Cazul Petromidia cumulează în prezent toate elementele unei intrigi hollywoodiene, o înfruntare între politicieni, afacerişti şi autorităţi, fiecare cu punctul sau de vedere şi cu dreptatea sa.
Dreptatea lui Dinu Patriciu capata o forma cuantificabila: cele cateva sute de milioane de dolari care reprezinta, conform calculelor facute de cei de la Rompetrol, prejudiciul creat de retinerea presedintelui companiei.
Rompetrol a suferit o alterare a imaginii, s-a confruntat cu o scadere drastica a pretului actiunilor si cu neincrederea agentiilor de rating internationale (Standard & Poors a plasat ratingul pe termen lung acordat Rompetrol sub supraveghere, cu perspectiva negativa) si poate avea probleme pentru obtinerea de fonduri pe termen mediu. La toate acestea se adauga si costurile efective legate de plata avocatilor.
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie spune ca a descoperit fapte penale – evaziune fiscala, spalare de bani, inselaciune. Oficialii institutiei cred ca au procedat corect si resping orice amestec al politicului in actiunea lor.
In declaratiile sefilor de la Rompetrol revine cu insistenta numele lui Ioan Talpes, fost consilier prezidential. Dinu Patriciu a sustinut, intr-o conferinta de presa, dupa eliberare, ca Talpes se afla la baza problemelor sale: una dintre piesele centrale ale pledoariei in fata instantelor internationale va fi o scrisoare adresata lui Richard Burt, fost demnitar american si fost colaborator al lui Patriciu, de catre fostul consilier prezidential pe probleme de aparare si siguranta nationala. Scrisoarea este datata iulie 2004, adica dupa memorandumul intocmit de Departamentul Securitatii Nationale al Administratiei prezidentiale pe tema privatizarii Petromidia – material care a stat la baza primului set de acuzatii aduse oficialilor Rompetrol.
CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din iunie 2005.
