BusinessMagazin

Tag: criza

  • PLANUL DE PACE AL CHINEI. Care sunt cele 12 cerinţe înaintate de Beijing pentru soluţionarea crizei din Ucraina: de la oprirea extinderii NATO la ridicarea sancţiunilor

    China a publicat un document cu o poziţie privind soluţionarea politică a crizei din Ucraina

    Printre cerinţele Chinei găsim şi referiri la extinderea NATO şi sanţiunile impuse de Occident Rusiei, probleme invocate şi de Putin în controversatul său discurs de marţi.

    Planul Chinei vine şi pe fondul numeroaselor rapoarte privind potenţiale livrări de arme ale Chinei către Rusia. Oficialii americani au anunţat recent că dezbat desecretizare unor documente ce demostrează acest lucru.
    Într-un document publicat de Ministerul chinez de externe, în dimineaţa zilei ce marchează un an de la începutul războiului din Ucraina, se prezintă viziunea Beijingului privind pacea. Planul are 12 puncte. Redăm mai jos planul de pace în viziunea Chinei:

    1. Respectarea suveranităţii tuturor ţărilor. Dreptul internaţional universal recunoscut, inclusiv scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite, trebuie respectate cu stricteţe. Suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a tuturor ţărilor trebuie menţinute în mod eficient. Toate ţările, mari sau mici, puternice sau slabe, bogate sau sărace, sunt membri egali ai comunităţii internaţionale. Toate părţile ar trebui să susţină împreună normele de bază care guvernează relaţiile internaţionale şi să apere corectitudinea şi justiţia internaţională. Ar trebui promovată aplicarea egală şi uniformă a dreptului internaţional, în timp ce standardele duble trebuie respinse. 
    2. Abandonarea mentalităţii Războiului Rece. Securitatea unei ţări nu trebuie urmărită în detrimentul altora. Securitatea unei regiuni nu trebuie realizată prin consolidarea sau extinderea blocurilor militare. Interesele şi preocupările legitime de securitate ale tuturor ţărilor trebuie luate în serios şi abordate în mod corespunzător. Nu există o soluţie simplă la o problemă complexă. Toate părţile ar trebui, urmând viziunea securităţii comune, cuprinzătoare, cooperante şi durabile şi ţinând cont de pacea şi stabilitatea pe termen lung a lumii, să contribuie la formarea unei arhitecturi de securitate europene echilibrate, eficiente şi durabile. Toate părţile ar trebui să se opună urmăririi propriei securităţi în detrimentul securităţii altora, să prevină confruntarea blocurilor şi să lucreze împreună pentru pace şi stabilitate pe continentul eurasiatic.
    3. Încetarea ostilităţilor. Conflictul şi războiul nu beneficiază nimănui. Toate părţile trebuie să rămână raţionale şi să dea dovadă de reţinere, să evite agravarea tensiunilor şi să prevină deteriorarea situaţiei. Toate părţile ar trebui să sprijine Rusia şi Ucraina să lucreze în aceeaşi direcţie şi să reia dialogul direct cât mai repede posibil, pentru a detensiona treptat situaţia şi, în cele din urmă, a ajunge la o încetare a focului cuprinzătoare. 


    4. Reluarea discuţiilor de pace. Dialogul şi negocierea sunt singura soluţie viabilă la criza din Ucraina. Toate eforturile care conduc la soluţionarea paşnică a crizei trebuie încurajate şi sprijinite. Comunitatea internaţională ar trebui să rămână angajată în abordarea corectă şi promovarea discuţiilor pentru pace, să ajute părţile în conflict să deschidă uşa către o soluţionare politică cât mai curând posibil şi să creeze condiţii şi o platformă pentru reluarea negocierilor. China va continua să joace un rol constructiv în acest sens. 
    5. Rezolvarea crizei umanitare. Toate măsurile care să conducă la atenuarea crizei umanitare trebuie încurajate şi sprijinite. Operaţiunile umanitare ar trebui să urmeze principiile neutralităţii şi imparţialităţii, iar problemele umanitare nu ar trebui politizate. Siguranţa civililor trebuie protejată în mod eficient, iar coridoarele umanitare trebuie create pentru evacuarea civililor din zonele de conflict. Sunt necesare eforturi pentru a creşte asistenţa umanitară în zonele relevante, pentru a îmbunătăţi condiţiile umanitare şi pentru a oferi acces umanitar rapid, sigur şi nestingherit, în vederea prevenirii unei crize umanitare la scară mai largă. ONU ar trebui sprijinită în a juca un rol de coordonare în direcţionarea ajutorului umanitar către zonele de conflict.
    6. Protejarea civililor şi a prizonierilor de război. Părţile din conflict ar trebui să respecte cu stricteţe dreptul internaţional, să evite atacarea civililor sau a instalaţiilor civile, să protejeze femeile, copiii şi alte victime ale conflictului şi să respecte drepturile de bază ale prizonierilor. China sprijină schimbul de prizonieri între Rusia şi Ucraina şi solicită tuturor părţilor să creeze condiţii mai favorabile în acest scop.

    7. Menţinerea în siguranţă a centralelor nucleare. China se opune atacurilor armate împotriva centralelor nucleare sau a altor instalaţii nucleare civile şi solicită tuturor părţilor să respecte dreptul internaţional, inclusiv Convenţia privind Securitatea Nucleară (CNS) şi să evite cu hotărâre accidentele nucleare provocate de om. China sprijină Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) în a juca un rol constructiv în promovarea siguranţei şi securităţii instalaţiilor nucleare paşnice.
    8. Reducerea riscurilor strategice. Nu trebuie folosite armele nucleare şi nu trebuie purtate războaie nucleare. Statele ar trebui să se opună ameninţării sau folosirii armelor nucleare. Proliferarea nucleară trebuie prevenită şi criza nucleară trebuie evitată. China se opune cercetării, dezvoltării şi utilizării armelor chimice şi biologice de către orice ţară în orice circumstanţe.
    9. Facilitarea exporturilor de cereale. Toate părţile trebuie să pună în aplicare iniţiativa pentru cereale la Marea Neagră semnată de Rusia, Turcia, Ucraina şi ONU pe deplin şi eficient într-un mod echilibrat şi să sprijine ONU în a juca un rol important în acest sens. Iniţiativa de cooperare privind securitatea alimentară globală propusă de China oferă o soluţie fezabilă la criza alimentară globală.

