BusinessMagazin

Tag: bani

  • Iulian Anghel, ZF: Oamenii mănâncă brânză cu roşii, nu mănâncă PIB. Atâta vreme cât magazinul de haine la mâna a doua de lângă mine e plin de clienţi, eu nu cred în PIB-ul ăsta

    Creşterea PIB trebuia să se vadă la Spitalul Pantelimon. Nu s-a văzut. 17 oameni au murit în secţia ATI în doar trei zile. Am fost într-o secţie ATI, cândva. Puţini scapă de acolo. Dar atâţia oameni morţi, într-un timp atât de scurt, e înfricoşător.

    Economia creşte, nimeni nu pune la îndoială că statisticile nu ar fi corecte. Dar o judecată, dincolo de statisticile INS, ar trebui să arate altfel: unde se duc banii din creşterea PIB şi, evident, a veniturilor bugetului?

    PIB-ul creşte, dar unde este el? Salariile cresc, spune INS, dar unde sunt ele?

    De la metroul din Piaţa Obor, unde cobor, sunt până acasă cam 400-500 de metri. Pe distanţa asta mică sunt trei magazine care vând haine la mâna a doua. Câtă vreme am fost elev şi student, m-am îmbrăcat de la astfel de magazine. Nu aveam bani. Anii au trecut, nu am bani pentru îmbrăcăminte de la Prada, dar pot să-mi schimb hainele de primăvară de la un magazin cu preţuri decente.

    Trec aproape zilnic pe bulevardul Mihail Bravu şi mă uit prin vitrine că aşa se uită omul. Magazine „second-hand”, pline. Am văzut astfel de magazine şi la Bruxelles şi la Paris. Nu sunt ceva nelalocul lor. Cineva vinde, altcineva cumpără. Dar una este să-ţi ei o maşină la mâna a doua cu 10.000 de euro şi alta e să-ţi cumperi un tricou la mâna a doua cu cinci lei.

    Şi atunci, unde este PIB-ul?

    INS spune că salariile au crescut cu 14% faţă de anul trecut şi că în termeni reali (salarii minus inflaţia) sunt mai mari cu aproape şapte la sută faţă de anul trecut. Păi, dacă salariul mediu net pe economie este aproape de 1.000 de euro, cum zice INS, de ce magazinele second-hand sunt pline? Am văzut la Bruxelles haine scoase la vânzare cu un euro, în plină stradă. Cine nu are bani dă un euro şi-şi ia o bluză sau un tricou. Dar sunt puţini, este un business marginal. Pe strada mea, magazinele care vând haine la mâna a doua sunt pline. Şi atunci, unde-i PIB-ul şi salariul mediu de aproape 1.000 de euro?

    Unde a fost „PIB- ul“ la Spitalul Pantelimon unde au murit 17 oameni în doar trei zile? Unde a fost PIB-ul când 90% din elevii din Bucureşti şi Timiş (mândriile ţării) au luat sub nota şapte la simularea examenului de evaluare naţională?

    Unde se duce PIB-ul, la urma urmei? Pai, dacă nu se duce în sănătate, dacă nu se duce în educaţie, dacă nu se duce în cultură, atunci unde se duce? În apărare? Vedem că nu. În cercetare – 0,3% din PIB? Nici vorbă.

    România nu va fi niciodată o ţară bogată atâta vreme cât magazinele care vând haine la mâna a doua, pe bulevardul Mihai Bravu, vor fi pline când în vitrine vor fi afişate anunţuri „am adus marfa noua din Germania”.

    Nu vă întristaţi dacă conduceţi o Dacia. Dacă vedeţi un BMW lângă dvs, ei bine, trebuie să ştiţi că 90% din aceste maşini au costat mai puţin decât maşina dvs, pentru că nemţii au prostul obicei să-şi schimbe maşinile cam o dată la cinci ani. Iar pe la noi sunt destui fuduli care să le cumpere.

    iulian.anghel@zf.ro

  • Sursă importantă de profit pentru bănci: banii firmelor şi ai populaţiei din conturile curente. Banii „gratis“ au ajuns la 60 mld. euro. BNR: Proporţia majoritară a depozitelor la vedere la bănci menţine costurile de finanţare reduse

    ♦ Pentru sumele păstrate de români şi firme la bănci în conturi curente, în depozite la vedere, băncile nu au costuri pentru că dobânzile sunt zero sau apropiate de zero ♦ În timp ce la economiile românilor din conturi curente dobânzile tind spre zero, băncile obţin câştiguri din depozitele plasate de ele la BNR la dobândă de 6% la facilitatea de depozit ♦ Ponderea depozitelor bancare la vedere este majoritară, de peste 50% din total l BNR: Proporţia majoritară a depozitelor la vedere în portofoliul băncilor asigură menţinerea unor costuri de finanţare reduse ♦ Depozitele overnight, adică sumele din conturi curente, din depozite la vedere, se apropiau de 300 mld. lei (circa 60 mld. euro) în februarie ♦ Sistemul bancar a obţinut în 2023 un profit record, de aproape 14 mld. lei ♦ Veniturile băncilor din dobânzile la credite sunt mai mult decât duble faţă de cheltuielile băncilor cu dobânzile plătite la depozitele la termen.

    Sumele păstrate de populaţie şi firme în conturi curente, în depozite la vedere, care sunt de fapt bani „gratis“ pentru bănci în condiţiile în care nu plătesc dobânzi pentru aceştia, au ajuns la nivelul de 60 mld. euro (echivalent), devenind o sursă importantă de profit pentru bănci.

