Tag: capital

  • Adrian Cojocar, director general adjunct la Patria Asset Management, fost jurnalist pe pieţele de capital la ZF (2006-2014): „Ziarul Financiar mi-a arătat cum se poate împăca matematica cu scrisul, două cuvinte care nu prea au nimic în comun la prima vedere”

    „Pe mine, care sunt un pasionat al matematicii încă de pe băncile şcolii, Ziarul Financiar m-a învăţat cum se transmite uşor şi eficient un mesaj sau o idee către o audienţă, chiar dacă în spate se găsesc anumite calcule «plicitisitoare» sau «greu digerabile» şi care au un impact important în viaţa noastră de zi cu zi.
    La Ziarul Financiar am avut ocazia să cunosc şi să învăţ de la specialişti cu zeci de ani de experienţă şi cu poziţii de top din diverse domenii de activitate şi să urmăresc «pulsul» zilnic al pieţelor, două lucruri foarte importante în dezvoltarea mea ulterioară.”

  • Cărămidă cu cărămidă, până la 20 de milioane de euro

    “Creşterea sectorului rezidenţial ne obligă să fim prezenţi în întreaga ţară, în cât mai multe puncte de vânzare, pentru a putea să atingem câţi mai mulţi consumatori. În 2018 am continuat strategia pe care am implementat-o din 2008 până în prezent – am mizat pe dezvoltarea intensivă şi extensivă a distribuţiei şi a exporturilor, dezvoltarea gamei  de produse, menţinerea calităţii la standarde înalte şi oferirea de servicii performante şi complexe”, descrie Iulian Mangalagiu, CEO al Brikston, strategia de dezvoltare a companiei româneşti de produse de construcţii pe care o conduce.

    Pe plan local, produsele Brikston sunt comercializate atât prin intermediul a peste 250 de distribuitori şi lanţuri de tip DIY precum Dedeman, Leroy Merlin, Brico Depot şi Hornbach, cât şi în magazinul online al companiei.

    Compania exportă însă produse şi în alte două pieţe vecine – Republica Moldova şi Ucraina; reprezentanţii companiei şi-au propus ca pe viitor să crească valoarea exporturilor către cele două ţări la 2 milioane de euro.

    Anul trecut, Brikston a avut venituri de aproximativ 19 milioane de euro, în creştere cu 23% faţă de anul anterior şi un profit de circa 2,5 milioane de euro; aşteptările pentru 2018 vizează o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro. „Previziunile noastre întrevăd un progres în domeniul amenajărilor interioare şi exterioare, un sector care prinde tot mai mult teren.”

    În ceea ce priveşte numărul de angajaţi ai Brikston, acesta a ajuns la aproximativ 200, cu o medie de vârstă de circa 44 de ani.

    Reprezentanţii companiei spun că în ultimii zece ani secţiile au funcţionat la capacitate maximă, iar producţia de cărămidă a fost dublată. 
    Brikston are o istorie de aproape 50 de ani pe piaţa locală: aceasta a început în anul 1969, odată cu înfiinţarea societăţii de stat Fabrica de Produse Ceramice, transformată patru ani mai târziu, în urma fuziunii cu Fabrica de Betoane Armate, în Întreprinderea de Materiale de Construcţii Iaşi. În 1994 începe privatizarea companiei – redenumită Ceramica SA – prin metoda MEBO (management employee buyouts), proces încheiat în 2001, când a devenit societate comercială cu capital integral privat.

    În 2006, în urma unei investiţii de 7,7 milioane de euro, compania a deschis prima linie modernă de producţie. În 2008 a fost lansată marca Brikston, „creată cu scopul diferenţierii pe piaţa materialelor de construcţii ca etalon al calităţii produselor”, spune Iulian Mangalagiu, CEO al Brikston. După un an a fost lansată o nouă linie de producţie, care a dublat volumul realizat.

    În 2010-2011, pe măsură ce compania a început să se extindă la nivel naţional, cota de piaţă s-a triplat, atingând nivelul de 19% – faţă de 6%, valoarea la care se plasa aceasta în 2008. În 2014, pachetul majoritar de acţiuni al companiei a fost preluat de fondul de investiţii ADM Capital, pas care a determinat crearea unor zone noi de dezvoltare a companiei, în 2015 fiind lansată linia de producţie de ţigle şi materiale pentru zidăria de faţadă. 

