Are 40 de ani, a abandonat şcoala la 16, iar acum locuieşte în Las Vegas şi câştigă bani dintr-o activitate pe care alţii o fac pentru a se relaxa.
“Segmentul a explodat. Este sectorul cu cea mai mare creştere pe piaţa europeană.” Cuvintele vicepreşedintelui comunicării de la Mazda Europa anunţau intrarea japonezilor pe piaţa SUV-urilor mici, de oraş, o piaţă care a crescut mult în criză, pe fondul nevoii constructorilor de maşini de a-şi creşte oferta, dar şi a apetitului pentru garda la sol mai înaltă decât altădată.
Cererea crescută pentru SUV-uri subcompacte a urcat vânzările pe piaţa europeană cu 56% în 2014 faţă de anul precedent, iar analiştii estimează să ajungă la 810.000 de unităţi până la sfârşitul anului 2017. Chiar în acest an, aceiaşi analişti spun că SUV-urile subcompacte vor depăşi segmentul maşinilor de familie nonpremium. Vânzările de sute de mii de unităţi se da-torează unor pariuri curajoase, dar câştigătoare ale producătorilor, deşi unii au agreat că plusurile spectaculoase s-au ali-mentat şi prin canibalizarea cu modele deja disponibile pe piaţă şi nu doar prin cucerirea de noi clienţi.
Segmentul maşinilor subcompacte, dominat de Ford Fiesta, Renault Clio şi Volkswagen Polo, cel mai reprezentativ pe piaţa europeană, a scăzut în materie de vânzări cu aproape 3% anul trecut, de la 2,7 la 2,6 milioane, tocmai pe seama alimentării cererii pentru SUV-uri de talie mică, potrivit companiei de consultanţă IHS Automotive. ”Canibalizarea cu SUV-urile subcompacte era inevitabilă, dar a depăşit prognozele făcute de Renault şi Peugeot„, spune Jonathon Poskitt, specialist în prognoze al LMC Automotive, referindu-se la vânzările în scădere ale Renault Clio şi Peugeot 208. Per total, cota de piaţă a maşinilor subcompacte a co-borât de la 28% în 2003 la 22% în prezent.
Modelele noi ar urma să mai domolească avântul SUV-urilor mici. În prima ju-mătate a anului 2014, Renault Captur a raportat aproape 90.000 de unităţi vândute, fiind urmat de Peugeot 2008 cu 73.000 de unităţi şi Dacia Duster cu 66.000 de maşini vândute. Opel Mokka şi Nissan Juke trec şi ele de 50.000 de maşini vândute în semestrul întâi. Mazda a intrat în acest joc cu noul model CX-3, japonezii raportând în 2014 vânzări în creştere cu 20% pe bătrânul continent şi profituri record, după cum arată oficialii companiei.
Circa 150.000 de astfel de SUV-uri ar urma să fie produse în uzina de la Hiroshima, dintre care un sfert vor lua calea Europei, ceea ce ar permite dezvoltarea brandului Mazda şi în viitor. Maşinile asiatice au câştigat teren în ultimii ani, fiind percepute de către consumatori drept mai fiabile decât cele ale rivalilor europeni. Cumulat, Toyota, Nissan, Hyundai, Kia, Mazda, Suzuki, Honda şi Mitsubishi au făcut ca în 2014 una din cinci maşini vândute în Europa să provină din Japonia sau din Coreea de Sud.
Dintre constructori, doar Toyota trece de pra-gul de 500.000 de unităţi. Odată cu lansarea noului CX-3, japonezii de la Mazda vor să repete creşterea din 2014, întrecută doar de Mitsubishi, şi să treacă pragul de 200.000 de unităţi pe piaţa europeană. Mazda a vândut pe piaţa din România 803 maşini în 2014, cu circa o treime mai mult faţă de anul 2013, cel mai bine vândut model fiind SUV-ul CX-5, cu 351 de unităţi şi o creştere cu 39% comparativ cu perioada anterioară. Deşi nu există un preţ oficial pentru CX-3, pofta de SUV-uri a clien-tului român ar putea să mai apropie rezultatele Mazda de cele peste 2.000 de unităţi vândute anual înainte de prăbuşirea pieţei şi să facă din noul model unul dintre cele mai comandate de către clientul care alege să cumpere o maşină japoneză.