    Practic, pentru sumele păstrate de români şi firme la bănci în conturi curente, în depozite la vedere, băncile nu au costuri pentru că dobânzile sunt zero sau apropiate de zero. Pe de altă parte, băncile obţin câştiguri din depozitele plasate de ele la BNR la dobândă de 6% la facilitatea de depozit pe o zi. Adică, băncile fac venituri din dobânzile la depozitele plasate de ele la BNR, dar nu au cheltuieli cu dobânzile pentru banii românilor din conturi curente la bănci. Ponderea depozitelor bancare la vedere este majoritară, depăşind 50% din totalul depozitelor. În perioada 2020-2023 ponderea depozitelor la vedere a oscilat între 52% şi 66% din depozitele totale, după cum reiese din datele BNR. Conform celor mai recente date ale băncii centrale, depozitele overnight, adică sumele din conturi curente, din depozite la vedere, se apropiau de 300 mld. lei (circa 60 mld. euro) în februarie 2024, în timp ce depozitele totale ale populaţiei şi companiilor se îndreaptă spre 600 mld. lei.

    „Volumul depozitelor aflate în portofoliul instituţiilor de credit este în creştere, susţinut cu precădere de sursele atrase din cadrul sectorului gospodăriilor populaţiei, proporţia majoritară a depozitelor la vedere în portofoliul băncilor asigurând menţinerea unor costuri de finanţare reduse“, susţine BNR în cea mai recentă ediţie a Raportului asupra stabilităţii financiare.

    O altă sursă de profit a băncilor provine din marja de câştig dintre dobânzile încasate de bănci la credite şi dobânzile plătite clienţilor la depozitele la termen.

    Băncile obţin profituri mari din diferite surse, însă nu atât din volumele de finanţări acordate şi din marja de câştig (din diferenţa dintre dobânzile încasate de bănci la credite şi dobânzile plătite clienţilor la depozitele la termen), cât fac economii la cheltuieli pentru că nu remunerează dobândă în cazul banilor românilor din conturile curente, din depozitele la vedere.

    Dacă românii şi-ar muta economiile din conturi curente în depozite la termen ar primi dobândă.

    Tendinţa observată după declanşarea pandemiei a fost de transferare a depozitelor la termen în depozite la vedere pe fondul incertitudinilor accentuate, însă această tendinţă a început să fie inversată.

    BNR susţine că populaţia ar putea să fructifice disponibilităţile băneşti la rate de dobândă mai ridicate pentru depozitele la termen, după cum se arată în Raportul asupra stabilităţii financiare.

  • Tăiaţi cordonul ombilical cu care vă ţineţi copilul-adult legat financiar de voi!

    Îi cer lui tata bani pentru chirie, trece mama să-mi aducă de mâncare şi să mă ajute la curăţenie, îmi plătesc ai mei ratele la casă/telefon, s-au oferit să ne ajute ei să mergem în concediu, că după ce ne luăm apartamentul va fi mai greu cu plecările”… sunt doar câteva dintre replicile pe care le tot aud de la prietenii mei adulţi, de-o seamă cu mine, adică în jurul vârstei de 30 de ani, ori chiar peste. Trecuţi de mult de majorat, iar unii cu salarii mult mai mari decât pensia/salariul părinţilor.

    La nivel european, o statistică a Eurostat arăta că românii îşi părăsesc casa părintească în jurul vârstei de 25-30 de ani (25,7 femeile şi 30,3 bărbaţii – la noi fiind întâlnită cea mai mare diferenţă între sexe), în timp ce suedezii, de pildă, pleacă de acasă cu 5-6 ani mai devreme, media europeană fiind de circa 24 de ani. De asemenea, în România peste 40% dintre adulţii cu vârsta de 25-34 de ani locuiau cu părinţii (în 2018, la data publicării statisticii), Danemarca având aici cel mai mic scor, de circa 4%, cu o medie a EU de aproximativ 30%.

    În ceea ce priveşte dependenţa financiară, trecând dincolo de graniţele Europei, un studiu citat de cbsnews menţionează că în Statele Unite doar 45% dintre adulţii de 18-34 de ani se declară 100% independenţi financiar de părinţi, iar 1 din 5 adulţi cu vârsta cuprinsă între 30 şi 34 de ani recunoaşte că încă are nevoie de sprijin, apelând la părinţi pentru plata utilităţilor, printre altele, în timp ce numărul e şi mai mare în rândul celor de 18-24 de ani.

     În plus, această dependenţă vine la pachet cu un surplus. Potrivit aceluiaşi studiu, 45% dintre studenţii de 25-29 de ani din prezent sunt îndatoraţi, în timp ce în 1993, cu trei decenii în urmă, procentajul era de 28%. Nu e de mirare, căci acum tinerii călătoresc mai des şi în destinaţii mai exotice, vor cel mai nou model de smartphone la fiecare lansare, vor maşini electrice sau hibrid, vor să meargă la studii peste graniţe – dar nu toţi învaţă pentru o bursă de studiu, vor să mănânce la fine-dining sau cu dietă raw-vegană – opţiuni mult mai scumpe decât clasicele meniuri de fast-food preferate la ieşirile cu prietenii în trecut, vor, încă de prin adolescenţă, cele mai trendy outfituri, căci uniformele nu mai sunt obligatorii în multe şcoli şi eşti arătat cu degetul dacă nu porţi un model-răcnet de Jordans. Şi gradul de îndatorare pentru locuinţă e mai mare decât în ʼ90 – datoria medie a unui tânăr de 29-34 de ani din State e de 190.000 de dolari, în timp ce în 1993 era de 120.000 de dolari, cifrele fiind calculate la o inflaţie ajustată.

    Lecţia dependenţei e toxică, căci dacă adultul întreţinut va ajunge cândva în situaţia în care nu va mai putea fi sprijinit financiar de părinţi, se va trezi pe un teritoriu complet necunoscut, poate în cel mai nepropice moment. Un prim risc evident e să înlocuiască dependenţa de părinţi cu cea de prieteni ori de partener, sau de împrumuturi imediate, cu dobânzi mari, care îl vor îngloda în datorii, dar pot apărea şi altele. De asemenea, relaţiile cu cei care opresc ajutorul se pot înrăutăţi, de aceea e bine să fie prevenite astfel de riscuri, nu combătute. Şi în viaţa de familie, de cuplu, pot apărea nemulţumiri, frustrări, dacă descoperi că locuieşti cu un copil-adult care nu ştie la 25-30 de ani să pornească maşina de spălat, să prăjească un ou, să îşi calce o cămaşă sau să plătească o factură.