    În ceea ce priveşte cele mai recente investiţii, compania a direcţionat anul acesta 1 milion de euro spre îmbunătăţirea calităţii produselor, achiziţia de utilaje, completarea portofoliului de produse şi optimizarea costurilor de fabricaţie.

    De asemenea, directorul general al Brikston spune că o componentă esenţială pentru dezvoltarea companiei o reprezintă partea de cercetare şi dezvoltare. Potrivit lui, „pentru a te putea susţine pe această piaţă în care utilităţile cresc de la lună la lună, singurele investiţii viabile sunt cele în eficientizarea energetică, creşterea capacităţilor de producţie, găsirea de resurse alternative şi reducerea emisiilor de CO2”.

    Potrivit lui Iulian Mangalagiu, piaţa de cărămidă se situează în prezent la o valoare de 130 de milioane de euro, dar, în ciuda faptului că volumul acesteia este pe o tendinţă crescătoare şi producătorii se orientează spre deschiderea de noi sectoare, aceasta este încă mult sub nivelul atins în anii 2007 – 2008. În ultimii cinci ani, Mangalagiu spune că „din totalul vânzărilor Brikston, peste 80% sunt adresate segmentului rezidenţial, ceea ce evidenţiază faptul că, în prezent, oamenii sunt interesaţi de achiziţia unei locuinţe noi. Fie că sunt tineri care vor casa lor, fie o familie care caută o locuinţă mai mare, observăm că românii caută casele care le pot oferi un nivel de confort mai mare”.

    Care era nivelul de atunci?

    Pe de altă parte, observă el, creşterea pieţei locale de profil a contribuit la o apropiere faţă de nivelul pieţelor din vest: „Dacă în urmă cu câţiva ani România avea nevoie de aproximativ 600.000 de locuinţe pentru a atinge nivelul Europei, diferenţa a fost considerabil redusă prin creşterea din ultimul timp a pieţei de construcţii.” Un alt capitol la care România se află în urma altor pieţe este tipologia produselor comercializate: „În timp ce ţara noastră este concentrată pe cărămizile de construcţii, vestul Europei pune accent şi pe cărămizile sau placajele care dau un aspect elegant oricărei construcţii. Noul trend legat de casele pasive sau cu emisii zero face ca piaţa din vest să aibă un avans faţă de România în ceea ce priveşte folosirea unor produse eficiente din punct de vedere termic”.

    Mangalagiu spune că principala tendinţă pe piaţa pe care activează constă în dezvoltarea de noi blocuri de locuit, impulsionată de nevoia de „creare a unor locuinţe accesibile din punctul de vedere al valorii acestora şi poziţionării lor în cadrul oraşelor, unde nu mai sunt chiar atât de multe locuri pentru construcţia de locuinţe individuale”.

    Directorul general al Brikston sesizează şi orientarea înspre folosirea materialelor pentru decorarea locuinţelor: „Fie că vorbim doar despre un soclu sau de câteva accente pe faţade, fie că vorbim de faţada întreagă, casele şi blocurile care se construiesc în ultima perioadă sunt mult mai adaptate din punct de vedere estetic cu noile trenduri în materie de materiale de construcţii”.

    De asemenea, aminteşte el,  apropierea de anul 2020, când noile proiecte rezidenţiale va trebui să respecte legislaţia europeană privind casele cu consum energetic aproape de zero, face ca industria materialelor de construcţii să se adapteze noilor cerinţe prin lansarea de produse noi, mult mai eficiente din punctul de vedere al izolării termice. „Implicit, dezvoltarea unor noi reglementări ajută industria să se apropie foarte mult de zona de vest a Europei, acolo unde consumul energetic este principala procupare în materie de construcţii”, spune el.
    Directorul executiv al Brikston observă că, pe lângă interesul pentru cărămizi care să ajute la economisirea energiei, se poate observa că oamenii caută şi locuinţe care să le încânte simţul estetic. Acest lucru determină consumatorii să fie din ce în ce mai interesaţi de produsele ceramice pentru decorarea caselor, gardurilor şi grădinilor, respectiv de cărămida de faţadă, de placajele din klinker şi de elementele pentru gard.

