Şedinţa noului Birou Politic Naţional al PNL a fost convocată pentru marţi după-amiază, în cadrul reuniunii urmând să se decidă comandarea sondajului prin care liberalii să decidă, la nivelul Delegaţiei Permanente, între Klaus Iohannis şi Crin Antonescu, candidatul la alegerile prezidenţiale.
De asemenea, BPN urmează să aprobe numirea lui Marian Petrache în funcţia de secretar general al PNL, la propunerea noului preşedinte al partidului.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Aşa se explică aerul haotic din comportarea PNL şi a PDL, de pildă, care în teorie se pregătesc de unificare, proclamă că au pus la punct coordonarea programelor şi nu mai au de bătut în cuie decât un “proiect de ţară” comun, dar care au adoptat poziţii opuse în scandalul Bercea-Băsescu. PDL a lipsit pur şi simplu de la la şedinţa parlamentară de înfierare a preşedintelui, unindu-se astfel în cuget cu PMP, UDMR s-a abţinut de la vot, în timp ce PNL a vrut iniţial să propună o declaraţie proprie, în care să ceară şi demisia lui Traian Băsescu, şi cea a lui Victor Ponta, ca să nu se supere nimeni, iar apoi a explicat, prin vocea lui Ludovic Orban, că deşi cer alături de PSD demisia lui Băsescu, liberalii nu o fac din nişte motive meschine, ca PSD, ci din nişte motive nobile, total diferite de ale foştilor parteneri de alianţă.
Cât priveşte potenţialii prezidenţiabili, aceştia au reacţionat şi ei tot în chip de răspuns la ipoteticul sondaj de mai sus: Victor Ponta a cerut demisia lui Traian Băsescu, Cătălin Predoiu şi Cristian Diaconescu s-au opus, iar Klaus Iohannis a fost chiar mai aspru decât Ponta, reclamând că implicarea numelui preşedintelui în scandalul interlopilor ridică o problemă de siguranţă naţională rezolvabilă prin demisia şefului statului.
E drept, Predoiu a promis că divergenţele de acum dintre PNL şi PDL se vor rezolva după fuziune, când ambele partide “vor vorbi pe o singură voce”, ceea ce nu sugerează însă niciun fel de sofisticate acomodări ideologice, ci pur şi simplu reflectă speranţa că vor reuşi să câştige prezidenţialele, să numească ulterior un nou guvern şi să-şi împartă puterea la fel ca PSD şi PNL în perioada de glorie a USL.
“Cinci ani de zile, zi de zi am asumat în numele meu decizii pe care nu le-am luat singur. Azi nu-mi mai pot permite. E o decizie pe care dumneavoastră trebuie să o luaţi. Oricare ar fi ea, o voi servi până la capăt”, a spus Antonescu.
După ce au fost exprimate cele două acceptări de candidatură, Klaus Iohannis a declarat că îşi retrage rezoluţia privind desemnarea candidatului PNL la prezidenţiale, care urma să aibă loc iniţial chiar în cursul congresului de sâmbătă, şi o trimite în Delegaţia Permanentă a partidului.
“Indiferent că avea azi loc un vot, indiferent că va avea loc la Delegaţia Permanentă, acesta nu va scinda partidul. N-am nicio îndoială că odată desemnat candidatul partidul îl va urma în întregime”, a comentat Crin Antonescu.
Congresul PNL a votat, sâmbătă, şi rezoluţia privind aderarea partidului la grupul Popularilor Europeni, cu majoritate de voturi, înregistrându-se doar trei voturi împotrivă.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
Senatorul Ioan Ghişe şi primarul Sibiului, Klaus Iohannis, candidaţi la şefia partidului, şi-au prezentat proiectele. Votul pentru alegerea preşedintelui de partid a început la ora 13.00.
În cadrul Congresului de sâmbătă se vor mai alege 31 de vicepreşedinţi, 56 de persoane înscrindu-se în cursă.
Pe lângă alegerea noii conduceri a PNL, Congresul va mai adopta trei rezoluţii propuse de actualul preşedinte interimar al PNL, Klaus Iohannis, pentru fuziunea cu PDL, asocierea la PPE, dar şi desemnarea candidatului din partea liberalilor la alegerile prezidenţiale.