    Pregătirea momentului în care vei tăia cordonul ombilical cu care îţi ţii copilul ataşat financiar de tine poate fi făcut foarte de timpuriu, sădindu-i responsabilitatea banilor, învăţându-l cum să îi câştige, nu doar să îi ceară – cu mici sarcini în casă pentru care poate fi recompensat.

    La fel, există fel de fel de joburi pe care le poate face chiar şi pe durata liceului/a facultăţii, cu care să îşi strângă banii necesari pentru un city break, un iPhone şi tot aşa – să dea meditaţii, să înveţe să facă site-uri, copywriting, promoţii, apariţii TV în reclame şi multe altele. Sunteţi antreprenori mulţi dintre voi, implicaţi-i în afaceri, ajutaţi-i să găsească ceva ce li se potriveşte cu adevărat dacă au înclinaţie către business, educaţi-i financiar, învăţaţi-i cum să investească. Dar nu le întreţineţi dependenţa financiară în viaţa de adult.

    De altfel, cel mai bun exemplu vine de la arhicunoscuţii miliardari ai lumii, de la Warren Buffet, de la Bill Gates, de la Mark Zuckerburg, care au susţinut, de-a lungul timpului, că nu sunt adepţii lăsării averilor ca moştenire, ci preferă să doneze părţi importante ale acestora (peste 50%, conform campaniei caritabile The giving pledge). La scară mică, reţeta poate fi aplicată tuturor, indiferent că vorbim de acţiuni caritabile ori de a profita de resursele tale financiare după bunul plac, după ce timp de mulţi ani ai muncit şi pentru a-ţi creşte copiii.  

    Andra Stroe este jurnalist, BUSINESS Magazin

  • Dragoş Dragoteanu, Euroest Invest: Cu costul finanţărilor, când intrăm în Schengen?

    Inainte de a intra marile companii internationale pe piata romaneasca, existau diversi producatori locali, in toate domeniile de activitate. Acum ei sunt diluati, cumparati sau divizati. Putini au reusit sa supravietuiasca, de la an la an. Altii au tras oblonul si s-au reprofilat. Multinationalele, lideri europeni sau mondiali, au pus stapanire pe cele mai multe segmente economice. Fenomenul l-au denumit generic ”piata libera” sau ”globalizare”. Monopolul lor si abundenta importurilor au luat locul competitiei si produselor interne. Se aduce in Romania aproape tot ce misca pe pamant. Este adevarat ca firmele romanesti au voie sa exporte ce produc, dar cu costul banilor din Romania, nu cu credite luate la nivelul dobanzilor din Europa. Ca sa nu mai spun ca unele produse importate sunt subventionate in tarile de provenienta.

    Bancile stapanesc banii, peste tot in lume. Ma intreb: de ce un antreprenor sau un cetatean roman nu poate sa ia credite de la o banca din UE, in conditiile in care Romania este in UE? Poate exista cazuri exceptionale, rarisime. Toata lumea din mediul privat, si nu numai!, asteapta ieftinirea banilor. Se pare ca multi nu inteleg cine pierde si cine castiga din aceasta afacere. Sigur pierde orice debitor care ia credit de la o banca din Romania, comparativ cu orice cetatean UE din alt stat dezvoltat, care ia un credit similar. Cine castiga? Desigur, bancile si statul.
    Inflatia din Romania, cea mai mare din UE, este un ”produs” cauzat de costul banilor oferiti cu ”generozitate” de bancile autohtone. Statul incaseaza de pe urma inflatiei mult mai multi bani decat daca ea ar fi redusa/ normala. De unde credeti ca se maresc lefurile bugetarilor permanent? Din taxele si impozitele platite de privati? Nu, ci din imprumuturi peste imprumuturi, la dobanzile cele mai mari din UE. Si, ati ghicit, din inflatie!

    Dupa parerea mea, eu, tu – cititorule – si altii ca noi, antreprenori sau cetateni simpli, platim monopolul creditarii exclusiv romanesti, pe teritoriul UE. Vrei bani ieftini? Uita! Europa ti-a oferit sansa sa fii cetatean UE, dar regulile ti le impune ea. Tu ai dreptul doar sa le respecti. Avem pasaport UE, avem dreptul sa calatorim, ceea ce este extraordinar. Dar, din punct de vedere economic, suntem ingraditi, am ramas intr-un ”tarc” financiar bine definit de Europa bancara, monopolista. De invidie ca suntem mai eficienti decat ceilalti europeni, liderii tarilor dezvoltate ne tin departe de creditarile normale.  

    Daca un producator din Belgia, Franta, etc. produce ceea ce produceti voi  si amandoi ati putea lua credite la acelasi nivel, din ce tara ati dori, cu garantiile aferente, ar fi corect. In privinta creditarii europene, este o concurenta neloiala oficiala pentru ca nu avem cum sa beneficiem de acelasi nivel de dobanzi din UE. Intre timp, orice firma multinationala cu operatiuni in Romania se poate imprumuta de oriunde, la pretul banilor din tara-mama, la un cost de 2-3 ori mai mic. E corect? Te mai simti acum cetatean european cu drepturi depline in UE? Intreb, nu dau cu parul!

    Nu suntem in Schengen dintr-un motiv cat se poate de simplu: nu se doreste! Nu intram pentru ca le-am face concurenta, ar creste exporturile, ar scadea inflatia, ar prospera tara, etc. Pana atunci, traiasca importurile! La fel si cu banii!… Amanarea trecerii la moneda euro la nesfarsit nu mi se pare deloc intamplatoare. Suntem ingraditi financiar, in granite impuse de UE si ingaduite de BNR. Ar fi foarte interesant daca cineva care are acces la date financiare macro ar putea sa calculeze cat se pierde anual pentru ca banii scumpi sunt tinuti scumpi cu buna stiinta. Pentru neaderarea terestra la spatiul de libera circulatie europeana vorbim de cateva miliarde de euro. 

