De vorbă cu Sorina Diaconu, omul care conduce departamentul de Marketing al MedLife Grup
Ce au în comun producţia oţelului şi restaurarea monumentelor istorice cu sistemul medical privat?
De vorbă cu Sorina Diaconu, omul care conduce departamentul de Marketing al MedLife Grup
Ce au în comun producţia oţelului şi restaurarea monumentelor istorice cu sistemul medical privat?
Dan Oancea
Funcţie: regional head of business development şi marketing CEE pentru NextAtlas
Oraş de reşedinţă: München, Germania
Când aţi plecat din ţară şi de ce?
Prima destinaţie a fost la sediul din Londra al companiei BAT, unde am fost trimis pentru a mă alătura echipei globale de marketing a mărcii Kent, după lansarea de succes a aceluiaşi brand în România.
Vă gândiţi să vă întoarceţi în ţară?
Nu m-am gândit încă la această alternativă, dar nu ştii niciodată unde te duce destinul, mai ales când ultimii 20 de ani îi trăieşti mutându-te în şase ţări de pe două continente.
De ce anume vă e cel mai dor din România? Dar cel mai puţin dor?
Mi-e dor de locurile superbe pe care le are România şi de care mă leagă multe amintiri de neuitat. La polul opus, cel mai puţin dor mi-e de acele atitudini şi obiceiuri care nu ne fac chiar cea mai mare cinste. Ar trebui să învăţăm să ascultăm mai mult şi mai bine, să etichetăm mai rar şi să fim mai putin hiper-critici la adresa altora din jurul nostru. Ar trebui să analizăm mai mult cum ne putem schimba fiecare dintre noi, pentru a reveni la normalitate.
Şi să nu uităm că nu este întotdeauna vorba de persoana noastră, ci de „noi toţi” şi grupul mai mare din care facem parte.
20 de ani, 6 ţări şi 2 continente: Dan Oancea spune despre sine că se află la jumătatea unei cariere pline, în care „navighează” de peste 20 de ani. A început această călătorie de la „cel mai junior” rol în departamentul de marketing, a trecut apoi prin diferite niveluri, ajungând de la responsabilităţi regionale şi globale, până la roluri manageriale şi de CEO. De mai puţin de doi ani s-a mutat la München, în Germania, şi s-a alăturat unui start-up în zona aplicaţiilor digitale care folosesc inteligenţa artificială pentru a identifica noile tendinţe şi nevoi ale consumatorilor.
„Este o aventură (cariera sa – n.red.) pe care am început-o în România în industria tutunului, alături de JTI şi BAT, continuată în Marea Britanie. A urmat apoi regiunea adriatică cu Coca-Cola Company.” După aceea a trecut în altă barcă, mai exact în zona de creativitate a industriei de comunicare şi marketing, angajându-se în cadrul Ogilvy Group, pentru care a activat în pieţe ca Rusia, Franţa şi Coreea de Sud. De altfel, în perioada 2013-2015 a fost CEO al Ogilvy pe piaţa de Coreea de Sud, potrivit profilului său de pe reţeaua de socializare de business LinkedIn. „A fost şi continuă să fie un permanent proces de reinventare şi trecere de la un marketer rebel la un constructor de mărci puternice. Am trecut de la a face lucrurile în «stilul meu», la a face lucrurile cu un scop «mai mare».” Spune că îşi dezvoltă în continuare cariera în spiritul credinţei că „cel mai important este ce lăsăm în urma noastră şi cât de mult reuşim să îi inspirăm pe cei cu care interacţionăm şi pe care încercăm, într-un fel sau altul, să îi influenţăm”.
În acest spirit, s-a reîntors în Europa şi s-a alăturat NextAtlas, un start-up din zona aplicaţiilor digitale care folosesc inteligenţa artificială pentru a identifica noile tendinţe şi nevoi ale consumatorilor. Executivul ocupă poziţia de regional head of business development şi marketing pentru regiunea Europei Centrale şi de Est, conform LinkedIn. „Este o experienţă incredibilă, mai ales datorită modelului de business care este total diferit de cel al corporaţiilor tradiţionale şi multinaţionale şi nu în ultimul rând datorită interacţiunii aproape în exclusivitate cu generaţia Millennials.
