BusinessMagazin

Tag: it

  • Cum folosim reţele neuronale pentru a detecta cauzele problemelor din cadrul infrastructurii IT

    Elementul de noutate:
    Prin folosirea de reţele neuronale pentru a detecta cauzele problemelor din cadrul infrastructurii IT, compania introduce conceptele de inteligenţă artificială (AI) şi supervised learning. Conceptele adăugate pentru îmbunătăţirea metodei root cause analysis (RCA) presupun antrenarea componentei inteligente (în acest caz reţeaua neuronală) folosind feedbackul primit şi comunicarea concluziilor către una sau mai multe persoane pentru a creşte acurateţea deciziilor. Prin folosirea reţelei neuronale şi antrenarea acesteia în mod recurent, se poate ajunge la rezultate extrem de precise ce pot fi cel puţin la fel de corecte ca soluţiile manuale, dar creează economii semnificative de timp şi resurse.

    Descrierea inovaţiei:
    Siscale este o companie IT  înfiinţată la începutul anului 2015, care dezvoltă soluţii de inteligenţă artificială (AI) pentru eficientizarea şi optimizarea operaţiunilor IT. Siscale este cel mai mare partener de pe Coasta de Est a SUA pentru Elastic, compania care a dezvoltat Elasticsearch, considerat cel mai bun motor de căutare pentru companii. Sediul central al companiei se află la New York, SUA, iar echipa de specialişti IT este localizată aproape în întregime în România.
    Root cause analysis sau RCA este o metodă ce are ca scop detectarea sursei unei probleme în cadrul unei infrastructuri IT. Ca urmare a interoperabilităţii între componentele unei infrastructuri IT, orice problemă apărută ajunge să afecteze numeroase servicii sau aplicaţii, iar detectarea sursei acelei probleme devine dificilă din cauza numărului mare de alerte care vin dinspre acele servicii şi aplicaţii. Aplicarea noţiunilor de machine learning (ML) îmbunătăţeşte metoda RCA transformând procesul de detectare a problemei dintr-o metodă de căutare în jurnale, care implică analiza manuală a unor volume mari de date, într-un proces automatizat, inteligent, bazat pe reţele neuronale şi algoritmi. Bazându-se pe alerte colectate, componenta AI analizează datele şi începe să „deducă” potenţialele cauze ale unor probleme.

    Efectele inovaţiei:
    Automatizarea analizei de cauză scade în mod semnificativ efortul necesar pentru analiza iniţială a unor probleme detectate şi poate reduce costurile necesare pentru a se ajunge la o eficienţă similară sau mult mai mare. Aceste avantaje oferă noi posibilităţi pentru echipele IT de a se concentra asupra altor aspecte ale activităţilor de zi cu zi, precum posibilitatea de a lucra la progresul individual sau efectuarea de operaţiuni sau implementări de soluţii mai avansate, care necesită efort şi concentrare. În acelaşi timp, detecţia automată a cauzei unor probleme oferă vizibilitate echipelor responsabile de remediere, într-un timp mult mai scurt. Mai exact, timpul constant al analizei efectuate de echipele de remediere va fi redus cu cel puţin 80% faţă de metodele manuale de analiză de cauză, iar timpul în care se garantează un răspuns va fi redus cu cel puţin 50%.

  • Anca Bidian, CEO / KIWI FINANCE: “Dacă nu ai pasiune, mai bine nu intri în joc, nici în sport, nici în afaceri. De aceea cred că afacerile care au viaţă şi sunt poveşti de succes sunt în esenţă hobby-uri pentru cei care le-au creat”

    Carte de vizită
    ¶ Este inginer informatician de profesie, dar a urmat şi o serie de cursuri de specializare în economie, management şi legislaţie
    ¶ Înainte de a intra în sectorul financiar, Anca Bidian a lucrat timp de şapte ani în sectorul IT în Toronto
    ¶ A înfiinţat în 2003 Gemini Capital, companie devenită ulterior Kiwi Finance
    ¶ De-a lungul timpului a colecţionat miniaturi, clopoţei, figurine, globuri pământeşti, magneţi, obiective reprezentative ale ţărilor sau oraşelor vizitate, jucării de pluş sau obiecte vechi

  • Moldova IT Park – un parc tehnologic virtual unic în lume

    Acesta a fost lansat în Moldova la începutul lui 2018 la iniţiativa Ministerului Economiei şi Infrastructurii, cu sprijinul partenerilor strategici USAID Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională) şi guvernul Suediei.

    Moldova IT Park este o inovaţie guvernamentală nu doar la nivel local, dar şi regional, iar combinaţia unică de facilităţi fiscale, prezenţa virtuală, barierele birocratice diminuate, accesibilitatea, precum şi deschiderea către investitori şi specialişti străini, au făcut oferta parcului atractivă pentru companiile mici şi mari care activează în sectorul IT în diferite state. 

    Una dintre facilităţile acordate de stat rezidenţilor parcurilor IT constă în aplicarea unui impozit unic de 7% pe veniturile din vânzări, dar nu mai puţin de o sumă minimă stabilită per angajat.

