BusinessMagazin

Tag: criza

  • Ce e mic si negru: bugetul de publicitate

    “Cunosc oameni care nu mai raspund la telefon pentru ca stiu ca sunt telefoane cu anulari”, spune Felix Tataru, directorul general al GMP si presedintele International Advertising Association Romania (IAA). Este o realitate cu care se confrunta tot mai multe agentii de publicitate, in conditiile in care bugetele de marketing si promovare sunt printre primele sacrificate. Noile coordonate economice impun pentru cele mai multe companii revizuiri serioase ale prioritatilor si reduceri de costuri pe palierele unde acest lucru este posibil – iar la publicitate nu numai ca e posibil, dar s-a intamplat chiar si acolo unde bugetele de publicitate erau cele pentru care se alocau cei mai multi bani pana acum.
     
    Surse din piata au confirmat pentru BUSINESS Magazin ca Procter & Gamble, grupul cu cel mai mare buget de publicitate din Romania, a redus recent cu 29% cheltuielile de promovare, in timp ce Unilever a decis sa aloce cu 21% mai putini bani in acelasi scop. O situatie similara este de semnalat si in cazul grupului L’Oreal, care trece printr-o perioada dificila dupa ce, nu cu mult timp in urma, a inchis doua uzine, una in Regatul Unit, iar cealalta in Monaco. Cu ocazia lansarii oficiale a platformei Garnier “Ai grija de tine”, oficialii L’Oreal au declarat ca intentioneaza ca anul viitor sa creasca bugetul de promovare online pana la 3-8% din bugetul total de marketing, fiindca marketingul online reprezinta o varianta mai ieftina de promovare.
     
    Daca s-a intamplat la case atat de mari, este imposibil sa nu fie lovite si cele mai mici, care au doua variante, dupa cum spune Felix Tataru – fie sa dea afara oameni, fie sa reduca bugetul cel mai la indemana, cel de promovare. Este insa o situatie pe care publicitarii o asteapta inca de cand s-au aratat primele semne ale crizei financiare in strainatate. Deja sunt consemnate proiecte si campanii amanate sau chiar anulate, iar cei care au clienti din industria imobiliara sau auto resimt din plin efectele politicilor de reducere a costurilor. “Din cine comunica in momentul asta, ca bugete de media, real estate-ul s-a dus, e aproape inchis, iar la auto e jale”, enunta Felix Tataru, care atrage atentia ca la fel de speriati sunt si cei ce lucreaza pe conturile unor banci sau ale comerciantilor de electronice si electrocasnice. “Daca ne uitam la TV, nu stiu cate banci mai vedem sa fie agresive”, completeaza Radu Miu, directorul general al agentiei de publicitate Mercury 360.
     
    Ciprian Stancu, TV sales manager in cadrul PRO TV confirma: pentru la anul, vor exista mai putine reclame pentru jucatorii din banking si auto. In ceea ce priveste anumiti jucatori din FMCG, care pana acum erau foarte agresivi pe TV, deja se constata o temperare, ca urmare a reducerii bugetelor de publicitate. Cu toate acestea, este exclusa o scadere a tarifelor pe care televiziunile le vor practica. “Nimeni sa nu se astepte la scaderi de preturi din partea noastra, pentru ca, la randul nostru, nici noi nu ne asteptam sa scada cheltuielile noastre pe programe”, spune Stancu. Totodata, el atrage atentia ca, in aceasta perioada, cea mai inteleapta miscare pe care o pot face companiile, in ceea ce priveste strategia de promovare, ar fi aceea de a nu mai investi bugete egale in primii doi mari jucatori de pe piata media de TV, ci un procent consistent doar intr-un singur mare jucator, iar restul, de aproximativ 15%, in posturile TV mai mici din piata.
     
