Tag: chinezi

  • A ajuns economia Chinei în pragul crizei? “Unii oameni de afaceri chinezi compară viitorul ţării cu cel al Venezuelei”

    Cei mai bogaţi oameni din China au început să îşi piardă încrederea în viitorul financiar al ţării, principalul motiv fiind încetinirea comerţului global şi a liberalizării economice, scriu cei de la Business Insider.
     
    Potrivit unui studiu publicat în ianuarie de firma de cercetare Hurun Report, doar o treime din “super bogaţii” Chinei se mai declară foarte încrezători în viitorul economiei chineze.
     
    Este o scădere drastică faţă de acum doi ani, când numărul celor optimişti era dublu.
     
    Mai mult, procentajul celor care nu mai au deloc încredere în viitorul economiei a ajuns la 14%.
     
    Creşterea economică a Chinei, deşi încă mare raportată la cele ale statelor din vestul Europei, nu a mai atins nivelul record de anii trecuţi. Concret, China a înregistrat în 2018 o creştere economică de 6,6%.
     
    “Puţini se încumetă să vorbească despre o criză, dar grijile legate de perspectivele pe termen lung sunt tot mai mari”, scriau cei de la New York Times într-un material publicat luna trecută. “Pesimismul e la cote atât de înalte încât unii oameni de afaceri chinezi compară viitorul ţării cu cel al Venezuelei.”
  • Arabii vor să cumpere cel puţin 5% din gigantul german Deutsche Bank

    Fondul Suveran al Qatar-ului vrea să cumpere cel puţin 5% din gigantul bancar Deutsche Bank, potrivit publicaţiei nemţeşti Spiegel.

    Der Spiegel, citând surse anonime, scrie că Autoritatea de Investiţii a Qatar-ului, ar putea cumpăra participaţia de pe bursă sau de la conglomeratul chinez HNA, care deţine 6,3% din cel mai mare creditor al Germaniei, potrivit Reuters.

    Părţile sunt deja în discuţii cu Bafin, autoritatea de supraveghere financiară din Germania, potrivit sursei.

    Atât Deutsche Bank, cât şi Fondul Qatar-ului şi Bafin au refuzat să comenteze la solicitarea agenţiei de presă.

    Familia regală din Qatar deţine deja o paticipaţie de 6,1% în Deutsche Bank.

     

     

  • Fantezia SF a arhitecţilor chinezi nu are limite. Un „zgârie-nori orizontal” va fi inaugurat până la sfârşitul anului

    China este renumită pentru feeria ei arhitecturală futuristă din marele centre financiare.

    Noua megastructură, prima de acest gen din lume, a primit un nume demn de o metropolă distopică, „Cristalul”, şi este formată din opt zgârie-nori uniţi la vârf printr-un turn orizontal gigantic, lung de 300 de metri şi învelit în 3.000 de panouri de sticlă şi 5.000 de panouri de aluminiu.
     
    Puntea semicirculară, cu o greutate de 12.000 de tone, se află la o înălţime de peste 250 de metri şi va găzdui săli de conferinţă, piscine şi alte facilităţi. 
     
    Noaptea, turnul se va transforma într-o undă enormă de lumini care va veghea deasupra oraşului. Construcţia va fi finalizată până la sfârşitul acestui an. Costul: 4,8 miliarde de dolari.
     
    Chongqing este celebru pentru proiectul de linie ferată suspendată care trece prin interiorul unui bloc – staţia Liziba.
     
     
  • Chinezii se aliază cu arabii de la Saudi Aramco şi pun pe masă 10 miliarde de dolari pentru un complex de rafinării

    Saudi Aramco, compania deţinută de statul saudit, a semnat un acord pentru crearea unui joint venture cu conglomeratul chinez Norinco, prin care cele două părţi vor să construiască un complex petrochimic şi de rafinării în oraşul Panjin din China, proiectul fiind estimat la peste 10 miliarde de dolari, potrivit Reuters.

