de-a 77-a sesiuni a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. 

    „Când plecăm de acasă, putem să permitem ca locuinţa să fie un pic mai rece, dacă plecăm putem să stingem lumina, dacă nu este nevoie să folosim anumite aparate electrice ele pot fi fără probleme scoase din priză şi aşa mai departe”, şi-a continuat Klaus Iohannis intervenţia. Îndemnul de a stinge becul adresat românilor este aproape imposibil de pus de practică în contexul în care mulţi nici nu mai au ce scoate din priză. Cu un consum de numai 2,7 MWh pe cap de locuitor, la nivelul anului 2020, România este ultima ţară la nivel european în ceea ce priveşte consumul de energie. Chiar şi Ucraina avea la nivelul anului 2020 un consum de energie mai mare, de circa 2,8 MWh per capita, după cum arată datele publicate de Agenţia Internaţională pentru Energie.

    Germanii consumau 6,4 MWh pe locuitor, Norvegia avea un consum de 23,3 MWh pe cap de locuitor în 2020, iar liderul absolut al consumului de energie pe cap de locuitor este Islanda, cu un nivel imposibil de egalat, de 51 MWh pe persoană. „Să facem economii rezonabile acolo unde putem fiecare acasă şi toate aceste lucruri pe care le-am enumerat le practic şi eu la mine acasă“, a spus şeful statului, fără a preciza dacă aplică măsurile de eficienţă energetică pentru toate cele 5 case din „portofoliu.” România ar putea fi nevoită să facă economii de energie electrică în principal din cauza faptului că în ultimii 30 de ani, mandatul lui Iohannis nefăcând nicio diferenţă, statul nu a construit de la zero nicio unitate nouă de producţie a energiei electrice.

    În ultimul deceniu, România nu numai că nu a reuşit să-şi majoreze capacitatea de producţie de energie electrică, dar nici măcar nu a putut să o păstreze constantă, închizând unităţi fără a pune nimic în loc. Germania, Polonia, Grecia şi Austria sunt state care spun o cu totul altă poveste în ceea ce priveşte abordarea acestui sector strategic. Roxana Petrescu

    Statisticile europene arată că în perioada 2011-2020 parcul de producţie de energie al României s-a micşorat cu 9%, de la 19.733 MW la circa 18.000 MW. Astfel, deşi în perioada 2009-2014 România a trecut printr-un puternic val de investiţii în proiecte de energie verde, care au adăugat sistemului energetic naţional circa 4.300 MW noi, închiderile de unităţi, mai ales cele din zona termo au anulat la nivelul întregului sistem acest aport pozitiv de capacitate. Rezultatul este că de trei ani, România a devenit importator net de energie electrică.

    Lucrurile stau însă diferit cu multe alte state europene care au înţeles importanţa strategică a sectorului energetic şi au acţionat ca atare. Germania şi-a crescut capacitatea instalată cu 34%, arată datele Eurostat, iar Irlanda a bifat un procent similar de creştere a capacităţii instalate. Dar poate cel mai elocvent caz este cel al Poloniei, care a reuşit să termine anul 2020 cu o capacitate de producţie a energiei cu 29% mai mare faţă de cea din 2011. Astfel, România un caz aproape unic la nivel european în care statul şi-a sabotat de unul singur sectorul strategic al energiei, închizând centrale fără a pune nimic în loc.

    Dar autorităţile insită că lucrurile se vor schimba dramatic de acum înainte, zeci de GW, în contextul în care România are pe hârtie 18.000 MW din care nu funcţionează nici jumătate, urmând să se conecteze la reţea în anii următori.

    “Avem planuri îndrăzneţe şi le vom pune în practică. Ne-am propus să punem zeci de GW în funcţiune pe energie verde”, a pus ministrul energiei, Virgil Popescu, într-o intervenţie la Romanian International Gas Conference. Nu statul va face aceste investiţii, ci grupuri private sau antreprenori locali, cei mai mulţi fiind afectaţi de măsurile pe care chiar statul le-a pus în practică pe domeniul energiei.