Acest lucru i-a oferit şi şansa de a-şi concretiza şi o dorinţă mai veche, după cum spune chiar el, de a împărtăşi cu noua generaţie cunoştinţele şi experienţa pe care le-a acumulat în aceşti ani. „Am început, ca hobby, să predau anumite discipline din domeniul comunicării, în cadrul Universităţii EU München.” În restul timpului, executivul spune că vrea să trăiască o „viaţă plină” – iar aceasta include de la scrierea de postări de pe Instagram, până la berea cu prietenii doar pentru a se relaxa şi la momentele când se uită la televizor alături de familie. Aminteşte şi zilele în care predă cursuri la universitate. „Toate lucrurile pe care le-am menţionat mă ajută să mă relaxez şi să mă simt fericit, ceea ce ameliorează stresul.” În concluzie, jobul pentru un start-up este despre a trăi suişurile şi coborâşurile businessului – atât zilnic, cât şi de-a lungul timpului.
Alexandra Crişan
Funcţie: global senior brand manager Danone
Oraş de reşedinţă: Paris, Franţa
Vă gândiţi să vă întoarceţi în ţară? Când?
Mă întorc în ţară în fiecare an, de vreo 3-4 ori, să îmi vizitez familia în Maramures şi prietenii la Bucureşti. Pe termen mediu nu mă văd înapoi în România. Dacă mă întorc, probabil că aş face-o ca antreprenor. Ne-am gândit recent (împreună cu soţul – n.red.) dacă să investim, de la distanţă, într-o pensiune în Maramureş, însă cu actuala scenă politică mai aşteptăm să vedem în ce direcţie o ia România. Momentan nu e prea încurajator.
Când aţi venit ultima dată acasă? Ce s-a schimbat de când aţi plecat?
Ultima dată am fost acasă la sfârşit de iulie, când m-am căsătorit, iar înainte de asta în mai, aşa că nu s-au schimbat foarte multe între timp. Faţă de când m-am mutat în Franţa, acum patru ani, mi se pare că inflaţia a fost foarte puternică (mă mir mereu de cât de mari sunt preţurile faţă de când locuiam în ţară) şi văd din ce în ce mai mulţi turişti.
Spuneţi-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România
Ar trebui încurajat sistemul privat (întreprinderile mici şi mijlocii) să se dezvolte cu tot ce implică asta, de la taxe la birocraţie.
Educaţia – avem nevoie să învăţăm cum să ne adaptăm rapid la lumea de azi, cum să gândim, ce înseamnă politica etc. Nu doar să învăţăm pe de rost ca nişte roboţei. Mentalitatea – ne aşteptăm ca cei de sus să nu fie corupţi, însă pe de altă parte ni se pare perfect normal să dăm o „mică atenţie” pe ici, pe colo. Aş mai adăuga spitalele – sistemul medical din România este grav bolnav.
Parlez-vous français? Alexandra Crişan este global senior brand manager în cadrul gigantului Danone şi locuieşte astăzi la Paris, capitala Franţei şi una dintre cele mai iubite urbe din lume, supranumită Oraşul Luminilor sau cel mai romantic loc de pe pământ. Pentru un locuitor al oraşului însă, lucrurile arată un pic diferit faţă de un turist.
„Traficul e cam la fel (ca în Bucureşti – n.red.), dar în Paris foarte mulţi oameni nu au maşină”, spune executivul român. E totodată mult mai greu să găseşti loc de parcare, însă transportul public este foarte eficient. „În România, pe de altă parte, mi se pare că e mai uşor să fii pieton, pentru că maşinile opresc la trecere. În Paris e un fel de luptă − dacă ai tupeu, treci strada, dacă nu, mai aştepţi puţin.”