    Rezidenţii Moldova IT Park pot obţine uşor permisul de şedere provizoriu pe teritoriul Republicii Moldova pentru cetăţenii străini prin intermediul programului IT Visa. Acesta presupune o procedură simplificată şi un termen redus necesar pentru perfectarea permisului, astfel creând condiţiile necesare şi deschiderea pieţei pentru resursele calificate în domeniul IT care doresc să activeze în sectorul IT din Moldova.

    Numărul de celor care sunt deja rezidenţi indică o creştere constantă a numărului de companii cu capital străin. În acest moment, în Moldova IT Park sunt 87 de companii care au capital străin, investiţii ce provin din 25 de ţări, iar 13 din acestea au capital românesc.

    Reprezentanţii Republicii Moldova, ministrul Economiei şi al Infrastructurii, Chiril Gaburici, directorul general al Agenţiei de Investiţii, Rodica Verbeniuc şi secretarul de stat al ICT, Vitalie Tarlev vor avea, pe 10 decembrie,  o întâlnire de lucru cu reprezentanţii companiilor din România pentru a identifica noi posibilităţi de colaborare.

     

  • Au creat, au dezvoltat, au crescut. Trei afaceri antreprenoriale româneşti sunt evaluate la 2 mld. euro

    “România merge mai departe cu 400.000 – 500.000 de antreprenori. Foarte puternică, foarte dinamică”, a fost mesajul transmis la Gala ZF 20 de ani de Ömer Tetik, CEO al Băncii Transilvania, cel mai puternic brand antreprenorial din sectorul financiar din România.

    Alături de Banca Transilvania, alte două companii create de antreprenori – UiPath şi Dedeman Bacău – au fost evaluate la cel puţin 2 mld. euro fiecare în 2018, arată datele din Anuarul Top 100 cele mai valoroase companii din România, ajuns la ediţia a treisprezecea şi realizat de ZF în colaborare cu casa de investiţii Capital Partners.

    Este pentru prima dată când trei afaceri antreprenoriale sunt evaluate în jurul pragului de 2 mld. euro, un record pentru businessul privat românesc. Mai mult, alte patru companii locale sunt evaluate la peste 500 mil. euro fiecare: Bitdefender, Altex, Digi şi grupul Fildas-Catena. Până în 2012 iniţiativele private cu capital românesc sperau la pragul de evaluare de 1 mld. euro fără să îl atingă, iar creşterea valorii companiilor antreprenoriale s-a văzut cu adevărat abia în perioada 2014-2018, când achiziţiile, extinderea şi ambiţia fondatorilor au ridicat brandurile locale.

    Cea mai valoroasă companie antreprenorială este în 2018, pentru prima dată, UiPath, primul unicorn românesc din IT, companie specializată în dezvoltarea de roboţi software. Compania, fondată în Bucureşti de românii Daniel Dines şi Marius Tîrcă, a fost evaluată la 2,55 mld. euro, potrivit datelor din Anuarul Top 100 cele mai valoroase companii din România.

    „Cel mai interesant aspect din această ediţie este saltul spectaculos înregistrat de o companie antreprenorială românească relativ necunoscută publicului larg în urmă cu câţiva ani. Fondată în 2005, cu sediul pentru o lungă perioadă de timp într-un apartament din zona Pieţei Unirii din Bucureşti, aproape să tragă cortina în 2013 şi fără să prindă vreodată topul celor mai valoroase 100 de companii, UiPath este evaluată anul acesta la 2,6 miliarde de euro, intrând direct în top 10 (pe locul 4) şi ocupând prima poziţie în topul celor mai valoroase 25 de companii antreprenoriale româneşti”, spune Alexandru-Ştefan Vlaicu, analist investment banking la BT Capital Partners.

    UiPath este o companie care s-a specializat în ultimii ani în cea mai în vogă tehnologie la nivel global, dezvoltarea de roboţi software care automatizează procesele de lucru din companii. Start-up-ul s-a desprins în 2015 dintr-o companie specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing, fondată încă din 2005. Treptat, aceasta s-a specializat în soluţii de automatizare, iar din 2012 şi-a îndreptat atenţia către piaţa de automatizare robotizată a proceselor.

    Odată cu această specializare şi mai ales din 2015 UiPath a crescut puternic, de la venituri de doar 1,2 milioane de dolari în 2016 la 43 de milioane de dolari anul trecut. Mai mult, pentru acest an sunt estimate venituri de peste 200 de milioane de dolari, conform datelor transmise de companie. Printre clienţii firmei fondate în România se numără General Electric, Walmart şi Chevron.
    „Dacă ar fi să rămânem cu ceva în urma topului din 2018, dincolo de cifre, evaluări şi creşteri, propun să rămânem cu această poveste de succes. Iată că, la o sută de ani de la Marea Unire, într-un climat macro încă bun, dar care indică clar un final de ciclu şi o decelerare pe termen scurt, într-un mediu de business presărat cu incertitudini şi capcane, mişcarea antreprenorială din România este capabilă să ofere un jucător de top la nivel global, într-o industrie nouă şi foarte inovativă. Mulţi vor afirma că aceasta este doar excepţia de la regulă, însă un lucru este cert – mai sunt şi altele şi voi enumera doar câteva din acelaşi spectru: Avangate, Bitdefender, RAV, Vector Watch”, arată analistul de la BT Capital Partners.