    10. Oprirea sancţiunilor unilaterale. Sancţiunile unilaterale şi presiunea maximă nu pot rezolva problema; creează doar noi probleme. China se opune sancţiunilor unilaterale neautorizate de Consiliul de Securitate al ONU. Ţările relevante ar trebui să înceteze să abuzeze de sancţiuni unilaterale şi de „long-arm jurisdiction” împotriva altor ţări, pentru a-şi face partea lor în atenuarea crizei ucrainene şi pentru a crea condiţii pentru ca ţările în curs de dezvoltare să-şi dezvolte economiile şi să îmbunătăţească viaţa poporului lor.
    11. Menţinerea stabilităţii lanţurilor industriale şi de aprovizionare. Toate părţile ar trebui să menţină cu seriozitate sistemul economic mondial existent şi să se opună utilizării economiei mondiale ca instrument sau armă în scopuri politice. Sunt necesare eforturi comune pentru a atenua consecinţele crizei şi pentru a preveni perturbarea cooperării internaţionale în domeniul energiei, finanţelor, comerţului cu alimente şi transporturilor şi să submineze redresarea economică globală.
    12. Promovarea reconstrucţiei post-conflict. Comunitatea internaţională trebuie să ia măsuri pentru a sprijini reconstrucţia post-conflict în zonele de conflict. China este pregătită să ofere asistenţă şi să joace un rol constructiv în acest demers.
     

  • Final de an problematic pentru cea mai puternică economie a Europei: Produsul intern brut al Germaniei s-a contractat cu 0,4% în al patrulea trimestru al anului 2022, dublu faţă de scăderea raportată anterior

    Producţia germană a scăzut mai mult decât se aştepta la sfârşitul anului 2022, în condiţiile în care economia europeană se luptă cu consecinţele crizei energetice şi ale războiului din Ucraina, scrie Bloomberg.

    Produsul intern brut s-a contractat cu 0,4% în al patrulea trimestru, dublu faţă de scăderea raportată anterior. Biroul de statistică a declarat că declinul investiţiilor de capital şi al consumului privat au fost principalele vinovate, în timp ce cheltuielile guvernamentale au avut un efect pozitiv.

    Analiştii preconizează un alt rezultat negativ în acest trimestru, ceea ce ar înclina economia în recesiune. Chiar şi aşa, o iarnă neobişnuit de caldă a a ajutat Germania să se ferească de scenariile mai sumbre de care s-a temut când Rusia a invadat Ucraina în urmă cu un an.

    Indicatorii recenţi au oferit motive de optimism în ceea ce priveşte rezistenţa Germaniei, datele Ifo şi ZEW, publicate la începutul acestei săptămâni, oferind o imagine mai bună decât analiştii preconizaseră anterior. 

    În mod similar, sondajele managerilor de achiziţii au semnalat că activitatea privată a reînceput să crească în această lună, după mai mult de jumătate de an de citiri negative, o atenuare a deficitului de ofertă şi o expansiune în sectorul serviciilor fiind la originea redresării.

    Cu toate acestea, indicele PMI din industria prelucrătoare s-a contractat din nou în februarie, producătorii evidenţiind o scădere continuă a comenzilor noi, determinată de o scădere puternică şi susţinută a vânzărilor la export.

    Saltul costurilor energiei a fost deosebit de dur pentru industrie. Gigantul german din industria chimică BASF SE a declarat vineri că va închide mai multe fabrici, inclusiv două uzine de amoniac şi instalaţii de îngrăşăminte aferente, ceea ce va duce la reducerea a 700 de locuri de muncă la principala sa fabrică din Ludwigshafen.

  • Milenialii sărmani şi ocupaţi trăiesc diferit criza vârstei mijlocii

    În 2023, 3,6 milioane de americani vor împlini 40 de ani şi dacă nu au făcut-o deja, se vor speria imediat. Acesta va fi al treilea lot de mileniali care va atinge această bornă. Dar acest grup probabil că nu se va răzvrăti ca părinţii lor, care la 40 şi 50 de ani şi-au cumpărat bărci strălucitoare sau au rezervat zboruri spre Bali după ce au sărit de pe scara corporatistă. Ei nu divorţează de soţ/soţie (nu au avut niciodată) şi nici nu îşi fac un tatuaj (au deja). Nu, această generaţie va face criza vârstei mijlocii în mod diferit. Nu îşi pot permite să facă altfel, conform Bloomberg.

    The Emerging Millennial Wealth Gap, un raport din 2019 al think tank-ului nepartizan New America, arată că cei născuţi între 1981 şi 1996 câştigă cu 20% mai puţin decât au câştigat predecesorii lor, iar datele de la Federal Reserve Bank din St. Louis spun că activele lor au o valoare medie de 162.000 de dolari, faţă de 198.000 de dolari pentru Gen X la aceeaşi vârstă.

    Mulţi factori au conspirat pentru ca aceşti mileniali de vârstă mijlocie să fie mult mai săraci decât predecesorii lor. Cel mai important este faptul că prăbuşirea dot-com şi criza financiară ulterioară din 2008 au influenţat viaţa lor profesională timpurie. Biroul Naţional de Cercetări Economice spune că persoanele fizice înregistrează 70% din creşterea salarială totală în primul deceniu de viaţă profesională. Dacă această perioadă se suprapune cu o recesiune, este probabil să existe o reducere de 9% pe termen lung. Raportul din 2021 al Center for Retirement Research a declarat că milenialii cu vârste cuprinse între 28 şi 38 de ani au avut un raport mai mic între avere netă şi venituri decât orice generaţie anterioară.

