Din cauza dezinteresului institutiilor implicate, niciunul
dintre absolventii acestui program nu a fost repartizat sa ocupe un
post in sectorul public, conditie impusa tinerilor chiar de catre
stat in schimbul bursei, iar Agentia Nationala a Functionarilor
Publici (ANFP) solicita absolventilor sa urmeze si cursuri de
manageri publici, ca unica solutie de repartizare a acestora pe un
astfel de post, in conditiile in care legislatia aferenta
programului nu prevede insa un astfel de curs, se arata intr-un
document oficial redactat in urma cu trei saptamani.
“Reclamatiile facute de romani impotriva bancilor in 2009” tin
pagina economica a cotidianului Gandul. Jurnalistii scriu
despre cei aproximativ 3.000 de romani care au reclamat bancile la
Protectia Consumatorilor, nemultumiti de comportamentul
institutiilor ori de serviciile oferite. De pe lunga lista a
problemelor puse pe tapet, majorarea dobanzii la creditele
contractate i-a suparat pe cei mai multi reclamanti. Publicatia
aduce in prim-plan si cele aproape 90% dintre automobilele
fabricate anul trecut in Romania. Acestea au mers la export, fapt
ce a dat un puternic impuls productiei auto. Astfel, datele datele
Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile arata ca
productia auto a crescut in 2009 cu 21%, la aproape 300.000 de
unitati. Marca ce a dominat productia a fost Dacia.
Tema principala din Evenimentul Zilei este piata auto
care franeaza si in 2010. Specialistii din domeniu spera ca in
acest an vanzarile de autoturisme sa nu scada sub cele inregistrate
anul trecut. Un start cat mai rapid al programului “Rabla” si
relansarea creditarii auto din partea bancilor. Acestea sunt
principalele dorinte ale dealerilor auto in acest an.
Comerciantii pluseaza 200 milioane de euro pentru extindere in
2010 este titlul din Romania Libera. Reprezentantii
lanturilor co-merciale internationale sustin ca isi vor continua
expansiunea in Romania si in acest an insa mai selectiv, astfel
incat sa limiteze pe cat posibil pierderile. Jurnalistii scriu ca
retaileri precum Auchan, Plus Discount, Obi Kaufland, Real,
miniMax, Metro au estimat pentru 2010, in medie, investitii de
aproape 200 milioane de euro pentru extindere.
In fine, Ziarul Financiar isi indreapta atentia spre
evolutiile de urmarit pe bursa in saptamana care urmeaza. Titlurile
celor cinci SIF-uri, care au inregistrat vineri prima corectie mai
mare din acest an, pe fondul scaderii pietelor externe, actiunile
bancilor listate BRD, TLV, EBS, actiunile Rompetrol Rafinare,
titlurile producatorului de PVC Teraplast Bistrita si actiunile
combinatului chimic Oltchim Ramnicu Valcea sunt reperele saptamanii
care tocmai a inceput.
“Democratii se regrupeaza in jurul Sanatatii dupa pierderea
locului din Senat” este titlul de pe pagina principala a New
York Times. Jurnalistii scriu ca democratii s-au intalnit
miercuri pentru a-si restabili viziunea pentru reforma sanitara
acum ca Scott Brown a castigat mandatul decisiv ca urmare a
victoriei din Massachusetts, prima pentru republicani din 1972. In
tot acest timp, Obama a sustinut ca varianta unui eventual vot al
Congresului care sa treaca proiectul de lege inainte de validarea
noului mandat nu ar trebui incercata. Cotidianul se concentreaza si
asupra replicii de ieri dimineata din Haiti. Cutremurul de o
magnitudine de 6,1 grade a inspaimantat populatia din Port au
Prince, zguduind cladirile si raspandind teroare printre miile de
supravietuitori care locuiesc sub cerul liber dupa seismul
devastator de saptamana trecuta.
Financial Times prezinta reactia presedintelui Barack Obama,
liderul SUA reafirmand planurile sale in domeniul sanatatii.