Mai mult, cafeaua e mai bună la Bucureşti, însă Parisul compensează din plin când vine vorba de pâine, brânză şi vin. Şi totuşi, cum a ajuns Alexandra Crişan să locuiască la Paris? A absolvit ASE-ul, Facultatea de Marketing, şi are un master tot în marketing de la aceeaşi universitate. A început să lucreze în timpul facultăţii, când avea 21 de ani. „Voiam încă de pe atunci să îmi construiesc o carieră, aşa că am zis că e cel mai bine dacă încep direct în domeniul marketing.“
A început întâi part-time, apoi full-time, la o companie de cercetare de piaţă. După doi ani a plecat pentru şase luni în Spania cu programul Erasmus. Iar când s-a întors, a început să lucreze pentru producătorul francez de lactate Danone, un gigant cu prezenţă mondială şi un nume de top pe piaţa românească de profil. „Luna asta sărbătoresc 9 ani (de când lucrez pentru Danone – n.red.). Iniţial, credeam că după maximum doi ani voi schimba compania, însă nu am avut de ce. Mereu am găsit noi provocări, care m-au ajutat să mă dezvolt.” A început ca marketing trainee, a devenit apoi junior brand manager şi a crescut ulterior până la rolul de senior brand manager al echipei de la Bucureşti.
„Una dintre provocările pe care mi le doream era să lucrez în străinătate. Iar Danone m-a adus în 2015 la Paris, unde este sediul central al companiei.” Motivul plecării, după cum spune chiar ea, nu a fost faptul că nu îi placea viaţa de la Bucureşti. „Motivul este că de mică mi-am dorit să îmi lărgesc perspectiva, să văd cum locuiesc alţi oameni din jurul lumii. Călătoriile mele nu se vor opri în Franţa. Acum ne facem planuri să ne mutăm în Africa anul viitor.” După trei ani în echipa internaţională a Danone, Alexandra Crişan afirmă că a dorit să se întoarcă într-o echipă locală. „Munca şi atmosfera sunt diferite între cele două posturi.” Astfel, din octombrie anul trecut s-a mutat pe un post local, unde se ocupă de tot ce înseamnă marketing pentru brandurile Actimel şi Danacol pentru piaţa din Franţa. „Am o echipă tânără, supermotivată şi lucrăm bine împreună.” Vorbeşte în franceză toată ziua. „La început mai bâlbâit, azi mai cursiv.”
„Angajăm lucrător comercial/casier. Oferim: contract de muncă, salariu 1.400 de lei net + bonuri de masă şi alte bonsuuri în funcţie de vânzări“ – aşa arată un anunţ de angajare publicat pe un stâlp din zona piaţa Obor din Capitală pentru retailerul Shop & Go Mega Image de pe bdul Ferdinand, nr. 162. Anunţurile de angajare care oferă informaţii detaliate despre pachetele salariale au împânzit Bucureştiul, iar practica publicării salariilor în anunţuri a devenit tot mai populară mai ales în ultimii doi ani, de când firmele se confruntă cu un deficit acut de candidaţi. De ce au transparentizat angajatorii, brusc, salariile?
Universitatea Baptistă din Houston a găsit un nou mod de a fi pe placul studenţilor: bărcile. Modul în care a descoperit această cale reflectă schimbarea de perspectivă împrumutată de către universităţi de la marile corporaţii, potrivit Wall Street Journal.
Universitatea a angajat firma de consultanţă EAB pentru a analiza vasta bază de date a studenţilor în încercarea de a identifica potenţiali studenţi noi în acelaşi fel în care retailerii îşi găsesc clienţii.
EAB a creat un profil demografic şi psihologic al studenţilor care au trecut deja prin universitate şi a descoperit că un procent ridicat dintre aceştia sunt interesaţi de pescuit recreaţional şi de bărci în general. De asemenea le-ar plăcea să călătorească, însă mulţi au copii şi nu au timp.