    Ei câştigă şi economisesc mai puţin şi totuşi, această generaţie este inundată de semnale că ar trebui să acţioneze cu mai mult curaj. Un cor tot mai mare de experţi spune că ar trebui să găsim cu toţii o nouă cale de carieră la fiecare 12 ani sau cam aşa ceva, iar în timpul “marii demisii” din 2021, demisiile lunare în SUA au atins recorduri istorice. Industria bunăstării şi a îngrijirii de sine a luat amploare şi a ajuns la peste 4 trilioane de dolari pe an la nivel global. Dar, deşi au mai mult acces la instrumente de fitness şi tehnologie decât orice generaţie anterioară, potrivit unui studiu realizat de Technogym pe 5.000 de mileniali, mulţi dintre ei au simţit că au un “deficit de wellness”. Doar 52% şi-au evaluat nivelul general de wellness ca fiind “bun” sau “excelent”.

    “Se simt prinşi în capcană şi nu sunt mulţumiţi de acest lucru, dar nu au cu adevărat un număr foarte mare de opţiuni”, spune Steven Mintz, istoric la Universitatea Texas din Austin şi autorul cărţii “The Prime of Life: O istorie a maturităţii moderne”. “Nu pot pur şi simplu să scrie un cec şi să plece”.

    “Criza vârstei mijlocii” a trecut deja de vârsta a doua, anul acesta împlineşte 58 de ani. Fenomenul, mult ironizat, a fost prezentat pentru prima dată publicului american în 1965 de către psihologul Elliott Jaques, într-o lucrare intitulată în mod deprimant “Death and the Mid-Life Crisis”. Cercetările efectuate de Jaques, care avea atunci 48 de ani, au arătat că persoanele creative, cum ar fi compozitorii şi artiştii, au demonstrat declinuri sau schimbări abrupte în jurul vârstei de 35 de ani. În acel moment, potrivit lui Jaques, oamenii au schimbat măsurarea optimistă a timpului cu o abordare pesimistă. În loc de “timp de la naştere”, era “timp până la moarte”.

    Lucrarea pe care a prezentat-o a avut un impact instantaneu. A dus la lansări de cărţi, reportaje televizate şi chiar un grup de lucru guvernamental pentru a investiga sinuciderile bărbaţilor aflaţi la mijlocul vieţii. Tiparele fenomenului au fost stabilite încă de la început: era o preocupare distinctă a albilor, a bărbaţilor şi a clasei de mijloc. Cam în aceeaşi perioadă, tulburările sociale generalizate au făcut ca divorţul de soţie pentru a te căsători cu o femeie mai tânără să fie mai puţin privit cu ochi buni (între 1960 şi 1969, rata divorţurilor a urcat de la 2,2% la 3,2%; avea să atingă un vârf de 22,6% în 1980), iar comercialismul fără restricţii era la un nivel maxim al generaţiilor. Cumpărarea unei maşini rapide era în egală măsură patriotism şi postură. În mod corespunzător, Chevrolet Camaro a fost lansat în 1966.

    Prima generaţie care a experimentat criza vârstei mijlocii, aşa cum a definit-o Jaques, a fost generaţia tăcută, sau cei născuţi în cei aproximativ 10 ani dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Urmaşii lor, generaţia boomers, au adoptat multe dintre aceleaşi mişcări când au împlinit 40 de ani în anii 1980. Generaţia X a revendicat titlul în anii 2000. Această gaşcă în formă de Nirvana a pulverizat o doză de rebeliune caracteristică lor în amestec. Dacă Ben Affleck ar fi împlinit 40 de ani în anii 1960, este puţin probabil că ar fi optat pentru un tatuaj complet pe spate.

    Ceea ce ne aduce la zilele noastre şi la milenialii de la mijlocul vieţii. “Harta rutieră a vieţii s-a dezintegrat”, spune Mintz. “Ghidul care îţi spunea ce să faci la 25 de ani, sau la 35 sau la 50 de ani? A dispărut complet”.

    Deci, cum îşi reconsideră viaţa aceşti proaspăt numiţi patruzeci şi ceva de ani? Cheltuind mai puţin, bineînţeles. În loc să cumpere o maşină nouă, ei vor cumpăra o bicicletă şi vor pleca la drum, îmbunătăţindu-şi sănătatea şi sporindu-şi longevitatea pe parcurs. În loc să îşi facă operaţii estetice, vor adopta un hobby aventuros.

    “Există ideea că nu trebuie să fii bătrân la vârsta mijlocie”, că poţi rămâne tânăr făcând exerciţii fizice şi călătorind, spune Mark Jackson, autorul cărţii “Broken Dreams: An Intimate History of the Midlife Crisis”. Aceste îndeletniciri au un preţ, “dar sunt mult mai puţin costisitoare decât să cumperi un Porsche sau un Ducati sau să ai o amantă”.

    Mulţumită protocoalelor de muncă flexibile stimulate de pandemie, vechiul tipar de a-ţi lăsa familia în urmă s-a transformat în dezrădăcinarea întregului clan şi mutarea tuturor într-un loc cu o calitate a vieţii mai bună pe dolar. “Dacă vrei să te muţi în Alaska, nu mai este o fantezie”, spune Mintz.

    În loc să divorţeze, multe cupluri regândesc monogamia şi modul în care îşi împart spaţiul. Designerul de interior londonez Francis Sultana spune că aşa-numita cameră de sforăit, sau al doilea spaţiu de dormit, este acum o caracteristică obişnuită a locuinţelor pe care le proiectează pentru clienţii care au relaţii de lungă durată. El şi partenerul său au avut propriile dormitoare de cel puţin un deceniu. “Este o modalitate fericită de a vă descurca, mai ales dacă ciclurile vieţii voastre de lucru sau de veghe sunt diferite”, spune el. “Iar în trecut, dormitoarele separate erau o normă.”