Administratia Obama a promis miercuri presei continuarea reformei
sanitare in ciuda insuccesului electoral din Massachusetts, partial
cauzat de un sentiment de furie la adresa agendei democratilor. FT
scrie si despre disparitia erei masinilor rusesti. Marci ca Volga,
Zaporozhets, Moskvich, care altadata atrageau privirile tuturor pe
bulevardele Moscovei si-au incetat productia, iar Rusia devine o
tentatie tot mai mare pentru producatorii auto straini.
Portalul money.cnn.com vorbeste despre o prabusire a
burselor ca urmare a intaririi dolarului si a practicilor de
creditare a statului chinez. Acelasi subiect este tratat si intr-un
material amplu de pe Bloomberg.com. Potrivit portalului,
actiunile din SUA au ajuns la nivelul din luna noiembrie, iar
mutarile Chinei pentru a infrana creditarea ar putea incetini
accentuat redresarea economica mondiala.
Incidentele si restrictiile de pe aeroporturi tin prima pagina a News.bbc.co.uk. Jurnalistii scriu ca Marea Britanie a blocat
zborurile spre Yemen si anunta noi masuri de securitate dupa
incercarea esuata de atentat de la Craciun care a ingrijorat
intreaga lume. Panica a ajuns si pe aeroportul din Munchen inchis
partial din cauza laptopului unui pasager care a dat peste cap
detectoarele de substante explozive.
“Nu blocati reforma in sanatate”. Este mesajul presedintelui
american Barack Obama analizat de BBC News si The
Huffington Post. Reforma propusa de presedinte nu este pe
placul tuturor mai ales ca cele mai recente sondaje sustin ca
jumatate dintre americani nu sunt de acord cu propunerile
presedintelui, pe care le considera prea costisitoare pentru
platitorii de taxe deja afectati de criza economica. Planul lui
Obama costa 900 de miliarde de dolari in urmatorii zece ani si
propune crearea unui program de asigurari publice astfel incat toti
americanii sa aiba access la serviciile sanitare.
In fine, Reuters.com scrie despre operatiunile de cautare
ale supravietuitorilor din Haiti care inceteaza treptat pe masura
ce echipele de salvare se concentreaza tot mai mult asupra
ajutoarelor pentru victimele seismului. Aceastea par sa nu ajunga
pentru zecile de mii de oameni raniti si ramasi fara locuinte.
Aflati mai multe despre conflictul pe tema sanatatii din SUA pus
in oglinda a cea ce se intampla in Europa intr-un editorial al lui Paul Krugman de pe
www.businessmagazin.ro
Cei din generatia mea, care au avut de infruntat ‘68-ul la o varsta intre 35 si 40 de ani, prea batrani pentru a fi studenti prinsi in revolta si prea tineri pentru a fi patriarhi respectabili, scapati de confronter, au fost multa vreme santajati de clasa muncitoare. Nu ma refer la clasa muncitoare in sine – sarmanii de ei aveau problemele lor – ci la adoratorii burghezi de stanga ai acesteia care, invocand nasterea unei stiinte proletare, te intrebau ce sens ar mai putea avea sa te ocupi de Dante, de Kant sau de Joyce. Si intrucat intentia era, intr-un fel sau in altul, sa se discute in continuare de ei si intr-o facultate ocupata (ajungea s-o vrei si era pe deplin posibil) ne chinuiam sa aratam ca, pe termen lung, si cunoasterea lui Dante sau a lui Joyce putea contribui la emanciparea clasei muncitoare.
