BusinessMagazin

Tag: atacuri

  • Europol: Aproape 5.000 de europeni antrenaţi de ISIS s-au întors acasă. Ne putem aştepta la atacuri în Europa


    „Ne putem aştepta Statul islamic sau alte grupuri teroriste să organizeze atacuri în Europa, cu scopul de a face cât mai multe victime în rândul populaţiei civile. În plus, exista riscul unor atacuri individuale” a spus Wainwright.

    Europol estimează că există între 3.000 şi 5.000 de persoanecare au fost în taberele de antrenament teroriste, inclusiv în cele ale ISIS din  Irak şi Siria, s-au întors în Europa.

    De asemenea, autorităţile se tem ca eventualii atacatori să ajungă în Europa şi folosindu-se de criza refugiaţilor, călătorind cu documente false. „Numărul tot mai mare de luptători străini prezintă noi provocări pentru ţările UE”, a  mai spus Wainwright.

    Cel puţin 700 de persoane din Marea Britanie s-au alăturat grupărilor jihadiste din Siria şi Irak, şi aproximativ jumatate s-au întors, reiese din datele autorităţilor europene.

    La finalul lunii ianuarie, Uniunea Europeană a lansat un nou centru de coordonare a luptei împotriva extremismului violent, în contextul în care Europa se confruntă cu cea mai semnificativă ameninţare teroristă din ultimii zece ani.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Băncile se confruntă cu noi atacuri cibernetice

    La un an după ce Kaspersky Lab a avertizat că infractorii cibernetici vor începe să adopte, pentru a jefui bănci, instrumentele şi tacticile folosite iniţial de grupările APT (Advanced Persistent Threats) cu sprijin statal, compania a confirmat revenirea Carbanak sub denumirea Carbanak 2.0 şi a demascat alte două grupări care operează în acelaşi stil: Metel şi GCMAN. Acestea atacă organizaţii financiare folosind metode APT şi malware personalizat, împreună cu software legitim şi metode inovatoare de a sustrage bani.

    Gruparea de infractori cibernetici Metel are numeroase tehnici în repertoriu, dar este interesantă în special pentru o modalitate de operare deosebit de inteligentă: obţin control asupra aparatelor din interiorul unei bănci, care au acces la tranzacţiile cu numerar (de ex. call center-ul băncii, computerele care asigură suport tehnic) şi, astfel, gruparea poate realiza automat rollback – întreruperea tranzacţiilor la bancomat şi revenirea la stadiul anterior.

    Prin rollback, balanţa pe cardurile de debit rămâne la fel, indiferent de numărul de tranzacţii făcute la bancomat. În exemplele identificate până în prezent, gruparea infracţională fură bani mergând cu maşina prin oraşe din Rusia, noaptea, şi golind bancomatele de la mai multe bănci, folosind de fiecare dată aceleaşi carduri de debit emise de banca al cărei sistem a fost afectat. Reuşesc astfel să obţină bani pe parcursul unei singure nopţi.

    “În prezent, faza activă a unui atac cibernetic se scurtează. Atunci când atacatorii se perfecţionează într-un anumit mod de operare, le ia doar câteva zile sau o săptămână să obţină ce vor şi să fugă”, spune Sergey Golovanov, Principal Security Researcher la Global Research & Analysis Team, Kaspersky Lab.

    În timpul investigaţiei, experţii Kaspersky Lab au descoperit că membrii Metel reuşesc să infecteze iniţial un sistem prin email-uri de phishing create special, ce au în attach documente malware, şi prin intermediul pachetului de exploit-uri Niteris, care vizează vulnerabilităţile din browser-ul victimei. Odată pătrunşi în reţea, infractorii cibernetici folosesc instrumente legitime şi teste de vulnerabilitate (pentesting) pentru a avansa, obţinând acces asupra sistemului de control al domeniului local şi, în cele din urmă, localizând şi obţinând control asupra computerelor folosite de angajaţii băncii responsabili cu procesarea cardurilor.

    Grupul Metel este încă activ, iar investigaţia asupra acţiunilor lor este în derulare. Până acum, nu au fost identificate semne ale unor atacuri realizate în afara Rusiei. Totuşi, există motive de suspiciune că acţiunile lor sunt mult mai răspândite, iar băncile din toată lumea sunt sfătuite să verifice dacă nu cumva au fost infectate.