    Demersul realizat de ZF în colaborare cu casa de investiţii BT Capital Partners este unul strict jurnalistic, care îşi propune o ierarhizare a companiilor din prisma valorii de piaţă, un indicator care trece dincolo de cifre de afaceri sau marje de profit. În lipsa unei pieţe de capital puternice, care validează parcursul şi rezultatele companiilor ţinând cont şi de contextul pieţelor, doar zona de fuziuni şi achiziţii oferă imaginea reală a valorii companiilor în momentul în care ele devin ţinte de achiziţii. Top 100 cele mai valoroase companii din România rămâne de la prima ediţie un exerciţiu jurnalistic. Dincolo de el, datele din piaţa de fuziuni şi achiziţii arată că niciun antreprenor nu a bătut palma pentru vânzarea companiei pe care a creat-o la sume de peste 1 mld. euro până acum. Mai mult, sunt doar trei tranzacţii parafate din 1990 încoace la valori de peste 1 mld. euro (sectorul bancar, energie şi telecom), dar niciuna în ultimul deceniu.

    Cele mai puternice 50 de exituri făcute de antreprenori în businessul românesc le-au adus acestora în total în conturi peste 3 mld. euro, potrivit calculelor ZF. Încasările au variat însă puternic, de la circa 10 milioane de euro, cât a primit fondatorul napolitanelor Joe, la aproximativ 400 de milioane de euro, cât au încasat cei care au pus bazele platformei de publicitate video online LiveRail sau fondatorii grupului farma A & D Pharma.

    România are în continuare businessuri antreprenoriale puternice în industria alimentară, în zona de sănătate şi farma, în retailul electro-IT, în real estate şi construcţii, are antreprenori care au creat, au dezvoltat şi nu au ieşit din business şi nici nu-şi propun să facă acest pas. Romaqua (Octavian Creţu şi Nicolae Palfi), companie evaluată la 413 mil. euro, este cel mai valoros business românesc cu activităţi de producţie, grupul Fildas-Catena este cel mai valoros din zona de sănătate şi farma, iar Altex, cel mai scump brand cu capital românesc din retailul electro-IT. Toate aceste companii sunt în prima ligă a businessului şi raportat la cifra de afaceri, iar dezvoltarea brandurilor este cea mai importantă misiune a antreprenorilor care le-au creat.

    În 2018, cele mai valoroase 25 de companii antreprenoriale româneşti sunt evaluate la 12,5 mld. euro într-un clasament cu peste 3 mld. euro mai „scump” faţă de cel din 2017. Ce urmează?
    „România următorilor 100 de ani trebuie să fie o Românie digitală, ale cărei interese se îmbină cu cele globale”, afirmă Marius Istrate, chief people officer al UiPath, cea mai valoroasă companie antreprenorială în 2018. 

  • Cine vrea să fie milionar?

    Andrei Pitiş are la activ proiectele din care a devenit el milionar, Vector Watch, primul smartwatch românesc, care a fost cumpărat de americanii de la Fitbit, Clever Taxi – care a fost cumpărat de grupul german Daimler prin Mytaxi, Bittnet – listat la bursă, şi Froala, un start-up ieşit pe piaţă în 2014, cumpărat de o companie americană.
    Pentru a ajuta 100 de români să devină milionari în euro, trebuie să lucreze cu 400, spune Pitiş, iar ca să ajungă aici, trebuie să facă o platformă. „Este clar că nu pot să fac singur asta.”
    Nu-mi amintesc ca vreun alt om de afaceri român să aibă o idee la fel de generoasă, să împartă milioanele de euro cu alţii.
    Problema este dacă cei care au idei, cei care încearcă ceva nou în acestă lume de sute de milioane de idei din IT, vor să devină milionari.
    Pentru a ajunge acolo trebuie să ieşi din ideea ta, pe care o consideri genială şi pe care vrei să nu o fure nimeni. Ea trebuie scoasă dintre cei patru pereţi pentru a fi testată, criticată, copiată etc.
    Mai mult decât atât, trebuie să accepţi să vină şi alţii în companie, adică să-ţi dai, să-ţi vinzi o bucată din business „pe nimic, pe seminţe”, aşa cum este expresia.
    Pentru a atrage know-how, pentru a atrage relaţii, pentru a deschide alte uşi, pentru a fi introdus către investitori, către lumea celor care au mai mulţi bani, trebuie să fii dispus să dai ceva aproape gratis.
    Iar aici foarte mulţi se împotmolesc şi nu înţeleg de ce nu înaintează, de ce nu reuşesc să scoată capul la suprafaţă, de ce li se închid uşi.
    Cum să-mi dau ideea pe seminţe?
    Şi în loc să se deschidă, se închid în birou, se închid în bordei şi rămân acolo sperând că vor veni „americanii”.
    Face parte din cultura noastră.
    Daniel David, poate cel mai cunoscut sociolog român la ora actuală, autorul cărţii „Psihologia poporului român”, spune într-un interviu pentru Adevărul: Profilul psihocultural actual al României se caracterizează prin structura colectivistă, cu neîncredere faţă de cei din afara colectivului, concentrarea puterii sociale cu tendinţe spre autoritarism, interpretarea incertitudinii aduse de viitor ca pericol, cu frica faţă de schimbare şi cantonarea în prezent şi controlul comportamentului social mai degrabă prin pedepse decât prin recompense, cu vânarea greşelilor.
    El adaugă: Deşi inteligenţa şi creativitatea noastră se ridică la nivelul celor din ţările dezvoltate, România nu se remarcă în Uniunea Europeană ca o ţară competitivă, inovativă, performantă economic, în educaţie sau sănătate. Dacă am învăţa să avem încredere unii în ceilalţi, am coopera mai bine şi am fi astfel în stare să construim împreună instituţii sociale moderne, care să ne utilizeze potenţialul intelectual bun pe care îl avem.
    Andrei Pitiş are o idee generoasă, dar are nevoie şi de start-up-uri, şi de antreprenori dispuşi să se deschidă, dispuşi să accepte să se vândă mai întâi ieftin, dispuşi să lucreze pentru alţii pe nimic la început. Şi chiar mult timp după aceea.
    Iar acest lucru ar fi în contradicţie cu profilul nostru psihocultural. Ne este frică de viitor, nu cooperăm, considerăm că autoritarismul e cea mai bună formă de management şi avem o frică strămoşească de a ne apăra şi de a nu fi furaţi.
    Întrebarea şi provocarea pe care a lansat-o Andrei Pitiş este: Dacă aveţi idei, veniţi la mine, vreau să vă fac milionari.