    Mai departe, România va deveni independentă energetic şi un factor de stabilitate regional, un hub, a spus şi premierul Nicolae Ciucă, prezent la acelaşi eveniment. Până atunci însă, toţi românii trebuie să stingă lumina.

     

  • O fabrică din România reia producţia şi va deservi mai multe pieţe europene, iar investiţia în primele etape de modernizare şi tehnologizare se va ridica la circa 4 mil. euro. Ce se va produce aici

    Knauf Insulation, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa materialelor izolante, parte a grupului Knauf, anunţă că a început producţia de vată minerală în cadrul fabricii de la Târnăveni, judeţul Mureş, în urma procesului de de retehnologizare şi modernizare a liniei de producţie existente, demarat după ce, în luna martie a acestui an, Knauf Insulation a devenit oficial proprietarul fabricii de vată minerală Gecsat S.A. din Târnăveni. 

    Potrivit reprezentanţilor companiei, investiţia alocată de Knauf Insulation pentru primele etape ale procesului de modernizare şi retehnologizare a liniei de producţie existente se va ridica la aproximativ 4 milioane de euro. „Obiectivul Knauf Insulation este acela de a avea una dintre cele mai performante linii de producţie din Europa, la cele mai înalte standarde, ce va asigura condiţii superioare şi sigure de lucru pentru angajaţi şi soluţii de cea mai înaltă calitate pentru clienţi, precum şi cele mai înalte standarde de responsabilitate ecologică”, susţin reprezentanţii businessului.

    Din datele companiei, fabrica Knauf Insulation de la Târnăveni are în prezent o capacitate de producţie anuală de peste 6.000 de tone. În luna septembrie are loc o a doua etapă de retehnologizare a liniei actuale, fapt ce va permite creşterea capacităţii de producţie la peste 8000 de tone.

    Odată implementat întregul plan investiţional, fabrica Knauf Insulation din Târnăveni va asigura o capacitate de producţie anuală de circa 60.000 de tone de vată minerală, cu scopul de a deservi atât necesarul intern, cât şi pieţele din Europa Centrală şi de Est.

    În momentul de faţă, la fabrica din Târnăveni îşi desfăşoară activitatea peste 50 de angajaţi, care beneficiază de condiţii de muncă, de instruire şi de pachete de beneficii la standardele Knauf Insulation. Din totalul numărului de angajaţi, 45 provin de la fosta fabrică Gecsat, iar restul au fost angajaţi după preluarea fabricii de către Knauf Insulation. De asemenea, compania se află într-un proces continuu de recrutare, în funcţie de nevoile specifice ale fiecărui departament. Knauf Insulation România numără în prezent un total de 67 de angajaţi.

    „Pentru anul în curs avem în derulare procese de recrutare pentru cel puţin 10 posturi în cadrul echipei de la Târnăveni, iar pe măsură ce vom da startul noii construcţii, vom comunica prin intermediul presei, precum şi prin anunţuri la staţiile de radio locale posturile disponibile”, declară Adrian Garofeanu, Director General Knauf Insulation România şi Bulgaria.
     

  • Bere, carne, lactate: penuria de dioxid de carbon creată de criza îngrăşămintelor zguduie industria alimentară a Europei

    Criza energetică din Europa pune la pământ companii după com­panii din sectorul îngrăşămintelor, provocând probleme majore pentru fermieri, producători de alimente şi, spre groaza proprietarilor de baruri, producători de bere, scrie Politico.

    Îngrăşămintele nu doar sunt vi­tale pentru creşterea fertilităţii soluri­lor, producţia acestora generând şi un produs secundar, dioxidul de carbon, utilizat în producţia de bere şi băuturi răcoritoare carbogazoase, folosit de spitale pentru proceduri chirugicale, cât şi în sacrificarea animalelor.

    Fermierii, producătorii de ali­mente şi chiar şi proprietarii de ba­ruri sunt prin urmare profund îngrijo­raţi cu privire la implicaţiile mai ample ale crizei de îngrăşă­minte.