    Dar ca abilităţi de a se ascunde, gruparea GCMAN merge şi mai departe: uneori poate ataca cu succes o organizaţie fără să folosească malware, doar cu instrumente legitime şi de testare a vulnerabilităţilor. În cazurile identificate de experţii Kaspersky Lab, aceştia au văzut gruparea deplasându-se în interiorul reţelei, până când atacatorii au găsit un aparat ce putea fi folosit pentru a transfera bani către servicile de monedă electronică, fără să alerteze alte sisteme bancare.

    Într-unul dintre atacuri, infractorii cibernetici au rămas conectaţi la reţea timp de un an şi jumătate, înainte de a declanşa furtul. Banii au fost transferaţi în sume de aproximativ 200 de dolari, limita superioară de plăţi care pot fi efectuate anonim în Rusia. La fiecare minut, organizatorul Cron declanşa un script malware şi o altă sumă era transferată în conturi de monedă electronică aparţinând unui intermediar. Ordinele de plată erau trimise direct, fără să apară nicăieri în sistemele interne ale băncii.
    Carbanak 2.0 marchează revenirea grupării APT Carbanak, cu aceleaşi instrumente şi tehnici, dar un profil diferit al victimelor şi modalităţi inovatoare de a obţine bani.

    În 2015, ţintele vizate de Carbanak 2.0 nu au fost doar băncile, ci şi departamentele de buget şi contabilitate din orice organizaţie de interes. Într-unul dintre exemplele studiate de Kaspersky Lab, banda Carbanak 2.0 a pătruns într-o instituţie financiară şi a reuşit să modifice credenţialele deţinute de o mare companie. Informaţiile au fost modificate astfel încât să se refere la un intermediar al lor drept un acţionar al companiei, afişându-i ID-ul.
     

  • Cheltuia 2,500 de dolari pe lună doar pe elastice pentru legat banii si pierdea 2 miliarde de dolari anual mâncaţi de şobolani

    Pablo Escobar a fost unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din istorie, controlând la sfârşitul anilor ’80 aproape 80% din traficul mondial de cocaină.
     
    Ca şef al cartelului Medellin din oraşul cu acelaşi nume din Columbia, Pablo Escobar, fiul unui fermier, controla 89% din comerţul cu cocaină din Statele Unite (livra aprox 15 tone de cocaină pe zi). Acest lucru i-a adus o avere impresionantă (estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90), iar Forbes l-a numit al şaptelea cel mai bogat om al planetei în 1989. Conform publicaţiei Business Insider, când se afla la apogeul puterii, Escobar câştiga 420 milioane de dolari pe săptămână.
     
    A fost responsabil pentru mai multe atacuri teroriste cu bombe, a omorât candidaţi la preşedinţie, judecători, jurnalişti şi şefi de politie. A fost nemilos. A trăit toată viaţa după un singur crez “plata o plomo”, plata sau plumb (glonţ). Se estimează ca Pablo Escobar ar fi responsabil pentru 4.000 de omoruri.
     
     
    Însă în oraşul natal, Medellin, el era văzut ca un fel de Robin Hood, cel care iniţia proiecte de locuinţe, stadioane, spitale sau şcoli şi dona bani săracilor. Astfel a adus oamenii din Medellin de parte sa, iar de multe ori aceştia făceau tot ce e posibil să-l protejeze.
     
    Escobar a fost un inovator când era vorba de traficul de droguri. Şi-a ascuns marfa în tot felul de lucruri, de la peşti la cafea, ca apoi să controleze un submarin ce transporta 2.000 de kg de cocaină în apele de lângă Miami. Chiar a folosit şi un Boeing 727 pentru a transporta 10.000 de kg de cocaină. Profiturile au fost uriaşe: în 1975 un kg de cocaină se vindea la 35-40 de mii de dolari. Se estimează că Escobar făcea 60 de milioane de dolari pe zi. De aceea, el a fost nevoit să cheltuiească 2,500 de dolari pe lună doar pentru elastice pentru a lega teancurile bani. Şi pentru că îşi ţinea banii în depozite, nu mai puţin de 2 miliarde de dolari anual erau mâncaţi de către şoareci.
     