  • Un antreprenor din Iaşi vrea să facă un milion de euro din exportul de software

    „Când a venit vremea să plec pentru a urma o carieră în industria IT, mi-am dat seama repede că cel mai bine este să îmbin cunoştinţele tehnice pe care le-am dobândit în timpul studiilor cu experienţa trăită în companie pentru a lucra pe cont propriu. Startul a fost o companie de servicii web pe care am început-o cu un coleg de facultate”, povesteşte antreprenorul.

    Costi Teleman este fondatorul şi CEO-ul IntelligentBee, o companie din Iaşi specializată în furnizarea de servicii de dezvoltare software şi suport tehnic. A petrecut cinci ani ca angajat în timpul facultăţii, perioadă în care spune că a făcut de toate, iar printre aspectele care au condus la dezvoltarea sa se numără observarea şi participarea activă la evoluţia unei companii de la cinci la 50 de oameni. Ideea de a porni IntelligentBee i-a venit după ce a plecat din compania la fondarea căreia a participat şi despre care spune că se îndrepta mai mult în zona de vânzări. „Fiind programator şi simţind o creştere a pieţei de produse online, am decis că pot creşte o companie de servicii de dezvoltare în această direcţie. Aşa a luat naştere IntelligentBee, o companie care livrează soft la comandă şi suport tehnic către clienţii corporate din toată lumea.”
    Spune că la început compania era formată cu precădere din oameni extrem de bine pregătiţi tehnic, însă cu abilităţi de promovare şi vânzări reduse – prin urmare, primele obstacole au apărut atunci când au început să caute contracte.

    „Am dat apoi peste o altă problemă, pentru că a trebuit să dimensionăm corect numărul de oameni care pot livra serviciile către clienţi. Ne-a luat ceva timp să găsim o metodă sustenabilă de a creşte compania şi credem că am găsit-o”, spune Costi Teleman. Din punctul lui de vedere, succesul se leagă de managementul mai bun al capitalului uman şi introducerea de produse proprii în ecuaţie. „Acest lucru ne permite să creştem cifra de afaceri într-un ritm mai alert decât creşterea numărului de angajaţi.”

    Echipa s-a dezvoltat constant, an de an, pe măsură ce numărul de proiecte a crescut; numărul angajaţilor a ajuns în prezent la 35.
    „Dacă până în 2014 aveam cu precădere oameni de execuţie − programatori şi suport tehnic − de atunci am început să aducem lângă noi oameni cu experienţă pe departamente care sunt critice pentru creşterea oricărei companii, cum ar fi resurse umane, vânzări, marketing şi aşa mai departe.” Dintre proiectele dezvoltate de IntelligentBee, el aminteşte de Eventway.io, o platformă de ticketing destinată organizatorilor de evenimente din toată lumea.

    „Prin această platformă i-am putut ajuta pe cei de la Afterhills, cel mai mare festival de muzică şi artă din Moldova, să-şi administreze mai eficient vânzările de bilete pentru ediţia din acest an. Mai mult, ne-am îmbunătăţit platforma, iar noua versiune a atras mai mulţi clienţi decât ne-am aşteptat.”
    Printre aceştia se numără Salvaţi Copiii, TEDx sau FabLab. Platforma Eventway.io se bazează pe modelul business-to-business şi se adresează organizaţiilor şi companiilor naţionale şi internaţionale. Până acum, investiţia în proiect s-a ridicat la 60.000 de euro, urmând ca până la finalizare, în 2019, să mai fie investiţi încă 140.000 euro.