    In aceste conditii, cuvantul de ordine este prudenta, iar in curand, un alt cuvant de ordine ar putea fi panica – pentru micile agentii, urmatorul an ar putea insemna disparitia lor de pe piata, iar agentiile mai mari vor fi nevoite sa se multumeasca doar cu stagnari sau sa aiba de-a face cu diminuari ale cifrei de afaceri. Este si cazul agentiei conduse de Radu Miu, dupa ce anul acesta a inregistrat o crestere a cifrei de afaceri de la 17 la 20 de milioane de euro. Cum vede seful de la Mercury anul 2009? “Daca reusim sa ramanem la 20 de milioane, as fi foarte multumit”, raspunde Miu.
     
    Care este explicatia pentru care agentiile de publicitate vor avea de tras astfel de ponoase de pe urma crizei? Raspunsul sta intr-o ecuatie destul de simpla, dupa cum sintetizeaza Radu Florescu, directorul general de la Saatchi & Saatchi: “Mai putine cumparaturi inseamna mai putine vanzari, ceea ce inseamna mai putina publicitate”. Si cum puterea de cumparare – sau mai exact disponibilitatea de a cumpara – este in scadere, fie din cauza cresterii somajului, fie din cauza restrictiei la credite, fie din cauza ca banii care vin de la romanii care muncesc in afara s-au imputinat, ar trebui ca in curand sa ne asteptam sa vedem mai putina aglomeratie de reclame in peisajul media.
     
    Pe de alta parte, Yonathan Dominitz, fondatorul Mindscapes, este de parere ca tocmai in perioade ca aceasta companiile ar trebui sa tina cu dintii de bugetele de publicitate si sa practice o promovare agresiva. Logica pe care o aplica acesta este simpla: au sanse mult mai mari de a obtine o cota mai buna de piata si de a creste profitabilitatea, pentru ca, pe timp de criza, concurentii vor deveni mai putin vizibili prin taierea bugetelor de publicitate.

  • Petrolul intr-o lume cruda

    Uitati de OPEC si de intalnirile lor. Au avut loc trei in ulti­mele trei luni, a patra tocmai s-a incheiat, iar in decembrie organizatia ar putea discuta o noua reducere a livrarilor de petrol. Dar strategii momentului pe piata petroliera mondiala nu se mai numesc OPEC sau Rusia sau Venezuela, ci Teama, Panica sau Reducerea Cheltuielilor. Pe scurt, criza, cea care a determinat o scadere a pre­tu­rilor titeiului din stratosfera de 150 de dolari barilul la 50 de dolari, adica valoarea care dadea in urma cu patru ani startul cursei. Iar reducerea livrarilor este o strategie depa­sita; in acest moment se croiesc noi aliante si se stabilesc noile realitati ale lumii petrolului.
     
    Anul care vine este definit de catre cei mai multi dintre petrolistii romani drept greu, in conditiile in care companiile pe care le conduc trebuie sa faca fata unei provocari duble: pe langa problemele iscate de criza mondiala – finantare mai scumpa, scaderi ale consumului, reduceri de activitate – apar si cele aduse de evolutia in jos a pretului petrolului.
     
    “Provocarea nu este a vedea ce inseamna criza si ce impact va avea asupra noastra, a pietei, a clientilor, dar si ce impact si ce volatilitate va avea pretul petrolului. Avem un set de ipoteze pe baza carora definim elementele bugetului, pe un an si pe termen mediu. Evaluam capacitatea noastra de a genera cash si ce posibilitati de finantare avem astfel incat sa ne putem defini programul de investitii si de dezvoltare pe 2009”, spune Mariana Gheorghe, CEO al Petrom. Constantin Tampiza, directorul general al Lukoil Romania, a conceput trei scenarii de criza pentru 2009: primul ia in calcul o devalorizare a monedei nationale cu 15%, care ar duce la micsorarea venitului operational cu 5%, al doilea vorbeste despre o scadere o vanzarilor cu 5%, care ar duce la un buget mai mic cu 11%, iar al treilea presupune o scadere a marjei de profit cu 10%, care ar duce la scaderea profitului operational (EBITDA) cu 17 milioane de dolari. Constantin Tampiza spune ca a con­ceput aceste scenarii in urma cu doua luni, cand pretul petrolului incepuse sa dea semne de scadere si ca planuieste ca, in functie de ce se va intampla in 2009, sa urmeze planul de afaceri aferent scenariului cel mai apropiat de realitate. Pentru ca direc­torul Lukoil admite ca 2009 va fi si pentru companiile petroliere un an “cel putin dificil”.
     