    În 2009 Juan Pablo Escobar, singurul fiu al traficantului de droguri, a declarat într-un interviu că tatăl lui a ars bancnote în valoare de 2 milioane de dolari pentru a se încălzi când el şi familia sa fugeau de autorităţi. 
     
    Traficantul de droguri era cunoscut pentru extravaganţa sa. A cumpărat elicoptere, avioane, animale exotice şi în fiecare zi se îmbrăca cu o cămasă noua şi o pereche nouă de adidaşi. El deţinea 2000 de hectare de pământ în localitatea Puerto Triunofo, unde avea, printre altele, şi o grădină zoologică.  Iar în tot acest timp, el susţinea că şi-a făcut averea din afacerea de închirieri de biciclete şi vânzări de maşini. 
     
    Unele lucruri din viaţa lui Escobar par, pur şi simplu, simple fantezii. De exemplu, 1991, se spune că a făcut o înţelegere cu guvernul columbian pentru a nu fi extrădat Statelor Unite. S-a predat şi a fost de accord să stea cinci ani la închisoare. Însă, pentru Escobar a fost construită o închisoare specială, conform specificaţiilor lui. O închisoare ce avea vedere asupra oraşului Medellin, ce avea propriul bar, piscină şi teren de fotbal. Locul a fost numit “La Catedral”, dar mulţi îi ziceau simplu, Hotelul Escobar. În primele două luni a avut 300 de vizitatori, iar traficul cu cocaină a continuat nestingherit. Când autorităţile au vrut să-l mute într-o închisoare convenţională, Escobar a evadat. 
     
    Pablo Escobar a fost găsit şi ucis pe 2 decembrie 1993 pe acoperişul unei case din Medellin de către o echipă specială formată din ofiţeri columbieni şi americani.
     
    Viaţa notoriului traficant de droguri a fost portretizată în mai multe cărţi şi filme, iar ultima producţie TV este realizată de Netflix. Serialul Narcos urmăreşte viaţa lui Pablo Escobar din anii 70-80 şi expansiunea imperiului său de droguri.
     

  • Europa începe să fie din ce în ce mai puţin sigură. Numărul de imigranţi evrei care vin în Israel din Europa de Vest, în creştere, pe fondul atacurilor

    Numărul de imigranţi evrei care au venit în Israel din Europa de Vest, în cursul anului 2015, a atins cote maxime ca urmare a atacurilor antisemite, susţine o organizaţie non-profit, în condiţiile în care comunitatea evreiască din Franţa se confruntă cu atacuri serioase, relatează agenţia AP.

    Peste 9.800 de cetăţeni evrei din Europa de Vest au imigrat în Israel în anul 2015, cel mai mare număr înregistrat vreodată, reprezentând o creştere cu 10 % faţă de cel înregistrat în 2014 şi aproape dublu faţă cel din 2013, susţine Jewish Agency, care lucrează cu Guvernul israelian.

    Majoritatea acestora provin din Franţa, în număr de 8.000, unde atacurile antisemite din ce în ce mai frecvente au scăzut nivelul de siguranţă al comunităţii evreieşti din Franţa, a treia din lume, ca număr de membri. Săptămâna aceasta, un adolescent a atacat cu maceta un profesor evreu în oraşul Marseille din sudul Franţei, ceea ce a determinat conducătorii comunităţilor evreieşti locale să solicite membrilor săi nu mai poarte kippa pentru a fi în siguranţă.

    Circa 800 de imigranţi evrei provin din Marea Britanie, fiind urmaţi de cei din Italia şi Belgia.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Riscul atacurilor cibernetice grave va creşte