Următoarea reclamă promovată pe Facebook de către universitate o afişa pe o femeie care pescuieşte lângă copilul ei, sugerând că adulţii se pot duce la şcoală şi pot avea timp şi pentru activităţi de familie.
O altă reclamă înfăţişa o femeie care verifică zboruruile în aeroport, ca referire la oportunităţile globale valabile studenţilor de la business – după ce datele au arătat că 75% dintre aceştia sunt interesaţi să călătorească.
Marketingul realizat în funcţie de trendurile de consum, aşa cum îl numeşte EAB, este cel mai nou pas al universităţilor în cadrul eforturilor de a aduce studenţi adulţi şi de a construi o nouă sursă de venit încât veniturile stagnează, scrie publicaţia americană.
În timp ce perspectivele clasice educaţionale sunt uşor de găsit – încă din liceu, oferind multe date despre veniturile la nviel de familie şi despre interesele academice disponibile – atragerea adulţilor înspre facilităţi de educaţie superioară este puţin mai dificilă şi mai sofisticată.
O piaţă a muncii strânsă înseamnă că adulţii pot găsi locuri de muncă unde să fie plătiţi decent fără calificări avansate, sau în unele cazuri, fără studii universitare. Astfel, programele educaţionale scumpe sunt greu de vândut, chiar dacă acestea dau randament pe termen mai lung. Înscrierile la universităţile americane au scăzut cu 6,8% în perioada 2015-2017.
Utilizarea analizelor pe big data nu sunt ceva nou în admiteri, însă instituţiile de învăţământ se bazează din ce în ce mai mult pe tehnici de marketing avansate, împrumutând astfel o pagină din cartea corporaţiior.
În ciuda titlurilor de ziar care anunţă că startup-urile părăsesc Silicon Valley, polul de tehnologie din San Francisco este încă o zonă fierbinte pentru inovaţie. Din 10 companii care încearcă să ajungă cât mai repede la o evaluare de 1 miliarde de dolari pentru a deveni unicorni, opt sunt bazate în San Francisco, potrivit Entrepreneur.
Doar cu un deceniu în urmă, nu ne puteam imagina că ne închiriem casa cuiva, că vom împărţi maşina personală cu cineva sau că vom vorbi video oricând online cu prietenii din alte părţi ale lumii – totul cu o singură atingere a ecranului smartphone-ului. Cu toate acestea, Airbnb-urile, Uber-urile şi Facebook-urile lumii tehnologice muncesc din greu să îşi transforme visurile în realitate.
Împotriva şanselor, ţinând cont că majoritatea start-up-urilor eşuează, mii de fondatori încearcă să lanseze următorul unicorn. Publicaţia americană a identificat o serie de greşeli de marketing pe care le comit aceşti antreprenori.
În primul rând, ele aleargă după apariţiile în presă mult prea devreme. Startup-urile sunt construite cu pasiune şi credinţă. Dacă nu crezi în misiunea companiei şi în produs, succesul este imposibil.
Acest nivel de convingere, totuşi, generează o slăbiciune pentru mulţi antreprenori. Elizabeth Holmes şi soarta startup-ului Theranos pot fi exemple de scenarii negative. Fondatorii vor să îşi împărtăşească viziunea cu restul lumii şi aleargă după apariţii media înainte să dovedească succesul.
În timp ce o apariţie în TechCruch sau VentureBeat va impresiona investitorii, îţi va face părinţii mândri şi îţi va întări ego-ul de antreprenor, dacă legătura produs-piaţă nu a fost încă stabilită, este posibil să duci startup-ul înspre o zonă de ruşine publică.
Un alt exemplu este startup-ul Bodega. Anul trecut, doi foşti angajaţi ai Google au încercat să lanseze practic un tonomat de produse încărcat cu itemi pe care oamenii le cumpără zi de zi de la magazinele de proximitate. Problema cu acest concept a fost evidentă pentru toată lumea, însă nu şi pentru fondatori.