    Aşteptările executivului de la Brikston pentru perioada următoare vizează în primul rând menţinerea ritmului de creştere atât pentru cererea de locuinţe de tip rezidenţial, cât şi pentru segmentul materialelor de construcţii. El spune că principalul factor care a susţinut revenirea pieţei rezidenţiale a fost reapariţia în 2015 – 2016 a dezvoltatorilor imobiliari şi a proiectelor rezidenţiale de dimensiuni mai mari.

    „Nevoia pieţei de profil stă la baza dezvoltării acestei industrii, motiv pentru care pot interveni schimbări, însă, conform ultimilor ani, ne aşteptăm la o cerere constantă”, spune el. Factorii pe care îşi bazează aşteptările sunt: continuarea proiectului Prima Casă, creşterea investiţiilor cu capital străin, începerea unui nou val de credite bancare, creşterea pieţei muncii şi costurile reduse ale materialelor. Singurul impediment care ar putea apărea, potrivit lui Mangalagiu, se leagă de schimbările politice, care ar putea amâna investiţiile în infrastructură, ceea ce ar priva companiile de construcţii de beneficiul unui aport suplimentar de cash.

    Cum vede executivul de la Brikston casele din România pe viitor?

    „Cred că în viitorul apropiat se va pune accentul pe materialele de construcţii cât mai ecologice, care au grijă de mediu atât în momentul fabricaţiei, cât şi în momentul în care devin deşeuri. Arhitectural, cred că locuinţele viitorului vor fi mult mai arătoase decât cele de acum câţiva ani, cu accent major pe produsele care pot adăuga un plus de culoare şi textură unei faţade şi chiar interiorului.” El consideră că pe piaţă se observă o migrare către casele cu un consum energetic cât mai mic şi că legislaţia urmăreşte să încurajeze construcţia acestui tip de case, ceea ce îl face să creadă că pe viitor ne putem aştepta la investiţii masive în această direcţie.

  • Investitorii se întorc spre pieţele emergente: Veteranul Mark Mobius consideră că „la sfârşitul zilei, acţiunile din pieţele emergente sunt foarte ieftine”

    Acţiunile companiilor din pieţele emergente sunt „foarte ieftine” acum, iar acest moment reprezintă o opotunitate de investiţii în aceste pieţe, consideră Mark Mobius, veteranul pieţelor de capital şi fondator al companiei Mobius Capital Partners, potrivit CNBC.

    În ultimele luni, investitorii au vândut masiv din portofoliu activele deţinute în pieţele emergente, pe fondul turbulenţelor generate de problemele grave ale unor economii precum Turcia sau Argentina.

    La acest context se adaugă un dolar din ce în ce mai puternic şi preţurile ridicate din piaţa petrolului – situaţie care afectează economiile emergente care au datorii mari şi pe cele are sunt importatoare de energie.

    Drept rezultat, MSCI, indicele pieţelor emergente – care urmăreşte companiile cu capitalizări de piaţă de nivel mediu şi mare din 24 de ţări – a scăzut cu circa 16% anul acesta.

    Însă Mobius consideră că aceste vânzări masive din piaţă au deschis oportunităţi de investiţii în pieţele emergente. „La sfârşitul zilei, acţiunile din pieţele emergente arată foarte ieftine acum. Este momentul să intrăm şi noi”, spune co-fondatorul Mobius Capital Partners.

    Unele dintre pieţele emergente se bucură deja de recuperări, atât pe bursă cât şi la nivelul monedei naţionale, apreciază investitorul. Acest lucru se întâmplă deoarece dolarul american a început să se stabilizeze, ceea ce eliberează o parte din presiunea ce planează asupra pieţelor emergente, adaugă Mobius.

  • Cum să construieşti în doar trei ani cea mai valoroasă companie de tehnologie din România

    Carte de vizită

    În 2005, la un interviu, când voia să recruteze angajaţi, Daniel Dines l-a cunoscut pe Marius Tîrcă, la acea vreme student la Politehnică

    A pornit de la o echipă de 10 oameni, într-un apartament pe Delea Veche

    Îi place să se plimbe, să cunoască oameni inteligenţi din toată lumea; spune că nu stă mai mult de două ore într-un loc

    Recent, UiPath a primit o nouă finanţare de 225 milioane dolari (în urma unei runde conduse de Sequoia Capital şi Capital G), care a evaluat compania la peste 3 miliarde de dolari, cea mai mare evaluare înregistrată vreodată de o companie de IT lansată din România 


    Cum au reuşit doi tineri să construiască în doar trei ani cea mai valoroasă companie de tehnologie din România

  • Bani sunt, dar ce să facem cu ei, unde să-i investim?