    1. Nevoia de securitate crescută pentru dispozitivele IoT va deveni mai stringentă

    Cu cât consumatorii cumpără mai multe ceasuri inteligente, aparate pentru monitorizarea activităţii, headset-uri holografice şi alte dispozitive de tip Internet of Things (IoT), nevoia de securitate a acestor dispozitive va fi tot mai ridicată. Până în 2020, aproape 30 de miliarde de dispozitive conectate vor fi utilizate într-o gamă largă de industrii, iar IoT va marca fiecare rol din cadrul întreprinderii, conform unui raport Gartner intitulat Agenda Overview for the Internet of Things. Piaţa dispozitivelor IoT este în creştere, însă este încă foarte fragmentată, cu o diversitate bogată de platforme hardware şi sisteme de operare la costuri reduse. Odată cu apariţia liderilor de piaţă şi dezvoltarea anumitor ecosisteme, atacurile împotriva acestor dispozitive se vor înmulţi. Vestea bună e că producătorii de sisteme de operare, în special Apple, fac progrese mari în aplicarea măsurilor de securitate în ecosistemele pe care le dezvoltă şi integrează. Cu aceste modificări atât de rapide, legislaţia va trebui să ţină pasul cu tehnologia în 2016. Unele ţări sau industrii vor începe să dezvolte metodologii sau reglementări privind abordarea noilor riscuri ale utilizării informaţiei, dreptul de proprietate asupra datelor şi drepturile dispozitivelor IoT.

    2. Cresc oportunităţile infractorilor cibernetici de a compromite dispozitive Apple

    Dispozitivele Apple au devenit foarte populare în ultimii ani – compania generează 13,5% din vânsările globale de smartphone-uri şi 7,5% din vânzările globale de PC-uri, conform celor mai recente date IDC valabile la finalul lunii septembrie 2015. Utilizarea în creştere a dispozitivelor Apple nu a rămas neobservată de atacatori, tot mai mulţi dintre acestea dezvoltând malware special pentru infectarea dispozitivelor ce rulează Mac OS X sau iOS. Deşi numărul de ameninţări direcţionate către sistemele de operare Apple rămâne destul de redus comparativ cu sistemele Windows sau Android, numărul atacurilor malware asupra dispozitivelor Apple a crescut rapid în ultimele 18 luni, iar brokerii atacurilor de tip zero-day au început să ofere recompense pentru vulnerabilităţile Apple. Odată cu creşterea popularităţii Apple, aceste tendinţe vor accelera în 2016, iar utilizatorii Apple trebuie să ia măsuri de precauţie pentru a preveni compromiterea dispozitivelor.

    3. Se intensifică lupta dintre grupurile ransomware şi reţelele de distribuţie malware

    De la primele atacuri, ransomware-ul a evoluat şi s-a extins din ţările vorbitoare de limbă rusă către Europa de Vest, SUA, Canada, Australia, Europa şi Asia, atrăgând tot mai multe grupuri infracţionale. În 2016, specialiştii Symantec preconizează că grupurile ransomware ar putea intra în conflict cu infractorii cibernetici care desfăşoară atacuri tradiţionale, cum este malware-ul. Infectările cu ransomware sunt clare şi evidente, în timp ce majoritatea celorlalte infectări cu malware sunt ascunse şi discrete. Prezenţa de ransomware pe un computer îl va determina pe posesorul computerului să cureţe amănunţit dispozitivul, înlăturând orice malware. Din moment ce ransomware-ul poate fi instalat de un element malware separat, acesta va fi şi el înlăturat, influenţând modelul de business al operatorului de malware. Astfel, este de aşteptat ca mai multe reţele de distribuţie malware să refuze să distribuie un malware atât de evident, forţând grupurile ransomware să-şi dezvolte propriile metode de distribuţie. Pe măsură ce aceste escrocherii pot fi detectate mai uşor, atacatorii şi malware-ul acestora este posibil să progreseze şi să folosească tehnici mai sofisticate pentru e evita detectarea şi pentru a preveni înlăturarea. „Scrisoarea de răscumpărare” va evolua şi ea, iar atacatorii vor utiliza diferite capcane pentru înşelarea utilizatorilor naivi.

    4. Atacurile cibernetice şi breşele de date vor duce la nevoia de asigurare cibernetică

    În adoptarea rapidă a asigurării cibernetice sunt doi factori cheie cărora li se atribuie această creştere: noi reglementări care obligă companiile să răspundă breşelor de securitate a informaţiei şi creşterea numărului de infractori cibernetici care folosesc informaţii furate pentru plăţi frauduloase, furt de identitate şi alte infracţiuni. Atacurile cibernetice şi breşele de date au impact negativ asupra reputaţiei şi cauzează perturbări în companie, dar, mai presus de toate, sunt costisitoare. Astfel, tot mai multe companii vor apela în 2016 la asigurarea cibernetică pentru protecţie suplimentară a datelor companiei, având în vedere că atacurile cibernetice încep să reflecte atacurile din lumea reală. Asigurarea cibernetică oferă organizaţiilor protecţie pentru limitarea riscurilor, însă companiile ar trebui să ia în considerare cu atenţie toate opţiunile de acoperire. Astfel, companiile vor avea nevoie de politici prin care să protejeze brandul, reputaţia şi activitatea în cazul unei breşe. Asigurarea cibernetică evoluează la fel de rapid ca tehnologia, pe măsură ce breşele de date şi riscurile cibernetice evoluează.

