Expozitia intitulata “Chagall si Biblia” prezinta
gravuri realizate de artistul Marc Chagall pentru o editie
ilustrata a Bibliei publicata in anul 1956, lucrari realizate pe
parcursul a douazeci si cinci de ani.
Sunt incluse, de asemenea, si o parte din guasele folosite de
pictor drept schite preliminare, precum si douazeci si cinci de
tablouri mari in ulei reprezentand scene biblice, obtinute de la
alte muzee din Europa si de la colectionari particulari.
Expozitia organizata la initiativa Muzeului National Cotroceni
reuneste peste 130 de lucrari (picturi, gravuri si desene), precum
si un set de obiecte care i-au apartinut artistului – sigiliu cu
iscalitura lui, cutie cu pensule, paleta cu lauri oferita de elevii
artistului cu dedicatia “Maestrului nostru Th. Aman de diua
omastica 1891. Elevii Scolei de Belle-Arte”.
In expozitie se vor regasi si binecunoscutele portrete ale lui
Tudor Vladimirescu, Alexandru Lapusneau, Carol I, Mihail
Cantacuzino, Nicolae Racovita, Ion Heliade Radulescu, Cezar
Bolliac, alaturi de cele ale membrilor familiei artistului.
Este vorba de aproape 1.000 de piese numerotate si 5.000 de
fragmente nenumerotate – sculpturi de fildes realizate intre
secolele 9-7 i.Hr, descoperite in urma unor sapaturi din nordul
Irakului, la Nimrud, la sud de localitatea Mosul din ziua de
azi.
Agatha Christie a facut parte din echipa de arheologi britanici
care a facut acolo sapaturi intre anii 1949 si 1963 sub conducerea
lui Sir Max Mallowan, al doilea sot al scriitoarei. Celebrei
autoare i se datoreaza redarea luciului pieselor, intrucat Agatha
Christie le-a tratat cu crema de fata. Cele mai frumoase piese ale
colectiei vor putea fi admirate la British Museum incepand din
aceasta saptamana.
Diamantul are 110 carate ai este cel mai mare diamant galben, de
forma unei pere, din lume. Bijuteria a fost imprumutata muzeului de
catre producatorul american de diamante Cora International.
Culoarea galbena provine din procentajul mic de nitrogen care se
regaseste in structura de carbon a pietrei pretioase.
Diamantele in culori puternice reprezinta o mica parte din
diamantele naturale existente. Iar daca piatra are si peste 100 de
carate atunci aceasta capata o semnificatie istorica.
Lucrarile expuse au fost realizate de saptezeci de fotografi si
prezinta evolutia strazilor orasului, de la primele instantanee
alb-negru de dupa 1860 pana la cele color din 2010. Expozitia de la Museum of London este deschisa pana la 4
septembrie.
ElBaradei, el insusi consemnat la domiciliu pentru scurta vreme
de politie pentru ca a vrut sa participe la demonstratiile de
strada, s-a alaturat duminica protestatarilor din piata Tahrir din
Cairo, care au continuat sa ceara demisia lui Mubarak.
“Ceea ce am inceput nu mai poate fi oprit. Poporul vrea ca regimul
sa cada”, a spus ElBaradei. In paralel, opozantul a cerut, intr-o
serie de interviuri acordate de la Cairo, ca SUA sa abandoneze
sustinerea pentru Hosni Mubarak, afirmand chiar ca “ar fi mai bine
pentru presedintele Obama sa nu apara drept cel din urma care ii
spune lui Mubarak ‘a venit momentul sa pleci’”, conform CNN.
ElBaradei a declarat ca el are mandat de la demonstranti sa
negocieze un guvern de uniune nationala si ca in curand va ajunge
la o intelegere cu armata, singura in stare sa decida cine trebuie
sa conduca Egiptul. El a spus ca armata “este parte a Egiptului si
este in mare parte de partea poporului”.
“Guvernul american nu-i poate cere poporului egiptean sa creada
ca un dictator care a fost la putere de 30 de ani ar putea fi cel
ce introduce democratia. Asta e o pacaleala”, a afirmat opozantul
la CBS.
Duminica, un reprezentant al Fratiei Musulmane, formatiune de
opozitie, a anuntat ca partidul il sustine si el pe ElBaradei in
negocierile cu guvernul. La randul lui, laureatul Nobel i-a aparat
pe Fratii Musulmani intr-un interviu pentru ABC, aratand ca ei nu
sunt islamisti extremisti si ca nu fac uz de violenta, asa cum
incearca sa-i prezinte regimul lui Mubarak. El a precizat ca in
spatele demonstratiilor din Egipt nu se afla radicali islamisti si
ca acestea “nu au nicio ideologie, in afara de cea a sperantei, a
dorintei oamenilor de a le fi respectate drepturile si
demnitatea”.