Clienţii pe care îi viza acest startup erau în cele mai multe cazuri imigranţi care au magazine de familie. Comunităţile locale nu abandonează de obicei aceşti comercianţi pentru o alternativă robotică.
În timp ce s-a scris despre Bodega în The Washington Post, CNN şi alte outleturi mari de presă, majoritatea articolelor erau negative şi expuneau erorile dintre relaţia produs-piaţă efectuate de startup.
O altă provocare cu care se întâlnesc fondatorii de startup-uri tech este o nevoie constantă de a perturba sistemul şi industriile, iar această nevoie duce la greşeli. Când auzi constant despre succes „peste noapte”, în încercarea de a te ridica la aşteptările investitorilor, este natural să îţi doreşti rezultate rapide.
Conceptul de „growth hacking” reprezintă un proces de avansare rapidă prin anumite procese de business precum marketing, dezvoltarea produsului şi vânzări. Acesta a prins amploare în special în sectorul startup-urilor din tehnologie. În timp ce este un mod agil de a găsi canale prin care să ajungi la audienţa ta, ignoră un aspect fundamental al marketingului şi-anume relaţia cu produsul şi compania.
Când o companie este încă în faşă, calitatea relaţiilor cu clienţii este vitală. Este mai bine să ai o bază de clienţi loiali şi dispuşi să îţi susţină brandul decât una care doar consumă.
Specialiştii spun că startup-urile ar trebui să îşi dezvolte mai întâi o relaţie solidă şi semnificativă cu o bază mai mică de clienţi, care se transformă în ambasadori de brand, în loc de a adopta o abordare superficială bazată doar pe numărul de clienţi.
A treia greşeală pe care o fac antreprenorii este de a încerca să fie prezenţi pe toate canalele şi toate platformele de comunicare în acelaşi timp, în loc să meargă pe variantă marketingului personalizat, specific, ceea ce duce în timp la pierderi semnificative de timp şi capital cu rezultate minime.
Cu o istorie de circa 150 de ani, bazele grupului Heineken au fost puse de olandezul Gerard Adriaan Heineken, care a cumpărat cel mai mare producător de bere din Amsterdam şi l-a rebranduit după numele său. Cu strategii de producţie, export şi marketing bine puse la punct, Heineken a devenit, în timp, unul dintre marii jucători în producţia berii la nivel global; dar asta pe parcursul a trei generaţii. Heineken international, care vinde peste 170 de mărci în circa 65 de ţări, a încheiat 2015 cu venituri de 20,511 miliarde de euro şi 1,892 de miliarde de euro profit net.
Gerard Adriaan Heineken, născut în 1841, a fost fiul unui om bogat, Cornelius Heineken, şi al Annei Geertruda Van den Paauw. După moartea tatălui său, Heineken şi-a convins mama să cumpere cea mai mare berărie din Amsterdam, pe care a numit-o Heineken and Co. De Hooiberg a fost fondată în 1592 şi la momentul achiziţiei de către Heineken era cea mai mare dintre cele 69 de berării din Amsterdam şi vecinătate. Pasionat de inovaţie, Heineken a călătorit de-a lungul şi latul Europei pentru a găsi cele mai bune ingrediente pentru berea sa. A găsit în Germania o nouă tehnologie de producţie; a început şi să folosească drojdie de cea mai bună calitate. Cu o creştere rapidă a vânzărilor, berăria din centrul Amsteradmului a devenit prea mică; cu un avânt puternic, Heineken a demarat construcţia unei fabrici mult mai mari, departe de centrul oraşului, care a fost activă până recent, când a fost renovată şi a devenit un spaţiu de birouri. Producătorul de bere a fost una dintre primele companii care şi-a făcut propriul laborator.