    Pentru mulţi, numele jocului nu este deloc o schimbare agresivă. Lucia Knight, care conduce ceea ce ea numeşte o “consultanţă de proiectare a carierei la mijlocul vieţii”, numită Midlife Unstuck, explică acest lucru în felul următor: “Sunt prea multe farfurii care se învârt acum pentru ca tu să le laşi pur şi simplu să cadă” atunci când vrei să adopţi o nouă cale. “Aşa că negociezi cu fiecare dintre cele 10 farfurii ale vieţii pentru a face să se întâmple”.

    Ea lucrează cu clienţii pentru a le îmbunătăţi progresiv viaţa. Un director general al unei bănci, de exemplu, a transformat croşetatul, un hobby pe care şi-l dezvoltase pentru a-şi reduce anxietatea, într-o activitate secundară profitabilă. Altul, o asistentă medicală, a început să lucreze cu jumătate de normă pentru a putea urma un curs de tapiţerie şi pentru a se gândi să treacă la fabricarea de mobilă. Knight spune că 40% dintre clienţii ei sunt femei. Fenomenul, spune ea, “nu mai este foarte masculin”.

    “Nu cred că nimeni nu s-a deranjat să se uite la criza de la mijlocul vieţii a unei femei în anii 1960”, spune Annabel Rivkin, cofondatoare a Midult, un site pentru femeile aflate la mijlocul vieţii. “Pur şi simplu a fost părăsită, aşa că a fost una reactivă, nu activă.”

    Rivkin preferă termenul de “răscruce la mijlocul vieţii”, sperând să ajute la schimbarea dialogului despre această etapă a vieţii, care să nu se mai refere la sex, separare sau putere de cumpărare.

    Atingerea vârstei mijlocii pentru un milenial nu trebuie să fie deloc o sursă de panică. Lipsa banilor care să vă arunce în aer viaţa poate fi de fapt eliberatoare, spun unii consilieri. Dacă o criză este, în cele din urmă, despre reafirmarea controlului asupra circumstanţelor şi destinului tău, există o monedă pe care toată lumea o controlează, timpul lor.

    Sarah Knight, autoarea bestsellerului New York Times, care a publicat o serie de manuale precum “The Life-Changing Magic of Not Giving a F*ck”, sugerează să ne gândim la timpul, energia şi banii noştri ca la nişte bani emoţionali şi să creăm un “buget de f—” în jurul lor. “Cheltuieşte-ţi “banii de f—” pe lucruri şi oameni care te fac fericit, sau cel puţin pe cei care te servesc într-un fel şi refuzaţi să îi cheltuiţi pe lucruri care nu vă fac bine”, spune ea.

    Înlocuiţi “Da, sigur!” cu “Mă voi gândi la asta şi vă voi anunţa!”. Nu mai gândiţi că trebuie să vă justificaţi că refuzaţi o invitaţie, o întâlnire sau o ofertă de muncă. Nu datorezi nimănui o explicaţie dincolo de “Nu, mulţumesc”. Nu vă faceţi atâtea griji pentru a fi perceput ca fiind drăguţ: “Dacă eşti sincer şi politicos, nu ai făcut nimic greşit”, spune Knight.

    Rivkin, de la Midult, numeşte jumătatea vieţii epoca “fă-ţi treaba”, când femeile întorc spatele deferenţei. “Buzunarele mele nu sunt adânci, iar viaţa mea este foarte flămândă”, spune ea. “Cred că există o nouă capacitate de a spune “f— it”.”

    Când criza vârstei mijlocii ca şi concept a fost avansată pentru prima dată, “era foarte mult văzută ca o perioadă de depresie”, spune Jackson de la Broken Dreams. Dar aşteptările noastre s-au schimbat dramatic. “Suntem obişnuiţi să ne schimbăm locurile de muncă. Ne căsătorim mai târziu şi avem mai puţini copii, şi la o vârstă mai înaintată şi trăim mai mult, aşa că mijlocul vieţii s-a prelungit”.

    Aceste orare mai lungi vor remodela, de asemenea, ritmul crizei vârstei mijlocii în viitor. Mai degrabă decât un moment unic de reinventare a vieţii, Jackson sugerează că noua normalitate este o reevaluare şi o iteraţie constantă şi liniştită, permiţându-le milenialilor şi celor care vin mai târziu să se recalibreze fără a-şi schimba complet viaţa.

    Prima generaţie Z va împlini 40 de ani în 2037. S-ar putea ca atunci să nici nu observăm acest lucru, spune Rivkin. “Generaţia Z are o criză de identitate la fiecare 30 de secunde”, spune ea. “Aşa că nu mai există multe reguli cu privire la momentul în care am putea să ne gândim să ne resetăm vieţile”.

     

  • Sondaj ANIS: Peste 60% din companiile IT se aşteaptă la creşterea afacerilor şi a numărului de angajaţi

    Peste 60% din cele 80 de companii IT membre ale Asociaţiei Patronale a Industriei de Software şi Servicii (ANIS) care au răspuns la sondajul ANIS Sentiment Survey, derulat în perioada ianuarie-februarie 2023, se aşteaptă la creşterea investiţiilor în proiecte de tehnologie şi implicit la creşterea afacerilor şi a numărului de angajaţi, cu toate că la nivel global există o criză în industria tehnologică, manifestată şi prin disponibilizări masive în rândul companii gigant. În total, ANIS are 163 de companii IT membre, însă doar jumătate au răspuns sondajului, iar dintre acestea 23,8% sunt companii foarte mari, cu peste 20 milioane euro cifră de afaceri, 23,8% cu cifre de afaceri între 3 milioane euro şi 20 milioane euro, 20,6% cu venituri între 1 şi 3 milioane euro şi 31,8% cu venituri sub un milion de euro.