    Companiile româneşti care o duc bine trăiesc din comenzile multinaţionalelor, care sunt principalii clienţi – Aramis Baia Mare, cel mai mare producător de mobilă din România şi cel mai mare exportator român, are ca principal şi unic client Ikea; dacă pică acest contract, pică exporturi de 250 de milioane de euro – sau din comerţ şi retail, dacă au avut şansa să se poziţioneze bine.
    Dan Sărmăsan, preşedintele consiliului de administraţie al producătorului de mezeluri Agra’s din Alba Iulia, a spus la conferinţa ZF „România, 100 de ani de business. Cum trecem de la idee la business”: „Acum 18 ani era o avalanşă de forţă de muncă, însă era o şansă mică de a accesa capital, nu era ofertă pentru a face business. Primul credit pe care l-am luat, cu 120% dobândă, a fost în anul 2000. Atunci, la fiecare sfârşit de săptămână, stăteau la poarta fabricii 50-60 de oameni ca să-şi găsească un loc de muncă. Acum avalanşa de capital este uriaşă, întinzi mâna şi ai luat banii, important e să ştii ce să faci cu ei, să ştii să-i investeşti şi să ai în spate oameni care să te susţină. Fără o echipă bună, nu faci faţă.”
    Ce ironie! Înainte aveai oameni, dar nu aveai capital, deci businessul mergea greu, acum ai capital, dar nu ai oameni. Foarte mulţi antreprenori români care au reuşit să aibă succes cu firma şi brandul lor până acum fac paşi laterali şi îşi investesc surplusul de capital în businessuri mai simple, de active imobiliare sau financiare. Dan Şucu, proprietarul Mobexpert, este investitor în imobiliare, face blocuri alături de alţi parteneri.
    Fraţii Pavăl, cei care au reuşit să facă din Dedeman un business de 1,2 miliarde de euro pe an, cu un profit de peste 200 de milioane de euro, îşi investesc banii cumpărând birouri (pe complexul The Bridge din Capitală au dat în jur de 160 de milioane de euro) sau pe bursă, fiind unii dintre cei mai mari investitori români.
    Niciunul dintre ei, care au linii deschise de credit la orice oră, nu s-a dus peste hotare.
    Faptul că piaţa este plină de bani, faptul că nu sunt proiecte de investiţii suficiente se vede şi în raportul dintre creditele bancare şi depozitele bancare, raport care a ajuns undeva la 80%. În perioada de boom economic, raportul era de 120%, ceea ce arăta că România atrăgea capital. În acest moment, prin acest raport subunitar, România are un excedent de economisire, care nu-şi găseşte contrapartida în business.
    Afacerile care încep acum sau cele care sunt mici şi mijlocii trăiesc din banii acţionarilor şi din banii furnizorilor, adică din cei mai scumpi bani. Asta arată că foarte mulţi nu au o idee clară de business, că nu ar şti ce să facă cu banii, dacă i-ar avea.
    Multe companii şi mulţi antreprenori încep să simtă că în România au ajuns la o limită, că piaţa a atins un nivel de unde este mai greu să creşti, iar viitorul înseamnă fie stagnare, fie vânzarea businessului, fie ieşirea pe pieţele externe, dar unde nu au expertiză şi nici dorinţă.
    Polonezii şi ungurii au ieşit din piaţa proprie şi au venit la noi, reuşind astfel să-şi menţină ritmul de creştere a businessului. Cei care vor să iasă din corporaţii şi să devină antreprenori au în faţa ochilor businessuri mici, ceea ce până la urmă nu este rău, pentru că toţi au pornit de undeva, de la un nivel mic. Problema este că mulţi nu vor să devină mari, pentru că asta înseamnă bătaie de cap, înseamnă să te zbaţi, să găseşti oameni, să găseşti pieţe, să-ţi asumi riscuri. Şi nu toată lumea vrea acest calvar.
    Ironia istoriei: atunci când dobânzile erau mari, toţi patronii, toţi antreprenorii români voiau să facă business, voiau să crească, voiau să fie în piaţă; acum, când dobânzile sunt mici şi liniile de finanţare stau la uşă, nimeni nu prea mai are chef să-şi asume noi riscuri.
    Şi pentru că nu ar şti ce să facă cu banii.
    Într-un clasament al celor mai profitabile sectoare din Europa de Sud-Est, pe primul loc se află industria chimică, cu o marjă de profit de 20%, industria cauciucului cu 13%, industria farma cu 10%, telecomunicaţiile cu 7% sau industria de petrol şi gaze naturale cu 6%. Dacă ne uităm la acest top, SEE 100, vedem că primele cinci domenii, ca marjă de profit, nu sunt extrem de apetisante pentru marea majoritate a antreprenorilor.
    În aceste domenii, îţi trebuie mult mai mult decât să faci prăjituri sau să trimiţi felicitări.