    Aderarea la Schengen-ul bancar ar da o gura de oxigen proaspat firmelor romanesti. Cu preturile de import, am intrat in UE. Cu preturile la export, suntem la periferia UE. La bani ieftini, nu avem acces in UE! Cand un roman va lua credit la nivelul UE, atunci vom fi europeni.

    Dragos Dragoteanu este Certified International Property Specialist

  • Tudor Manea, CEO, Group eMAG: Cred că 2024 va fi un an foarte bun pentru comerţul online per ansamblu, consumatorii au bani, consumul merge bine

    Anul 2024 va fi un an foarte bun pentru comerţul online per ansamblu, consumatorii au bani, iar consumul merge bine, este de părere Tudor Manea, CEO al Group eMAG.

    „Când ne uităm la 2024 vedem un an foarte bun înainte pentru digitalizare. INS-ul spunea că ecommerce a crescut cu 25% în România. Ambiţia din partea jucătorilor există, şi noi investim, sunt şi alte grupuri care investesc. Consumatorii au bani, consumul merge bine, cred că 2024 va fi un an foarte bun pentru comerţul online per ansamblu şi să vedem ce ne rezervă 2025”, a spus el în cadrul evenimentului ZF eCommerce Summit.

    Ce a mai declarat Tudor Manea:

    • Creşterea depinde şi de ce vinde fiecare. eMag vinde din multe categorii, noi creştem foarte mult produse în zona de low ASP (average selling price), vindem foarte mult în zona de cărţi, de fashion, de FMCG, acolo vedem creşteri mari deoarece clienţii descoperă aceste produse în online. Odată cu extinderea easybox în România, aceste produse au devenit ecommerce friendly, înainte nu erau aşa. 

    • Eu sunt aliniat cu cifrele de dnul Pelivan de la ARMO, cred că zona locală este undeva la 7 mld. euro, la care se mai adaugă un 20% cross-border şi aşa ajungem la un 8,5 mld. euro. Cam în zona aceasta este piaţa şi ea a crescut anul trecut, iar cross-border cred că a crescut mai mult decât comerţul local.

    • În ceea ce priveşte suma de ramburs: Avem un mare potenţial, investim în servicii financiare ca să o scădem ca pondere.
    • Noi când ne uităm la ecommerce avem următoarea ecuaţie: clienţii vor game mari de produse, preţuri bune, cost de livrare mic, timp de livrare mic. Dacă le faci bine pe toate, dacă adaugi şi servicii financiare cu credit în check-out, creşti.  Retailerii din China au game mari de produse, preţuri mici, de aici încolo încep discuţiile. Noi putem să stăm mult mai bine decât ei ca timp de livrare, investim foarte mult în zona de livrare, în curând investim în servicii financiare. Dacă ne uităm la noi versus ei, cine va creşte mai repede, depinde foarte mult de ce va face fiecare, iar noi avem un plan ambiţios de creştere în ceea ce priveşte relaţia cu ei în următorii ani.

    • La nivel de grup, în urmă cu trei ani am anunţat că vom investi 3 mld. lei în următorii trei ani, deci cam 1 mld. de lei pe an. Acest plan de trei ani a fost închis, banii au fost investiţi. În ultimii trei ani, mare parte din aceşti bani s-au dus către dezvoltarea logisticii. Când ne uităm în viitor, aş zice că pe partea de depozite stăm bine, avem capacitate de procesare şi de stocare mare, cred că încă doi ani de acum încolo nu va fi nevoie să investim. În anii următori vom investi foarte mult în dezvoltarea de servicii, în adopţia de AI. Pentru anul următor ne-am propus undeva la 800 mil. lei investiţii la nivel de grup, pentru anul fiscal care a început ieri.

    • Pentru anul fiscal început ieri, la nivel de grup ne-am propus să avem tot o creştere de două cifre, de două cifre mai mari, peste 11%. Este o cifră mai mare. La nivel de grup avem o combinaţie de businessuri mature şi mai avem şi o serie de start-up-uri unde dezvoltăm din mers, iar mixul lor dă o creştere de două cifre.

    • 2021 şi 2022 au fost ani grei pentru comerţul online, nişte ani în care am luptat contra vântului. Au fost anii de pandemie în care oamenii au fost forţaţi să stea în casă, iar când au venit anii 2021 şi 2022 oamenii şi-au dorit să meargă în magazine, a fost acest trend de consum. În plus, a fost şi aspectul stocurilor. Toţi retailerii online au cumpărat foarte multă marfă în pandemie, marfă care a venit şi cu întârziere, iar pe la jumătatea anului 2021 ne-am trezit cu depozitele pline şi consumatorii erau în vacanţă. Lucrurile s-au schimbat, cred că în 2023 acea statistică arată altfel.

    • Cine vrea să reziste şi să facă bani din businessul acesta trebuie să investească, să urmărească trendurile, să vadă ce se întâmplă la nivel local.

    • Trebuie să te duci în fiecare zonă a companiei şi să vezi cum poţi folosi inteligenţa artificială. Anul trecut am avut un impact foarte mare pe zona de procesare de oferte. Noi primim foarte multe oferte de la selleri, iar productivitatea acolo a crescut cu 50%. Avem planuri în continuare în zona de search, de recomandări, în zona de servicii financiare bazate pe AI, în zona de listare de oferte, adică pe toate zonele în care am avut de câştigat continuăm să investim. Ca ramură nouă, pot spune că adăugăm zona de servicii financiare.

