BusinessMagazin

Tag: parinti

  • Ce a reuşit să facă un tânăr din România dupa ce a fost abandonat de părinţi şi a trăit ani de zile într-un centru de plasament

    Un tânăr din Bucureşti are o poveste de viaţă impresionantă, fiind abandonat de părinţi când avea 13 ani într-un centru de plasament, a luptat apoi pentru a-şi depăşi condiţia şi a ajuns acum să fie managerul unuia dintre cele mai luxoase restaurante din Capitală.

    Povesta lui Gelu începe în urmă cu aproape şase ani, când părinţii săi au divorţat. Atunci, tatăl lui a cerut instanţei ca cei doi copii ai familiei să fie luaţi în îngrijirea statului. Judecătorii au acceptat cererea, astfel că Gelu, care abia împlinise 13 ani, a ajuns împreună cu fratele său într-un centru de plasament din Bucureşti.

    A luptat să rămână pe linia de plutire, dar încet-încet s-a îndepărtat de şcoală, s-a împrietenit cu oamenii nepotriviţi, iar la 18 ani era decis să abandoneze liceul, fiind convins că oricum nu are nicio şansă să facă ceva notabil în viaţă.

    ,,Eu mă gândeam că, în cel mai fericit caz, voi fi un vânzător la magazin, un spălător de vase sau orice altceva care presupune muncă necalificată. Mi se spunea că aş fi foarte norocos dacă m-aş angaja ca vânzător la un magazin, că liceul îmi e suficient, că nu am de ce să visez la altceva. Aşa am ajuns să nu mai pun preţ pe carte şi eram pe punctul să abandonez liceul”, povesteşte Gelu.

    Şansa lui a fost Incubatorul Social, o asociaţie non-profit care oferă sprijin tinerilor din centrele de plasament. Aceştia beneficiază de cursuri gratuite de pregătire profesională, consiliere şi orientare în carieră, meditaţii la diferite materii, pentru cei care sunt elevi sau studenţi, consiliere psihologică şi, probabil cel mai important, le oferă modele de succes, oameni pe care îi pot lua drept exemplu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un tânăr din Bucureşti a fost abandonat de părinţi la 13 ani. 7 ani mai târziu a devenit managerul unui restaurant de lux. Cum a reuşit

    Un tânăr din Bucureşti are o poveste de viaţă impresionantă, fiind abandonat de părinţi când avea 13 ani într-un centru de plasament, a luptat apoi pentru a-şi depăşi condiţia şi a ajuns acum să fie managerul unuia dintre cele mai luxoase restaurante din Capitală.

    Povesta lui Gelu începe în urmă cu aproape şase ani, când părinţii săi au divorţat. Atunci, tatăl lui a cerut instanţei ca cei doi copii ai familiei să fie luaţi în îngrijirea statului. Judecătorii au acceptat cererea, astfel că Gelu, care abia împlinise 13 ani, a ajuns împreună cu fratele său într-un centru de plasament din Bucureşti.

    A luptat să rămână pe linia de plutire, dar încet-încet s-a îndepărtat de şcoală, s-a împrietenit cu oamenii nepotriviţi, iar la 18 ani era decis să abandoneze liceul, fiind convins că oricum nu are nicio şansă să facă ceva notabil în viaţă.

    ,,Eu mă gândeam că, în cel mai fericit caz, voi fi un vânzător la magazin, un spălător de vase sau orice altceva care presupune muncă necalificată. Mi se spunea că aş fi foarte norocos dacă m-aş angaja ca vânzător la un magazin, că liceul îmi e suficient, că nu am de ce să visez la altceva. Aşa am ajuns să nu mai pun preţ pe carte şi eram pe punctul să abandonez liceul”, povesteşte Gelu.

    Şansa lui a fost Incubatorul Social, o asociaţie non-profit care oferă sprijin tinerilor din centrele de plasament. Aceştia beneficiază de cursuri gratuite de pregătire profesională, consiliere şi orientare în carieră, meditaţii la diferite materii, pentru cei care sunt elevi sau studenţi, consiliere psihologică şi, probabil cel mai important, le oferă modele de succes, oameni pe care îi pot lua drept exemplu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Miliardarul care la 26 de ani era arestat, iar la 35 a ajuns guvernator al unei provincii din Rusia

    Roman Abramovich a crescut alături de unchiul său şi bunica sa, din cauza faptului că părinţii lui au murit când Roman avea doar 4 ani.