  • Dacă vouă vă merge atât de bine, de ce ţării îi merge atât de prost?

    Totuşi, niciodată nu a fost atât de criticată situaţia generală a economiei şi starea ţării. La o conferinţă organizată de Ziarul Financiar la Alba Iulia fiecare dintre oamenii de afaceri prezenţi a declarat deschis că acesta este cel mai bun an din istorie pentru el. Cifrele de afaceri cresc cu peste 10%, profiturile la fel, expansiunea este la ordinea zilei, investiţiile sunt făcute din bani proprii şi există chiar disponibilităţi de milioane de euro pentru terenuri de golf.
     
    Băncile anunţă profituri excepţionale. BCR a anunţat în urmă cu două zile un profit de peste 1 miliard de lei pe primele nouă luni din 2018, cu 81% mai mult decât în 2017.
     
    Dar cu toate că individual, pentru majoritatea companiilor şi băncilor sunt câştiguri istorice, sentimentul general, atât în ţară, din dezbaterile care au loc, precum şi ceea ce se întâmplă în general în opinia publică, este sumbru.
     
    Sentimentul general este astăzi în ţară sumbru şi oamenii, inclusiv cei care conduc companii de 1-2 milioane de euro afaceri până la peste suta de milioane, sunt foarte critici şi încordaţi.
     
    Nu mai vorbim de bancherii care beneficiază astăzi de una dintre cele mai bune conjuncturi, cu încasarea de dobânzi duble la credite, prin indexarea la un Robor în continuă creştere şi cu plata de dobânzi la depozite în continuare la 0,5-1%. Dar nu auzi deloc pe nimeni să spună: ce loc de afaceri bun e România, ce profituri facem, ce bonusuri încasăm!
     
  • Optima a înregistrat la 9 luni o creştere de 40% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut

    „Dacă anul trecut raportam o creştere de 25%, pe aceeaşi perioadă, iată că anul acesta reuşim un avans de 40%, la 9 luni, ceea ce înseamnă destul de mult, chiar dacă activăm într-un domeniu cu o expansiune extrem de rapidă în ultimii ani. Am reuşit această performanţă mai ales în urma eficientizării proceselor interne şi creşterii productivităţii dar şi graţie noilor proiecte începute în acest an, care, în esenţă, se reflectă în creşterea performanţei echipelor din proiectele de outsourcing de vânzări. Acestea reprezintă, practic, şi baza business-ului nostru”, declară Daniel Mereuţă, director general Optima.

    Oficialii companiei previzionează că, până la sfârştiul anului, business-ul va depăşi 20 de milioane de lei, cu o bază de aproape 400 de angajaţi, pe toate centrele de activitate din Bucureşti, Iaşi şi Braşov.

  • Iulian Stanciu, CEO şi acţionar eMag: “Cred foarte mult în oameni şi respectiv în oameni buni adunaţi împreună care pot construi lucruri curajoase.” – VIDEO

    Iar rezultatele noastre nu au fost obţinute de mine, nu cred că mulţi mă cunosc pe mine, pentru că n-am ieşit atât de mult la evenimente, cred că de fapt este un vot pentru echipa noastră din spate, unde sunt foarte mulţi oameni curajoşi şi, de asemenea, pentru cultura pe care noi o avem în companie. O cultură bazată pe inovaţie şi pe greşeală până la urmă, şi pe asumarea greşelii. De aici cred că am învăţat şi oamenii au admirat curajul ăsta de a greşi şi de a merge mai departe.