    Aramco şi Norinco, împreună cu Panjin Sincen, vor forma o nouă companie numită Huajin Aramco Petrochemical, ca parte a unui proiect de include o rafinărie cu capacitatea de 300.000 de barili pe zi.

    Acordul a fost semnat în timpul viziei prinţului saudit Mohammed bin Salman în Beijing.

    Aramco va deţine 35% din noua companie, cu Norinco şi Panjin Sincen deţinând 36%, respectiv 29%.

    Aramco va furniza 70% din petrolul crud necesar funcţionării complexului, care ar trebui să devină operaţional în 2024.

    Acordul „este o dovadă clară a strategiei Saudi Aramco de a trece dincolo de relaţia vânzător-cumpărător, către una unde poate face investiţii semnificative pentru a contribui la creşterea şi dezvoltarea economică a Chinei”, spune CEO-ul Aramco, Amin Nasser.

     

  • Povestea omului care a creat o comapanie de peste 92,5 miliarde de dolari şi aproximativ 180.000 de angajaţi răspândiţi în toată lumea

    Ren Zhengfei s-a născut pe 25 octombrie 1944 în provincia Guizhou din China. În 1960 el s-a înscris la Universitatea Chongqing, apoi s-a alăturat institutului de cercetare al armatei, unde a lucrat ca inginer în unitatea de cercetare tehnologică.
    În acest timp, el a fost responsabil de o serie de dezvoltări tehnologice, motiv pentru care a fost delegat de institut să participe la Conferinţa Ştiinţifică Naţională din 1978. Patru ani mai târziu, Ren s-a retras din armată ca urmare a unei disponibilizări masive de personal, care a afectat circa 500.000 de angajaţi.
    În 1983, antreprenorul s-a mutat în Shenzhen şi s-a implicat în afacerile cu electronice. În 1987, a fondat compania Huawei Technologies, cu o investiţie de 21.000 de yuani (circa 5.000 de dolari la valoarea de atunci a banilor). Iniţial, compania vindea piese de schimb pentru telefoane, importate din Hong Kong.
    Richard McGregor, autorul lucrării „The Party: The Secret World of China’s Communist Rulers” („Partidul: lumea secretă a conducătorilor comunişti ai Chinei”) a susţinut în paginile acesteia ideea conform căreia compania a primit sprijin din partea statului în momentele cruciale ale dezvoltării sale.
    Legăturile lui Ren cu armata chineză şi Partidul Comunist au fost citate de guvernul indian ca motiv de a nu permite companiei să câştige anumite contracte în India, îngrijorări care au fost împărtăşite şi de alte state. De pildă, în Statele Unite au condus la prăbuşirea eforturilor Huawei de a cumpăra 3Com şi au forţat SoftBank să încheie majoritatea legăturilor cu Huawei pentru a obţine autorizaţia de securitate naţională a SUA pentru a prelua compania de telecomunicaţii Sprint Nextel, în timp ce în Regatul Unit, Comitetul de Informaţii şi Securitate a recomandat eliminarea echipamentului Huawei din cauza temerilor legate de spionaj.
    În prezent, Ren deţine 1,42% din acţiunile Huawei şi este vicepreşedinte al Consiliului Director, însă nu mai ocupă poziţia de CEO (compania având trei CEO care ocupă prin rotaţie această funcţie). Potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, averea antreprenorului se ridică la
    1,5 miliarde de dolari.
    În urmă cu 14 ani, publicaţia Time l-a inclus pe Ren Zhengfei în topul 100 cele mai influente persoane ale anului. El a fost căsătorit cu Meng Jun, cu care are doi copii: o fiică, Meng Wanzhou, şi un fiu, Meng Ping. După divorţ, antreprenorul s-a recăsătorit de două ori: cu Yao Ling, căsnicie din care a rezultat o fiică, Annabel Yao, apoi cu actuala lui soţie, Su Wei, care i-a fost secretară. Fiica cea mare a lui Ren, Meng Wanzhou, a fost numită vicepreşedinte şi director financiar al Huawei; pe 1 decembrie 2018, în timp ce ocupa această funcţie, a fost arestată în Canada, ca urmare a bănuielilor că societatea a încălcat sancţiunile SUA împotriva Iranului.
    Compania chineză Huawei se aşteaptă să ajungă în acest an cel mai mare jucător de pe piaţa globală de smartphone-uri chiar dacă firma nu are acces pe piaţa americană şi se află sub o monitorizare din ce în ce mai intensă, scrie Reuters. „Pun presiune pe noi“, a declarat Robert Yu, directorul diviziei consumer din cadrul Huawei. Compania chineză a înregistrat în 2018 o creştere de 50% a vânzărilor de pe segmentul consumer, la 52 miliarde de dolari. Huawei este şi numărul doi pe piaţa de smartphone-uri din România.