    A renunţat la facultate pentru a urma o carieră în antreprenoriat, iar la început a vândut răţuşte din plastic în apartamentul său din Moscova.

    Până la vârsta de 21 de ani, Abramovich intrase pe piaţa neagră folosind banii primiţi de la părinţii soţiei sale. A cumpărat gigantul petrolier Sibneft la un preţ de nimic în 1995, apoi au urmat alte achiziţii precum cea a Russian Aluminum sau Evraz Group. Companiile sale au devenit în cele din urmă legale la începutul anilor ’90; până atunci, omul de afaceri pornise şi lichidase deja peste 20 de firme. În aceea perioadă s-au dus lupte grele pentru industria rusească, iar Abramovich a ieşit învingător.

    La 26 de ani, Abramovich a fost arestat sub acuzaţia că ar fi furat bunuri ale statului. Nouă ani mai târziu, el avea să devină guvernator al provinciei Chukotka până în 2008.

    El susţine şi în ziua de azi că a fost nevinovat în respectivul caz: “Au fost probleme cu sistemul bancar. Banii pierduţi de rafinărie au fost ulterior descoperiţi iar eu am fost eliberat”, spune miliardarul rus.

    Luxul şi opulenţa sunt cele mai bune cuvinte pentru a caracteriza viaţa miliardarului rus Roman Abramovich. Petrecerile pe care le organizează sunt deja legendare, precum cele de Revelion din insula St. Barts.

    • Are o avere estimată de 7.8 miliarde de dolari (2015), ceea ce înseamnă că este a 12-a cea mai bogată persoană din Rusia.
    • Este patronul echipei de fotbal Chelsea
    • Deţine cel mai mare yacht din lume.
    • În urmă cu câţiva ani a cumpărat 62 de limuzine Maybach antiglonţ
    • Pentru deplasarile în aer foloseşte avionul său personal, un Boeing 767 poreclit “Banditul”
    • Deţine un Ferrari FXX, automobil construit doar pentru curse. Mai are în colecţie un Porsche Carrera GT modificat, Bugatti Veyron, Maserati MC12 Corsa şi un Ferrari 360.
    • Avea o armată de 40 de bodyguazi care-l păzea, potrivit presei britanice. Informaţie relatată în 2010-2011.

  • Părinţii credeau că pleacă în fiecare zi la serviciu, dar ea construia în secret un imperiu de 10 milioane de dolari

     

    Povestea de succes a tinerei Jane Lu, din Australia, a început ca multe alte poveşti: dimineaţa se îmbrăca formal, pentru serviciu, îşi lua la revedere de la părinţi şi pleca spre locul de muncă, relatează dailymail.co.uk.

    Singura diferenţa este că Jane Lu nu avea un birou la care să ajungă, un job cu titlu complicat sau un şef căruia să îi raporteze. Lu a ţinut ascuns de părinţii ei întregul plan de afaceri, crezând că aceştia nu vor fi de acord cu ideea de a porni un business pe cont propriu. Tânără mergea în fiecare zi la o cafenea din centru, deschidea laptop-ul şi contacta diverse companii, organiza evenimente şi punea bazele unei afaceri de milioane de dolari.

    Compania tinerei, ShowPo.com, a generat venituri de peste 10 milioane de dolari în 2014. Ea distribuie haine în 45 de ţări, are 420.000 de fani pe Instagram şi aproape 500.000 pe Facebook. Jane Lu consideră că mare parte a succesului său se datorează modului în care a desfăşurat campaniile de social media.

    Chiar dacă recunoaşte că şi-a minţit pentru o bună perioadă de timp părinţii, Lu spune că aceştia sunt extrem de mândri de felul în care ea a gestionat businessul. “În primă fază nu le-a venit să creadă cât curaj am avut”, povesteşte Lu celor de la dailymail.co.uk.
    ShowPo.com are în momentul de faţă zece angajaţi, iar Jane Lu spune că cel mai important lucru este că poate face zi de zi lucrurile care îi plac. Cât despre lansarea unui business, Jane Lu crede că cea mai mare problemă a tinerilor este teama de eşec: “Merită să-ţi asumi acest risc şi este extrem de important să fii întotdeauna sincer. Nu trebuie să laşi o afacere să te schimbe”, a mai spus Lu.