    “Cel putin dificil” are intelesuri la care nimeni nu s-ar fi gandit in urma cu un an, cand liderii pietei petroliere vorbeau de un baril care isi va fi gasit in 2008 echilibrul undeva la 120-130 de dolari sau care ar fi putut chiar sari pana la 200 de dolari – presupunand dificultati de aprovizionare pentru unele companii, dar si un ritm accelerat de consum si un ritm ascendent al pietei in general. Cel putin dificil, in conditiile crizei financiare si ale unui baril care se invarte acum in jurul valorii de 50 de dolari, se refera la capacitatea de a supravietui lui 2009: chiar fara profit net, fara crestere, fara investitii, cu eventuale pierderi financiare cauzate in special de costurile scapate de sub control, de inflatie si de clientii rau-platnici. Sau nu neaparat rau-platnici, ci pur si simplu aflati intr-un punct critic al existentei lor, la fel ca toata lumea, si anume in criza de lichiditati.
     
    De fapt, criza de lichiditati sau “absenta sangelui din artere”, cum ii spune mai plastic directorul Lukoil, a fost principalul motiv pentru scaderea abrupta a pretului de tranzactionare a barilului de titei. Liderii companiilor petroliere de pe piata locala intervievati de BUSINESS Magazin considera ca lipsa de lichiditati i-a scos din piata pe marii speculatori de pe piata petrolului – din diferite motive, de la prudenta si pana la faliment. Alin Niculae, directorul general al companiei de trading Oscar Downstream, spune ca situatia de criza a scazut numarul speculatorilor pe piata petroliera, iar numarul de pozitii deschise fata de anul trecut in aceeasi perioada s-a redus la jumatate.
    Pretul a crescut prea mult, prea artificial, iar cresterea artificiala a pretului petrolului a ajutat la declansarea crizei financiare in sine, considera directorii de companii petroliere cu care am discutat. Ei sustin ca este destul de evident faptul ca institutiile financiare care s-au prabusit in ultimele luni aveau printre cele mai agresive pozitii forward deschise in piata. Acum, dupa iesirea din zona speculativa pe petrol a multor companii financiare, primul semn este ca nu se mai deschid pozitii forward atat de agresive si ca nimeni nu mai pariaza pe tranzactii: “Expunerea financiara este mai periculoasa decat jocul comercial. Pentru ca daca ai o marfa fizica, ai timp de reactie si poti sa faci hedging si sa o repretuiesti, in timp ce la o expunere financiara, daca piata se blocheaza, ai ramas brusc fara nimic”, spune Alin Niculae.
     
    Niculae considera ca efectele vor fi vizibile in situatiile financiare ale companiilor din trimestrul al patrulea din 2008, cand profitul operational al companiilor va fi plus, dar pierderile financiare vor corecta pana la 70% din profitul operational, din cauza deprecierii monedei cu 30%, intr-un termen foarte scurt. “Pe romaneste, toata lumea are mai putini bani cu 30% intr-un foarte scurt timp; dar problema cea mai importanta acum nu este ca ai mai putini bani, pentru ca una este sa ai o corectie controlata si alta e sa se intample ce s-a intamplat”, spune Alin Niculae. Ce s-a intamplat este ca panica financiara s-a transformat in criza economica, din care apar automat probleme sociale: scade consumul, se anuleaza un venit si in paralel apar cheltuieli suplimentare. “Noului guvern ii va fi foarte greu sa mentina moneda sau sa controleze somajul, pentru ca trebuie facut un plan mai complex decat simpla redeschidere a finantarilor.”