Hai sa ne imaginam cat de usurati au rasuflat multi dintre noi cand au descoperit ca a luat sfarsit perioada cand muncitorii nu aveau nimic de pierdut in afara propriilor lor lanturi, pentru ca de-acum, avand de pierdut televizorul, frigiderul, masina si vizionarea multor vedete tv in fiecare seara, votau cu Berlusconi si Bossi – redirectionandu-si propria furie de la capitalisti la extracomunitari. Comportamentul proletarilor de odinioara a devenit cel tipic subproleriatului. Ce bine, s-a exclamat, nu mai trebuie sa ne facem griji pentru clasa muncitoare! Sunt mai saraci acum decat in urma cu cativa ani? Dar ei au preferat patrulele de strada sindicatelor. Eliberati de santajul clasei muncitoare, vom scrie acum nu doar despre Dante, ci chiar despre Il Burchiello(1) si, precum personajul principal din “In raspar”(2), vom pune pe covorul nostru persan o broasca testoasa cu carapacea incrustata cu rubine, turcoaze, acvamarine si ochi de pisica verde asparagus.
Dincolo de nemultumiri, clasa muncitoare a devenit invizibila: muncitorii, cum spunea Ilvo Diamanti(3), nu mai reprezinta o masa critica si ne dam seama de existenta lor doar cand mor la locul de munca. Gasesc acest citat aproape la inceputul unui extrem de iritat si amar pamflet de Furio Colombo, intitulat “Plata”. Dupa titlu si dupa o imagine destul de stahanovista a copertei, te-ai astepta la un alt tip de discurs cu privire la clasa muncitoare, dar in text nu se pomeneste clasa muncitoare ca si cum, de-acum, odata cu descalificarea sindicatelor, sfarsitul ideologiilor, nasterea noilor partide ce au absorbit de la dreapta nemultumirile ce erau pe vremuri ale stangii, aceste denumiri si-ar fi pierdut orice interes. In aceasta carte nu se vorbeste despre disparitia clasei muncitorilor, ci de disparitia muncii.
Ideea poate parea bizara, dar daca stai sa te gandesti bine, intre liberalizare, prabusirea imperiilor financiare, caderea burselor, manageri care-si parasesc biroul cu cutia de carton sub brat si un bonus stratosferic in portofel, se raspandeste pretutindeni, in declaratiile oficiale si in politica de doi bani, dispretul fata de munca. Excesiv i se pare mereu Confindustriei(4) costul mainii de lucru, intreprinderile fac tot ce pot pentru a dizolva marile centre de productie intr-o multime de persoane care nu se cunosc intre ele, sed in provincie la un calculator si lucreaza la proiect fara garantii de continuitate, transformarea marilor companii din locuri unde se producea (asadar, era nevoie de mana de lucru specializata) in pachete de vandut si revandut, prin urmare cu atat mai apetisante pe piata financiara cu cat sunt mai reduse costurile, a facut acceptabile, fara indignare si stupoare, campaniile impotriva sindicatelor (de-acum considerate niste lipitori parazitare) si chiar cele impotriva muncitorilor insisi. Si aici, chiar daca probabil prea fidel programului unui pamflet, iata descrierea unui ministru Brunetta(5) al carui adevarat obiectiv “nu e sa aduca justitia si meritocratia in administratia publica”, ci mai curand “sa denigreze munca, s-o ridiculizeze si s-o faca de rusine, sa arate latura infama si cam meschina a functionarilor publici”.
Dar, lasand la o parte intentiile lui Brunetta, iata ca se contureaza un alt fenomen: daca pe vremuri problema era aceea de a acorda oamenilor muncii suficient timp liber, astazi tuturor li se daruieste un “timp gol”, cel al asteptarii unei prime slujbe, cel intre o concediere si subscrierea la nou contract pe perioada determinata, cel intre inceputul si sfarsitul unei perioade de somaj tehnic. In fine, cum sa le ceri sa se recunoasca drept facand parte dintr-o clasa, cu probleme comune, celor care, chiar daca inca muncesc, o fac din ce in ce mai putin impreuna cu ceilalti, pe perioade tot mai scurte si vad ca munca nu mai este deloc onorata, ci suportata ca un accident cu viata de-acum extrem de scurta, cand o miraculoasa automatizare, chiar si fara niciun operator la tastatura, ar fi rezolvat problemele economice, si toti ne-am bucura de o libera si infinita circulatie a produselor “subprime”?