  • Progenitura visului american ajută la construirea visului chinezesc

    McKinsey este preţuită în cele mai înalte foruri de conducere ale Rusiei pentru că experţii ei au ajutat la extinderea influenţei ruseşti departe peste graniţe. Un nume poate spune tot despre cercurile la care firma americană de consultanţă şi-a creat acces şi de unde-şi primeşte banii – Gazprom, puternicul exportator de gaze al Rusiei. Rusia este un concurent al Statelor Unite pe plan energetic, dar mai ales militar. McKinsey, născută din visul american, ajută la construirea visului chinezesc. Despre acest lucru scrie The New York Times. Unele afaceri chinezeşti în care firma de consultanţă s-a implicat au adus prejudicii de natură să stârnească revoluţii.

    În jungla malaysiană, un şantier întins stă abandonat, iar ploaia adusă de musoni macină neîncetat câmpurile de grinzi de oţel, transformând locul într-o mare de rugină. Ar fi trebuit să ia naştere acolo o cale ferată, parte a proiectului chinezesc Belt and Road Initiative, un efort de amploare globală de 1.000 de miliarde de dolari finanţat prin împrumuturi chinezeşti mari la care participă de obicei companii chinezeşti.
    Cea mai puternică dintre acestea este China Communications Construction Company, un gigant de stat ale cărui iniţiale sunt imprimate cu negru pe pereţii fabricii de ciment de pe şantierul abandonat.

    China Communications, căreia i-a fost interzis timp de opt ani să participe la unele proiecte ale Băncii Mondiale din cauza unui scandal de corupţie, a jucat un rol principal în construirea insulelor artificiale din Marea Chinei de Sud, care au produs tensiuni militare cu Statele Unite.
    De asemenea, o subsidiară a companiei a construit un port pentru Sri Lanka. Însă datoria acumulată pentru acest proiect s-a dovedit a fi o povară atât de mare pentru guvernul din Sri Lanka încât acesta a trebuit să renunţe la port şi să-l concesioneze timp de 99 de ani Chinei.
    Ce s-a întâmplat în Sri Lanka a fost atât de alarmant încât noului premier din Malaysia, Mahathir Mohamad, îi este teamă că ţării sale i s-ar putea întâmpla acelaşi lucru. El a suspendat proiectul feroviar în iulie anul trecut.

    „Nu este bine pentru noi“, a spus Mahathir în septembrie. „Muncitorii malaysieni stau pe tuşă. Toată forţa de muncă este angajată din China. Puteţi vedea cât de unilateral este proiectul.“
    Însă pentru McKinsey, numai unilateral nu este proiectul. Compania a reprezentat ambele părţi implicate în tranzacţie.
    În 2015, când China Communications construia insulele artificiale militare şi încă era sub sancţiunile Băncii Mondiale, McKinsey a luat-o de client, oferind servicii de consiliere în ceea ce priveşte strategia.