    Carlsberg Polska, al treilea mare producător de bere din Polonia, a a­nunţat că intenţionează să-şi opreas­că aproape imediat producţia şi că şi alţi producători îi vor urma exemplul. Divizia poloneză a Heineken a anunţat că analizează situaţia, în timp ce Kompania Piwowarska din cadrul grupului Asahi a declarat că deocam­dată producţia nu-i este afectată, potrivit thepigsite.com.

    Deficitul de CO2 reprezintă o a­meninţare la adresa securităţii ali­men­tare a întregii Polonii, a aver­tizat Andrzej Gantner, secretar general al Federaţiei Poloneze a Industriei Alimentare, fiind afectate nu numai industria băuturilor, ci şi cea a cărnii, fructelor procesate şi legumelor.

    Guvernul polonez a anunţat că va pregăti măsuri pentru susţinerea pieţei îngrăşămintelor.

    Fabricile de carne din Polonia mai au stocuri de CO2 doar pentru cinci sau şase zile, notează poland.postsen.com. Producătorii de lactate sunt îngrijoraţi în egală mă­sură, notează Warsaw Voice.

    „Este o situaţie dramatică, lipsa CO2 face imposibilă ambalarea produselor,“ a declarat Agnieszka Maliszewska, director al Camerei Poloneze pentru Lapte.

    Oficialii Carlsberg Polska atrag atenţia că există un impact mai amplu dincolo de cel asupra berii şi băuturilor răcoritoare, pentru că CO2 este folosit în producţia de zăpadă carbonică, esenţială pentru prezervarea alimentelor în timpul transportului şi depozitării, scrie Politico.

    Pentru a diminua presiunile, Comisia Europeană a propus suspendarea temporară a tarifelor pe produse esenţiale în producţia de îngrăşăminte bazate pe azot.

    În Marea Britanie, CF Industries a beneficiat deja de un bailout pe termen scurt din partea guvernului.

     

  • Reformă la Ford: Compania va renunţa la 3.000 de angajaţi ca un prim pas al migrării către producţia de maşini electrice

    Ford Motor intenţionează să renunţe la 3.000 de angajaţi şi lucrători contractuali, invocând nevoia de a-şi remodela forţa de muncă, deoarece investeşte zeci de miliarde de dolari pentru a produce vehicule electrice, scrie Financial Times.

    Compania intenţionează să elimine 2.000 de angajaţi salariaţi şi să rezilieze alţi 1.000 de lucrători contractuali, potrivit unui memoriu intern transmis luni de directorul executiv Jim Farley şi preşedintele executiv Bill Ford. Concedierile, deşi răspândite în SUA, Canada şi India, vor fi concentrate în jurul sediului producătorului auto din sud-estul statului Michigan.

    „Avem oportunitatea de a conduce această nouă eră a vehiculelor electrice”, se regăseşte în nota oficială. „Construirea acestui viitor necesită schimbarea şi remodelarea întregului mod în care am funcţionat de mai bine de un secol… Şi, aşa cum am discutat în ultimele luni, înseamnă redistribuirea resurselor şi regândirea structurii noastre de costuri.”

    În martie, Ford a împărţit operaţiunile în afaceri separate, una concentrându-se pe motoarele cu ardere internă şi alta pe vehiculele electrice. Compania avea 183.000 de angajaţi la sfârşitul lui 2021, în scădere de la 186.000 la sfârşitul lui 2020.

    Producătorul a declarat că încă se aşteaptă ca afacerea cu motoare cu ardere internă să crească. Cu toate acestea, Farley susţine că forţa de muncă Ford trebuie să se schimbe, menţionând în iulie că producătorul posedă „o serie de abilităţi sterile”, deoarece se orientează în jurul vehiculelor electrice.

    Grupul Ford din SUA intenţionează ca până în 2026, o treime din vânzările totale să provină din vehicule electrice, ajungând la 50% până la sfârşitul deceniului. În Europa, unde au avut loc concedieri ample sub conducerea precedentului director executiv, compania s-a angajat ca până în 2030, producţia să fie bazată integral pe vehicule electrice.

BusinessMagazin