Competiţia începea să crească, iar numărul de fabrici producătoare de bere au depăşit mia; astăzi, în Olanda, mai sunt circa 30 de berării. În 1893, când Gerard Heineken a murit, fabrica sa de bere era una dintre cele mai mari şi cele mai importante din ţara lalelelor. Cu toate acestea, a fost nevoie de mai mult de o generaţie înainte ca Heineken să ajungă recunoscută la nivel mondial. Iar de asta s-a ocupat, în principal, nepotul său, Alfred Henry Freddy Heineken. Când s-a întors de la studii din SUA, în 1941, Freddy a început să lucreze la fabrica de bere a bunicului său, în perioada când aceasta nu mai era deţinută de familia Heineken. Henry Pierre, tatăl lui Freddy, care era alcoolic, a vândut compania, pe care a condus-o, la rândul său, din 1914 până în 1940.
Când a împlinit 18 ani, Freddy Heineken a pornit de la zero în compania bunicului său, începând de la căratul sacilor de hamei, cu speranţa ca într-o zi Heineken să devină din nou a familiei. Cu paşi mărunţi, a avansat până la funcţia de şef al biroului reprezentativ din New York, unde s-a axat, în principiu, pe marketing. Ulterior, a cumpărat în secret acţiuni ale companiei la bursă, astfel încât, în 1954, producătorul de bere a revenit în proprietatea familiei. Alfred Heineken a jucat un rol esenţial în extinderea agresivă a companiei la nivel mondial, axându-se pe strategii precum ambalajele ingenioase sau solganurile puternice folosite în reclamele televizate. Heineken a fost prima bere europeană importată de SUA şi, odată cu căderea zidului din Berlin, piaţa est – europeană a devenit o nouă ţintă profitabilă a companiei. Atunci când s-a retras din poziţia sa de conducere din cadrul companiei, în 1989, fabrica de bere era a treia cea mai mare din lume, iar Freddy Heineken unul dintre cei mai mari miliardari ai Olandei. Era pasionat de automobile şi avioane private, dar a fost o persoană discretă; a murit la 78 de ani, în 2002.
În 2012, Heineken a devenit liderul producătorilor de bere pe piaţa asiatică, depăşind Asia-Pacific. Astăzi, în acţionariatul Heineken International se află fiica lui Alfred, Charlene de Carvalho – Heineken, femeie de afaceri, care deţine 25% din acţiunile producătorului de bere, al treilea cel mai mare la nivel mondial. Ea este cea mai bogată femeie din Regatul Unit (reşedinţa actuală), cu o avere netă de 12,3 miliarde de dolari, conform Forbes. Charlene Heineken a deţinut şi conducerea companiei, până în 2005, când „cea mai importantă decizie a fost găsirea unui alt CEO”, după cum a declarat ea presei, şi l-a numit pe Jean-François van Boxmeer, care până atunci fusese membru al executivului companiei.
Heineken a primit mai multe oferte de preluare, cea mai recentă de la SABMiller Plc, lider pe acest segment de piaţă, ofertă care a fost respinsă. Orice potenţială preluare a Heineken ar avea nevoie de aprobarea familiei care a înfiinţat compania. Pe lângă fiica lui Alfred, din „familia Heineken” fac parte şi Michel, soţul acesteia, şi fiul lor Alexander, care a intrat în consiliul director în 2003. „Heineken este primul lucru la care mă gândesc dimineaţa, când mă trezesc, şi ultimul lucru înainte să adorm”, a declarat Alexander, care şi-a propus să ducă mai departe afacerea familiei.
”Businessul nostru a fost supranumit un «TV al marilor corporaţii» – exagerăm puţin, însă acest termen surprinde o parte din ceea ce facem noi“, descrie Cosmin Nastasă afacerea pe care o conduce. Edge este o agenţie full service de performance marketing, care şi-a făcut intrarea pe piaţă în 2016.