    Conform ANIS Sentiment Survey, 65% dintre companiile respondente se aşteaptă la creşterea cifrei de afaceri în 2023, 30,2% se aşteaptă la o cifră de afaceri similară cu cea din 2022 şi doar 4,8% preconizează o scădere a veniturilor. În ceea ce priveşte recrutările, 68,3% dintre companii estimează că vor finaliza 2023 cu o echipă mai mare decât în 2022, în timp ce 22,2% încă nu ştiu în ce măsură vor disponibiliza sau angaja în acest an.

    Doar 9,5% preconizează o reducere a echipei din România. Legat de dinamica proiectelor IT, 61,9% dintre respondenţi apreciază că investiţiile clienţilor în soluţii şi servicii IT vor creşte anul acesta, iar 38,1% estimează o scădere la acest nivel. „Pe de o parte aceste rezultate ne bucură pentru că demonstrează faptul că nu se întrevede o criză la nivelul industriei locale, iar impactul celei globale este relativ redus. Pe de altă parte, o bună parte dintre membrii noştri exprimă un anumit grad de precauţie în acest an, atât în ceea ce priveşte veniturile, cât şi predictibilitatea proiectelor la care lucrează. Un singur indicator este cert în această perioadă: peste 60% dintre companii vor să angajeze, lucru explicabil prin deficitul enorm de specialişti, existent deja şi perpetuat de la un an la altul. Speranţa noastră, ca asociaţie patronală, este ca acest sentiment de precauţie să fie unul dintre scenariile pesimiste ale industriei şi, la final de 2023, după ce tragem linie, bilanţul să arate foarte bine“, a declarat Corina Vasile, director executiv ANIS.

    Cele 163 de companii membre ANIS provin din toate segmentele – de la start-up-uri şi IMM-uri până la companii mari. Împreună, toate companiile membre ANIS au peste 47.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de aproape 65% din totalul veniturilor generate de industria IT la nivel naţional.

  • Criza energetică din Europa se diminuează: Preţul gazului european coboară sub 50 de euro pentru prima dată în ultimele 17 luni, o scădere de 80% de la maximul atins în august

    Contractele futures pentru gazele naturale din Europa au scăzut sub 50 de euro pentru prima dată în ultimele 17 luni, odată cu domolirea celei mai grave crize energetice din ultimele decenii, raportează Bloomberg.

    Preţurile au scăzut cu peste 80% de la vârful atins în august, când reducerile de gaze naturale ale Rusiei au adus Europei costuri de aproximativ 1 trilion de dolari, lovind economia regiunii şi împingând inflaţia la cel mai ridicat nivel din ultimele decenii. În prezent, continentul înregistrează o revenire bruscă, deoarece vremea relativ blândă, eforturile de reducere a consumului de energie şi intrările puternice de gaze naturale lichefiate din SUA către Qatar reduc din intensitate crizei. 

    Contractele futures de referinţă pentru prima lună au scăzut cu până la 4,8%, la 49,5 euro pe megawatt-oră, cel mai scăzut nivel înregistrat de la 1 septembrie 2021. Contractele au pierdut aproximativ 35% până acum în acest an, dar sunt încă de două ori mai mari decât nivelurile obişnuite pentru această perioadă a anului. 

    Preţurile ar putea creşte în continuare dacă va exista o vreme rece prelungită înainte de sfârşitul iernii sau dacă vor exista întreruperi ale aprovizionării. De asemenea, concurenţa cu Asia pentru GNL ar putea crea în continuare un risc de creştere. 

    Deocamdată, nivelurile ridicate de depozitare ţin Europa pe linia de plutire, oficialii susţinând cu optimism că regiunea poate trece cu bine de această iarnă şi de următoarea. 

    În condiţiile în care volumul obişnuit de gaz rusesc a fost redus în mod dramatic, naţiunile europene par să se fi adaptat destul de bine situaţiei, folosind o serie eficientă de alternative. 

    Compania de utilităţi din Germania Uniper SE a declarat că va depăşi problemele generate de reducerile de gaze ruseşti până cel târziu în 2024, dar costurile ridicate pentru înlocuirea volumelor pierdute vor rămâne o problemă.

  • Două cutremure puternice au avut loc în ultimele zile. Este pregătită România să gestioneze o astfel de criză?

    ♦ Guvernul a anunţat că pregăteşte o serie de măsuri care să grăbească procesul de consolidare a clădirilor cu risc seismic, atât pentru Bucureşti, cât şi la nivel naţional ♦ În zonele afectate de cutremur vor fi montate trei staţii seismice şi staţii GPS ♦ Un grup interinstituţional se va înfiinţa de joi pentru a ocupa de prevenire şi de pregătire şi răspuns în situaţii de urgenţă.

    Două cutremure cu magnitudinea de 5,2 grade şi 5,7 grade pe scara Richter au avut loc luni şi marţi în zona seismică Gorj. Cutremurele ce au avut loc în România vin cu un val de panică în rândul populaţiei, având în vedere că un cutremur puternic a lovit Turcia şi Siria la începutul lunii februarie, cutremur care a ajuns la 40.000 de victime.

    Cutremurul de marţi din Oltenia a avut efecte în 22 de localităţi din cinci judeţe, afirmă Raed Arafat, şeful DSU. „În urma cutremurului de marţi am avut efecte în 22 de localităţi din cinci judeţe. Efectele nu au pus viaţa în pericol. Au fost doar două persoane cu leziuni minore. Clădirile care au suferit fisuri sunt evaluate de experţi. Până acum nu avem nicio clădire de care să ni se spună că nu se poate locui”, a spus Raed Arafat la începutul şedinţei de guvern, conform Mediafax.  

    Potrivit directorului Institutului Naţional pentru Fizica Pămân­tului, Constantin Ionescu, cutremurul din Oltenia a avut 160 de replici. Anterior, specialiştii INFP au spus că Oltenia nu devine o nouă zonă Vrancea. Ei au recunoscut că datele existente nu indicau posibilitatea producerii unui cutremur cu magni­tudinea peste 5,5 grade. Specialiştii analizează cea mare activitate seismică din regiune din ultimele 200 de ani şi au anunţat că harta cutremurelor va fi actualizată în zonă în funcţie de rezultatele cercetătorilor.