    Din punctul de vedere al antreprenorului, piaţa locală de servicii software şi suport tehnic este cel puţin la fel de competitivă, din punctul de vedere al calităţii serviciilor comparativ cu preţul, ca orice altă ţară din Europa de Vest.
    „Pentru noi a fost totuşi o piaţă în schimbare, însă raportul a rămas la fel de bun. Dacă acum 10 ani preţul pentru serviciile furnizate de companii româneşti era mai mic decât acum, iar experienţa era şi ea limitată din cauza lipsei de expunere la proiecte cu adevărat complexe, acum au crescut experienţa, nivelul calităţii de execuţie a serviciilor, precum şi preţul. Acum ne putem bate cu cei mai buni jucători de pe piaţă.”
    El oferă ca exemplu creşterea unui produs online pentru un client din Statele Unite, încă de la înfiinţarea companiei respective, în urmă cu opt ani. „Dacă atunci când am început să lucrăm cu ei erau foarte mici, nu aveau nici măcar un sediu, am continuat să-i ajutăm atât pe partea de dezvoltare de software, cât şi de suport tehnic până când, acum un an, au fost listaţi la Bursa din New York, iar acum două săptămâni au fuzionat cu Twilio, o tranzacţie care  s-a ridicat la 2 miliarde de dolari. Suntem mândri că am avut şansa să fim acolo şi să ajutăm la creşterea lor şi că încă le suntem parteneri.”

    Potrivit presei internaţionale, Twilio, o companie de cloud computing cu sediul central în San Francisco, a anunţat cumpărarea SendGrid (o platformă de comunicare pentru clienţi) într-o tranzacţie estimată la 2 miliarde de dolari.
    Potrivit ZF, piaţa locală de software şi de servicii de IT va depăşi în 2019 două praguri istorice: numărul de IT-işti va trece de 100.000, iar valoarea totală a industriei va trece de 5,1 miliarde de euro, conform unui studiu realizat de compania de cercetare şi consultanţă Pierre Audoin Consultants (PAC) şi Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii IT (ANIS).

    Pentru anul în curs însă, Costi Teleman şi-a propus atingerea unei cifre de afaceri de 1 milion de dolari. „Asta ar însemna să marcăm o nouă creştere, cum de altfel s-a întâmplat cam în toţi aceşti ani, de la înfiinţare şi până în prezent.“
    Costi Teleman vede o trecere din ce în ce mai accelerată a sectorului IT de la dezvoltarea de servicii la crearea de produse proprii, care să se folosească de cele mai noi tehnologii disponibile la nivel mondial. Capacitatea de execuţie există deja, spune el, stimulată de foarte multe proiecte pentru pieţele din vest sau de peste ocean.
    „Acum suntem în procesul de formare a capacităţii de promovare, de management al performanţei şi de finanţare. În maximum doi ani vom lucra la produse pe care le vor folosi oamenii din întreaga lume, însă ele vor fi româneşti.”

  • Cum să construieşti în doar trei ani cea mai valoroasă companie de tehnologie din România

    Carte de vizită

    În 2005, la un interviu, când voia să recruteze angajaţi, Daniel Dines l-a cunoscut pe Marius Tîrcă, la acea vreme student la Politehnică

    A pornit de la o echipă de 10 oameni, într-un apartament pe Delea Veche

    Îi place să se plimbe, să cunoască oameni inteligenţi din toată lumea; spune că nu stă mai mult de două ore într-un loc

    Recent, UiPath a primit o nouă finanţare de 225 milioane dolari (în urma unei runde conduse de Sequoia Capital şi Capital G), care a evaluat compania la peste 3 miliarde de dolari, cea mai mare evaluare înregistrată vreodată de o companie de IT lansată din România 

    Cum au reuşit doi tineri să construiască în doar trei ani cea mai valoroasă companie de tehnologie din România

  • Cifrele nu spun întotdeauna totul

    “Aşteptările pe care le-a avut compania în 2014 au fost destul de mici şi au fost depăşite cu mult. Iniţial, centrul acesta a fost construit pentru 500 de persoane, iar în momentul de faţă numărul s-a dublat; din acest punct de vedere, parcursul pe care l-a avut centrul în aceşti cinci ani a fost mult peste aşteptări”, spune Marian Popa, directorul centrului global de cercetare al Deutsche Bank în România.

    Popa este unul dintre cei mai puternici manageri români din industria IT&C, el ocupând în perioada 2004-2012 funcţia de CEO al diviziei grupului britanic Endava în Europa Centrală şi de Est, poziţie din care a coordonat expansiunea Endava în România. El a venit la conducerea centrului Deutsche Bank încă din 2014, de la începerea activităţii pe plan local.

    La momentul deschiderii DB Global Technology în Bucureşti, o parte dintre costurile cu personalul au fost susţinute de statul român printr-o schemă de ajutor de stat la care au mai aplicat şi alte nume mari din industria de înaltă tehnologie, printre care Dell, IBM, Microsoft sau Orange. Compania a primit în 2013 aprobarea pentru un ajutor de stat de 15,69 mili­oane de euro aferent unui proiect de investiţii care presupune înfiinţarea a 500 de locuri de muncă. Costurile totale cu personalul aferente acestui proiect de investiţii se ridică la 39,24 milioane de euro, conform datelor de la Ministerul Finanţelor.

    Cifrele nu spun întotdeauna totul, subliniază Marian Popa, referindu-se la faptul că au fost, şi sunt şi în momentul de faţă, o serie întreagă de companii în România unde vorbim de un număr redus de oameni, dar cu o calitate extrem de ridicată a produselor dezvoltate. „Ceea ce vreau să spun este că cifra nu este neapărat cea care e edificatoare şi nu ar trebui pus accent numai pe câţi sunt, ci şi pe ceea ce fac. Ar trebui pus accent pe creşterea contribuţiei pe care aceste centre le au în România.”