Monopoly şi-a lansat business-ul în anul 1935 cu un proiect pilot care a presupus o investiţie minimă, jocul fiind comercializat în primă fază la preţul de $2. La doar un an de la lansare în Statele Unite ale Americii, Monopoly a ajuns să producă peste 35.000 de copii ale jocului în doar o săptămână.
Astăzi, Monopoly este tipărit în peste 47 de limbi şi comercializat în peste 100.000 de magazine din 114 ţări. De asemenea, în cei 80 de ani au apărut peste 300 de versiuni licenţiate ale jocului, cu tematici precum sportul sau lumea filmului.
De-a lungul timpului, Monopoly s-a făcut remarcat prin ediţiile speciale pe care le-a lansat. Cea mai scumpă versiune a acestui joc a fost creată pentru a sărbători un bijutier faimos din San Francisco, Sidney Mobell. Respectivul joc valora nu mai puţin de 2 milioane de dolari, având o tablă de joc din aur de 23 de karate şi zaruri bătute cu diamante. De asemenea, în 1978 a fost realizată şi o versiune din ciocolată a jocului Monopoly, vândută cu $600.
La 14 ani, Thomas Frank a învăţat o lecţie valoroasă despre economisire. Voia să câştige bani pentru cumpărarea unui joc video, aşa că s-a angajat pe unul dintre singurele posturi disponibile pentru adolescenţii cu vârsta de sub 16 ani: depănuşarea de porumb.
Jobul a durat trei săptămâni, interval în care Frank a câştigat mai mult decât suficient pentru a acoperi suma de 350 de dolari de care avea nevoie pentru joc. Totuşi, nu a investit banii în achiziţia jocului, ci i-a cheltuit fără să îşi dea seama pe ieşiri în oraş, haine şi alte lucruri, potrivit unui interviu acordat de Thomas Frank publicaţiei Business Insider. Lecţia învăţată astfel l-a determinat să fie mai atent în investiţiile sale ulterioare: înainte de a termina universitatea, a pus bazele unui business online datorită căruia a reuşit să-şi plătească studiile de 15.000 de dolari de la Universitatea din Iowa.
În prezent, tânărul în vârstă de 23 de ani conduce afacerea College Info Geek, o platformă care oferă studenţilor informaţii despre cum să fie mai productivi, să obţină note mai bune, să aibă joburi de vis şi să îşi termine studiile fără datorii.
Frank speră să se retragă până la vârsta de 40 de ani şi să economisească până la această vârstă suficienţi bani încât să nu mai aibă nevoie de un salariu. Scopul lui Frank este să economisească 900.000 de dolari până la această vârstă, iar pentru a face acest lucru, şi-a propus să investească 25.000 de dolari în fiecare an. Totodată, vrea să îşi crească veniturile la 90.000 de dolari în fiecare an. Pentru a-şi atinge obiectivul de pensionare la 40 de ani, a investit 1.000 de dolari şi într-un plan de pensionare lansat de o companie americană de management de investiţii, variantă populară printre micii proprietari de afaceri ale căror companii nu deţin de alte planuri de pensionare.
Filmul spune povestea lui Alan Turing, celebrul matematician britanic care a reuşit să descifreze codul folosit de nemţi în cel de-al doilea război mondial. „De îndată ce am terminat de citit primele pagini ale scenariului, mi-am dat seama că trebuie să joc în acest film. Tensiunea şi dramatismul ating cote extraordinare“, a declarat Benedict Cumberbatch în cadrul unui interviu acordat celor de la Cineplex.com.
Scenariul este adaptat după cartea „Alan Turing: The Enigma“, semnată de Andrew Hodges, şi dezvoltă trei planuri din viaţa lui Turing: copilăria, în care acesta îşi descoperă şi acceptă sexualitatea, tinereţea, care reprezintă planul central al filmului, şi ultima parte a vieţii, în care Turing se luptă atât cu el însuşi, cât şi cu prejudecăţile anilor ’50.