  • Tânărul de 30 de ani din Iaşi care vrea să revoluţioneze învăţământul în România

    Alexandru Holicov, un tânăr de 30 de ani din Iaşi, şi-a propus să revoluţioneze sistemul de învăţământ din România dezvoltând o platformă care pune la aceeaşi masă profesorii, elevii şi părinţii. Rezultatele Adservio de până acum par să îi dea dreptate: note mai mari, absenţe mai puţine şi tot mai multe şcoli interesate de proiect.

    „La 18 ani şi jumătate, când am intrat la Facultatea de Construcţii, m-am apucat de business. Cumva cred că e în sânge, avem o familie destul de mare şi cam toţi suntem antreprenori. Am avut o firmă de leasing, acela a fost primul business”, povesteşte tânărul antreprenor. „Am făcut asta vreo doi ani de zile, după care am realizat câteva investiţii în imobiliare, iar în 2008 am început proiectul Adservio. Am pornit de la o idee, nu am avut exemple pe care să le urmăm, am luat-o practic de le zero.”

    Adservio este o platformă online de management şcolar care conectează toate persoanele şi instituţiile implicate în actul de educare. Cu alte cuvinte, este vorba despre un program care permite acordarea de note, însemnarea absenţelor, calcularea mediei în timp real, realizarea unor statistici despre evoluţia elevului sau performanţele sale în raport cu ceilalţi şi multe altele. Toate acestea sunt vizibile pentru profesori, elevi şi părinţi în egală măsură.

    În timpul celor şapte ani de activitate, Alexandru Holicov a observat o serie de efecte pozitive în unităţile de învăţământ unde Adservio a fost utilizat constant de toate cadrele didactice. Astfel, părţile implicate au devenit mai responsabile vizavi de actul didactic – părinţii, profesorii şi elevii s-au implicat mai mult în procesul de educaţie. În unele unităţi de învăţământ s-au înregistrat cu până la 63% mai puţine absenţe, iar media pe unitate şcolară a crescut cu un punct, de pildă de la 7 la 8.

    În noiembrie 2008 au realizat un focus grup înainte de a implementa platforma în liceul Vasile Alecsandri din Iaşi. „La momentul acela nu aveam aproape nimic, era o idee şi o prezentare în PowerPoint în care arătam noi cum ar trebui să funcţioneze platforma odată instalată.”

    Directorul instituţiei a fost interesat de idee, mai ales că Alexandru Holicov şi vărul său, asociat în business, absolviseră liceul respectiv. „Am dotat fiecare sală de clasă cu un calculator; erau nişte calculatoare speciale, gândite de noi, mă vedeam un fel de Steve Jobs. Am cumpărat monitoare, plăci de bază şi alte componente şi am construit calculatoarele. Problema e că la început aveau carcase din plexiglas şi s-au stricat imediat; am început apoi să le facem dintr-un metal dur.” În septembrie 2008, au lansat oficial platforma într-o unitate de învăţământ.

    Investiţia iniţială a constat în banii pe care îi avea strânşi din businessurile anterioare – a fost vorba de tot ce ţinea de echipamente, infrastructură şi de soft – şi s-a ridicat la aproximativ 30.000 de euro. „Pentru partea de soft am reuşit să aducem nişte oameni, să-i facem interesaţi de idee; le-am dat un procent din business şi aşa s-a născut prima versiune a lui Adservio.”

    Anul următor au implementat soluţia în alte cinci unităţi şcolare, tot din Iaşi. „A fost pură nebunie: la un moment dat aveam împrumutaţi 400.000 de euro ca să putem merge înainte. Pot spune că am ajuns la break even acum un an, la şapte ani după ce am început”, remarcă Alexandru Holicov. „Fără nebunia aia probabil că n-am fi ajuns aici.”

    În momentul acesta, Adservio serveşte 40 de unităţi de învăţământ din România şi câteva din Republica Moldova; majoritatea sunt în Iaşi şi Bucureşti.