    După câteva luni, McKinsey a câştigat un alt contract: de data aceasta cu guvernul malaysian, pentru a evalua fezabilitatea liniei de cale ferată.Un raport confidenţial în PowerPoint arată că McKinsey le-a spus oficialilor malaysieni că linia de cale ferată ar putea accelera creşterea economică în anumite părţi ale ţării cu până la 1,5%. Era o cifră pe care premierului de la acea vreme, Najib Razak, acuzat acum de corupţie, îi plăcea s-o citeze.

    În acelaşi document, McKinsey arăta că proiectul va contribui la îmbunătăţirea relaţiilor cu China – „construirea unei relaţii inter-naţiuni“ – datorită importanţei sale în Belt and Road Initiative.
    Iar McKinsey a susţinut ideea acceptării de împrumuturi uriaşe din China, descriindu-le ca elementele care „schimbă jocul“ în regiune.
    Nu este greu de observat de unde a venit entuziasmul firmei McKinsey pentru iniţiativa Belt and Road: firma a promovat politica chinezească de la cele mai înalte niveluri ale companiei.
    Dominic Barton, la acea vreme managing partner la McKinsey, a făcut din Belt and Road tema unui discurs ţinut la Beijing în 2015 în care a prezentat istoria comerţului pe Drumul Mătăsii începând cu secolul II î.Hr.
    Grupul propriu de cercetare al McKinsey, McKinsey Global Institute, a intrat în acţiune, producând rapoarte – citate pe larg în mass-media de stat din China – care prezintă beneficiile iniţiativei Belt and Road.
    Barton, care a servit în consiliul consultativ al China Development Bank, unul dintre cei mai mari doi creditori chinezi ai iniţiativei Belt and Road, a minimalizat într-un interviu din 2015 în mass-media chineză îngrijorările că iniţiativa ar putea fi folosită ca instrument pentru extinderea influenţei globale a Chinei.
    „Lumea aşteaptă ca marele proiect One Belt, One Road să devină din vis realitate“, au scris Barton şi colegii săi într-un raport publicat pe site-ul chinezesc al companiei în mai 2015, arătând totodată entuziasmul McKinsey pentru participarea la o astfel de întreprindere.
    Sentimentul era reciproc. Nouă dintre cei mai buni 20 de contractori din cadrul Belt and Road sunt sau au fost clienţi ai McKinsey, potrivit unui studiu al The Times şi RWR Advisory Group care urmăreşte astfel de proiecte.
    În 2016, China Communications, clientul McKinsey, a câştigat contractul de 13 miliarde de dolari pentru construirea căii ferate malaysiene. McKinsey justifica proiectul în timp ce premierul Najib era acuzat de corupţie, era criticat de oamenii ieşiţi în stradă să protesteze din cauza dispariţiei a sute de milioane de dolari de la un fond de investiţii de stat şi avea nevoie urgentă de bani de la un creditor extern ca Beijingul.
    Scandalul creat în jurul înţelegerii i-a implicat pe ambii clienţi ai McKinsey. Mahathir a declarat presei locale că China Communications, care a câştigat un contract fără licitaţie pentru calea ferată, ar fi putut supraevalua în mod deliberat costurile pentru a-i ajuta pe Najib şi pe aliaţii acestuia să aducă bani suplimentari în fondul de investiţii pentru a înlocui sumele lipsă.
    Tony Pua, parlamentar malaysian şi adjunct al ministrului de finanţe, a declarat că afacerea a fost intermediată de un om de afaceri malaysian numit Jho Low, care este acuzat de sifonarea a sute de milioane de dolari din fond şi despre care se crede că este în China, evitând astfel un mandat de arestare din Malaysia.