    5. Riscul atacurilor grave asupra infrastructurilor critice va creşte

    Au exista deja atacuri majore asupra infrastructurii, iar în 2016 specialiştii Symantec se aşteaptă la o creştere a acestora. Motivele acestui tip de atacuri sunt atât politice, cât şi infracţionale, cu naţiuni şi organizaţii politice care desfăşoară adevărate războaie cibernetice şi infractori care atacă pentru profit sau recompense financiare. IoT-ul industrial devine mai conectat datorită nevoii de raportare şi funcţionalitate îmbunătăţită prin conectivitate cu servicii suplimentare. Aceste modificări introduc suprafeţe mai mari de atac în mediile cel mai dificil de securizat în mod tradiţional.

    6. Nevoia de criptare se intensifică

    Criptarea nu mai este de multă vreme doar o tendinţă, ci a devenit o necesitate în industria tehnologiei. Cu atât de multă comunicare şi interacţiune între oameni şi sisteme în cadrul unor reţele nesigure şi vulnerabile cum este internetul, criptarea puternică a datelor â a fost recunoscută de ceva vreme şi este implementată pretutindeni. Din păcate, numeroase dispozitive şi aplicaţii noi au implementări slabe care duc la vulnerabilităţi ce permit atacatorilor să obţină acces la comunicaţii. De exemplu, dispozitivul mobil a devenit esenţial pentru comunicare, stocare de date şi interacţiune tehnologică generală, pentru majoritatea oamenilor, fiind în acelaşi timp o ţintă importantă pe care atacatorii cibernetici caută să o exploateze. Producătorii de sisteme de operare continuă să îmbunătăţească criptarea produselor lor, în completarea producătorilor de aplicaţii şi servicii. Deşi această tendinţă de criptare crescută protejează datele utilizatorului împotriva infractorilor cibernetici, a provocat şi furia guvernelor care consideră că acesta este un obstacol în aplicarea legii, existând riscul repetării cripto-războaiele din anii ’90 şi în următorii 2 ani.

    7. Accelerarea dezvoltării securităţii biometrice

    În ultimii 2 ani a avut loc o creştere semnificativă a utilizării biometriei şi se aşteaptă o dezvoltare semnificativă în rândul operatorilor industriali, prin implementarea de noi capabilităţi, atât cu noi senzori în dispozitive, cât şi cu adoptarea cadrelor de autentificare biometrică precum FIDO şi TouchID. Aceasta facilitează stocarea sigură pe dispozitive a informaţiilor biometrice (cum sunt amprentele), precum şi interoperabilitatea între aplicaţii şi sisteme. Prin urmare, biometria poate oferi consumatorilor beneficii importante prin înlocuirea parolelor cu autentificarea tradiţională sigură PKI protejată de senzorul biometric. Consumatorul obţine o securitate mai bună cu un confort semnificativ sporit în deblocarea dispozitivului, achiziţionare şi plăţi. Aceasta duce şi la adoptarea biometriei la nivel enterprise, urmând o posibilă scădere a dependenţei de parole începând chiar din 2016.

    Fondată în aprilie 1982, compania Symantec este inclusă în topul Fortune 500 şi oferă una dintre cele mai vaste reţele de inteligenţă a datelor la nivel global, precum şi soluţii performante de securitate, backup şi disponibilitate pentru stocarea, accesarea şi partajarea datelor importante. Compania are peste 20.000 de angajaţi în peste 50 de ţări. 99% din companiile incluse în Fortune 500 sunt clienţi Symantec. În anul fiscal 2014, compania a înregistrat venituri de 6,7 miliarde dolari.

  • Cine te supraveghează online şi cum te poţi apăra

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.

     

  • Cine te supraveghează online şi cum te poţi apăra

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.