    În acest context, guvernul a anunţat că pregăteşte o serie de măsuri care vizează consolidarea clădirilor cu risc seismic ridicat.

    În perioada următoare, în zonele afectate de cutremur vor fi montate trei staţii seismice şi staţii GPS. De asemenea, este puţin probabil ca în zonă să apară alte cutremure mari în următoarele ore şi zile deoarece energia a fost eliberată, au precizat experţii INFP, citaţi de Mediafax.

    De altfel, în cadrul şedinţei de guvern de ieri, premierul Nicolae Ciucă i-a cerut ministrului dezvoltării, Attila Cseke, să vină cu o serie de măsuri care să grăbească procesul de consolidare a clădirilor cu risc seismic, atât pentru Bucureşti, cât şi la nivel naţional.

    „Acest program de investiţii din bugetul de stat are câteva noutăţi importante: în primul rând, statul acordă o finanţare nerambursabilă tuturor proprietarilor, indiferent de forma de proprietate, pentru că principalul nostru mesaj şi obiectiv este acela de a salva şi de a ocroti viaţa persoanelor. În al doilea rând, am introdus în finanţare, în acest program, pe lângă blocurile de locuinţe şi clădirile publice şi avem aici infrastructura critică a statului. În al treilea rând, este vorba de introducerea la finanţare şi a clădirilor expertizate cu risc seismic 2, în condiţiile în care până acum erau doar cele din de risc seismic 1”, a spus Cseke.

    Legat de finanţarea din PNRR a lucrărilor de consolidare, Cseke a afirmat că există o finanţare disponibilă de 550 de milioane de euro, din care contractat la zi 441 de milioane euro. Practic, sunt 168 de contracte încheiate pentru consolidarea a 238 de clădiri în întreaga zonă expusă riscului seismic din România.

    „În ceea ce priveşte programul pe bugetul de stat, este în derulare ca apel de proiecte şi se va închide în 20 februarie. Avem în platformă 290 de solicitări de consolidări de clădiri publice respectiv blocuri de locuinţe. La 1 martie cel târziu ordinul de Ministru va fi aprobat pentru introducerea solicitărilor în acest program”, a adăugat ministrul.

    Prin Compania Naţională de Investiţii sunt 57 de lucrări în curs de execuţie, care valorează 3 miliarde de lei.

    De altfel, un grup interinstituţional se va înfiinţa de joi, coordonat de premier, din care vor face parte mai multe ministere, printre care Ministerul Dezvoltării, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Energiei, Ministerul Transporturilor şi al Culturii, dar şi Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene, Asociaţia Oraşelor, a municipiilor, a comunelor şi Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Universitatea Tehnică de Construcţii. Grupul se va ocupa de prevenire şi de pregătire şi răspuns în situaţii de urgenţă.

  • Opinie Dragoş Dragoteanu, Euroest: Cel puţin 2 milioane de case vor fi nelocuite peste 10 ani. Cât vor valora atunci?

    In 2023, 4 milioane de romani au peste 65 de ani. In continuare, Occidentul atrage ca un magnet conationali, ispititi fie cu un salariu mai mare, fie de o viata mai buna. Multi dintre cei care pleca refuza sa se mai intoarca sau o fac strict de sarbatorile religioase. Speranta de viata in Romania este de 74 de ani.

    In imobiliare, cifrele verificate nu mint, atata timp cat sunt oferite de persoane responsabile sau de institutii publice credibile, cu experienta in statistici. Incerc sa fac o estimare a posibilelor consecinte care ne pot afecta  in viitor. Pentru cei interesati, poate fi un subiect de analiza mai profunda. Nu de meditatie, ca unii ajung acolo pentru ca nu s-au gandit mai atent din ce motive au ajuns sa…mediteze.

    In ultimii ani s-a construit mult si adesea neglijent, cu probleme tehnice care apar ulterior finalizarii. Unele constructii se fac mai prost decat in perioada inter/postbelica. La nivel national, media locuintelor livrate anual a depasit 70.000. In momentul de fata avem 1,4 persoane pensionate la o persoana activa, iar in urmatorii 15 ani indicatoriul va fi 3 la 1. Asta inseamna ca, cei care vor munci in viitor vor intretine un numar dublu de pensionari. Majoritatea dintre acestia vor trai din ce in ce mai greu si, din pacate, risca sa moara inainte de ”termen”.

    In Romania sunt acum 19 milioane de  rezidenti. Dintre acestia 2-3 milioane nu locuiesc la adresa de domiciliu, fiind plecati din tara. Unii romani au parte de o proprietate individuala, altii sunt coproprietari. Din ce in ce mai multi romani au proprietati multiple. Numarul de unitati locative se apropie de 9.5 milioane. In acest numar intra si casele de vacanta, rareori locuite. Tinand cont de toti acesti factori rezulta ca, exista intre 14 si 15 milioane de romani care au parte de un imobil, sub diverse forme. 

    Ce ne indica aceste cifre oficiale? Mie imi spun multe si urmeaza sa vedem daca analiza mea se va adeveri in timp sau nu. Ceea ce este clar este ca numarul de case creste, iar populatia scade. De aceea, consider ca luand in calcul toate reperele prezentate mai sus, pana in 2033-2035, exista o mare probabilitate ca minimum 2 milioane de imobile sa ramana nelocuite, majoritatea in mediul rural. In plus, oamenii au deja tendinta sa migreze catre zonele urbane, spre o viata mai civilizata atat pentru ei cat si pentru copiii lor.