Cumberbatch iese din zona filmelor comerciale, precum „Star Trek: Into Darkness“ sau „The Fifth Estate“, şi portretizează excelent personajul Turing, un bărbat genial, dar instabil din punct de vedere psihic. Alături de Cumberbatch, Keira Knightley face un rol foarte bun, ambii fiind nominalizaţi la premiile Oscar.
„The Imitation Game“ a primit încă de la lansare recenzii foarte bune, fiind nominalizat la cele mai importante festivaluri de film (4 nominalizări la Globurile de Aur; 9 nominalizări la premiile BAFTA). Însă, spre surprinderea multora, producţia britanică nu a reuşit să câştige până acum nicio distincţie importantă. La ora redactării acestui material, premiile Oscar, în cadrul cărora „The Imitation Game“ este nominalizat la 8 categorii, nu au fost încă acordate.
Anul 2015 pare să fie anul filmelor britanice: „The Imitation Game“, „The Theory of Everything“ sau „’71“ sunt filme de cea mai bună calitate, iar actori precum Eddie Redmayne sau Benedict Cumberbatch aparţin unei generaţii excepţionale de actori englezi. Iar Hollywood pare să fi înţeles acest lucru, un exemplu recent fiind alegerea lui Tom Hardy în reboot-ul seriei „Mad Max“.
„The Imitation Game“ îi are în rolurile principale pe Benedict Cumberbatch („Sherlock“, „August: Osage County“, „12 Years a Slave“, „War Horse“, „Tinker Tailor Soldier Spy“), Keira Knightley („Anna Karenina“, „A Dangerous Method“, „Atonement“, „Pirates of the Caribbean“), Mathew Goode („A Single Man“, „Copying Beethoven“) şi Mark Strong („Kingsman: The Secret Service“, „Zero Dark Thirty“, „Tinker Tailor Soldier Spy“) şi este regizat de Morten Tyldum. Bugetul filmului s-a ridicat la 14 milioane de dolari, iar încasările au depăşit până în prezent 80 de milioane de dolari. Filmul a avut premiera în România la începutul lunii februarie.
„The Imitation Game“ este unul dintre cele mai bune filme ale anului trecut. Cei care vor să iasă din zona efectelor speciale şi a blockbuster-urilor filmate în China vor aprecia două ore de cinematografie de calitate. Notă: 8/10
Acţiunile marilor companii europene au sărit la cel mai ridicat nivel în mai bine de 7 ani, imediat după ce a devenit oficial că Atena a acceptat să ceară extinderea şi dincolo de luna februarie a pachetului de asistenţă financiară de la creditorii externi.
Euforia se explica prin faptul că ştirea venea după aproape două săptămâni în care atât premierul, cât şi ministrul de finanţe din Grecia au refuzat să ceară o prelungire a acordului cu troica CE-FMI-BCE, ştiind că orice prelungire este imposibilă fără o strângere a curelei fiscale.
În realitate, nici Grecia, nici bursele n-au făcut decât să mimeze o schimbare: Atena doar a cerut o soluţie intermediară de finanţare până la noi negocieri, necesară spre a nu rămâne fără bani în următoarele săptămâni, dar neînsoţită de angajamente de austeritate (de aceea Berlinul a şi respins imediat planul grecesc), în timp ce bursele ştiu foarte bine şi că Grecia nu mai e dispusă să revină la vechiul regim de disciplină fiscală de dinainte de venirea la putere a guvernului Tsipras, dar şi că zona euro nu-şi poate permite să abandoneze Grecia şi să provoace astfel o criză proaspătă, în condiţiile în care economiile europene şi mai ales sistemul financiar nu şi-au revenit bine, conflictul din Ucraina e în plină desfăşurare, iar povestea unui eşec al austerităţii, prin ieşirea Greciei din zona euro, ar fi ultimul lucru de care Europa are nevoie.
“În cariera mea, totul s-a întâmplat destul de natural, mai puţin în momentul în care m-au dat afară de la Gameloft, nu m-am înţeles cu conducerea de atunci şi nu au mai vrut să lucreze cu mine”, descrie Andrei Lopată, fondatorul afacerii Atypical Games, cu venituri de 2,1 milioane de dolari, un moment care a schimbat traseul carierei sale.
