Nu cred că există firmă din zona tehnologiei (şi nu numai) care să fi avut o evoluţie atât de spectaculoasă precum Google. Iar aici nu folosesc cuvântul „spectaculos„ doar în sensul considerat sinonim cu impresionant sau remarcabil, pentru că modul cum a evoluat Google a fost un spectacol în sine, mai întotdeauna imprevizibil, adeseori parcă lipsit de logică. Nu-i de mirare că există analişti specializaţi în evoluţia companiei sau bloguri cu mare trafic care urmăresc fiecare mişcare făcută de Google.
La început a fost un motor de căutare bun. Foarte bun. Abia apoi a fost inventat sistemul de publicitate contextuală care reprezintă şi astăzi principala sursă de venituri a companiei. Apoi a început haosul. Google a părut să se arunce în toate direcţiile simultan, lansând nenumărate servicii, majoritatea ţinute ani de zile în fază beta, altele lăsate în paragină (de exemplu reţeaua de socializare Orkut sau enciclopedia Knol) sau chiar abandonate (de exemplu Wave).
Diversitatea era năucitoare, de la serviciul de poştă electronică (Gmail) până la sistemul de hărţi, de la digitalizarea cărţilor până la catalogarea lucrărilor ştiinţifice (Scholar), de la platforma de bloguri Blogger până la traduceri automate, de la YouTube la platforma pentru grupuri, iar enumerarea ar putea continua pe pagini întregi. În fine, sistemul de operare pentru dispozitive mobile Android şi un alt sistem de operare (bazat pe browserul Chrome) nu păreau să se lipească nicăieri, ca să nu mai vorbesc de cercetările în privinţa unui automobil care se conduce singur. Aproape că nu există domeniu unde Google să nu interfereze într-un fel sau altul.
Până când Larry Page a revenit la conducerea companiei şi a început să se facă lumină. Lucrurile au început să se aşeze. Suita de birotică a fost reunită în Google Drive, multe servicii au fost replicate pe Android, sub toată construcţia a fost aşezat un „strat social„ numit Google Plus şi totul a început să arate coerent şi orientat spre cele două tendinţe majore: social şi mobil. Când lumea a observat că, de fapt, a existat tot timpul o strategie cu bătaie lungă, investitorii au acţionat aproape isteric.
Dacă la începutul anului preţul unei acţiuni Google era de 700 de dolari, nu cu mult timp în urmă ajunsese la 915 dolari, iar capitalizarea de piaţă a sărit peste 300 de miliarde. Până şi George Soros a vândut acţiunile Apple pentru a cumpăra masiv acţiuni Google. În aceste condiţii, conferinţa Google I/O desfăşurată la centrul Moscone din San Francisco a stârnit un interes comparabil cu MacWorld în vremurile de glorie ale lui Steve Jobs. Cele 6.000 de tichete de participare în valoare de 900 de dolari (300 pentru cei din educaţie) s-au vândut în 49 de minute, iar în prima zi lumea s-a aşezat la coadă încă de la 5 dimineaţa.
Noutăţile anunţate au fost multe. Aş remarca integrarea dintre Google Maps, Earth şi StreetView, serviciul de streaming Google Play Music All Access şi un Samsung Galaxy S4 sub brand Nexus. Google Now este echivalentul Siri de la Apple şi mulţi îl consideră mai bun. Însă cea mai spectaculoasă noutate este integrarea dintre Gmail şi Google Wallet, care va permite transferul de bani prin e-mail în cel mai simplu fel cu putinţă (cam ca şi ataşarea unui fişier). Oricât de scurt încerc să fiu, nu pot trece peste faptul că numărul activărilor de aparate cu Android a depăşit 900 de milioane, iar numărul de aplicaţii instalate de pe Google Play este de peste 24 de miliarde.
Cu toate acestea, cea mai importantă – şi surprinzătoare – parte a întregului eveniment a fost prezentarea lui Larry Page. Deşi suferind de o afecţiune a coardelor vocale (care l-a obligat să vorbească încet), Page a stat pe scenă trei ore şi jumătate şi a fost dispus să răspundă întrebărilor venite din sală – ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată la acest nivel. De fapt, aşa cum a remarcat Wired, Page nu a prezentat produse, ci o viziune. Iar prezentându-şi viziunea, a avut curajul să vorbească despre fericire şi iubire: „Am crezut întotdeauna că tehnologia trebuie să facă munca grea (…), astfel încât utilizatorii să poată face ceea ce-i face fericiţi: să trăiască şi să iubească„.