    • Soldul de acordat credite aş spune că este puţin peste 25 mil. euro. Acestea sunt pur pe IFN-ul la care suntem noi acţionari, iar suma reprezintă undeva la 25% din toate creditele care se dau pe platforma eMag. Sunt credite pe termen scurt, pe o lună sau trei luni.

    • Pentru acest an, ponderea marketplace-ului în totalul businessului eMag este de 60% în totalul numărului de comenzi, este 45% în valoare.

  • Deşi este mai bogat ca niciodată, cu o avere de peste 7 miliarde de dolari, Donald Trump cere bani fanilor lui. Ce vrea aceasta să facă cu banii ceruţi de la oameni

    „ŢINEŢI-VĂ mâinile departe de TRUMP TOWER”, le spunea duminică Donald Trump, fostul preşedinte american, potenţialilor săi donatori care finanţează eforturile politice ale acestuia.

     Fostul şef de stat se referea, bineînţeles, la una dintre cele mai importante proprietăţi imobiliare ale sale, care riscă să fie confiscată. Prin mesajul său, Donald Trump încerca să-şi mobilizeze susţinătorii pentru a-l ajuta să plătească cauţiunea de 175 milioane de dolari în procesul de fraudă deschis de Letitia James, procurorul general al New York-ului, scrie Bloomberg.

    Recent Trump s-a bucurat de mai puţină presiune din partea autorităţilor. Luni, o curte de apel i-a redus cauţiunea cu 68%, de la 454 milioane de dolari, ajungânu-se la 175 de milioane. Marţi, compania sa de social media a debutat pe bursă, unde acţiunile au crescut cu 16%. În urma listării, averea lui Trump se ridică la 7,2 miliarde de dolari, cel puţin pe hârtie.

    Cu toate acestea, întrebarea: cât de mulţi bani are de fapt Donald Trump rămâne deschisă, iar dificultăţile financiare ale fostului şef de stat sunt departe de final.

    Problemele juridice, care se extind mult dincolo de cazul de fraudă din New York, l-au lăsat pe Trump într-o poziţie neobişnuită: Candidatul republican la preşedinţie şi artizanul a numeroase falimente şi afaceri eşuate a urcat în topul celor mai bogaţi oameni din lume, dar s-ar putea să fie forţat să plătească sute de milioane de dolari autorităţilor din SUA.

    Nu este clar dacă Trump are de fapt aproape 500 de milioane de dolari cash, aceste exagerări privind averea sa fiind cele care au atras atenţia procurorilor americani.

    Ce este clar, în schimb, este că Trump şi organizaţiile sale au supraevaluat în mod intenţionat propriile active imobiliare pentru profit, fapt demonstrat de Letitia James. Cazul deschis de James a însemnat atât o lovitură pentru finanţele lui Trump, dar şi una asupra imaginii sale, pentru că iluzia că fostul preşedinte este un expert în domeniul financiar s-a disipat.

    „Portofelele” lui Trump: bursa, imobiliare, donaţii, business

    Trump se bucură de o creştere record a averii sale datorită companiei Trump Media & Technology Group Corp, care a început să se tranzacţioneze marţi la bursă. Odată cu creşterea acţiunilor, el a intrat pentru prima dată în rândul celor mai bogaţi 500 de oameni din lume, conform Bloomberg Billionaires Index, pentru prima dată în istorie.

    Trump deţinea acţiuni în valoare de 4,6 miliarde de dolari la închiderea şedinţei de tranzacţionare de marţi. Dar acestea fac obiectul unui acord de blocare de aproximativ şase luni care îl împiedică să vândă, să transfere sau să folosească acţiunile ca garanţie pentru împrumuturi. Acest lucru face ca momentul în care va face apel în cazul lui James să fie vital. Altfel spus, dacă perioada de îngheţare a banilor din acţiuni trece până să se pronunţe verdictul final, Trump ar putea avea suficienţi bani pentru a achita orice cauţiune şi penalitate.

    În afară de cazul lui James, el se confruntă şi cu plata a 83,3 milioane de dolari într-un proces de defăimare intentat de scriitoarea E. Jean Carroll, care l-a acuzat că a agresat-o sexual în anii 1990.

    Până acum, averea lui Trump a depins în mare parte de proprietăţile sale imobiliare, cu o valoare estimată la 2,7 miliarde de dolari. Acestea includ Mar-a-Lago, reşedinţa sa somptuoasă din Florida, penthouse-ul din Trump Tower şi staţiuni de golf precum Trump National Doral, la nord-vest de Miami.

    Trump a avertizat că va fi nevoit să vândă proprietăţile pe bandă rulantă  pentru a strânge banii de cauţiune.

    Trump are acum termen până la 4 aprilie pentru a face plata cauţiunii de 175 de milioane de dolari, ceea ce a spus că va face. Dacă verdictul şi pedeapsa vor supravieţui contestaţiei sale, el va trebui să achite în continuare întreaga sumă de 454 de milioane de dolari, plus dobânzile care se acumulează cu aproximativ 112.000 de dolari pe zi – ceea ce ar putea adăuga încă 10 milioane de dolari în doar trei luni.

    Pentru ajutor financiar, fostul preşedinte american s-ar putea uita şi în alte direcţii.

    Opţiunile lui Trump, desigur, se extind dincolo de activele sale actuale. El ar putea accepta ajutor financiar de la bogaţii din vastul său cerc social, mulţi văzând un beneficiu în a ajuta un potenţial viitor preşedinte. Jared Kushner, ginerele lui Trump, nu este evaluat de Bloomberg Billionaires Index, dar administrează aproximativ 3,1 miliarde de dolari la firma sa de investiţii Affinity Partners, susţinută în mare parte de fonduri suverane saudite.

    Afacerile lui Trump au beneficiat de legături cu străinătatea când era preşedinte. Grupul de advocacy Citizens for Responsibility and Ethics in Washington, sau CREW, a declarat anul trecut că o analiză a declaraţiilor fiscale ale lui Trump arată că firma sa a obţinut până la 160 de milioane de dolari din afaceri internaţionale în timpul mandatului său.