Administratia de la Washington s-a dovedit pana acum ambigua,
incercand sa evite o abandonare totala a lui Mubarak, aliat
strategic al SUA timp de 30 de ani, dar in acelasi timp i-a
sustinut si pe protestatari in revendicarile lor contra unui regim
care le-a limitat drepturile si libertatile.
Mubarak l-a numit sambata pe Ahmed Shafik, general in retragere, ca
prim-ministru, dupa ce vineri a demis intregul cabinet, si a numit
in premiera un vicepresedinte, in persoana lui Omar Suleiman, seful
serviciilor speciale ale tarii, miscari apreciate de comentatori ca
pregatind o tranzitie a puterii catre un regim condus de Suleiman
si axat pe forta armatei si a serviciilor speciale.
ElBaradei este o figura foarte cunoscuta la Washington, nu in
ultimul rand pentru ca s-a opus cu vehementa invadarii Irakului in
2003. In tara insa, unii considera ca n-ar fi tocmai persoana
potrivita sa conduca tara, fiindca “nu e de-al nostru, al poporului
– ii place prea mult sa ia premii si sa calatoreasca in
strainatate”, cum spune un tanar.
Ziua de duminica a fost marcata de
noi violente, de aceasta data ca rezultat al retragerii aproape
complete a politiei din teren, incepand de vineri, care a lasat
cale libera dezordinilor create de hoti si jafurilor, imposibil de
oprit chiar de catre fortele armatei ce patruleaza Cairo sau
Alexandria, incercand sa apere mai ales muzeele.
Cetatenii s-au organizat in formatiuni civile de aparare, iar
tinerii au format lanturi vii in jurul muzeelor, pentru a le
proteja de jafuri si distrugeri. Zahi Hawass, responsabil al
Muzeului Egiptean din Cairo, a declarat ca vandalii au intrat in
muzeu, au deteriorat o serie de antichitati si chiar au reusit sa
rupa
capetele a doua mumii. Ulterior, soldatii i-au prins pe hoti si
au reusit sa protejeze colectiile muzeului, insa temerile raman.
Armata a oprit deja accesul public la piramidele din Gizeh si a
trimis trupe care sa apere templul din Luxor.
Se fac sapaturi in zone noi, in mare parte in secret, pentru a
le proteja de hoti, iar pentru prevenirea deteriorarii ruinelor
antice a fost alcatuit un plan de conservare de catre Fondul
Mondial al Monumentelor si autoritatile irakiene. De asemenea,
Departamentul de Stat al SUA a oferit recent o subventie de doua
milioane de dolari pentru conservarea celor mai importante ruine
babiloniene, cum ar fi fundatia Portii lui Ishtar, construita in
secolul al VI-lea i.Hr. de catre tatal lui Nabucodonosor.
Proiectul babilonian este cel mai ambitios proiect arheologic al
Irakului de pana acum, iar cei implicati spera ca vor reusi sa puna
in valoare si ruinele altor orase antice, ca Ur, din sudul tarii si
Nimrud, din nord. Acestea ar urma sa devina puncte de atractie,
atat pentru turisti, cat si pentru cercetatori din toata lumea si
totodata o sursa importanta de venit pentru Irak, pe langa
castigurile aduse de petrol.
Cu banii primiti pe panza, acesta ar fi dorit (potrivit unei
practici destul de frecvente in Marea Britanie, vezi Rubens-ul
vandut recent, in iulie 2010, pentru 9 milioane de lire de catre
familia Spencer pentru renovarea resedintei sale londoneze) sa
finanteze lucrarile de restaurare a castelui Belvoir din
Grantham.
La licitatia de la Christie’s, panza a fost evaluata intre 15 si 20
de milioane de lire sterline (18-24 milioane de euro). Asa cum
spunea galeristul londonez Jean-Luc Baroni, Poussin nu este insa un
autor usor de vandut, pentru ca “e considerat un artist prea
intelectual si care nu place tuturor”.
Pe de alta parte, panza este o opera tipic muzeala. Or, in zilele
noastre de criza, muzeele nu prea mai au atatia bani cati ar fi
necesari pentru achizitii de o asemenea amploare. Cert este ca, la
licitatie, nici British Museum si nici macar Louvre Abu Dhabi nu
s-au aventurat pana la suma minima evaluata. Asa ca tabloul va fi
din nou pus sub ciocan, probabil in primavara aceasta.
Restaurarea a inceput in 1993, la un an dupa ce catedrala a fost
inclusa in patrimoniul UNESCO. Lucratorii si artizanii au reparat
domul cu diametru de 31,3 metri si caligrafiile lui aurite, au
curatat fatadele si au intarit zidurile cu 50 de tone de plumb,
pentru a preveni daunele estimate in urma urmatorului cutremur
care, conform unor experti, ar urma sa loveasca Istanbulul oricand
in urmatorii 30 de ani.