    În 2010 s-au împrumutat, au făcut credite bancare şi Alexandru Holicov recunoaşte că au riscat destul de mult. Cu primul credit, de 500.000 de lei, au dotat cinci şcoli – atât a costat implementarea, acestea fiind costurile doar pentru echipamente. Doi ani mai târziu, şcolile care utilizau platforma au făcut o petiţie către Ministerul Educaţiei cerând eliminarea catalogului „pe hârtie” din şcolile unde se folosea Adservio pentru un an de zile, pentru a se vedea care sunt beneficiile folosirii sistemului electronic de înregistrare a notelor. „E frustrant pentru profesori să treci note într-un catalog ştiind că nu va întâmpla nimic cu notele alea; odată introdusă în sistemul Adservio, o notă sau o absenţă ajunge deja în mai multe conturi, e folosită la mai multe statistici, automat devine foarte importantă.”

  • Veşti bune pentru toţi elevii şi părinţii din România. Ordinul dat de ministrul Educaţiei

    “Timpul necesar realizării temelor pentru acasă pentru un elev este de cel mult 2 ore însumând toate disciplinele, în aşa fel încât media zilnică a pregătirii elevului, în clasă şi în afara ei, să se încadreze în 5-8 ore zilnic. La clasa pregătitoare nu se vor da teme pentru acasă. (…) În perioada vacanţelor, de regulă, nu se vor da teme pentru acasă elevilor din învăţământul primar şi gimnazial”, se arată în ordinul semnat de ministrul Educaţiei Naţionale, Mircea Dumitru, şi prezentat presei miercuri.

    Veşti bune pentru toţi elevii şi părinţii din România. Ordinul dat de ministrul Educaţiei 

     

  • Veşti bune pentru toţi elevii şi părinţii din România. Ordinul dat astăzi de ministrul Educaţiei

    Ordinul ministrului Educaţiei prevede că temele pentru acasă sunt pentru cel mult două ore la toate disciplinele în aşa fel încât timpul alocat activităţilor şcolare să fie de 5-8 ore, iar, în vacanţa elevilor din învăţământul primar şi gimnazial, nu se vor da teme pentru acasă.

    “Timpul necesar realizării temelor pentru acasă pentru un elev este de cel mult 2 ore însumând toate disciplinele, în aşa fel încât media zilnică a pregătirii elevului, în clasă şi în afara ei, să se încadreze în 5-8 ore zilnic. La clasa pregătitoare nu se vor da teme pentru acasă. (…) În perioada vacanţelor, de regulă, nu se vor da teme pentru acasă elevilor din învăţământul primar şi gimnazial”, se arată în ordinul semnat de ministrul Educaţiei Naţionale, Mircea Dumitru, şi prezentat presei miercuri.

    Acelaşi document prevede că timpul total alocat temei obligatorii pentru acasă la învăţământul primar va fi de maximum o oră, iar pentru celelalte niveluri de învăţământ, timpul alocat efectuării temei obligatorii va fi de maximum două ore. Totodată, tema pentru acasă nu poate fi folosită ca un instrument de pedeapsă.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Antreprenoarea care îşi lasă angajaţii să vină şi să plece de la muncă la ce ore vor ei

    Diana Nedea are 32 de ani, a renunţat în urmă cu patru ani la statutul de angajată în corporaţie şi a pornit o afacere cu pantofi pentru femei. Acum are 17 angajaţi care produc 1.000 de perechi de încălţări pe lună, iar vânzările din 2015 au înregistrat un avans de 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Antreprenoarea povesteşte ce a făcut-o să renunţe la multinaţională, cum a ajuns Diane Marie, firma care îi poartă numele, la vânzări de 1,5 milioane de lei pe an şi ce planuri are.
     

    Se trezeşte în fiecare dimineaţă la 5.30, iar la 7 îşi începe programul la atelier (şi nu e prima care ajunge, sunt doi angajaţi care preferă să înceapă lucrul înainte de ora 6), nu pentru că ar avea vreo constrângere anume, ci pentru că este o persoană matinală, povesteşte Diana Nedea, care din când în când însoţeşte cuvintele de gesturi enegice, pentru a sublinia parcă ideile. Spune că îi place să poarte cel mai mult sandale şi cizme  (dovadă că a potrivit la blugi şi cămaşă albă sandale argintii), că nu are multe perechi de încălţări, „doar vreo 40“, şi ştie asta pentru că le-a numărat recent, a mai întrebat-o cineva.