    Nu m-ar mira ca peste 10-15 ani, din cauza lipsei de cumparatori si a costurilor lunare de intretinere, multe case din provincie, mai ales de la satele si comunele parasite de localnici, sa fie realmente donate catre primarii si acestea sa le scoata la vanzare cu 1 euro. Repopularea zonelor rurale va fi o provocare a edililor din localitatile mici. Acest fenomen s-a intamplat deja, mai ales in Italia, unde a existat acelasi flux migrationist cu cateva zeci de ani in urma. Multi italieni au emigrat definitiv, iar casele lor au ramas parasite. Ca sa scape de o grija in plus le-au donat.

    Nimic nu este intamplator in imobiliare. Ceea ce s-a intamplat in state similare ca dinamica economica si sociala se va intampla si la noi. Oamenii trag la mai bine si cu cat imbatranesc sau isi reorganizeaza viata in alte zone geografice vor renunta inclusiv la casele care nu au viitor si genereaza cheltuieli greu de dus. Nimic nou sub soare! Cu cat inaintezi in varsta vrei sa-ti simplifici viata. Si imobilele au „viata” lor si „imbatranesc” in timp.

    Pentru cei care investesc in case de vacanta exista o singura dilema: placerea de a locui intr-o zona rurala va fi mai atractiva decat viata de la oras? Fiecare are propriul raspuns, dar mai important decat orice este starea de sanatate la momentul respectiv si gradul de acces la ingrijire. In opinia mea, in timp, valoarea imobilelor va fi influentata semnificativ si de acest ”detaliu”.

    Dragos Dragoteanu – Certified International Property Specialist

     

     

  • Europa răsuflă uşurată: Zona euro este pe cale să evite recesiunea în ultima clipă în ciuda inflaţiei galopante, a războiului şi crizei energetice care au făcut din 2022 un an de coşmar

    Zona euro este pe cale să evite recesiunea, după ce la final de 2022 a înregistrat o creştere economică neaşteptată, în ciuda inflaţiei şi a războiului din Ucraina, scrie Bloomberg.

    PIB-ul zonei euro a crescut uşor cu 0,1% în ultimul trimestru din 2022, sfidând estimările economiştilor care prevedeau o contracţie de 0,1%. În timp ce în ţări precum Germania şi Italia au înregistrat o scădere uşoară, Franţa şi Spania au reuşit să bifeze creştere economică. Irlanda eeste de asemenea o surprinză în privinţa creşterii economice, potrvit ultimelor date Eurostat.

    Comunitatea Europeană, care acum numără 20 de membri, odată cu aderarea Croaţiei de la 1 ianuarie, s-a confruntat cu o creştere galopantă a preţurilor, provocată de creşterea costurilor pentru energie care s-a instalat odată cu războiul şi sancţiunile occidentale împotriva Rusiei. Cu toate aceestea, guvernele au încercat să aducă sub control situaţia şi să compeneseze prin ajutoare de miliarde de euro destinate gospodăriilor şi firmelor.

    Creşterea economică bifată în ciuda multitudinii de crize cu care s-a confruntat Europa evidenţiază rezistenţa zonei euro. Cu toate acestea, economiştii nu sunt gata să deschidă şampania încă şi prognozează o încetinire care se va instala din primul trimestru al lui 2023.

    Printre cele mai mari probleme cu care se confruntă Europa în prezent se numără creşterea costurilor de împrumut şi faptul că consumatorii din anumite ţări încă vor avea de plătit facturi uriaşe la energie.

    Cu toate acestea, analiştii economici preconizează că inflaţia va scădea semnificativ, posibil într-un ritm mai rapid decât se anticipase anterior, datorită scăderii preţului pentru gazele naturale. Un alt element pozitiv al tabloului economic este stabilitatea pieţei muncii, care n-a înregistrat probleme prea mari în ciuda tuturor crizelor.

    În final, creşterea economică bifată pe ultima sută de metri ai anului 2022 va consolida decizia BCE de a continua cu creştererea ratei dobânzii. Oficialii Băncii Centrale Europene consideră că inflaţia reprezintă o ameninţare mult mai mare pentru continent decât posibilitatea unei încetiniri economice uşoare.

  • O idee nebunească sau salvarea viitorului tinerilor? Pensionarii să plătească pentru rezolvarea crizei pensiilor

    Îmbătrânirea populaţiei plus creşterea speranţei de viaţă este o e­cu­aţie care dă bătăi de cap celor mai multe dintre guvernele lumii occiden­­tale deoarece rezultatul sunt presiuni din ce în ce mai mari pe bugetele de stat şi pe tineri, care din salariile lor trebuie să susţină din ce în ce mai mulţi pensionari. Unele guverne, cum ar fi cel francez, aplică reforme şi obligă salariaţii să se pensioneze mai târziu. Reacţia muncitorilor este o explozie de proteste.

    De aceea, specialiştii de la Conseil d’Orientation des Retraites (COR), organism care se ocupă cu analizarea situaţiei din sistemul de pensii, au venit cu o idee radicală. Ce-ar fi dacă liderii politici din Franţa şi din UE ar începe să se uite la o altă sursă de finanţare care se află chiar sub nasul lor: chiar pensionarii.

    În medie, ei sunt mai bogaţi de­cât per­soanele care lucrează – pensia poate fi mai mică decât salariul unui mun­citor, dar adesea pensionarii nu mai au copii acasă şi o mare parte dintre ei sunt proprietari de locuinţe.

    COR a constatat că ave­rea netă a pensio­narilor (avuţia tota­lă minus datoriile) este cu 35% mai mare de­cât a oa­menilor care lucrea­ză. De­par­tamen­tul de statistică al ministe­rului sănă­tă­ţii şi protecţiei sociale DRESS esti­mează că standar­dele medii de viaţă au atins 2.310 euro/lu­nă/pensionar în 2019; adică cu 9,5% mai mult decât restul popu­laţiei.

    Cei mai bogaţi 10% dintre pen­sionari câştigă mai mult de 3.200 de euro/lună net, cu 1,7% din populaţia pensionară (puţin peste 250.000 de persoane) câştigând peste 4.500 de euro/lună net, conform cifrelor DRESS.