Fostul preşedinte al PNL, Crin Antonescu, a menţionat că greşeala PNL din anii 2000 a fost aceea de a nu se afilia PPE, greşeală care dacă nu ar fi fost făcută la acel moment ar nu s-ar fi ajuns la eşecul demersului de demitere a preşedintelui Traian Băsescu din 2012.
Mai mult pe www.mediafax.ro
”După părearea mea, (nu are – n.r.) nicio şansă, dar asta este pur şi simplu părerea mea. Alegătorii sunt întotdeauna cei care pot da răspunsul la aceste întrebări”, a spus Antonescu.
Întrebat de cine din PNL ar putea fi urmat Tăriceanu în demersul de a înfiinţa un nou partid, Antonescu a răspuns: ”De nicio persoană fără de care PNL să nu poată merge înainte cu toată forţa”.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Întrebat dacă e pregătit ca în cursa internă din PSD să aibă şi un contracandidat, în condiţiile în care Mircea Geoană ar lua în calcul să participe la acest scrutin intern, Ponta a răspuns: ”Categoric, da. Aici eu nu vorbesc de Mircea Geoană sau de mine sau de altcineva.
Eu sunt cel care am propus Congresului – şi avem în Statut acest lucru – că dacă există mai mult de un singur candidat care doreşte să candideze din partea PSD-PC-UNPR la funcţia de preşedinte al României, avem prevăzut în Statut un lucru pe care îl consider foarte bun şi pe care l-au făcut alte partide de centru-stânga din Europa, nu doar în America se întâmplă, s-a întâmplat în Italia, în Franţa, şi anume alegeri preliminare”.
El a spus că, în măsura în care pe 1 august, când va fi convocat Consiliul Naţional al PSD, se vor depune oficial mai multe candidaturi, atunci se vor face alegeri preliminare.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Moneda naţională a ignorat până acum tensiunile geopolitice din regiune şi a intrat pe un trend de apreciere, ajungând la nivelul maxim al ultimelor zece luni în raport cu euro. Leul stă mai bine decât la începutul anului, când cursul sărise peste 4,50 lei/euro pe fondul tensiunilor de pe pieţele externe. Acum, cotaţiile oscilează în jurul a 4,40 lei/euro.
Deocamdată, analiştii nu şi-au schimbat foarte mult estimările pentru nivelul cursului de schimb de la sfârşitul acestui an. La începutul lui 2014, bancherii spuneau că văd evoluţia cursului în acest an mai volatilă comparativ cu 2013. Ei susţineau că am putea să vedem oscilaţii ale cursului într-o bandă destul de largă, între 4,35 şi 4,65 lei/euro, iar pentru sfârşitul anului majoritatea prognozelor indicau un curs cuprins în intervalul 4,35-4,55 lei/euro.
Acum, analiştii se aşteaptă ca pe termen scurt aprecierea leului să continue, chiar dacă ţinută sub control de BNR, în condiţiile veştilor foarte bune din economie şi ale îmbunătăţirii ratingului României. Aprecierea leului reduce povara clienţilor cu credite în valută şi ar putea domoli creşterea aşteptată a ratei inflaţiei, după introducerea accizei suplimentare la carburanţi în luna aprilie. Însă, pe de altă parte, aprecierea monedei naţionale are un impact negativ asupra exporturilor, care au fost principalul motor al avansului economiei cu 3,5% anul trecut, dar şi al creşterii PIB de 3,8% din primul trimestru din 2014. Potenţialul de apreciere pentru leu este însă limitat pe fondul unor posibile intervenţii valutare oficiale.
„Considerăm că pe termen scurt presiunile în direcţia aprecierii leului se vor menţine în condiţiile îmbunătăţirii ratingului României şi ale deficitelor externe scăzute. Este de aşteptat ca BNR să prevină o apreciere excesivă a leului care ar putea afecta competitivitatea exporturilor“, spune Radu Crăciun, economistul-şef al BCR. El anticipează pentru sfârşitul anului un curs în intervalul 4,40-4,50 lei/euro, mişcarea în interiorul intervalului depinzând şi de cât de tensionate vor fi evoluţiile politice în contextul alegerilor prezidenţiale şi al evenimentelor ce le vor succede. Din fericire, contextul regional din Ucraina pare să se îndrepte spre o soluţie negociată, ceea ce face ca riscul geopolitic să reprezinte un element de stres în scădere pentru cursul de schimb leu/euro, susţine Crăciun.