    Problemele de pe piaţa muncii nu au legătură doar cu sectorul IT, remarcă Marian Popa, amintind că în momentul de faţă deficitul de muncă la nivel naţional este de aproximativ un milion de persoane. „Problema găsirii oamenilor este problema noastră, nu problema pieţei; e ca şi cum te-ai duce într-o pădure şi ai fi dezamăgit că nu găseşti struguri şi mere. Jobul nostru este să găsim oameni – credem foarte mult într-o activitate participativă, unde nu stai pur şi simplu şi aştepţi să ţi se dea o sarcină, trebuie să creezi şi tu lucruri.”

    Din acest motiv, spune el, au luat decizia să pună şi bazele unei şcoli unde, în funcţie de necesitatea pe care compania o are, pot şcolariza între 40 şi 100 de oameni pe an. „Avem colaborări strânse atât cu Politehnica, cât şi cu ASE-ul”, completează el. 
    În această direcţie, compania a lansat şi primul program de informatică financiară, un master care se face la Politehnica Bucureşti. „În general, contribuim la această găsire suplimentară de forţe – necesită puţin efort, dar nu aş spune că e un efort extraordinar. Repet, toate întreprinderile ar trebui să se ocupe şi de crearea forţei de muncă, nu doar de consumarea ei.

    Programatorul 2.0
    „Programatorul a încetat de mult să mai fie un simplu coder; programatorul este astăzi un foarte bun specialist pe domeniul în care programează”, spune Popa. Din punctul lui de vedere e foarte greu, dacă nu imposibil, să programezi dacă nu înţelegi cum funcţionează industria respectivă.

    „Ca exemplu simplu, dacă trebuie scris un cod care ne permite să apăsăm trei butoane şi să luăm bani din bancomat, trebuie să înţelegi care este fluxul respectiv. În momentul în care faci o activitate complexă de trading sau de Forex, trebuie să înţelegi cum funcţionează bursa, pentru că altfel nu ai cum să structurezi informaţiile. Din această cauză, cea mai mare parte a investiţiilor noastre – din punctul de vedere al trainingului – merg către zone din afara tehnologiei.”

    Piaţa financiară din România, din punctul de vedere al produselor oferite, este încă la început, opinează şeful DB Global Technology. „Piaţa locală nu are «sofisticarea» pieţelor londoneză, germană sau americană, pentru care noi lucrăm. Vorbim de produsele financiare oferite de bănci, care sunt destul de simple. În afara de asta, în România nu există încă bănci de investiţii, iar partea grea a programării financiare este în zona de investiţii.

    Oamenii de aici au provocarea de a lucra dintr-o piaţă mai puţin dezvoltată financiar pentru cele mai dezvoltate pieţe ale lumii. Iar atunci când discuţi cu cineva de acolo, persoana în cauză se aşteaptă să ştii banca aşa cum ştie şi el Wall Streetul.”
    Majoritatea celor care pleacă de la DB Global Technology Center pleacă pe poziţii superioare: „Dacă de exemplu aici are un job de analist, e foarte posibil să i se ofere un post de coordonare sau un rol de şef de departament”.

    Marian Popa crede că sectorul IT va reprezenta 12% din PIB până în 2025, iar anul acesta industria va genera peste 5 miliarde de euro şi va angaja 100.000 de oameni.
    „Problema sectorului e că de fiecare dată când vrei să dezvolţi o anumită capacitate trebuie să ai şi o piaţă locală, ceea ce noi, din păcate, nu avem. Piaţa locală în ceea ce priveşte absorbţia unor astfel de servicii, în special piaţa de stat, este foarte limitată, nu se întâmplă nimic ca sisteme informatice care să se instaleze. Practic, toată activitatea aceasta de IT care se desfăşoară la noi în ţară este remote (la distanţă – n.red.).”
    El aminteşte însă şi de o serie de „ingrediente” care ar putea înlesni drumul României spre poziţia de hub regional: „În primul rând, există o capacitate peste medie de a gândi cu elemente matematice. În al doilea rând, avem o capacitate foarte mare de a căuta şi de a scormoni, e un mod cultural pe care îl avem. În al treilea rând, avem o uşurinţă şi o capacitate relativ mare de a învăţa limbi străine – iar una dintre caracteristicile care ne ajută foarte mult e că reuşim să vorbim limbi străine relativ fără accent.”

    După spusele sale, în mod ideal, România ar putea produce, ca ţară, 600.000 de programatori. „Varianta ideală nu se întâmplă însă niciodată, aşa că am ales ca obiectiv numărul de 400.000 de programatori, de patru ori mai mult decât există în momentul de faţă. IT-iştii, tocmai datorită faptului că sunt extrem de căutaţi, nu au aceste angoase existenţiale pe care le au alţii, iar asta generează o relaxare foarte mare a cheltuielilor – vorbim de oameni cheltuitori, oameni care îşi cumpără case, maşini, motociclete, pentru că nu îşi fac griji legate de job. Asta generează un consum foarte mare, fiind motivul pentru care IT-ul e considerat industria cu cel mai mare factor de multiplicare pe orizontală.”