    Am să răspund cu un lucru pe care l-am învăţat pe parcurs din zona de finaţe care spune cam aşa: “Revenue is vanity. Profit is sanity. Cash is reality.” 

    Deci când vorbim de cifră de afaceri şi profit sunt lucruri doar temporare, până la urmă doar banii contează dacă vorbim de finanţe. Dar întorcându-ne la partea de admiraţie şi de lucruri care contează în business, cred foarte mult în oameni şi respectiv în oameni buni adunaţi împreună care pot construi lucruri curajoase, iar la noi cred că şi curajul a contribuit, curajul de a trece graniţe şi de a construi un business internaţional. Am o viaţă destul de simplă, îmi place să alerg, mă duc la concursuri de alergare, nu sunt talentat, nu sunt printre cei mai buni. Sunt în schimb foarte ambiţios, îmi place să citesc şi să învăţ încontinuu şi îmi petrec mult timp cu familia şi cu prietenii.

    O realizare – cred că este greu de spus. Dacă vorbim de cariera de business, cred că faptul că am reuşit să construiesc o echipă independentă care poate să lucreze şi fără mine. Oameni, cum spuneam, foarte curajoşi şi care sunt legaţi între ei nu neapărat printre obiective de business ci foarte mult prin valori şi prin cultură. Sfat pentru viitorii antreprenori: “cred că este important curajul”. Cred că avem în România oameni foarte inteligenţi, foarte muncitori, cu o educaţie foarte bună la fel cum sunt toţi antreprenorii din vestul Europei, din State sau din alte ţări dezvoltate. Cred că avem nevoie de mai mult curaj. Curajul de a trece graniţe, curajul să construiască un plan de business pe un termen mai lung. Să ceară bani de la investitori pentru că bani sunt foarte mulţi şi în România şi în afara României pentru capital de risc, iar acest capital de risc te poate ajuta să te dezvolţi foarte rapid.

  • Iulian Stanciu, CEO şi acţionar eMag: “Cred foarte mult în oameni şi respectiv în oameni buni adunaţi împreună care pot construi lucruri curajoase.” – VIDEO

    Iar rezultatele noastre nu au fost obţinute de mine, nu cred că mulţi mă cunosc pe mine, pentru că n-am ieşit atât de mult la evenimente, cred că de fapt este un vot pentru echipa noastră din spate, unde sunt foarte mulţi oameni curajoşi şi, de asemenea, pentru cultura pe care noi o avem în companie. O cultură bazată pe inovaţie şi pe greşeală până la urmă, şi pe asumarea greşelii. De aici cred că am învăţat şi oamenii au admirat curajul ăsta de a greşi şi de a merge mai departe.

    Am să răspund cu un lucru pe care l-am învăţat pe parcurs din zona de finaţe care spune cam aşa: “Revenue is vanity. Profit is sanity. Cash is reality.” 

    Deci când vorbim de cifră de afaceri şi profit sunt lucruri doar temporare, până la urmă doar banii contează dacă vorbim de finanţe. Dar întorcându-ne la partea de admiraţie şi de lucruri care contează în business, cred foarte mult în oameni şi respectiv în oameni buni adunaţi împreună care pot construi lucruri curajoase, iar la noi cred că şi curajul a contribuit, curajul de a trece graniţe şi de a construi un business internaţional. Am o viaţă destul de simplă, îmi place să alerg, mă duc la concursuri de alergare, nu sunt talentat, nu sunt printre cei mai buni. Sunt în schimb foarte ambiţios, îmi place să citesc şi să învăţ încontinuu şi îmi petrec mult timp cu familia şi cu prietenii.

    O realizare – cred că este greu de spus. Dacă vorbim de cariera de business, cred că faptul că am reuşit să construiesc o echipă independentă care poate să lucreze şi fără mine. Oameni, cum spuneam, foarte curajoşi şi care sunt legaţi între ei nu neapărat printre obiective de business ci foarte mult prin valori şi prin cultură. Sfat pentru viitorii antreprenori: “cred că este important curajul”. Cred că avem în România oameni foarte inteligenţi, foarte muncitori, cu o educaţie foarte bună la fel cum sunt toţi antreprenorii din vestul Europei, din State sau din alte ţări dezvoltate. Cred că avem nevoie de mai mult curaj. Curajul de a trece graniţe, curajul să construiască un plan de business pe un termen mai lung. Să ceară bani de la investitori pentru că bani sunt foarte mulţi şi în România şi în afara României pentru capital de risc, iar acest capital de risc te poate ajuta să te dezvolţi foarte rapid.