    McKinsey a explicat că nu are cunoştinţă de nicio înţelegere secretă între China şi Najib. A asigurat că, desigur, va discuta despre uriaşul proiect Belt and Road al Chinei, dar a respins ideea că, reprezentând ambele părţi implicate în proiect, compania s-a aflat în vreun fel în conflict de interese. Până când China Communications a câştigat oferta, lucrările sale pentru Malaysia erau deja finalizate, se arată în justificările companiei.
    „Politicile şi procedurile interne riguroase ale firmei noastre asigură că noi venim cu o perspectivă independentă pentru a ajuta fiecare client să îşi urmărească propriile obiective strategice“, au spus reprezentanţii McKinsey.
    Însă contextul politic – un guvern care se confruntă cu acuzaţii de corupţie şi perspectiva ca Najib să apeleze la China pentru fondurile de care are nevoie pentru a-şi acoperi urmele – ar fi trebuit să fie evident pentru McKinsey în acel moment, apreciază Bridget Welsh, profesoară la Universitatea John Cabot din Roma specializată în politica din Malaysia.
    „Au ales să facă afaceri cu actori corupţi în profuzime“, crede Welsh despre McKinsey.
    Aceasta nu a fost prima dată când McKinsey a fost atrasă în aranjamente dubioase prin activitatea sa din China.
    Compania a deschis primul său birou acolo în 1995, folosind consultanţi din Statele Unite şi Marea Britanie. Până la sfârşitul deceniului, McKinsey era pregătită pentru a ajuta Beijingul să-şi forţeze companiile de stat muribunde să adopte un management în stil occidental, o specialitate a McKinsey.
    Firma a prins câţiva clienţi mari. Elevul său eminent a fost Ping An, o companie de asigurări înfiinţată ca parte a unui grup de transport maritim de stat. În 1997, McKinsey a început o relaţie de două decenii cu compania, timp în care aceasta s-a transformat dintr-o notă de subsol într-unul dintre cei mai mari asigurători din lume.
    Povestea succesului McKinsey a ajuns curând la vârful politicii chineze, târând firma – fără ca aceasta să-şi dea seama, după cum afirmă directorii ei – într-un posibil conflict de interese în cazul celui mai evident exemplu de îmbogăţire a unui oficial din istoria Republicii Populare Chineze.
    Întotdeauna în căutarea talentelor de top, McKinsey l-a adus pe Liu Chunhang, în vârstă de 27 de ani, ca asociat cu normă întreagă în 2002. Acesta tocmai absolvise Harvard Business School, cu merite deosebite, conform înregistrărilor şcolare, şi a stat la McKinsey pentru mai puţin de un an. Însă ceea ce rudele sale au făcut în acest timp avea să le transforme în miliardari.
    Liu era ginerele lui Wen Jiabao, vicepremierul ţării responsabil cu finanţele. Câteva luni mai târziu, Wen a devenit premierul Chinei, ajungând în poziţia de a conduce un guvern.
    În acea vreme, un client al McKinsey, firma Ping An, se pregătea pentru o ofertă publică iniţială de vânzare de acţiuni la Hong Kong. Familia Wen şi asociaţii lor de afaceri au devenit acţionari secreţi ai Ping An, achiziţionându-şi participaţiile la un cost redus la sfârşitul anului 2002. În calitate de premier, Wen a condus cabinetul chinez, care supraveghea industria asigurărilor şi îşi dădea acordul în marile IPO-uri.
    Varianta McKinsey este că Liu a părăsit compania în iulie 2003. Nu este clar dacă a jucat vreun rol în activităţile de afaceri ale familiei sale extinse. Însă când Ping An s-a listat în anul următor, familia Wen acumulase deja o avere uluitoare, în mare parte reprezentând acţiuni. Până în 2007, familia a acumulat o avere de cel puţin 2,7 miliarde de dolari.
    Liu, care este acum un oficial de rang înalt al autorităţii bancare din China, a declarat printr-un purtător de cuvânt că el „nu a lucrat niciodată pe proiecte pentru clienţii chinezi ai firmei“ şi că ar fi „înşelător” să fie asociat cu munca McKinsey pentru Ping An.
    McKinsey a explicat că Liu a fost angajat pentru că avea pregătirea profesională potrivită, nu datorită conexiunilor familiale.
    „Orice sugestie că domnul Liu a fost angajat sau adus pentru scopuri necorespunzătoare este falsă şi extrem de înşelătoare“, se arată într-un comunicat al companiei.
    Astăzi, în China este o laudă să spui că ai colaborat cu McKinsey. Trebuie să fii bun ca să ajungi acolo. Partenerii companiei au participat la întâlnirile din cadrul companiilor partidului comunist. Mai mult de 90% din cei 350 de consultanţi ai companiei din China sunt de origine chineză, potrivit site-ului oficial.
    Şi importanţa Chinei pentru McKinsey este evidentă: ultimii doi parteneri, Barton şi Kevin Sneader, au fost promovaţi din regiune. Sneader conduce acum întreaga divizie din Hong Kong.
    Numele McKinsey a devenit atât de prestigios în ţară încât a apărut şi o clonă chinezească, care a adoptat numele chinezesc al companiei. Compania-clonă – Chengdu McKinsey Management Consulting Company – a câştigat chiar şi un contract de consiliere a provinciei Sichuan cu privire la planificarea economică. Şarlatania sa a fost atât de reuşită încât Săptămânalul Economic Chinez, o revistă a portavocii Partidului Comunist, Ziarul Poporului, a scris un articol despre răspândirea influenţei adevăratei McKinsey, pe care a comparat-o cu o caracatiţă, şi despre cât de uimitor este succesul firmei false.