    Popa previzionează că dacă numărul de angajaţi din IT creşte de la 100.000 la 400.000, nu trebuie luată în considerare doar cifra propriu-zisă, pentru că şi celelalte industrii din care aceştia consumă vor creşte foarte mult.
    „Este greu de crezut că IT-ul va deveni un sector de care nu e nevoie, tocmai datorită faptului că omenirea o să aibă în continuare nevoie de mai mult IT, şi nu de mai puţin”, explică Popa. Se va transforma însă această industrie? „Categoric. Se vorbeşte foarte mult de apariţia roboţilor, dar în opinia mea roboţii nu reprezintă un pericol, ci un ajutor, pentru că numai cu ajutorul lor vom putea micşora, într-o oarecare măsură, distanţa dintre necesitatea existentă acum şi posibilitatea de a face acele lucruri.”

    În ceea ce priveşte perioada următoare, calculele companiei sunt destul de clare: „Vrem să ne consacrăm ca un hub regional pentru bancă şi să creştem calitatea şi contribuţia la programele pe care le dezvoltăm pentru ei, lucru care a început deja cu vreo doi ani în urmă şi se află pe o pantă ascendentă“.
    Din punctul de vedere al recrutărilor, şeful DB Global Technology Center se aşteaptă să adauge, în 2019, aproximativ 200 de persoane echipei existente.
     

  • Middle managementul, linia de bătaie şi de sacrificiu

    Alţi 3% obişnuiesc să petreacă în plus chiar şi două ore pe zi muncind de la birou sau acasă.
    IT-iştii, inginerii, cei care sunt în departamentul financiar, dar şi cei cu profesii liberale, precum consultanţii, arhitecţii, designerii sau avocaţii, afirmă în proporţie de 85% că muncesc mai mult de 8 ore pe zi. Doar 22% din cei care muncesc suplimentar susţin că sunt plătiţi pentru orele în plus efectuate.
    Ce mai rezultă din studiul Best Jobs: programul încărcat, dorinţa de a fi mai competitivi, dar şi accesul la tehnologia care permite conectarea permanentă la sarcinile de serviciu îi fac pe aproape 70% din angajaţii români din sectorul privat să lucreze şi după terminarea orelor de lucru, la birou sau acasă.
    De ce se lucrează peste program: volumul mare de muncă, presiunea angajatorilor „care văd în orele muncite suplimentar o dovadă de implicare în activitatea companiei, dorinţa de a face diferenţa între performanţele lor şi ale celorlalţi colegi”. Doar 9% susţin că muncesc în plus din pasiune pentru ceea ce fac. Tehnologia a dat jos bariera dintre programul de lucru şi timpul personal, începând de la conducere şi până la middle management.
    Într-o companie, cei din middle management duc greul; trebuie să facă targeturile, trebuie să se descurce cu cei din subordine, trebuie să facă faţă la criza şi fluctuaţia de personal. Nici bine nu a venit un angajat, că şi pleacă imediat, iar ce trebuia să facă el trebuie să fie acoperit de altcineva.
    Cei din middle management visează la poziţiile superioare, dar acestea apar rar şi sunt puţine. Creşterile salariale sunt mai reduse, la fel şi bonusurile, pentru că ei sunt în prima linie. Când nu se fac targeturile de vânzări, cei din middle management plătesc primii.
    Chiar şi când se fac, bonusurile sunt limitate.
    Un middle manager dintr-o bancă îmi spunea că are target de vânzări de credite de 1 milion de lei pe lună, persoane fizice, dar face şi 7 milioane. Totuşi, bonusul este limitat la maximum un salariu.
    Când se fac restructurări, cei din middle management sunt primii vizaţi, pentru că se pot face comasări de departamente, pot fi eliberate poziţii cu salarii mai mari. Dacă îi dai afară pe cei din entry level nu rezolvi mare lucru.
    În aceste condiţii, presiunea pe ei este tot mai mare, iar mulţi se gândesc că poate mai bine este să se facă antreprenori, pentru că poate găsesc un business care să le aducă un venit lunar de cel puţin 2.000 de euro pe lună, fără prea mare bătaie de cap.
    În viaţa reală nu este chiar aşa, dar dorinţa de a scăpa din chingile acestei poziţii este mult mai mare.
    Businessul din România nu a apucat să-şi consolideze clasa de mijloc şi de middle management pentru că a venit criza, iar mulţi au fost loviţi în plin prin faptul că li s-au redus salariile sau au plătit preţul împrumuturilor la bancă.
    Când aveai 1.500 de euro pe lună, o maşină, un apartament pe credit, era ceva normal.
    Mulţi au devenit furioşi pentru că această criză le-a tăiat veniturile şi nici nu au mai fost bonusuri, astfel că au devenit extrem de încrâncenaţi.
    Indiferent cum sunt timpurile economice, mai bune sau mai rele, cei din middle management vor plăti preţul cel mai mare. 

  • Opinie Bogdan Botezatu, specialist în ameninţări informatice, Bitdefender: “Riscuri de securitate în sectorul financiar, fabrica de bani a criminalilor informatici”

    Alături de sănătate şi producţie, sectorul financiar este o componentă vitală pentru buna funcţionare a societăţii, iar grupările de criminalitate informatică se îndreaptă cu predilecţie asupra acestor industrii-cheie. Elocvent este atacul informatic din 2017 asupra companiei americane Equifax, unul dintre marii jucători de pe piaţa creditelor, care a expus datele personale a 143 de milioane de clienţi.