  • Cine sunt românii care au luat sute de milioane pe afacerile lor

    Start-up-ul local UiPath, specializat în cea mai în vogă tehnologie la nivel global – dezvoltarea de roboţi software care automatizează procesele de lucru din companii –, a fost evaluat la 3 miliarde dolari – cea mai înaltă evaluare înregistrată vreodată de o companie de IT lansată din România, după ce luna trecută a reuşit să atragă cea de-a treia mare finanţare – 225 milioane dolari.

    În topul celor mai valoroase businessuri de tehnologie din România este inclus şi Bitdefender, furnizor de soluţii de securitate cibernetică, consacrat deja ca fiind cel mai puternic brand din IT-ul românesc. Acesta a fost evaluat la peste 600 milioane de dolari în urma tranzacţiei prin care fondul de investiţii Vitruvian Partners a devenit al doilea cel mai mare acţionar al companiei, odată cu achiziţia pachetului minoritar de aproximativ 30%, deţinut de fondul de investiţii Axxess Capital.

    Al treilea loc în clasament este ocupat de compania de software Softvision din Cluj, care a fost preluată recent de furnizorul american de servicii de IT Cognizant Technology, valoarea tranzacţiei fiind estimată la 550 milioane dolari.

    Tot în jurul acestei sume – 500 milioane de dolari – s-a situat şi tranzacţia din 2014 dintre start-up-ul local LiveRail, care a dezvoltat o tehnologie de monetizare a clipurilor video, şi gigantul american Facebook, care deţine cea mai mare reţea de socializare din lume. La doi ani de la integrarea LiveRail în cadrul Facebook, gigantul american a decis însă să închidă operaţiunile acestuia.


    3 mld. dolari

    1. UiPath

    Povestea start-up-ului UiPath, fondat de Daniel Dines şi Marius Tîrcă, a început în urmă cu trei ani, când start-up-ul s-a desprins dintr-o companie specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing, înfiinţată încă din 2005. Treptat, aceasta s-a specializat în soluţii de automatizare, iar din 2012 şi-a îndreptat atenţia către piaţa de automatizare robotizată a proceselor. Atunci, cei doi fondatori ai UiPath şi-au dat seama de potenţialul acestei pieţe şi au înfiinţat separat start-up-ul specializat pe astfel de soluţii. Cei doi au deschis şi entităţi în străinătate, printre primele numărându-se Marea Britanie, India şi SUA.  Prima mare finanţare a fost obţinută în 2015 – 1,5 mil. dolari –  de la Credo Ventures, Early Bird şi Seedcamp, iar a doua în 2017 – 30 mil. dolari – de la fondul de investiţii Accel. Apoi, au urmat cele două mari finanţări obţinute anul acesta – 153 mil. dolari, de la Accel, Capital G şi Kleinder Perkins Caufield & Byers – şi 225 mil. dolari – de la Sequoia, Capital G şi Accel.

    După cele trei mari finanţări primare, care totalizează peste 400 milioane dolari, UiPath şi-a extins prezenţa la nivel internaţional deschizând noi birouri în diferite colţuri ale lumii, precum Australia, Hong Kong, Franţa (Paris) şi Germania (München).


    600 mil. dolari

    2. Bitdefender

    Familia Talpeş, Florin şi Măriuca, a pus bazele Bitdefender, cel mai mare producător local de software, acum mai bine de 20 de ani, reuşind să ajungă în întreaga lume cu antivirusul şi toate soluţiilor de protecţie a sistemelor informatice. Astfel, soluţii de securitate IT dezvoltate de Bitdefender sunt utilizate acum la nivel global de aproximativ 500 de milioane de utilizatori.