    Hotelurile sale au primit cel puţin 7,8 milioane de dolari din partea Chinei, Arabiei Saudite şi a altor peste 20 de guverne străine şi a reprezentanţilor acestora în această perioadă, potrivit unui raport al democraţilor din Camera Reprezentanţilor.

    În SUA, Trump se bazează din ce în ce mai mult pe susţinători pentru a plăti penalităţile.Banii donaţi de fanii săi din întreaga ţară au fost o mană cerească pentru plata avocaţilor, dar fiecare dolar cheltuit pe probleme juridice reprezintă bani pe care nu-i poate cheltui pentru campanie. Iar banii pe care Trump îi poate folosi pentru onorariile legale urmează să se epuizeze în următoarele câteva luni, ceea ce înseamnă că va trebui să se bazeze pe donatori sau să înceapă să folosească banii proprii.

    Este puţin probabil ca tensiunile juridice să influenţeze alegătorii care s-au hotărât să-l susţină sau nu pe Trump, a declarat Doug Heye, un strateg politic republican. Dar ele se adaugă la provocările campaniei sale prin distragerea atenţiei oamenilor şi prin de tensiuni financiare care ar putea, de asemenea, să-l împiedice pe Trump să găzduiască mitinguri de campanie sau să difuzeze reclame, a spus el.

     

  • Donald Trump este mai bogat ca niciodată, după ce compania sa de social media s-a lansat pe bursă şi acţiunile au explodat. Averea sa a ajuns la peste 7 miliarde de dolari, dar le cere bani fanilor pentru a păstra celebrul Trump Tower şi a plăti o cauţiune de sute de milioane de dolari

    „ŢINEŢI-VĂ mâinile departe de TRUMP TOWER”, le spunea duminică Donald Trump, fostul preşedinte american, potenţialilor săi donatori care finanţează eforturile politice ale acestuia.

     Fostul şef de stat se referea, bineînţeles, la una dintre cele mai importante proprietăţi imobiliare ale sale, care riscă să fie confiscată. Prin mesajul său, Donald Trump încerca să-şi mobilizeze susţinătorii pentru a-l ajuta să plătească cauţiunea de 175 milioane de dolari în procesul de fraudă deschis de Letitia James, procurorul general al New York-ului, scrie Bloomberg.

    Recent Trump s-a bucurat de mai puţină presiune din partea autorităţilor. Luni, o curte de apel i-a redus cauţiunea cu 68%, de la 454 milioane de dolari, ajungânu-se la 175 de milioane. Marţi, compania sa de social media a debutat pe bursă, unde acţiunile au crescut cu 16%. În urma listării, averea lui Trump se ridică la 7,2 miliarde de dolari, cel puţin pe hârtie.

    Cu toate acestea, întrebarea: cât de mulţi bani are de fapt Donald Trump rămâne deschisă, iar dificultăţile financiare ale fostului şef de stat sunt departe de final.

    Problemele juridice, care se extind mult dincolo de cazul de fraudă din New York, l-au lăsat pe Trump într-o poziţie neobişnuită: Candidatul republican la preşedinţie şi artizanul a numeroase falimente şi afaceri eşuate a urcat în topul celor mai bogaţi oameni din lume, dar s-ar putea să fie forţat să plătească sute de milioane de dolari autorităţilor din SUA.

    Nu este clar dacă Trump are de fapt aproape 500 de milioane de dolari cash, aceste exagerări privind averea sa fiind cele care au atras atenţia procurorilor americani.

    Ce este clar, în schimb, este că Trump şi organizaţiile sale au supraevaluat în mod intenţionat propriile active imobiliare pentru profit, fapt demonstrat de Letitia James. Cazul deschis de James a însemnat atât o lovitură pentru finanţele lui Trump, dar şi una asupra imaginii sale, pentru că iluzia că fostul preşedinte este un expert în domeniul financiar s-a disipat.

    „Portofelele” lui Trump: bursa, imobiliare, donaţii, business

    Trump se bucură de o creştere record a averii sale datorită companiei Trump Media & Technology Group Corp, care a început să se tranzacţioneze marţi la bursă. Odată cu creşterea acţiunilor, el a intrat pentru prima dată în rândul celor mai bogaţi 500 de oameni din lume, conform Bloomberg Billionaires Index, pentru prima dată în istorie.

    Trump deţinea acţiuni în valoare de 4,6 miliarde de dolari la închiderea şedinţei de tranzacţionare de marţi. Dar acestea fac obiectul unui acord de blocare de aproximativ şase luni care îl împiedică să vândă, să transfere sau să folosească acţiunile ca garanţie pentru împrumuturi. Acest lucru face ca momentul în care va face apel în cazul lui James să fie vital. Altfel spus, dacă perioada de îngheţare a banilor din acţiuni trece până să se pronunţe verdictul final, Trump ar putea avea suficienţi bani pentru a achita orice cauţiune şi penalitate.

    În afară de cazul lui James, el se confruntă şi cu plata a 83,3 milioane de dolari într-un proces de defăimare intentat de scriitoarea E. Jean Carroll, care l-a acuzat că a agresat-o sexual în anii 1990.

    Până acum, averea lui Trump a depins în mare parte de proprietăţile sale imobiliare, cu o valoare estimată la 2,7 miliarde de dolari. Acestea includ Mar-a-Lago, reşedinţa sa somptuoasă din Florida, penthouse-ul din Trump Tower şi staţiuni de golf precum Trump National Doral, la nord-vest de Miami.

    Trump a avertizat că va fi nevoit să vândă proprietăţile pe bandă rulantă  pentru a strânge banii de cauţiune.

    Trump are acum termen până la 4 aprilie pentru a face plata cauţiunii de 175 de milioane de dolari, ceea ce a spus că va face. Dacă verdictul şi pedeapsa vor supravieţui contestaţiei sale, el va trebui să achite în continuare întreaga sumă de 454 de milioane de dolari, plus dobânzile care se acumulează cu aproximativ 112.000 de dolari pe zi – ceea ce ar putea adăuga încă 10 milioane de dolari în doar trei luni.