    Studiile recente confirmă că sectorul financiar este unul dintre cel mai atacate din 2018, hackerii dezvoltând metode de atac informatic din ce în ce mai sofisticate. Potrivit Accenture, numărul atacurilor informatice s-a triplat în zona financiară în ultimii cinci ani, iar costul de limitare a daunelor a crescut cu aproape 10%. Denial of Service, ransomware, exploatarea vulnerabilităţilor din tehnologiile existente şi ingineria socială, practicată în special în zona financiar-bancară, rămân cele mai răspândite metode de atac. Atacurile din interior nu sunt nici ele de neglijat însă: foşti angajaţi ale căror privilegii nu au fost revocate la terminarea relaţiilor contractuale sau chiar angajaţi complici cu grupările de criminalitate informatică sunt cauze majore ale breşelor de securitate.

    Riscurile provocate de terţi (third-party risks), precum furnizori de servicii sau contractorii externi, rămân principala cauză a breşelor de securitate din zona financiară. O astfel de vulnerabilitate le-a permis hackerilor să manipuleze sistemul internaţional de mesagerie Swift în 2015 şi 2016 pentru a fura sute de milioane de dolari de la bănci din mai multe ţări din Europa, Asia, America de Sud şi Oceania.

    Infrastructurile vulnerabile ce nu dispun de securitate informatică adecvată pot duce la scurgeri de informaţii, afectând milioane de utilizatori. Integrarea cu piaţa fintech, liberalizată şi încurajată de directive precum Payment Services Directive, de asemenea reprezintă un risc major de securitate dacă normele de implementare nu sunt respectate cu stricteţe. Spre exemplu, instituţiile financiare din Marea Britanie nu sunt conştiente de riscurile generate de colaborarea cu dezvoltatorii de aplicaţii, deşi studiile arată că aproximativ 72% dintre companiile financiare din Marea Britanie au suferit cel puţin o breşă de securitate în ultimul an în urma vulnerabilităţilor unor terţi. Pe lângă pierderi financiare, întreruperea activităţii şi furtul de date confidenţiale, orice atac informatic generează o lipsă de încredere în rândul clienţilor, afectând astfel reputaţia companiei pe viitor.

    De cele mai multe ori, hackerii recurg la o varietate de metode pentru a-şi atinge scopul, de la înregistrarea tastelor pentru furtul credenţialelor conturilor şi informaţii legate de plăţi la injectare de cod pentru coruperea platformelor de online banking prin atacuri de tip man-in-the-middle. Pe viitor, anticipăm o creştere a incidenţei malware-ului bancar şi a atacurilor cibernetice în această industrie.

    Lipsa de specialişti, bugetul redus şi lipsa de proceduri constituie alte obstacole pentru sectorul financiar. În urma unui studiu global, Bitdefender a descoperit că peste jumătate dintre instituţiile financiare au suferit breşe de securitate şi aproape 60% au avut parte de un atac avansat sau au detectat comportament suspect în infrastructură. Peste 80% dintre directorii de securitate IT sunt de părere că soluţiile de detecţie şi răspuns, denumite generic EDR, oferă modalităţi de analiză avansată asupra breşelor de securitate şi contribuie la înţelegerea unui atac asupra infrastructurii.

    Costul unei breşe de securitate este enorm pentru companiile financiare. De fapt, sectorul financiar are cel mai mare cost de atenuare şi reducere a efectelor unui atac informatic, cu aproximativ 40% mai mare faţă de alte sectoare. Companiile care reuşesc să limiteze efectele în mai puţin de o lună de la producerea incidentului pot economisi resurse semnificative. Cu cât trece mai mult timp, cu atât costurile se vor mări. În industria financiară, timpul mediu de detectare a unui atac avansat este de aproximativ şase zile.

    În ciuda deficienţelor, directorii de securitate IT au încredere în soluţiile de securitate pe care le folosesc. Cu toate acestea, lipsa la nivel global a personalului calificat le afectează planurile pe termen lung. Aproximativ 80% dintre respondenţi s-au plâns de lipsa gravă de personal ce le afectează negativ strategiile pe termen lung. Alte probleme menţionate sunt lipsa de securitate compatibilă cu orice infrastructură, lipsa de vizibilitate, bugetul redus şi lipsa backupurilor.

    Pentru a-şi proteja companiile de riscuri şi de viitoare atacuri informatice, directorii IT trebuie să se adapteze schimbărilor rapide din zona de securitate. O primă măsură pe care o pot lua este organizarea unor workshopuri interne pentru a-şi educa angajaţii să depisteze tentativele de atac şi de inginerie socială, precum şi riscurile la care se expun când conectează dispozitivele personale la infrastructura companiei. Pe lângă actualizări constante de software şi de securitate, asigurarea unei protecţii optime a infrastructurii presupune şi ca directorii de securitate IT să implementeze multiple niveluri de protecţie, capabile să ofere vizibilitate mărită şi să oprească atacurile informatice înainte ca acestea să aibă loc, fără să afecteze performanţa sistemului.