     

  • Retrospectiva 2015: Criza refugiaţilor

    Nu există imagine mai zguduitoare, mai reprezentativă pentru anul 2015, decât cea cu  trupul lui Alan Kurdi, copilul în vârstă de trei ani care s-a înecat în Mediterană şi care a fost descoperit pe o plajă din Turcia. Alan nu a fost singur, pentru că, potrivit UNICEF, cel puţin 185 de copii imigranţi au murit înecaţi în Marea Egee în timp ce încercau să ajungă pe cale maritimă din Turcia în Grecia. „În Marea Egee, aproximativ 30% dintre cei care au murit în acest an sunt copii. Ceea ce înseamnă 185 de copii din totalul de 590 de persoane decedate în estul Mării Mediterane în acest an“, a declarat Sarah Crowe, un purtător de cuvânt al UNICEF.

    Peste 250.000 de sirieni şi-au pierdut viaţa în conflictul armat care are loc în Siria din 2011, început cu proteste antiguvernamentale, înainte de a escalada în război civil. Alţi 11 milioane de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele, iar peste 4 milioane au fugit din ţară, din cauza luptelor dintre forţele loiale preşedintelui Bashar al-Assad şi rebeli. La acestea se adaugă militanţii jihadişti ai grupării Stat Islamic, care controlează mari regiuni din Siria şi Irak, unde seamănă teroare. Statele Unite şi ţări partenere lansează atacuri aeriene împotriva forţelor Statului Islamic încă din septembrie 2014. Rusia a început la rândul ei, în septembrie, atacuri aeriene împotriva ISIS, la cererea preşedintelui Bashar al-Assad, şi a intensificat acţiunile în noiembrie, după doborârea unei aeronave ruseşti în Sinai de către islamişti şi a atentatelor de la Paris.

    În condiţiile uriaşului aflux de oameni, Uniunea Europeană a stabilit la un summit din luna septembrie redistribuirea obligatorie a refugiaţilor în statele membre. Potrivit planului CE, Germania şi Franţa urmează să accepte cele mai multe persoane, 31.443 şi 24.031. Spania, Polonia şi Olanda sunt următoarele, cu 14.931, 9.287 şi 7.214 de azilanţi. Sistemul obligatoriu de cote, contestat de unele state, precum Ungaria, are drept criterii populaţia, economia, şomajul şi acceptarea în trecut a unor refugiaţi de către statele membre. România, care s-a opus cotelor obligatorii, urmează să găzduiască 6.351 de azilanţi.

    Potrivit datelor ONU, războiul civil din Siria a făcut ca în ultimii cinci ani peste 4 milioane de oameni să se refugieze mai întâi în ţările vecine Turcia, Liban, Iordania şi Irak, iar apoi în Europa. În luna februarie, Turcia a devenit gazda celui mai mare număr de refugiaţi din lume, adăpostind 2,2 milioane de sirieni şi cheltuind 7,6 miliarde de dolari pentru asistenţa directă acordată acestora. La sfârşitul lunii noiembrie, Uniunea Europeană a încheiat un acord cu Turcia pe tema gestionării crizei migraţiei şi negocierilor de aderare, în care s-a angajat să îi acorde un ajutor de 3 miliarde de euro.

    Europenii, în frunte cu cancelarul german Angela Merkel, au fost supuşi unor presiuni puternice în gestionarea celui mai mare aflux de oameni de la al doilea război mondial încoace, cei mai mulţi prezenţi deja în Germania, unde Merkel depune eforturi importante în vederea unui acord cu turcii. Criza a fost exploatată de către opoziţii populiste şi a ridicat unele ţări împotriva altora, afectând totodată ideea frontierelor deschise, atât de preţuită de către membrii Uniunii.