1. Il Burchiello, poet si barbier din Florenta, pe numele lui adevarat Domenico di Giovanni (1404-1449)
2. “In raspar” (in original “A rebours”) este un roman simbolist care i-a adus celebritatea autorului francez Joris-Karl Huysmans
3. Ilvo Diamanti, politolog si eseist italian
4. Confindustria (Confederazione Generale dell’Industria Italiana), federatia patronatelor italiene
5. Renato Brunetta, ministru al administratiei publice
Odata ce mediul de afaceri se dezvolta, companiile cauta evident oameni foarte bine pregatiti care sa le conduca. Aceasta poate insemna trei lucruri: un CV intesat cu diplome, o experienta profesionala care vorbeste de la sine sau, in cele mai fericite cazuri, ambele. “Atunci cand cautam un top manager pentru o companie, avem de-a face cu doua tipuri de angajatori: unii care sunt foarte sensibili la studiile si specializarile candidatului si unii pentru care experienta profesionala e decisiva. In ultimul timp, numarul celor din a doua categorie a crescut destul de mult”, spune Razvan Soare, partener in cadrul companiei de executive search Stanton Chase si unul dintre managerii pentru care obtinerea unui certificat MBA a reprezentat in urma cu sase ani un obiectiv foarte important de indeplinit.
Pentru ca avea in spate o experienta de 10 ani in mediul de business, Soare si-a ales cu circumspectie furnizorul de MBA si a exclus aproape din start programele care existau la acel moment pe piata din Romania. Asa ca a facut un “full MBA” la Rotterdam School of Management, renuntand la locul sau de munca pentru o perioada de doi ani. Astazi, sase ani mai tarziu si dintr-o pozitie-cheie in cadrul unei firme care se ocupa cu recrutarea de top manageri, Razvan Soare recunoaste ca perspectivele asupra cursurilor MBA s-au schimbat si ca acestea nu mai sunt vazute ca un “pasaport” catre posturi de top.
Mult mai importante sunt realizarile profesionale anterioare, abilitatile de manager confirmate intr-o companie mare, cursurile de Master of Business Administration venind doar ca o completare. Principalii jucatori de pe piata romaneasca de programe MBA sunt de acord ca atat candidatii, cat si angajatorii si-au mai schimbat prioritatile in ultimul timp, dar spun totodata ca, desi situatia nu este stralucita, nu este nici dramatica. Una dintre nemultumiri ar fi ca apogeul popularitatii acestor programe pare sa fi trecut (daca a fost vreodata atins), iar potentialii cursanti sunt din ce in ce mai atrasi de programele din strainatate, care beneficiaza de acreditari din partea unor organizatii de referinta, precum The Association of MBAs (AMBA), The European Foundation for Management Development sau The Association to Advance Collegiate Schools of Business (AACSB), din SUA.
Interesant este ca numai 1% din programele de MBA din lume beneficiaza de recunoasterea internationala a celor trei organizatii, iar in Romania exista doar un astfel de program triplu acreditat international – MBA al Open University Business School, realizat prin intermediul CODECS.
Pe langa acest deficit de credibilitate pe care il au multe programe de MBA interne, in ultimul timp au aparut si asa-numitele module “express” sau “hibrid”, care ofera o certificare MBA in doar zece zile. Preturile indica, in prima faza, o oferta greu de refuzat – aproximativ 1.000 de euro in schimbul unei experiente educationale record: in zece zile, cursantii ar trebui sa fie familiarizati cu domenii ca marketingul, etica afacerilor, contabilitatea, comportamentul organizational, analiza cantitativa, finante, strategie – in conditiile in care cursurile traditionale de MBA dureaza aproximativ doi ani, iar tarifele pot depasi 35.000 de euro in Romania si chiar 70.000 de euro la scolile de afaceri din exterior.
Pentru firmele mari, asemenea oferte nu reprezinta o amenintare si nici macar un concurent demn de luat in seama, dar pot fi un semnal ca piata sufera anumite dereglari. “Bineinteles ca nimeni nu crede intr-un astfel de mesaj si, mai ales, nimeni nu ar zbura cu un astfel de pilot. Asa stau lucrurile si in management. Ce organizatie si-ar dori un manager care spune ‘Mi-am luat MBA-ul in zece zile’?”, comenteaza Rodica Radulescu, director al Business School, CODECS Romania.