    Pentru ajutor financiar, fostul preşedinte american s-ar putea uita şi în alte direcţii.

    Opţiunile lui Trump, desigur, se extind dincolo de activele sale actuale. El ar putea accepta ajutor financiar de la bogaţii din vastul său cerc social, mulţi văzând un beneficiu în a ajuta un potenţial viitor preşedinte. Jared Kushner, ginerele lui Trump, nu este evaluat de Bloomberg Billionaires Index, dar administrează aproximativ 3,1 miliarde de dolari la firma sa de investiţii Affinity Partners, susţinută în mare parte de fonduri suverane saudite.

    Afacerile lui Trump au beneficiat de legături cu străinătatea când era preşedinte. Grupul de advocacy Citizens for Responsibility and Ethics in Washington, sau CREW, a declarat anul trecut că o analiză a declaraţiilor fiscale ale lui Trump arată că firma sa a obţinut până la 160 de milioane de dolari din afaceri internaţionale în timpul mandatului său.

    Hotelurile sale au primit cel puţin 7,8 milioane de dolari din partea Chinei, Arabiei Saudite şi a altor peste 20 de guverne străine şi a reprezentanţilor acestora în această perioadă, potrivit unui raport al democraţilor din Camera Reprezentanţilor.

    În SUA, Trump se bazează din ce în ce mai mult pe susţinători pentru a plăti penalităţile.Banii donaţi de fanii săi din întreaga ţară au fost o mană cerească pentru plata avocaţilor, dar fiecare dolar cheltuit pe probleme juridice reprezintă bani pe care nu-i poate cheltui pentru campanie. Iar banii pe care Trump îi poate folosi pentru onorariile legale urmează să se epuizeze în următoarele câteva luni, ceea ce înseamnă că va trebui să se bazeze pe donatori sau să înceapă să folosească banii proprii.

    Este puţin probabil ca tensiunile juridice să influenţeze alegătorii care s-au hotărât să-l susţină sau nu pe Trump, a declarat Doug Heye, un strateg politic republican. Dar ele se adaugă la provocările campaniei sale prin distragerea atenţiei oamenilor şi prin de tensiuni financiare care ar putea, de asemenea, să-l împiedice pe Trump să găzduiască mitinguri de campanie sau să difuzeze reclame, a spus el.

     

  • Ucraina primeşte mai mulţi bani de la FMI

    Ucraina a primit aproape 700 de milioane de lire sterline de la Fondul Monetar Internaţional. Anunţul a fost făcut marţi de premierul ucrainean Denys Shmyhal. Acordul cu FMI a fost semnat anul trecut.

    Denys Shmyhal a anunţat pe Telegram că finanţarea a fost a treia etapă din acordul cu organismul internaţional.

    „Fondurile vor ajuta la acoperirea cheltuielilor bugetare prioritare şi la menţinerea stabilităţii macrofinanciare. Ucraina continuă să-şi îndeplinească cu succes obligaţiile faţă de parteneri”, a spus el, potrivit Sky News.

    Acordul Ucrainei, care acordă acces la 12,3 miliarde de lire sterline, a fost aprobat iniţial la 31 martie anul trecut.

    Partenerii au promis Ucrainei încă 96 de miliarde de lire sterline până în 2027, cu 4,3 miliarde de lire sterline estimate de la FMI în 2024.

  • Cine este comedianul care intră în rândul miliardarilor după ce averea sa a depăşit valoarea de 1 miliardar de dolari

    Când râsul face bani grei: Jerry Seinfeld, celebrul star al sitcomului „Seinfeld” care a cucerit milioane de oameni, a intrat oficial în rangurile elitei super-bogate. Averea actorului a depăşit pentru prima dată pragul de un miliard de dolari
     

    Jerry Seinfeld, celebrul actor din spatele sitcomului „Seinfeld” a devenit oficial miliardar, după ce averea acestuia a spart pentru prima data pragul de un miliard de dolari. Show-ul creat de acesta împreună cu comendiantul şi scriitorul american Larry David s-a transformat în timp într-o adevărată maşină de făcut bani, scrie Bloomberg.

    O mare pare parte din averea actorului provine dintr-o serie de contracte cu sindicatele, care i-au adus aproximativ 465 milioane de dolari. Pe lângă acestea, Jerry Seinfeld a semnat şi cu Netflix, unde pentru drepturile de difuzare a sitcomului său primeşte 94 de milioane de dolari. Mai mult, el a câştigat începând din 1980, cel puţin 100 de milioane de dolari din turneele prin ţară.

    Analiza Bloomberg privind averea actorului pleacă de la premisa că Seinfeld, în vârstă de 69 de ani, şi-a investit câştigurile începând din 1990.

    De atunci el ar fi investit 40 de milioane de dolari în proprietăţi imobiliare, inclusiv un apartament în Central Park West din New York, o casă în Hamptons şi un depozit în California. Colecţia sa de maşini de epocă – dintre care unele au fost prezentate în serialul său Comedians in Cars Getting Coffee de pe Netflix – nu a fost inclusă în analiză.

    Născut în Brooklyn şi crescut în oraşul Massapequa din Long Island, Seinfeld a urmat cursurile Colegiului Queens, unde a practicat stand-up, perfecţionându-şi talentele.

    Extragând detalii banale din viaţa de zi cu zi pentru a găsi material de comedie, Seinfeld a făcut glume din subiecte simple precum statul la coadă la bancă, faptul de a fi stângaci sau de a asculta cum pilotul unui avion le dădea instrucţiuni pasagerilor prin sistemul de sonorizare. Apariţiile în emisiunile Tonight Show cu Johnny Carson şi Late Night cu David Letterman l-au propulsat pe scena naţională.