  • Ce criza?!

    Dar daca aceasta criza nu e decat un sut dat speculatorilor imobiliari si o gura de aer proaspat pentru adevaratele proiecte de care are nevoie orasul romanesc in genere? Daca am folosi pauza de doi ani estimata pana la revenirea pietei imobiliare pentru a ne ocupa de scolile, muzeele, aeroporturile, spitalele si toate proprietatile publice prin care orice oras modern se reprezinta?

    Anul acesta am vizitat, din nou, patru capitale europene – Budapesta, Viena, Bratislava si Praga. Ultimele doua, mai ales, sunt o dovada clara ca se poate. Se poate ca un oras fost-comunist, cum sunt si ale noastre de altfel, sa se ridice la nivelul centrelor urbane occidentale si chiar deasupra lor. Mi-a fost imposibil sa nu ma intreb de ce orasele noastre sau macar Capitala nu au avut parte, in acelasi timp pe care l-au avut la dispozitie si cele doua capitale mentionate, de o initiativa la fel ca aceea care a transformat Praga dintr-un oras vlaguit de conflicte si regimuri totalitare intr-una dintre cele mai infloritoare capitale turistice europene? Pentru ca banii, am vazut, nu au lipsit nici la noi, o arata cele 25 de mall-uri anuntate pentru 2009 si cele peste 80 de proiecte rezidentiale de mare amploare care sunt acum pe rol in tara.
    Revenind in tara, m-am “izbit” de cateva ori de grupuri de turisti europeni plimbandu-se in deriva pe bulevardele Bucurestiului in incercarea de a-i descoperi identitatea urbana. Asta, in lipsa unui traseu turistic bine pus la punct, care sa “atinga” principalele obiective de vizionat, cum exista de exemplu in aceeasi Praga, ca sa nu spun Paris, Londra sau Barcelona. Ma refer la renumitele autobuze intesate de turisti curiosi, dispusi sa plateasca sume rezonabile pentru a vedea, dintr-un foc, ce e mai important la orasul in care au pasit. Ori la arterele pline de cafenele si magazine de suveniruri, care te duc si cu ochii inchisi la un obiectiv turistic ce merita atentia. Si, pentru ca veni vorba, ce obiective turistice mai bune decat muzeele, primariile, casele memoriale, lacasurile de cult, de care nici Romania nu duce lipsa, dar care zac uitate in degradare? Dar, pana acolo, cum ramane cu aeroporturile, garile si hotelurile – primul obstacol de care se loveste turistul venit de peste mari si tari?
    Intrebarile sunt multe si implicatiile lor dau batai de cap. Si nici nu am pomenit de trafic, sosele si autostrazi!
    Dar tot aceste intrebari dau un raspuns referitor la situatia arhitectilor si constructorilor din Romania. Acelasi raspuns pe care il da si Dorin Stefan, fondatorul biroului de arhitectura omonim, care atrage atentia ca arhitectura nu se poate face fara bani. Tot el subliniaza nevoia implicarii oamenilor cu expertiza in problemele urbanistice, stringente, din tara, pentru ca alta solutie valabila pentru un oras ordonat, logic si viu nu exista.
    Nu neg existenta unei crize, evolutiile de pe piata locala si din exterior o confirma. Dar sa nu uitam ca intram in al treilea an in care avem acces la fondurile din cadrul Politicii de Dezvoltare Regionala a UE, gandite inclusiv pentru dezvoltarea urbana. Iar daca celelalte proiecte sunt in impas datorita crizei si, cum se spune, problemele unora inseamna oportunitatea altora, ce ar fi sa ne concentram atentia, in acesti doi ani de pauza de la specula imobiliara, pe adevaratele nevoi ale oraselor din Romania?

  • Ce va face viitorul guvern cu criza?

