Printre cei mai împătimiţi colecţionari de artă se numără artiştii înşişi, care, după ce au cunoscut succesul, încep să adune lucrări ale confraţilor care le-au atras atenţia ori piese semnate de artişti din alte epoci. Unii dintre ei nu se mulţumesc numai cu colecţionatul, ci ţin să şi aratele piesele aflate în posesia lor organizând expoziţii, scrie Financial Times.
Sculptorul german Thomas Schutte, spre exemplu, a deschis un muzeu în care publicul să poată vedea lucrările sale şi ale altor artişti la Hombroich, în apropiere de Düsseldorf, iar chinezul Zeng Fanzhi are şi el de gând să deschidă un muzeu în care să-şi expună colecţia. Nici Damien Hirst nu s-a lăsat mai prejos, acesta inaugurând anul trecut Newport Street Gallery la Londra, instituţie aflată deja la a doua expoziţie cu lucrări din colecţia sa, intitulată „Now“ şi dedicată lui Jeff Koons.
Printre piesele expuse se regăsesc lucrări recente, cum ar fi una din seria de cinci „Play-Doh“ ori „Baloon Monkey“. Spre deosebire de miliardari, investitori sau bancheri, artiştii nu trebuie să plătească sume exorbitante pentru a-şi satisface pasiunea, fiind suficient, de multe ori, să facă schimb cu un coleg de branşă. Ideea de a face schimb de lucrări nu e deloc nouă, istoria consemnând asemenea tranzacţii între Rafael şi Albrecht Dürer, Gauguin şi Van Gogh ori Degas, sau Andy Warhol şi Jasper Johns şi, de multe ori, schimburile sunt mai degrabă motivate de valoarea sentimentală pe care o au lucrările, decât de valoarea lor de investiţie.
Unii, cum ar fi britanicul Ryan Gander, cumpără diverse piese realizate de artişti aflaţi la început de drum pentru a le asigura acestora susţinerea financiară necesară progresului.