„Având în vedere situaţia generală a economiei şi revenirea recentă în investment grade, considerăm că leul se află într-o poziţie favorabilă. Dezechilibrele externe ale economiei rămân reduse, iar intrările de fonduri europene şi investiţii străine directe sunt suficiente pentru a compensa dezintermedierea financiară, precum şi ieşiri moderate ale investiţiilor de portofoliu“, spune Mihai Pătrulescu, senior economist la UniCredit Ţiriac Bank. El a arătat că, până în prezent, impactul turbulenţelor din Ucraina asupra României a fost modest, legăturile comerciale şi financiare dintre cele două ţări fiind reduse.
Cu toate acestea, există riscuri de contagiune în eventualitatea în care aceste turbulenţe se vor acutiza. „Anticipăm o evoluţie relativ stabilă a leului în perioada următoare, urmată de o revenire a cursului spre 4,4500 lei/euro până la finalul anului“, susţine Pătrulescu. Până acum, criza din Ucraina nu s-a resimţit negativ la Bucureşti. Dimpotrivă chiar, România pare să fi beneficiat de intrări de fonduri mai mari. De altfel, bancherii au arătat că aprecierea monedei naţionale ar putea fi motivată şi de ieşirile de capital din Rusia, bani atraşi şi de România.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spunea în luna mai că aprecierea leului este legată de intrări de capital pe o cerere mai mare de titluri româneşti, ca urmare a includerii României într-un indice al JPMorgan, dar şi de capitaluri „care rătăcesc temporar“ prin piaţa locală după ce s-au retras din Rusia sau Ucraina. Guvernatorul a atenţionat că aprecierea monedei naţionale nu este justificată economic, ci este influenţată de mişcări de capitaluri, în contextul tensiunilor geopolitice din regiune. „Să nu credeţi că vrea BNR să aprecieze cursul sau cel puţin eu. Pe mine nu mă bucură. Nu sunt convins că avem fundamente economice atât de solide şi că exporturile o duc atât de bine. Cursul este determinat de piaţă, nu de ce vrea sau nu guvernatorul sau BNR. El se apreciază chiar acum şi dincolo se trage cu mitraliera. Vor fi capitaluri rătăcite“, a spus Isărescu în luna mai la prezentarea raportului trimestrial asupra inflaţiei.
Pe atunci, Blaga declara că scopul PDL este să câştige alegerile din 2016 şi funcţia de premier, urmând ca PNL, dacă va dori, să se alăture atunci la guvernare. În martie 2014, Blaga repeta că obiectivul principal al PDL este revenirea la guvernare, adăugând doar în subsidiar că partidul vrea să câştige şi prezidenţialele prin Cătălin Predoiu şi că după europarlamentare şi-ar dori o unificare a dreptei în jurul PDL. Jocul strâmt al politicii de la noi face ca în prezent să se confirme deja şi perspectiva celor două mari blocuri politice care ar urma să-şi dispute guvernarea în 2016, şi cea de fuziune prin absorbţie a PDL de către PNL.
Pe frontul prezidenţialelor, în schimb, poziţia mai bună în sondaje şi iuţeala de mână cu care Klaus Iohannis a determinat demisia şi retragerea candidaturii la prezidenţiale a lui Crin Antonescu l-au propulsat pe primarul Sibiului drept cel mai probabil candidat al PNL-PDL la prezidenţiale. Tot jocul strâmt al politicii de la noi asigură şi aici continuitatea ironică a ideilor: vechiul “proiect Iohannis” cu care PSD-PNL-PC voiau să câştige în 2009 prezidenţialele contra lui Traian Băsescu şi să formeze guvernul e reciclat acum de PNL-PDL pentru câştigarea prezidenţialelor contra lui Victor Ponta.
Deşi pe atunci persoana fizică Iohannis urma să fie pus premier, iar acum ar urma să fie preşedinte, noul “proiect Iohannis” are exact acelaşi conţinut ca în 2009, respectiv de simplu magnet menit să ţină captiv electoratul convins că “trebuie făcut totul ca să nu iasă preşedinte X” şi să atragă şi electoratul îndeajuns de indecis încât să nu fie convins din prima de respectivul slogan.