    Însă ce l-a ajutat să îşi graveze numele în istoria serialelor de comedie din SUA a fost propria sa creaţie.

    Seinfeld este centrat  în jurul unui grup de newyorkezi – Jerry cel pretenţios, George cel nevrotic, Elaine cea critică şi Kramer cel bizar- care se agaţă, plănuieşte, bârfeşte şi îşi împarte opiniile (chiar şi dacă nu sunt cerute) cu toată lumea dintr-o cafenea emblematică şi uneori din apartamentul lui Jerry.  Serialul a a atras milioane de oameni în cei treizeci de ani de existenţă şi a creat o armată de fani care rămân dedicaţi chiar şi după atâtea decenii.

    „Abordează absurditatea vieţii moderne de zi cu zi, fâcându-I pe privitori să-şi identifice lumea cu lumea serialului” declarat Jennifer Keishin Armstrong, autoarea cărţii Seinfeldia: Cum un serial despre nimic a schimbat totul.

    În 1998, atunci când a fost difuzat ultimul sezon din Seinfeld, directorii din televiziune păreau să recunoască faptul că serialele sitcom sunt pe moarte, creaţia lui Jerry fiind ultimul mare serial important, parte a unei specii deja aflate în declin.

    Serialul „ar putea fi ultimul sitcom de mare succes care va ieşi vreodată de pe reţelele de televiziune”, a declarat Bill Burke, fostul preşedinte al TBS Superstation, într-un articol din 1998 din New York Times.

    În timpul difuzării sale, Seinfeld a stat în topul audienţelor Nielsen. Toate sezoanele, de la sezonul trei până la opt s-au clasat printre cele mai vizionate 500 de emisiuni de pe Netflix, potrivit analizelor privind telespectatorii din ianuarie-iunie 2023.

     

  • Cine este comedianul care intră în rândul miliardarilor după ce averea sa a depăşit valoarea de 1 miliardar de dolari

    Când râsul face bani grei: Jerry Seinfeld, celebrul star al sitcomului „Seinfeld” care a cucerit milioane de oameni, a intrat oficial în rangurile elitei super-bogate. Averea actorului a depăşit pentru prima dată pragul de un miliard de dolari
     

    Jerry Seinfeld, celebrul actor din spatele sitcomului „Seinfeld” a devenit oficial miliardar, după ce averea acestuia a spart pentru prima data pragul de un miliard de dolari. Show-ul creat de acesta împreună cu comendiantul şi scriitorul american Larry David s-a transformat în timp într-o adevărată maşină de făcut bani, scrie Bloomberg.

    O mare pare parte din averea actorului provine dintr-o serie de contracte cu sindicatele, care i-au adus aproximativ 465 milioane de dolari. Pe lângă acestea, Jerry Seinfeld a semnat şi cu Netflix, unde pentru drepturile de difuzare a sitcomului său primeşte 94 de milioane de dolari. Mai mult, el a câştigat începând din 1980, cel puţin 100 de milioane de dolari din turneele prin ţară.

    Analiza Bloomberg privind averea actorului pleacă de la premisa că Seinfeld, în vârstă de 69 de ani, şi-a investit câştigurile începând din 1990.

    De atunci el ar fi investit 40 de milioane de dolari în proprietăţi imobiliare, inclusiv un apartament în Central Park West din New York, o casă în Hamptons şi un depozit în California. Colecţia sa de maşini de epocă – dintre care unele au fost prezentate în serialul său Comedians in Cars Getting Coffee de pe Netflix – nu a fost inclusă în analiză.

    Născut în Brooklyn şi crescut în oraşul Massapequa din Long Island, Seinfeld a urmat cursurile Colegiului Queens, unde a practicat stand-up, perfecţionându-şi talentele.

    Extragând detalii banale din viaţa de zi cu zi pentru a găsi material de comedie, Seinfeld a făcut glume din subiecte simple precum statul la coadă la bancă, faptul de a fi stângaci sau de a asculta cum pilotul unui avion le dădea instrucţiuni pasagerilor prin sistemul de sonorizare. Apariţiile în emisiunile Tonight Show cu Johnny Carson şi Late Night cu David Letterman l-au propulsat pe scena naţională.

    Însă ce l-a ajutat să îşi graveze numele în istoria serialelor de comedie din SUA a fost propria sa creaţie.

    Seinfeld este centrat  în jurul unui grup de newyorkezi – Jerry cel pretenţios, George cel nevrotic, Elaine cea critică şi Kramer cel bizar- care se agaţă, plănuieşte, bârfeşte şi îşi împarte opiniile (chiar şi dacă nu sunt cerute) cu toată lumea dintr-o cafenea emblematică şi uneori din apartamentul lui Jerry.  Serialul a a atras milioane de oameni în cei treizeci de ani de existenţă şi a creat o armată de fani care rămân dedicaţi chiar şi după atâtea decenii.

    „Abordează absurditatea vieţii moderne de zi cu zi, fâcându-I pe privitori să-şi identifice lumea cu lumea serialului” declarat Jennifer Keishin Armstrong, autoarea cărţii Seinfeldia: Cum un serial despre nimic a schimbat totul.

    În 1998, atunci când a fost difuzat ultimul sezon din Seinfeld, directorii din televiziune păreau să recunoască faptul că serialele sitcom sunt pe moarte, creaţia lui Jerry fiind ultimul mare serial important, parte a unei specii deja aflate în declin.

    Serialul „ar putea fi ultimul sitcom de mare succes care va ieşi vreodată de pe reţelele de televiziune”, a declarat Bill Burke, fostul preşedinte al TBS Superstation, într-un articol din 1998 din New York Times.

    În timpul difuzării sale, Seinfeld a stat în topul audienţelor Nielsen. Toate sezoanele, de la sezonul trei până la opt s-au clasat printre cele mai vizionate 500 de emisiuni de pe Netflix, potrivit analizelor privind telespectatorii din ianuarie-iunie 2023.