Este deţinută de compania 2Performant Network SA, sub care funcţionează 2Performant, un marketplace de servicii de marketing online pentru e-commerce. |mpreună cu 2Performant, Edge livrează servicii de marketing bazat pe performanţă, acoperind toate canalele online utilizate în comunicare şi vânzări. În 2016, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, 2Performant Network SA a ajuns la afaceri de 10,9 milioane de lei şi profit net de circa 738.000 de lei, la un număr mediu de opt angajaţi.
Agenţia se concentrează pe o abordare integrată a serviciilor de performance, de la strategie, consultanţă şi analiză de date până la gestionarea de programe complexe. Cosmin Nastasă este fondatorul companiei şi are o experienţă de 15 ani în industria publicităţii, primul job fiind la McCann. În 2007, s-a specializat pe online, în cadrul echipei Leo Burnett, apoi, în 2015, a devenit managing partner la Edge şi a fost unul dintre fondatorii KI (Online Knowledge Institute), care oferă cursuri de marketing online susţinute de profesionişti în domeniu.
|n prezent, Edge acoperă activităţi precum digital, performance marketing, analitycs, însă şi aspecte care ţin de comunicarea şi marketingul tradiţionale. ”Dacă odinioară agenţiile de advertising livrau clienţilor campanii de TV către mase, asta încercăm să facem şi noi în prezent, dar prin concentrarea pe online, fiindcă acesta a devenit o componentă extrem de importantă a mixului de marketing“, spune el. Astfel, prin intermediul publicităţii pe YouTube, de pildă, se poate ajunge, la fel ca prin intermediul televizorului, la un număr mare de oameni.
A întrecut online-ul TV-ul în ce priveşte promovarea? ”Nu aş spune că este un mijloc de comunicare neapărat mai bun, însă este unul care se completează perfect cu TV-ul“, crede Nastasă. Potrivit lui, cele mai recente studii arată că în vestul Europei şi în Statele Unite cheltuielile de comunicare în zona de digital au ajuns să depăşească cheltuielile de pe TV, radio sau outdoor; or această creştere este impulsionată de creşterea consumului de online de către populaţie. Google şi Facebook sunt canale extrem de importante, iar creşterea comunicării pe aceste platforme a determinat şi creşterea bugetelor investite în această direcţie.
”La fel ca în vestul Europei, se întâmplă şi în România: online-ul este un canal important şi nu este neapărat mai bun, ci poate intra în combinaţie într-un mix de promovare în mod ideal ori cu TV-ul, ori cu radioul, ori cu publicitatea outdoor; depinde foarte mult de creativitatea şi strategia celui care desfăşoară aceste campanii.“
În ceea ce priveşte modul în care companiile din România percep acest tip de promovare, Cosmin Nastasă spune că acesta diferă în funcţie de profilul acestora. ”Companiile mari, stabile, cu vechime, care fac advertising de zeci de ani în România şi în afara ţării, au înţeles necesitatea online-ului, prin urmare bugetele sau investiţiile lor sunt destul de sănătoase“, descrie el una dintre categorii.
Pentru businessurile mai mici, abordarea este diferită. ”Pentru businessurile relativ mici care sunt locale, cu specific online, abordările sunt mai degrabă legate de o necesitate; online-ul este pentru mulţi singura modalitate prin care se pot promova.“ Online-ul devine pentru aceste businessuri o modalitate ieftină de promovare, iar intrarea pe acest segment se leagă de nevoia de a-şi creşte businessul de la o zi la alta sau de la un an la altul, în timp ce afacerile tradiţionale au un mod mai strategic de abordare a lucrurilor.