     

    Intrebat de BUSINESS Magazin cat crede ca vor mai dura efectele crizei si care ar fi solutiile de rezerva pentru anii urmatori, ministrul Varujan Vosganian a raspuns franc: “Mai am o saptamana de guvernare si vreti sa fac strategia economica a Romaniei pe urmatorii zece ani?”. Cinism de politician? Nu neaparat – sau nu numai. Situatia de provizorat pe care o aduce orice an electoral, atata vreme cat orice masura luata inainte de alegeri risca sa fie anulata de viitorul guvern, se poate prelungi acum pentru o perioada buna dupa scrutinul din 30 noiembrie din cauza unei conjuncturi complicate pe toate planurile.
     
    Ne aducem aminte ca dupa alegerile din decembrie 2004, noul guvern al Aliantei PD-PNL si-a intrat destul de repede in paine si, venind la putere intr-o perioada de crestere economica semnificativa, n-a avut decat sa-si puna in practica principala promisiune electorala, introducerea cotei unice de impozitare, si n-a avut de-a face decat cu riscul unei reduceri a veniturilor la buget care ar fi putut fi contracarata cu destula usurinta prin privatizari, eventual prin recursul la finantari externe. Acum insa, faptul ca vor fi cu siguranta necesare negocieri pentru un guvern de coalitie intre principalele partide, fiecare cu o alta oferta electorala, vine in contextul crizei economice ce incepe sa afecteze si Romania si al unei economii mondiale a carei evolutie e foarte greu de prevazut (fiecare partid a fost nevoit sa-si refaca programul pornind nu de la unul, ci de la doua sau trei scenarii de evolutie a economiei in 2009). In fine, situatia e complicata si de actualele discutii la nivelul UE privind cele mai bune raspunsuri la criza, asa incat daca liderii europeni vor decide ca anumite masuri va trebui sa fie luate de toate statele membre, atunci Romaniei ii va fi greu sa faca opinie separata.
     
    Strict din punctul de vedere al campaniei electorale, criza a avut beneficul efect ca traditionala combinatie intre atacurile marunte dintre candidati si niste programe economice cu promisiuni relativ generale a facut loc ciocnirii intre trei viziuni (PNL, PD-L si PSD) mult mai concrete asupra a ceea ce ar trebui facut imediat pentru stimularea economiei. Doar ca, la fel ca si in campaniile electorale precedente, cu greu se intrevede o lista de surse clare din care s-ar acoperi promisele masuri de criza.
     
    PSD, cel ce de departe a facut cele mai generoase promisiuni, atat in materie de protectie sociala (este singurul partid care propune o reducere a cotei unice pentru angajatii cu venituri sub salariul mediu pe economie), cat si in privinta stimulentelor directe pentru angajatori, este si cel mai vag in numirea unor surse de finantare. “Costurile sprijinirii economiei nu le-am grupat laolalta, dar eu estimez ca poate chiar depasim cele 10 miliarde de euro anuntati de Guvern pentru urmatorii patru ani. Inchipuiti-va ca noi vom investi 8-10 miliarde de euro pe an numai in proiecte majore de infrastructura, autostrazi si drumuri. Vom aloca 2% din PIB, adica 3 miliarde de euro numai pentru constructia de scoli, gradinite, sali de sport, bazine de inot”, declara pentru BUSINESS Magazin Constantin Nita, vicepresedinte al PSD si coordonatorul echipei care a realizat oferta economica a partidului. Nita pledeaza pentru o rationalizare drastica a cheltuielilor din administratia publica, inclusiv prin impunerea folosirii exclusive a produselor romanesti in sectorul public. “Nimeni nu va mai cumpara nimic din afara. Totul va fi din productie interna. Da, Basescu a iesit si el acum cu masura asta, dar noi o aveam trecuta mai demult in proiect”, spune Nita. In ce il priveste, liderul PSD, Mircea Geoana, considera ca numai din reducerea numarului de agentii guvernamentale si din taierea cheltuielilor neproductive din administratie se pot obtine economii de 2% din PIB in termen de doi ani.
     