    Luna trecută, Bitdefender şi-a extins prezenţa globală directă prin achiziţia companiei SMS eTech din Australia. Mai exact, Bitdefender a preluat linia de business care se ocupă de distribuţia produselor sale pe piaţa australiană şi din Noua Zeelandă, achiziţia făcând parte din strategia sa de dezvoltare la nivel internaţional. Odată cu achiziţia liniei de business din cadrul SMS eTech, Bitdefender va deschide propria subsidiară în Australia, urmând să-şi întărească astfel poziţia în întreaga regiune Asia-Pacific. Ca atare, dezvoltatorul de soluţii de securitate cibernetică va deschide un birou în oraşul Melbourne, acesta fiind primul biroul Bitdefender din regiunea Asia-Pacific.

    În ultimii doi ani, Bitdefender a deschis birouri proprii în Italia, Suedia şi Canada, ca parte a procesului de expansiune globală.

    Anul trecut, compania a înregistrat afaceri de 591 milioane lei (129,6 mil. euro), în creştere cu 30% faţă de 2016, în timp ce profitul net s-a menţinut aproape la acelaşi nivel, cifrându-se la 29 mil. lei (6,2 mil. euro), mai mare cu 3%.


    550 mil. dolari

    3. Softvision

    Compania de software Softvision a fost înfiinţată în 1994 de românul Laurenţiu Russo, care a studiat şi şi-a început cariera în SUA, lucrând pentru companii precum AMD şi HP. Treptat, Softvision a devenit un furnizor global de software şi servicii de consultanţă IT ce deţine în România aproximativ o jumătate din numărul de angajaţi la nivel internaţional.

    Compania are în România mai multe studiouri de dezvoltare, în Cluj-Napoca, Baia Mare, Bucureşti, Timişoara şi Iaşi, cu un număr mediu de angajaţi de 1.139  anul trecut, conform datelor de la Finanţe. Softvision este unul dintre cei mari 10 angajatori din industria de software din România după numărul mediu de angajaţi din 2017, potrivit unei analize a ZF pe baza datelor de la Finanţe. Anul trecut, compania a raportat în România afaceri de 195,9 mil. lei (42,9 mil. euro), în creştere cu 8% faţă de anul precedent. Înainte de a fi preluată la începutul acestei luni de americanii de la Cognizant Technology, în schimbul unei sume de aproximativ 550 mil. dolari, Softvision avea la nivel global aproximativ 2.400 de angajaţi, ceea ce înseamnă că în România se află aproximativ o jumătate dintre oameni.

    În 2016, compania fuzionase cu Software Paradigms International (SPI), una dintre cele mai mari firme din SUA, ca parte a planurilor de extindere globală.


    500 mil. dolari

    4. LiveRail

    Povestea LiveRail, compania online cumpărată în 2014 de Facebook cu 500 mil. dolari, are ca punct de start un proiect de externalizare semnat între un start-up britanic care a oferit unei mici firme din Cluj-Napoca, găsită după căutări pe internet, un contract de dezvoltare a unei pagini web. Acest contract i-a pus în legătură pe britanicul Mark Trefgarne şi pe românii Andrei Dunca şi Sergiu Biriş, iar calitatea proiectelor realizate la Cluj pentru clienţii din Marea Britanie i-a determinat pe cei trei să treacă la un nou nivel, respectiv să demareze împreună, ca parteneri, LiveRail – proiectul unei tehnologii care să permită afişarea de reclame video online. Tehnologia LiveRail a fost iniţial testată pe platforma video locală Trilulilu, supranumită „YouTube de România“, fondată de asemenea de Dunca şi Biriş.

    Conform unui raport al Business Insider, achiziţia LiveRail de către Facebook nu a luat drumul pe care aceştia îl doreau. Facebook a cumpărat LiveRail în ideea de a „mărita” nivelul de acurateţe oferit de reclamele targetate ale reţelei de socializare cu reclamele video pe Facebook şi nu numai. Vicepreşedintele diviziei de reclame pe produs a Facebook, Brian Boland, a recunoscut că integrarea tehnologiei LiveRail a durat mai mult decât s-ar fi aşteptat.

    În 2016, Facebook a decis să închidă LiveRail „pentru a ne concentra pe metode mai bune pentru a ajuta publisherii să îşi vândă reclamele direct către advertiser, precum şi pentru expansiunea ofertei noastre de reclame video“, potrivit declaraţiei oficiale de atunci a gigantului american.