    Nici n-ar avea unde să ţină mai multe perechi, pentru că spaţiul este limitat; locuieşte într-o garsonieră şi nu păstrează încălţările mai mult de doi ani. Are câteva perechi preferate pentru fiecare anotimp, iar cel mai adesea alege încălţări fără toc, deşi e minionă, pentru că merge foarte mult pe jos. „Am un telefon nou şi am instalat o aplicaţie care spune că merg pe jos, doar în fabrică, 8 km pe zi. Poate nu este foarte precisă măsurătoarea, dar 5 or fi!“ În primele luni ca antreprenoare, mergea la atelier pe pantofi cu toc şi îmbrăcată în deux pieces, până când a alunecat pe scări şi a decis că e mai bine să îşi adapteze ţinuta la mediu. În fond, nu mai era într-o corporaţie.

    Aşezată la terasa din Centrul Vechi al Capitalei, la doar o aruncătură de băţ de magazinul Diane Marie pe care l-a deschis în 2012, pare mai degrabă o studentă decât o antreprenoare care la patru ani de la înfiinţarea afacerii a ajuns la o cifră de afaceri de 1,5 milioane de lei. Urmăreşte din priviri trecătorii şi identifică lejer un grup de englezi care, în mod surprinzător, pentru că era o zi însorită, nu aveau şlapi, ci încălţăminte sport. Pesemne este efectul mediului, pentru că a fost înconjurată mai mereu de încălţări; părinţii ei, ingineri de profesie, au absolvit o facultate cu profil de prelucrare a pielăriei, lucrează în domeniu „de o viaţă“ şi au o fabrică pentru export, în sistem lohn, cu 60 de angajaţi.

    Diana Nedea nu are diplomă de inginer, ci este absolventă de ASE şi spune că a lucrat înainte de a înfiinţa atelierul de producţie în ceea ce numeşte „joburile standard de absolvent de ASE, în multinaţionale, în vânzări“, mai întâi la Vodafone şi apoi la LG. S-a hotărât să meargă pe alt drum în 2011, după un concediu de două săptămâni, pentru că s-a implicat în acest proiect, care iniţial ar fi fost o divizie a afacerii părinţilor săi, antreprenori din 1996. În momentul de apogeu al afacerii fabrica părinţilor avea 400 de angajaţi. „Cochetau cu ideea de a face ceva pentru piaţa internă, însă sunt foarte încărcaţi, ca volum de muncă, şi au renunţat la idee.“

    Povesteşte că la întoarcerea din concediu s-a aşezat la birou şi nu şi-a mai găsit locul, a fost un moment în care şi-a dat seama că nu mai rezonează cu multinaţionala. Se implicase mult în proiectul afacerii, avea multe idei – a studiat şi pictura ani de zile, pentru că „părinţii au investit în mine şi sora mea destul de mult“; spune că în întreaga familie se regăseşte un pic de spirit artistic, dar ea se pricepe şi la cifre, statistici şi matematici. Îşi aminteşte că în vacanţele de vară mergea în fabrica părinţilor şi împreună cu sora sa căutau resturi de piele din producţie ca să facă botoşei pentru păpuşi. Începutul afacerii n-a fost însă o joacă de copil, chiar dacăa avut o întreagă serie de avantaje.
    Unul dintre avantaje a fost sprijinul părinţilor, care i-au împrumutat utilajele cu care a pornit producţia şi i-au pus la dispoziţie şi un spaţiu. Aşa că investiţia de pornire, în 2011, a fost de 8.000 de euro, bani proprii.

    Ulterior, a schimbat utilajele, iar bugetul de investiţii a ajuns până la 20.000 de euro în 2012, când a deschis şi primul magazin, la o aruncătură de băţ de Lipscani. Un alt avantaj au fost toate informaţiile la care a avut acces de-a lungul vieţii, pentru că fabricarea pantofilor are dichisul său; pielea, de pildă, se întinde pe o direcţie, motiv pentru care este dublată la interior cu o pânză care contracarează acest efect, altminteri încălţările „se fac bărcuţă“. De mare folos a fost şi girul pe care l-a avut în faţa furnizorilor, care lucrau de ani buni cu părinţii săi. „Au fost probleme financiare, inclusiv cu sume neîncasate pe mărfuri pe care le-am livrat la magazine, pe care le-am depăşit tot mulţumită furnizorilor. Istoria familiei m-a ajutat mult, ar fi fost mult mai greu şi la început, şi pe parcurs.“ Un moment hotărâtor în existenţa firmei a fost cel în care a marcat o pierdere de 80.000 de lei de la un singur client, care pur şi simplu nu a plătit marfa. „Cadrul legislativ este groaznic, este foarte greu să recuperezi banii din piaţă.