    “Banii pentru investitii cred ca i-am putea obtine in buna masura din rationalizarea cheltuielilor”, sustine la randul sau Paul Pacuraru, senator PNL de Galati si presedintele Comisiei de buget-finante din Senat, referindu-se in primul rand la birocratie si la administratia publica. “Sa va exemplific: la inceputuri, Ministerul Muncii avea in fiecare judet cate o Directie a Muncii, cu un director, un adjunct, inca doi trei angajati si o masina. Stiti cate are acum? Sase, fiecare cu director, adjunct, subordonati, masini etc.”, afirma senatorul liberal. Programul anticriza al PNL, care incepe cu o reducere a CAS, a impozitelor pe dividende si pe venitul din dobanzi si continua cu reduceri de TVA pentru locuintele ieftine si cu bonusuri pentru angajarea somerilor, a fost evaluat de premierul Tariceanu la 10 miliarde de euro.
     
    PNL, aflat inca la guvernare, vrea sa repete ceea ce fosta Alianta D.A. a reusit, pana la un punct, incepand din 2005 – cercul virtuos unde banii necesari pentru masurile de criza propuse vin pur si simplu din cresterea economica atrasa de ele, asa cum golul creat de cota unica a fost acoperit atunci de pe urma boom-ului din sectorul privat. “Surse exclusiv interne si predominant bugetare”, spune ministrul Vosganian, exemplificand cu cele 2 miliarde de euro ce ar fi generate numai de investitiile atrase de Termoelectrica si Nuclearelectrica, inclusiv reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda, sau cu cele 12-15 miliarde de euro in investitii pe care le-ar face posibile ajutoarele de stat de 3 miliarde de euro pentru mediul de afaceri. Numai ca fostul guvern, incercand sa se incadreze in limita de deficit bugetar ceruta de UE, a evitat tacit sa angajeze investitii masive de la buget in infrastructura, ceea ce viitorul guvern nu-si poate permite, pentru simplul motiv ca, dupa teoria economica acceptata de toate partidele, acolo unde scad investitiile private, statul trebuie sa compenseze prin majorarea semnificativa a investitiilor publice.

     

  • Cand banca nu te ajuta

    A dezvoltat si vandut pana acum mai multe proiecte imobiliare, dintre care cele mai importante sunt cladirea de birouri Charles de Gaulle si Iris Shopping Center, ambele din Bucuresti. Acum, grupul Avrig 35 anunta ca are in pregatire noi proiecte care vor necesita investitii de cateva sute de milioane de euro. Intrebarea e ce soarta vor avea insa aceste investitii intr-o piata unde se vorbeste tot mai des de proiecte amanate sau oprite.
     
    Daca toamna anului trecut aducea o serie de tranzactii imobiliare cu portofolii valorand cateva sute de milioane de euro, ultimele luni au adus in schimb declaratii din partea unor dezvoltatori care anuntau ca noile lor proiecte au fost retrase de la vanzare. Motivul era scaderea preturilor de vanzare, dupa o perioada in care volumul tranzactiilor imobiliare a fost considerabil mai redus decat in 2007. Cele mai notabile tranzactii din acest an au fost vanzarea proiectului Upground, intr-o tranzactie de 340 de milioane de euro, si cumpararea centrului comercial Iris Shopping Center de catre DEGI, pentru 140 de milioane de euro.
     
    Daca luam in considerare si dificultatile dezvoltatorilor in incercarea de a obtine finantari bancare pentru proiectele aflate in curs de dezvoltare, este de inteles de ce aceia care au vandut active imobiliare in ultima vreme au un avantaj. Este si argumentul principal pe care directorul de comunicare si de marketing al Avrig 35, Matthew Proskine, il foloseste cand promite mentinerea ritmului actual al dezvoltarilor imobiliare si chiar lansarea unor noi proiecte.
     