Pe de o parte, aceste rezultate măsoară gradul de mobilizare a partidelor şi a electoratului (moderat, întrucât europarlamentarele sunt în mod tradiţional alegerile cu cea mai slabă prezenţă). Pe de altă parte, ele măsoară dorinţa electoratului de a profita de acest prilej de a vota spre a-şi exprima sentimentele actuale faţă de partide (cazul voturilor luate de la partide de Mircea Diaconu, care a concentrat dintr-un foc protestul faţă de ruperea USL, faţă de modelul “băsist”, dar transpartinic de politician conflictual şi faţă de oferta electorală a unei drepte fărâmiţate din raţiuni de orgoliu) şi faţă de politicieni, fie ei aflaţi sau nu pe listele propuse (scorul PDL, de pildă, a fost ridicat de prezenţa Monicăi Macovei, în timp ce scorul PMP a fost plafonat de stridenţa campaniei comune Traian Băsescu – Elena Udrea).
Încolo, bătălia speculaţiilor despre ce spun aceste alegeri despre prezidenţialele din toamnă are sens numai pentru liderii partidelor şi fanii lor, care s-au lansat deja într-o strategie de temporizare cât mai mult posibil a anunţării candidaţilor la preşedinţie, în dorinţa de a-şi păstra capacitatea de reacţie în funcţie de candidatul anunţat de partidul sau partidele din tabăra opusă.
Pornită iniţial ca o încercare de protejare a liberalilor de asalturile emisarului PSD Tăriceanu, goana PNL după o fuziune cu PDL în perspectiva prezidenţialelor s-a dovedit o găselniţă post-electorală destinată (la PNL) să relanseze şansele tandemului Klaus Iohannis – Crin Antonescu la prezidenţiale şi să ascundă (la PDL) răspunderea conducerii pentru rezultatul de la europarlamentare. Fuziunea PNL-PDL nu va avea loc înainte de prezidenţiale, după cum a admis Vasile Blaga, iar candidatul PNL-PDL va fi anunţat în iulie, ţinând cont că, după demisia lui Antonescu şi Iohannis de la conducerea PNL, e nevoie mai întâi să aibă loc congresul partidului, la finele lunii iunie.
Pentru a aprecia calitatea alianţei PNL-PDL, interesant este că, din punctul de vedere al lui Vasile Blaga, încrederea alegătorilor dreptei în loialitatea lui Antonescu faţă de PDL ar urma să fie ancorată nu atât în ideea că liderul liberal s-ar fi trezit la realitate după ruperea USL, ci pur şi simplu trecerii PNL de la ALDE la PPE: “Credeţi că poţi să faci ce vrei în PPE? Asta e dovada că vor milita pentru un stat de drept”.
Această strategie defensivă faţă de adversari este dublată de o alta, ofensivă faţă de electorat, respectiv de speriere a lui cu aceleaşi lozinci vechi bazate pe demonizarea totală a adversarului: PSD agită pericolul de reînviere a “dictaturii băsiste” prin orice fel de alianţă a dreptei, în timp ce partidele de dreapta agită pericolul de reînviere a “dictaturii comuniste” dacă la Cotroceni ajunge candidatul PSD. Cât despre electorat, acesta va decide, ca de obicei, în ultimul moment pe cine preferă pentru preşedinţie, evident în alte condiţii de motivaţie a prezenţei la vot şi de criterii de alegere decât la europarlamentare.
În fine, merită observată o inovaţie patentată de partidele româneşti la scrutinul europarlamentar 2014: metoda candidaturii provizorii, de formă sau relative. După ce M.R. Ungureanu a anunţat că el candidează doar de formă, pentru că dacă ar câştiga un mandat, l-ar ceda următorului clasat pe lista FC, a urmat PNL, care i-a comunicat electoratului său doar după alegeri decizia mai veche a lui Crin Antonescu de a trece partidul de la ALDE la PPE. PSD nu s-a lăsat mai prejos, printr-un Victor Ponta care a oprit-o aproape cu voioşie pe Ecaterina Andronescu, a doua plasată pe lista partidului pentru PE, să-şi preia mandatul de europarlamentar, sub motivul că are mai mare nevoie de ea pentru “bătăliile din ţară”.