    McKinsey a spus că nu a lucrat la planificarea economică a provinciei Sichuan. Totuşi, compania nu s-a dat în lături de la programe controversate precum cel privind oraşele inteligente, spre îngrijorarea oamenilor de ştiinţă şi a avocaţilor drepturilor omului care spun că această abordare va duce la întărirea statutului Chinei de stat care vede şi ascultă orice şi pe oricine.
    Ideea cu oraşele inteligente este de a le face mai uşor de gestionat prin colectarea de date din surse precum camerele de luat vederi. Într-un stat autoritar precum China, acest lucru creează îngrijorări mari.
    „Patrulele de poliţie nu pot fi peste tot, dar analizele predictive le pot duce la locul potrivit în momentul potrivit“, a scris McKinsey într-o analiză din iunie. „Este vorba despre controlul politic“, a explicat Samantha Hoffman, un asociat al Institutului de Politici Strategice din Australia.
    McKinsey lucrează acum cu Ping An pentru a pune în practică teoria oraşelor inteligente în oraşul chinezesc Nanning pentru a monitoriza frauda financiară.
    Compania a susţinut – poate chiar până la exasperare, spun criticii – iniţiativa guvernului chinez Made in China 2025 de a deveni lider mondial în domenii sensibile, cum ar fi inteligenţa artificială şi aerospaţială, o politică ce-i nelinişteşte pe liderii europeni şi americani, care se tem că planurile Beijingului le vor submina economiile şi deschid calea dominaţiei Chinei.
    În octombrie, vicepreşedintele american, Mike Pence, a avertizat că „prin planul Made in China 2025, Partidul Comunist şi-a propus controlarea a 90% dintre cele mai avansate industrii din lume“.
    McKinsey a produs cel puţin 10 rapoarte în chineză concentrate pe Made in China 2025. Însă la începutul acestui an guvernul chinez a ordonat presei să nu mai scrie despre aceasta, având în vedere criticile intense din partea Statelor Unite şi ale Europei. Şi rapoartele McKinsey au încetat să mai menţioneze aceste planuri.
    „Firma pare uneori a fi
    aproape ca un braţ al Ziarului Poporului“, spune George Magnus, fost economist – şef al UBS, despre McKinsey. „Evident, o fac într-un mod uşor mai subtil – însă uneori
    nu foarte subtil.“
     

  • Fostul şef al celei mai mari bănci americane avertizează: Cel mai important lucru acum pentru economia globală este consumatorul chinez

    Cifrele furnizate de guvernul din China arată că economia ţării a încetinit la o creştere de 6,6% anul trecut. Ţara trece printr-un război comercial cu SUA în timp ce încearcă să se reorienteze dinspre producţie şi exporturi către o economie bazată pe consum.
     