    “Da, lucrurile s-au schimbat, iar bancile au inceput sa ne refuze si pe noi”, spune Proskine, care conduce si procesul intern de inchiriere a spatiilor de birouri si comerciale dezvoltate de catre Avrig 35. “Bancile cer grade mai ridicate de preinchirieri ale spatiilor de birouri si comerciale si de prevanzari ale apartamentelor. Daca nu am avea resursele financiare proprii pentru a merge mai mult fara finantare, am fi nevoiti sa stopam proiectele”, explica reprezentantul Avrig 35. Vanzarea Iris Shopping Center catre DEGI, o divizie a Allianz, si a unui portofoliu format din mai multe cladiri de birouri din mai multe orase din provincie asigura, potrivit lui Proskine, procentul necesar de fonduri proprii pentru dezvoltarea proiectelor actuale.
     
    Tranzactiile cu Iris si cladirile de birouri au avut o valoare cumulata de peste 193 de milioane de euro.Compania a fost chiar foarte aproape anul trecut de a se lista la bursa autohtona si pe piata alternativa AIM a bursei londoneze, dar a amanat procesul din cauza crizei globale. “Am ajuns la o dimensiune de la care avem nevoie de resurse financiare importante pentru o dezvoltare in acelasi ritm”, declara Matthew Proskine, precizand insa ca listarea nu mai reprezinta o optiune pentru urmatorii doi-trei ani.
     
    Sfarsitul acestui an va aduce inaugurarea galeriei comerciale a centrului Iris Shopping Center Pitesti, in timp ce constructia cladirii de birouri Bucharest Tower Center este aproape incheiata. In ceea ce priveste ultimul proiect, neinchirierea spatiilor – fapt care ar putea parea anormal pentru o cladire de birouri amplasata in zona Piata Victoriei, unde rata de neocupare a cladirilor de birouri este sub 1% – va reprezenta in final un factor pozitiv, sustin reprezentantii dezvoltatorului. Situatia actuala este rezultatul unor neintelegeri aparute intre cei trei parteneri din cadrul proiectului, Alpha Bank, cu 40%, respectiv Avrig si o alta companie cu cate 30% fiecare. Proskine sustine ca in curand ar urma sa fie reluat procesul de inchiriere a Bucharest Tower Center, obiectivul fiind obtinerea “celui mai bun tarif de inchiriere din Bucuresti”.
     
    Tarifele de inchiriere a spatiilor de birouri de clasa A din zona Victoriei sunt cele mai ridicate din tara, valoarea medie fiind de 25 de euro pe metrul patrat pe luna. “Este o piata a proprietarilor, dar finantarile sunt mai dificile; cei care au un amplasament dificil nu mai primesc finantare deloc. Inainte era 80% finantare, acum a ajuns la 40%. O sa fie mai putini dezvoltatori care sa vina cu aceste sume, unii vor face parteneriate”, afirma Horatiu Florescu, vicepresedinte al companiei de consultanta imobiliara Colliers International. Consultantii imobiliari considera totusi ca proiectele de birouri cu o amplasare buna vor fi preinchiriate mai rapid decat cele situate in zone cu acces dificil, in contextul in care necesarul pentru spatii de birouri de clasa A este estimat la circa 1,9 milioane de metri patrati, mai mult decat dublu comparativ cu stocul actual.
     
    Grupul controlat de Alexander Hergan mai are in dezvoltare inca un proiect de birouri, Avrig 7 Business Center, cu o suprafata inchiriabila de circa 28.500 de metri patrati si care urmeaza sa fie finalizat in doua etape, la inceputul si la sfarsitul anului 2010. Tot atunci ar urma sa se incheie si prima faza a proiectului rezidential Home, amplasat in zona Baneasa si format din aproape 750 de apartamente. Proskine recunoaste insa ca acum este mult mai dificil sa vinzi apartamente din faza de macheta, cel putin nu in momentul de fata, cand vanzarile de apartamente noi s-au redus drastic. Proiectul din Baneasa este, de altfel, prima investitie mare din segmentul rezidential a Avrig 35, recunoscut pentru dezvoltarea de spatii de birouri si de spatii comerciale.