    Măsurile pe care UE le-a adoptat în ultimele luni au contribuit prea puţin la preluarea controlului asupra afluxului, iar iarna, care poate diminua numărul migranţilor timp de câteva luni, înăspreşte situaţia zecilor de mii de oameni blocaţi după închiderea frontierelor în Balcani, sporind presiunea asupra liderilor europeni să găsească o soluţie. Europenii vor ca Turcia să cheltuiască noile fonduri europene – aproximativ 3 miliarde de euro în următorii unu-doi ani – pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale celor aproximativ 2,3 milioane de sirieni care trăiesc în prezent în Turcia, pentru ca aceştia să fie mai puţin dispuşi să urce în bărci şi să plece către coastele Greciei. UE doreşte de asemenea ca autorităţile turce să păstreze mai mulţi afgani şi alţi asiatici care traversează Turcia în drumul lor către Europa. Uniunea mai vrea ca Turcia să-şi asume angajamentul de a reprimi persoane care reuşesc să ajungă în Grecia, dar ale căror solicitări de azil politic sunt respinse.

    Criza refugiaţilor ar putea căpăta aspecte din ce în ce mai dramatice după atentatele teroriste din Franţa, de la începutul şi de la sfârşitul anului. Este vorba de masacrul de la birourile revistei de satiră Charlie Hebdo, din 7 ianuarie, care s-a sfârşit cu o uriaşă operaţiune a poliţiei şi două asedii, două zile mai târziu, dar şi de atacurile seara zilei de 13 noiembrie, din Paris, comise de islamişti înarmaţi şi sinucigaşi, care au lovit o sală de concerte, un stadion, restaurante şi baruri, provocând moartea a 130 de oameni şi rănirea altor câteva sute. Atacurile, comise de trei echipe coordonate, au fost descrise de preşedintele Francois Hollande drept un act de război organizat de gruparea Stat Islamic. Atacurile au fost cele mai sângeroase atentate din Uniunea Europeană după cel care au avut loc într-un tren la Madrid, în 2004.

  • Războaie, din ce în ce mai multe războaie

    Lumea este dominată de un spirit din ce în ce mai războinic, care se manifestă prin intervenţii militare deschise, dar şi prin terorism sau conflicte de natură economică sau cibernetică. Atacuri sângeroase, o Rusie din ce în ce mai activă şi mai prezentă, o Chină într-o expectativă care poate ascunde multe, o Europă frustrată, aflată în căutarea gloriei pierdute, dar lovită, în acelaşi timp, de atacuri teroriste masive, un nord al Africii şi un Orient Mijlociu răvăşite de război, plus exerciţii militare din ce în ce mai dese şi deplasări de trupe spre zonele deja sau care tind să devină fierbinţi. Totul în 2015.

    Unii spun că lumea este pe cale să cadă în ceea ce se numeşte capcana lui Tucidide, adică conflictul care izbucneşte, în cele mai multe cazuri, atunci când o mare putere este pe cale să îşi piardă influenţa şi o alta este în plină ascensiune. Tucidide a analizat conflictul dintre Atena, puterea în ascensiune, şi Sparta, aflată în declin. Dar studii ulterioare au dovedit că de-a lungul istoriei, în 12 cazuri din 16 analizate, rezolvarea a fost un conflict armat. La fel de adevărat este că de-a lungul celor 500 de ani analizaţi, cele patru rezolvări paşnice s-au petrecut în secolul XX, trei după cel de-al doilea război mondial, ceea ce reprezintă o dovadă că lumea se dovedeşte mai prudentă în manifestări.

    Pe de altă parte, este puţin neclar în acest moment care este puterea în declin – să fie Statele Unite?, să fie Europa? – şi care este naţia în ascensiune – poate China, poate Rusia?! Sau poate că este vorba de un tip nou de conflict, de natură religioasă, dar la scară planetară.
    Anul a început cu o Franţă ce reacţiona la şocul atacului de la publicaţia Charlie Hebdo, 3,7 milioane de oameni ieşind în stradă pe 11 ianuarie, în provincie, cât şi la Paris – cu François Hollande şi lideri străini în frunte: François Hollande înconjurat de malianul Ibrahim Boubacar Keita şi cancelarul Angela Merkel, preşedintele palestinian Mahmoud Abbas la doar câţiva metri de premierul israelian Benjamin Netanyahu, britanicul David Cameron, regele Iordaniei, italianul Matteo Renzi sau preşedintele român Klaus Iohannis. Spre finele anului Franţa reacţiona din nou, de data aceasta la unul dintre cele mai sângeroase atacuri teroriste, cel comis de militanţi ISIS şi soldat cu 130 de morţi.