     Fostul bancher, care conduce acum Chatham House – un thinktank global pentru afaceri internaţionale – a declarat că nu este surprins cu privire la încetinirea creşterii economice din China.
     
    „Oamenii nu ar trebui să fie panicaţi, pentru că datele demografice s-au schimbat”, spune fostul bancher înainte de a spune că o parte din încetinire a fost chiar plănuită de Beijing.
     
  • Întâlnire crucială pentru viitorul Huawei. Se discută posibiltatea ca gigantul chinez să fie exclus de pe pieţele cheie

    Comisia Europeană analizează posibilitatea interzicerii echipamentelor 5G fabricate de Huawei în dezvoltarea viitoarelor reţele mobile, spun surse din Bruxelles.

    Directorul general al GSMA, Mats Granryd, a scris membrilor asociaţiei să includă o dezbatere asupra Huawei pe agenda următoarei şedinţe de consiliu. Reuniunea va avea loc la Barcelona, în februarie, cu ocazia Mobile World Congress.

    Unele ţări, printre care Statele Unite şi Australia, au exclus Huawei din dezvoltarea generaţiei următoare de reţele mobile, invocând posibilitatea ca echipamentele pot fi folosite în acţiuni de spionaj.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Samsung vrea să îşi păstreze supremaţia globală pe piaţa smartphone-urilor cu modele Galaxy mai ieftine

    Samsung încearcă că combată ascensiunea globală a rivalilor chinezi prin lansarea unor smartphone-uri mai ieftine, pe care le va trimite prima dată în piaţa din India, în încercarea de a se adresa tinerilor din oraşe, potrivit CNN.

    Compania sud-coreeană domină piaţa din India încă din 2012, dar a fost întrecută anul trecut de rivalii de la Xiaomi.

    Mai mult, poziţia de lider global pe piaţa de smartphone-uri este ameninţată de un alt competitor chinez, Huawei.

    Luni, Samsung a lansat încă două modele sub seria Galaxy – M10 şi M20. Cel mai ieftin model va costa doar 112 dolari în India.

    Samsung a anunţat în cadrul unei declaraţii că smartphone-urile au fost „proiectate exact pentru tinerii millenniali”.

    Acestea vor fi valabile în India din data de 5 februarie, înainte de a fi scoase la vânzare şi în alte ţări.

    Samsung nu a anunţat când vor fi lansate la nivel global.

     

  • Un oficial militar chinez de rang înalt vrea folosirea forţei împotriva navelor Statelor Unite care intră într-o zonă disputată

    În cursul unei reuniuni desfăşurate la Beijing, oficiali guvernamentali chinezi şi comandanţi militari au discutat despre situaţia din Marea Chinei de Sud şi despre relaţiile dintre China şi Statele Unite.
     
    Dai Xu, un colonel în cadrul Forţelor Aeriene chineze şi preşedintele Institutului de Cooperare şi Securitate Maritimă, a cerut utilizarea forţei împotriva navelor militare americane care pătrund în zone disputate din Marea Chinei de Sud.
     
    „Dacă mai pătrunde vreo navă militară americană în apele teritoriale chineze, sugerez să fie trimise două nave: una pentru a o opri, iar alta pentru a o lovi. Nu permitem activităţile de perturbare efectuate de nave americane în apele noastre teritoriale”, a spus Dai Xu.