     

  • Actorii Ashton Kutcher şi Mila Kunis au devenit părinţi pentru a doua oară

    Actorul Ashton Kutcher a devenit tată pentru a doua oară, după ce Mila Kunis a născut un băiat pe 30 noiembrie, informează revista People.

    Cei doi actori s-au căsătorit în iulie anul trecut şi sunt deja părinţii unei fetiţe pe numeWyatt Isabelle, care s-a născut în octombrie 2014.

    “Ashton se luminează atunci când vorbim despre Wyatt si cel mic”, a declarat o sursă apropiată de Kutcher. “Totul vine natural la el atunci când e vorba de rolul de tată.”

    De altfel, în octombrie, vedeta din “Bad Moms”, în vârstă de 32 de ani, şi-a împărtăşit entuziasmul despre extinderea familiei sale cu o declaraţie pentru Business Insider, “Da! Absolut, sigur”.

    Cu toate că tranziţia de la un copil la doi pot fi laborioasă pentru unii, Mila Kunis a mărturisit pentru Entertainment Tonight, în luna mai, că stăpâneşte “secretul echilibrului” de a fi “un partener de mare angajament, o soţie minunată şi o femeie pe potrivă”.

  • Rom Autentic şi McCann România lansează „ROMBOT – ambasadorul virtual al României”

    De Ziua Naţională, marca Rom Autentic lansează împreună cu McCann Worldgroup România „ROMBOT” – primul ambasador virtual al României-,  un learning machine care va acumula informaţii de la şi despre români, pentru a putea promova imaginea creată în rândul străinilor.

    Rombotul poate fi găsit pe site-ul www.rombot.ro, unde oricine poate intra şi vorbi cu el. Acesta va pune tot felul de întrebări despre români – „ce mâncăm?”, „ce muzică ascultăm?”, „ce sporturi preferăm?” – iar apoi va transforma toată informaţia primită în răspunsuri pentru întrebările străinilor. De exemplu, dacă majoritatea românilor îi spun Rombotului că Vatra Dornei e cel mai frumos loc din România, Rombotul va recomanda tuturor străinilor să viziteze acel loc. Dacă majoritatea românilor îi spun Rombotului că mâncarea lor preferată este mămăliga, asta va spune şi el mai departe.

    „Putem să îl vedem şi ca pe cel mai mare experiment social din lume. Rombot e ca un copil. Un copil pe care îl cresc 19 milioane de oameni. Fiecare îl învaţă ce consideră el că e important, ce consideră că ne defineşte pe noi ca naţie. Cum îl creştem, aşa îl avem. O să înjurăm, atunci o să înveţe să înjure. O să vorbim despre lucruri frumoase, atunci o să ştie să facă recomandări frumoase. E ca o oglinda a societăţii noastre. Şi cu bune şi cu rele. Dacă ne tot plângem că nu avem o imagine corectă în străinătate, iată ocazia să ne-o facem singuri. Dar există o condiţie. Putem să o facem doar împreună”, a declarant Cătălin Dobre, Chief Creative Officer, McCann Worldgroup România.

    „Rombot este un proiect de autodefinire al românilor. Cât va fi el de cultivat , va depinde doar de noi. Este un bot, care se va hrăni cu informaţii de la noi, timp de un an. În decembrie 2017, îl vom privi cu mândrie, aşa cum îşi privesc părinţii copiii şi vom alege pentru el destinaţia care să îi pună cel mai bine în valoare toată cunoaşterea despre români şi România. ROMBOT este norcos să aibă  19 milioane de părinţi români care vor contribui la educaţia lui”, a declarat Gabriela Munteanu, Marketing Director, Kandia Dulce.

    În lunile următoare, Rombotul va vorbi cu românii şi va învăţa de la aceştia cât mai multe date caracteristice despre ei şi despre România. Începând cu anul viitor, străinii vor putea intra pe site-ul www.rombot.ro şi vor putea să-l întrebe pe Rombot orice despre România, iar el va răspunde prin răspunsurile date de toţi românii.