In plus, faptul ca vorbim despre o piata al carei ritm de crestere este destul de redus este influentat si de contextul extern, unde cele mai multe dintre scolile de afaceri trec printr-un proces de schimbare generat de globalizarea mediului de afaceri, care impune noi competente si aptitudini. “Indiferent daca se afla pe continentul european, american sau in zone emergente din Asia, managerului care iese pe poarta unei scoli de afaceri i se cere la locul de munca un alt comportament, care uneori nu poate fi deprins in scoala”, spune Rodica Radulescu.
Cifrele indica faptul ca ritmul de crestere a pietei este relativ mic, in conditiile in care pentru anul acesta este estimata atingerea unei valori de 2,5-3 milioane de euro, dupa ce anul trecut piata s-a cifrat la aproximativ 2,7 milioane de euro. Mentinerea unor valori atat de apropiate nu era de asteptat, avand in vedere faptul ca in ultimii doi ani au intrat pe piata din Romania noi organizatori de programe MBA sau Executive MBA, in sistem franciza. Printre programele care sunt astazi active pe piata se numara WU Executive Academy, organizat de Universitatea de Stiinte Economice si Administrative din Viena, EMBA ASEBUSS, MBA Open University Business School sau MBA Romano-German.
In fine, avalansa de cursanti care au urmat programe de MBA sau EMBA in primii ani in care acestea au fost organizate aici a facut ca astazi multi sa nu mai vada o astfel de diploma ca pe un avantaj competitional imbatabil, ci doar ca pe o recunoastere care tine mai degraba de implinirea pe plan personal. “Eu mi-am vazut MBA-ul ca o continuare logica in business si recunosc ca m-a pozitionat valoric, in propriii-mi ochi, pe o alta scala”, explica Razvan Soare.
In fiecare an, aproximativ 300 de romani termina cursuri MBA, iar cei mai multi provin din domenii precum FMCG, IT&C, farmaceutice, sistemul bancar si asigurari. Pe plan international, media de varsta a participantilor inscrisi intr-un program Executive MBA este de 39 de ani, dintre care aproximativ 7-8 ani de experienta manageriala. “Piata din Romania este insa diferita in acest sens, deoarece tinerii ajung mai rapid in posturi de conducere, in special daca aleg sa si lucreze in timpul facultatii”, afirma Bianca Ioan, director de marketing la ASEBUSS Romania. Potrivit lui Ioan, media de varsta a participanttilor EMBA ai ASEBUSS era de 36 de ani in perioada 1993-2000, ajungand in ultimele serii la 34-35 de ani.
Si pe piata londoneza, cotatiile titeiului Brent,care asigura doua treimi din livrarile mondiale de petrol erau in urcare. La bursa de marfuri din New York, contractele futures incheiate pentru grau, zahar, cupru, bumbac si cacao erau, de asemenea, pe un trend pozitiv, ceea ce a facut ca indicele UBS Bloomberg Constant Maturity Commodity Index sa atinga, la randul sau, cea mai mare valoare din istorie.
"Cresterea cotatiilor la titei este o consecinta a faptului ca investitorii ies din pietele financiare si intra pe piata de marfuri", apreciaza Victor Shum, senior principal la Purvin & Gertz Inc. din Singapore, citat de Bloomberg.
Contractele futures cu livrare in aprilie au crescut la bursa de marfuri din New York (New York Mercantile Exchange – NYMEX) pana la 102,08 dolari/baril. Ulterior pretul a mai scazut, astfel ca la ora 13:00 (ora Romaniei) cotatia se situa la 101,25 dolari per baril.
Pe piata din Singapore, euro a fost cotat la 1,5055 dolari, cea mai ridicata valoare de cand moneda unica a fost introdusa in Europa, in 1999.