Catedrala a fost construita de imparatul bizantin Iustinian, despre
care istoria spune ca s-ar fi mandrit, in 537, ca a reusit sa-l
depaseasca pe insusi Solomon si templul sau legendar. Pentru
constructie au fost folosite cele mai scumpe materiale – marmura
verde de Tesalia, porfir de Egipt, roca neagra de Bosfor, coloanele
de marmura ale templului zeitei Artemis din Efes, aur si pietre
pretioase pentru mozaicuri. Dupa cucerirea Constantinopolului in
1435 de catre Soliman Magnificul, acesta a ordonat ca bazilica sa
fie transformata insa in moschee.
Asa au fost acoperite fetele ingerilor din mozaicuri, fiindca
islamul interzice rugaciunea in fata unor reprezentari cu chip
uman. Aceste chipuri au fost acum eliberate de restauratori de sub
acoperamintele lor metalice, dupa cum au fost scoase la lumina si
capodoperele lasate de epoca otomana – caligrafiile murale cu
numele lui Allah si ale celor opt profeti.
“A trebuit sa le restauram in situ, pentru ca erau prea mari sa fie
scoase si apoi reintroduse pe poarta. Asa am descoperit si noi ca
au fost realizate de la bun inceput in incinta”, declara pentru
El Pais Melike Oscam, reprezentanta a muzeului Sfanta
Sofia.
La anul, aici se va putea vizita si baptisteriul, situat in atriul
catedralei, ca si fantana baptismala din secolul al VI-lea, taiata
intr-un singur bloc de marmura si folosita de crestini pentru
botezuri colective. Cladirea fusese transformata in secolul al
XVI-lea in pravalie si apoi in mausoleu pentru siltanii Mustafa I
si Ibrahim.
Haluk Dursum, directorul muzeului, spune ca in 2011 se va deschide
si biblioteca sultanului Mahmud I si lucrarile de arta de pe
plafoanele galeriei superioare, acoperite in secolul al XIX-lea cu
scopul de protectie a mozaicurilor. “Intentia noastra este sa
aratam toate etapele prin care a trecut Sfanta Sofia, asa incat nu
se poate spune niciodata ca munca noastra se termina”, a comentat
seful muzeului.
Ce il face deosebit este faptul ca e pur fictiv. Este un raft cuprinzator al memoriei noastre colective, unde au fost stivuite spre contemplare nostalgica mari opere de arta care au fost sustrase din colectii private sau din spatii muzeale publice. Mai pe sleau spus, opere furate si pe care, foarte probabil, nu le vom mai revedea niciodata altfel decat in reproduceri.
Simon Houpt, autorul volumului pe care vi-l prezentam, a facut primii pasi in compunerea acestui muzeu imaginar. A inventariat, antologat si categorisit tablouri sau sculpturi disparute si ni le-a readus in fata ochilor. Mai mult, a adaugat acestor „imagini spre aducere-aminte” istoria, expusa ca intrun veritabil roman politist, a felului cum se presupune ca au fost sustrase (si, unele dintre ele, putine, chiar recuperate): de la descinderi in plina zi, ca, de pilda, in cazul raptului unui Matisse din muzeul Chacara du Ceu, din Rio Janeiro, cu luare de ostatici, si pana la furtul nazdravan al unui tablou de Klimt, operat, se pare, cu ajutorul unei undite, de pe acoperisul muzeului Ricci Oddi din Piacenza.
Aceste povestiri palpitante sunt intotdeauna insotite de reflectii morale si de analize privind multiplele implicatii pe care le dezvolta furtul de arta, precum si de notatii istorice privind piata licitatiilor de arta, falsurile, comertul cu arta furata sau furtul oficial „organizat” pe timp de razboi. Asa cum veti putea vedea parcurgand aceasta carte-album, furtul de arta a ajuns o problema globala. Este o infractiune care ne afecteaza pe toti. Aproape jumatate dintre lucrarile recuperate se afla in afara tarii din care au fost furate. In ceea ce priveste lucrarile cu valoare mare, cele care au fost scoase din tara de origine sunt si mai numeroase. Sunt implicate sume uriase de bani, exista legaturi cu crima organizata, iar piesele disparute ale mostenirii noastre culturale sunt de neinlocuit.
Cu toate acestea, exceptand Italia, furtul de arta nu se numara printre prioritatile politiei nicaieri in lume, desi Interpolul are o lista cu peste 25.000 de opere sustrase. De ce? Ne raspunde Simon Houpt: „Pentru ca, din pacate, publicul larg nu intelege gravitatea acestui fenomen, iar politicienii nu sunt dispusi sa cheltuiasca banii contribuabililor pe resursele necesare pentru a se lupta cu acest tip de infractiune”. Asa ca era nevoie de un semnal de alarma, iar jurnalistul Houpt s-a invrednicit sa-l lanseze inainte, poate, sa fie mult prea tarziu.