    Există, de asemenea, un argu­ment politic: baby boomerii au dus-o mai bine până la pensionare, cu creş­teri economice în general mai mari şi cu rate ale şomajului mai scăzute. De aceea, ideea că pensionarii ar trebui cumva să plătească ceva înapoi printr-un „pact intergeneraţional“ nu este atât de exagerată.

     

  • Centralele nucleare sunt împinse la limită pe măsură ce cererea continuă să crească: Occidentul mizează din ce în ce mai mult pe energia nucleară, în contextul crizei energetice şi a obiectivelor climatice

    Atracţia energiei fără emisii de carbon este mai puternică ca niciodată. În timp ce ţările încearcă cu disperare să reducă emisiile şi să atingă obiectivele climatice, lumea se confruntă, de asemenea, cu o penurie de combustibili fosili tradiţionali. Răspunsul la această contradicţie a luat o turnură improbabilă: Menţinerea în funcţiune a reactoarelor nucleare pentru mult mai mult timp decât se aştepta cineva vreodată.

    Cât de mult timp? Deja, multe dintre instalaţiile din lume sunt programate să funcţioneze cu mult peste ceea ce se consideră a fi o durată de viaţă tipică de 40 de ani. Operatorii fac presiuni pentru ca unele reactoare să funcţioneze până la 80 de ani – chiar peste speranţa medie de viaţă de 77 de ani a americanilor. Ba chiar mai mult, cercetătorii încep chiar să se gândească dacă reactoarele pot continua să genereze electricitate timp de 100 de ani, potrivit Bloomberg.

    „Oamenii de ştiinţă nu s-a aşteptat ca reactoarele să funcţioneze atât de mult timp”, a declarat Chris Gadomski, analist şef în domeniul nuclear pentru BloombergNEF. „Nu sunt sigur că aş vrea să locuiesc lângă un reactor vechi de 100 de ani”.

    Cu doar câţiva ani în urmă, ideea de a genera energie de la un reactor vechi de un secol era de neconceput. Relativ recent, SUA şi Uniunea Europeană s-au angajat să reducă poluarea cu gaze cu efect de seră cu cel puţin 50% până în 2030, peste 70 de naţiuni din întreaga lume ţintind către o lume a viitorului total vidată de orice tip de emisii. Presiunea este din ce în ce mai mare pentru a găsi modalităţi de a atinge aceste obiective – şi rapid. Acest lucru forţează lumea să pună în balanţă riscurile energiei nucleare, care nu produce emisii de carbon, dar care poate crea dezastre bine cunoscute de umanitate, cu schimbările climatice necontrolate şi dezastrele naturale provocate de emisiile tradiţionale.

    Regatul Unit, unde reactoarele generează în prezent aproximativ 15% din energia electrică, doreşte să crească această cifră la 25% până în 2050. Între timp, SUA alocă 6 miliarde de dolari în subvenţii nucleare pentru a-şi menţine infrastructura nucleară îmbătrânită. Franţa intenţionează să construiască noi centrale, în timp ce ţări precum Belgia, Finlanda şi Slovacia prelungesc durata de viaţă a reactoarelor. Germania, una dintre cele mai mari ţări din lume care nu a renunţat la energia nucleară, a acordat o amânare pentru trei unităţi programate să se închidă în 2022. Chiar şi Japonia – ţara în care s-a produs dezastrul de la Fukushima din 2011 – se reintegrează în energia atomică.

    Majoritatea reactoarelor din SUA ar putea necesita reparaţii extinse până în 2050. 

    Înainte de recenta schimbare, zeci de ani de critici, opoziţie şi lupte financiare au forţat închiderea – uneori prematură – a reactoarelor nucleare din economiile occidentale. De asemenea, investiţiile se scurseseră din industrie, iar construcţia de noi centrale a scăzut. Chiar dacă dezvoltatorii ar începe să pună bazele astăzi, construcţia de noi centrale necesită adesea mai mult de un deceniu, ceea ce nu va fi suficient de rapid pentru sarcina urgentă de a reduce emisiile de carbon până în 2030.

    Cu atât de puţine centrale noi în pregătire, renaşterea nucleară nu va avea loc decât pe seama reactoarelor vechi.

    Cele mai mari riscuri sunt evidente: betonul şi oţelul fragile din instalaţiile îmbătrânite pot creşte ameninţarea accidentelor dacă nu sunt întreţinute şi reparate corespunzător. Ca să fim corecţi, de când centralele nucleare comerciale au început să funcţioneze în anii ’50, au avut loc doar câteva accidente. Deşi sunt rare, acestea au un potenţial enorm de dezastru.

    Există, de asemenea, cheltuielile şi riscurile de mediu legate de eliminarea deşeurilor nucleare, care rămân periculos de radioactive timp de mii de ani. La şapte decenii după ce primele reactoare au început să genereze energie, majoritatea ţărilor nu au construit încă depozite centralizate în care să poată fi reţinute deşeurile pe termen lung. Toate acestea subliniază motivul pentru care producţia de energie nucleară a fost în declin constant: de la aproximativ 18% din energia electrică mondială la mijlocul anilor 1990 la aproximativ 10% în prezent.

    Ţări precum Germania, care a fost mult timp divizată în ceea ce priveşte energia nucleară, se află acum într-o situaţie dificilă. Aprovizionarea cu gaze naturale este limitată, iar războiul prelungit al Rusiei în Ucraina face ca situaţia să fie şi mai precară. Între timp, dependenţa de energia eoliană, solară şi hidroelectrică s-a dovedit a fi dificilă – aşa cum s-a văzut în cazul ameninţării aparent constante a penei de curent din California în timpul verii şi în cazul creşterii preţurilor la energie în Europa anului trecut. O parte din atractivitatea energiei nucleare constă în faptul că, spre deosebire de energiile regenerabile, reactoarele furnizează energie 24 de ore din 24, în zilele înnorate sau în timpul nopţii.