Cosmin Nastasă spune că bugetele alocate acestui tip de promovare ajung, în cazul unui mic antreprenor, la 50-80% din bugetul de investiţii în online, ca urmare a faptului că acolo el găseşte cel mai repede rezultate. ”Marketing performance-ul încearcă să ofere imediat ceva acelui om care investeşte, să elimine pierderea despre care se discuta în publicitatea tradiţională“, explică Nastasă. |n cazul companiilor mari, bugetele investite în online nu mai sunt majoritare, dar, în acelaşi timp, valorile sumelor investite sunt mult mai mari. ”În cazul micilor antreprenori, investiţiile pot pleca de la câteva sute de euro pe lună, iar în cazul marilor companii, bugetele investite în online ajung la 1-2 milioane de euro anual, în România.“
Investiţiile sunt direcţionate deopotrivă înspre marii jucători din lumea digitalului, cum ar fi Google, cu motorul de căutare şi reţeaua de site-uri care pune la dispoziţie spaţii publicitare, Facebook, cu utilizatorii dinamici şi conectaţi ai acestuia, dar şi site-urile locale, cum ar fi reţelele de programatic advertising sau real time bidding. Nastasă explică modul de funcţionare a acestora din urmă: este vorba despre platforme care permit realizarea de reclame într-un anumit format în timp real. Prin intermediul acestora, un spaţiu publicitar poate fi cumpărat prin participarea la o licitaţie virtuală – spaţiul poate fi obţinut în funcţie de cât eşti dispus să plăteşti; utilizatorii intră în competiţie cu alţi licitatori care vor licita pentru ocuparea spaţiului respective nu doar pe un anumit interval de timp, ci şi în funcţie de o anumită nevoie, în acel moment.
Acelaşi lucru se întâmplă pe Google sau Facebook – campaniile în aceste medii nu se mai construiesc în funcţie de parametri care durează intervale mari de timp, totul este extrem de dinamic. ”Digitalul a ajuns o lume extrem de complicată în acest moment“, descrie Nastasă peisajul publicităţii online.
Când vine vorba despre obţinerea rezultatelor, managerul de la Edge 2Performant spune că unul dintre avantejele acestui tip de promovare este că rezultatele se pot obţine rapid. ”O campanie lansată astăzi, peste o săptămână sau două s-ar putea să aibă deja rezultate poţi să ai rezultate chiar şi în prima zi.“
Nastasă spune că este însă nevoie în permanenţă de optimizare, astfel că implicarea umană este importantă. ”Tehnologia, maşinile şi algoritmii ştiu să facă multe lucruri atât timp cât sunt bine gestionate de oameni.“ Comportamentul imprevizibil al utilizatorilor din online este influenţat de o serie de factori, care, dacă sunt analizaţi, pot fi interpretaţi, mai observă el. ”Mâine, cel care va accesa site-ul tău nu îl va mai accesa de pe acelaşi dispozitiv mobil, comportamentele sunt foarte diferite chiar şi între cei care folosesc diverse mărci de telefon“, explică antreprenorul. Cosmin Nastasă susţine că analiza audienţelor poate să conducă la desluşirea comportamentelor: spre exemplu, oamenii cu un anumit tip de telefon vor cumpăra mai bine decât cei cu o altă marcă de telefon – potrivit datelor lor, utilizatorii de Apple vor cumpăra mai mult decât utilizatorii de Samsung.
Ţinând cont de domeniul în care activează, antreprenorul oferă în cadrul Smart Business şi câteva sfaturi reprezentanţilor companiilor din România: ”Este important să începeţi să aveţi o prezenţă în online“, spune el.
Sfatul vine în contextul în care, potrivit antreprenorului, cel mai mare procent din businessurile din România nu au o prezenţă online, spre deosebire de afacerile din ţările nordice, unde acest procent este undeva pe la 90%. ”Cu tehnologia stăm extrem de bine faţă de vestul Europei, diferenţele dintre noi şi ei nu mai sunt atât de mari, se duce diferenţa la un an, maximum doi. Ce fac cei din exterior facem şi noi, însă poate fi vorba despre o diferenţă de mentalitate sau de experienţă în business.“ Totodată, comunicarea în online trebuie gândită atent, în baza unei strategii. ”Nu există de azi pe mâine, nu există minuni în toată povestea aceasta de marketing performance, este o combinaţie între oameni, tehnologie, planuri, bugete investite şi energia direcţionată în toată această poveste.“