    În aceeaşi perioadă Rusia cerea Franţei explicaţii în mod oficial, în scris, cu privire la refuzul de a-i livra cele două nave de război de tip Mistral, în baza unui contract de 1,2 miliarde de euro; refuzul era parte din complexul mecanism de sancţiuni economice la care era şi este supusă Rusia, din cauza conflictului din Ucraina.

    Punctul de vedere al Rusiei era prezentat de preşedintele Vladimir Putin în februarie: Moscova nu vrea să fie în război cu nimeni şi este dispusă să coopereze, dar nu va accepta o ordine mondială în care prioritatea este împiedicarea dezvoltării Rusiei. „Slavă Domnului, nimeni nu duce un război împotriva ţării noastre, dar există, desigur, încercări de a împiedica dezvoltarea noastră prin diferite mijloace“, a afirmat Putin, la congresul federaţiei sindicatelor independente din Rusia. Putin a reiterat că sancţiunile impuse Rusiei nu vor avea efectul dorit, chiar dacă au un impact negativ asupra economiei ţării. Sancţiunile occidentale au vizat sectoarele bancar, financiar şi energetic, precum şi persoane particulare.

    Şi Occidentul, şi Rusia au ţinut garda sus şi de-a lungul anului au abundat exerciţiile militare, de regulă însoţite de particula „cel mai“. În martie, bombardiere strategice ruse de tip Tu-95MC, cu rază lungă de acţiune, efectuau exerciţii militare în Arctica, în nord-vestul Rusiei, pentru a testa pregătirea pentru luptă a forţelor aeriene. Exerciţiile interveneau la n umai trei zile după ce Putin plasase Flota Nordică în alertă maximă, într‑un exerciţiu de pregătire pentru luptă la care participau peste 38.000 de militari, aproximativ 3.000 de sisteme mobile de armament terestru şi zeci de nave de război, submarine, avioane de luptă şi elicoptere.

    De cealaltă parte, distrugătoarele USS Donald Cook şi USS Ross intrau în luna mai în apele Mării Negre, iar în vară Statele Unite anunţau cel mai mare exerciţiu aerian din Europa după sfârşitul Războiului Rece, în Germania, Italia, România şi Bulgaria, cu participarea a 4.800 de militari din 11 ţări. „Swift Response 15 este cel mai mare eveniment de antrenament aerian al Aliaţilor de pe continent de la sfârşitul Războiului Rece“, comunica armata americană.

     

  • RĂZBOIUL DIN SIRIA Atacuri ale regimului lui Bashar al-Assad şi rebelilor, la Damasc: Cel puţin 45 de morţi, inclusiv zece copii

    Zece copii şi patru femei figurează printre persoanele ucise, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO). Alte câteva zeci de persoane au fost rănite, unele fiind în stare gravă.

    Patru oraşe au fost atacate în total, inclusiv Duma şi Saqab, controlate de rebeli, în regiunea Ghouta de Est de la periferia Damascului. În această regiune s-au înregistrat unele dintre cele mai grave lupte din cadrul conflictului sirian ce durează de aproape cinci ani. Zona a fost vizată de un atac cu gaz toxic în 2013, soldat cu circa 1.400 de morţi.

    Majoritatea victimelor înregistrate duminică au murit în atacuri aeriene şi cu rachete care au vizat cele două oraşe, a precizat OSDO.

    “Rachetele sol-sol au fost lansate de regim, dar nu suntem siguri cu privire la identitatea avioanelor de război”, a declarat Rami Abdel-Rahman, directorul OSDO. “Avioanele sunt bănuite că ar fi siriene sau ruseşti”, a adăugat el.

    Observatorul cu sediul în Marea Britanie a afirmat de asemenea că şase persoane au fost ucise de focuri de armă trase de rebeli în centrul Damascului şi în suburbiile capitalei siriene.

    Presa siriană de stat nu a menţionat atacurile din Ghouta de Est, dar agenţia oficială SANA a relatat că şase civili au fost ucişi şi 43 răniţi în atacuri comise de rebeli în Damasc şi împrejurimi.

    În ultimele luni, trupele loiale preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi rebelii care luptă să-l înlăture de la putere au lansat atacuri în Damasc şi în zonele învecinate.

    Peste 250.000 de persoane ar fi fost ucise în conflictul din Siria, de la izbucnirea acestuia în martie 2011.