Andrei Lopată este unul dintre puţinii programatori care în 1992 au pus bazele a ceea ce se poate numi astăzi industria românească a jocurilor. Între timp au crescut considerabil şi numărul angajaţilor din sistem, şi numărul de companii. Lopată conduce Atypical Games, compania cu 35 de angajaţi axată pe producţia de jocuri şi care s-a făcut remarcată prin dezvoltarea unor jocuri premium de luptă cu avioane şi tancuri.
După ce a fost concediat de la Gameloft, în 2002, a urmat o perioadă de doi ani în care nu a mai făcut jocuri şi s-a dedicat unui alt hobby al său, tuning-ul auto. S-a reîntors însă la prima sa pasiune când a început să lucreze împreună cu câţiva prieteni în cadrul companiei americane Vivendi Games. S-au axat pe conceperea unui prototip de joc mobil pe care să îl arate conducerii Vivendi pentru ca firma să se lanseze pe această piaţă. Mulţumiţi de rezultat, cei de la Vivendi au preluat echipa din Bucureşti, înfiinţând aici Vivendi Games Mobile. O altă schimbare de conducere avea însă să oprească dezvoltarea sa în cadrul firmei. Noul şef era convins că mobilele nu au niciun viitor, astfel că au desfiinţat departementul Vivendi Games Mobile. “Din fericire, m-am trezit la uşa sediului cu un japonez, englez şi un american care voiau să cumpere compania”, îşi aminteşte amuzat Lopată. Cei trei veneau din partea companiei japoneze Namco şi au cumpărat compania Vivendi Games Mobile. După ce a consolidat echipa de acolo, s-a mutat în propria companie, Revo Solutions, în care s-a concentrat pe conceperea aplicaţiilor mobile.
Anul trecut, membrii echipei au lucrat la realizarea a două jocuri ce au ca termen de lansare anul acesta, în urma unei investiţii de circa 1,2 milioane de dolari. Primul, Radiation Island, a fost deja lansat şi este primul joc de supravieţuire lansat de Atypical Games, disponibil în App Store. Simulatorul introduce jucătorii într-o realitate alternativă unde aceştia trebuie să lupte pentru supravieţuire, într-un mediu ostil, totul parte dintr-un experiment misterios. Jucătorii trebuie să îşi folosească inteligenţa şi inventivitatea în această lume nouă şi misterioasă, nu numai pentru a supravieţui, cât şi pentru a reveni în lumea reală.
Cei 35 de membri ai echipei au lucrat circa un an de zile la dezvoltarea acestuia. Cel de-al doilea joc va fi lansat pe segmentul de luptă tip transformers, în a doua parte a anului.
“Cel mai greu este să creezi jocul, idei sunt un milion. Ideile nu sunt problemă, ca să vă dau un exemplu, din momentul în care începi să lucrezi la un joc, inevitabil sunt momente de bucătărie a jocului şi care sunt plictisitoare, alea sunt momentele în care imaginaţia o ia razna, găseşti încă o sută de idei pe care poţi să le implementezi, numai că nu ai timp, tot timpul este un compromis între ce rezultat vreau să am şi în cât timp.” , explică Lopată. Anul acesta, şi-a propus să mărească echipa cu 10-15 angajaţi şi preconizează dublarea veniturilor pe seama celor două lansări.
Potrivit lui Andrei Lopată, dacă în 2008-2009, când a lansat primul joc, investiţia în acesta era de circa 50.000 de euro, acum aceasta se ridică la 500.000—600.000 de euro.
În ce priveşte numele companiei, acesta reflectă organizarea atipică în cadrul companiei: la conducerea acesteia se află, în afară de Andrei Lopată, alţi trei programatori, prezentaţi de acesta în mod colocvial: Andrei – care se ocupă de partea de dezvoltare a firmei, Răzvan – responsabil de partea de grafică, Cătălin – responsabil cu design-ul. Compania lor a obţinut în perioada 2012-2014 venituri de 10 milioane de dolari, cea mai mare parte fiind obţinută de la clienţii din Statele Unite ale Americii. Cifra de afaceri din 2014 a fost realizată în proporţie de 50% din Battle Supremacy, 30% din Sky Gamblers: Storm Raiders şi 15% din Sky Gamblers: Cold War.