  • Criza de lideri vs. criza liderilor

    Traim intr-o economie inter?na?tionala ametita serios de loviturile primite de peste ocean, in care toata lumea se fereste sa dea pronosticuri cu privire la durata crizei sau a eventualei recesiuni mondiale; avem ani electorali in SUA (si am vazut deja ca faptele de acolo pot avea efecte si urmari in toata lumea) si in Romania si parca niciodata n-a fost mai mare nevoie de lideri decat acum. Bursele, si cele mature, si cele imature, s-au prabusit si o fac si in continuare, pentru ca lumea vinde de frica, chiar si la preturi de nimic, cand de fapt ar trebui sa profite si sa cumpere (asa cum indeamna si voci pertinente de la noi, nu doar Buffett); pietele bancare din toata lumea patineaza si ele pe o gheata foarte subtire, pentru ca sunt putini oameni credibili care sa readuca increderea in operatiunile bancare si interbancare; iar oamenii, cu sau fara pregatire economica, nu mai stiu la ce sa se astepte, mai ales daca vorbim despre noi, intr-o tara slab conectata la mediul economic. Cu atat mai mult la noi, astazi e momentul ca li?derii sa iasa in fata si sa-si aduca aportul lor de valoare, pentru ca acum, in vremuri de criza, cei puternici vor deveni mai puternici. Pentru ei nu e criza. E oportunitate.
    Nu criza e problema noastra. Sau este, dar indirect, pentru ca strainii din Romania sunt afectati direct si prin ei simtim si noi socul. Noi suntem obisnuiti cu crizele, ni le cream si singuri (vezi situatia nascuta in jurul salariilor bugetarilor); noi avem piete imature ce nu pot sa cada de la foarte mare inaltime si tot noi avem un sistem financiar bancar aflat la ani lumina de cel american. Deci “tot ce misca-n tara asta, raul, ramul…”, joaca din nou pentru noi.
    Un lider roman spunea, fara nicio legatura cu economia mondiala, ca noi, romanii, suntem un popor fara directie, fara obiective strategice si “fara harti”. Ca noi n-am vrut niciodata sa ajungem nicaieri si am fost scosi din letargie doar de alte popoare care aveau harti si voiau sa ajunga undeva. Asta nu e valabil numai pentru istorie, unde am invatat cu cata vitejie ne-am aparat noi neamul (in timp ce altii voiau sa cucereasca lumea). E valabil si pentru economie, ale caror cresteri din ultimii ani le datoram tot strainilor, pentru ca pe harta lor Romania era o tara emergenta.
    Problema noastra este ca liderii acestia nu sunt cunoscuti sau recunoscuti, iar ei isi manifesta tot mai des puterea de care vorbeam mai sus alegand indepen?denta lor individuala. Sunt foarte multi antreprenori si manageri care au facut o serie de exit-uri si si-au programat deja iesirea totala din business. Multi dintre ei sunt lideri adevarati, insa construiti dupa alta tipologie fata de Warren Buffett, care la 78 de ani este cel mai bogat om din lume si unul dintre cei mai capabili investitori din istoria capitalismului.
    Mihai Ghyka, sau Adrian Stanciu sunt si ei formatori de opinie si lideri care au reusit sa lase urme adanci in mediile in care au condus oameni, sau in care au construit afaceri, insa sunt lideri care aleg sa se retraga devreme din business, chiar daca inca mai pot contribui cu valoare in societatea romaneasca. Or, eu cred ca notorietatea i-ar obliga sa ramana.
    Stanciu spune ca toate schimbarile pozitive din Romania s-au produs pe calea corporatiilor, nu a politicului, si are dreptate sa ceara un mai mare aport de valoare din partea liderilor. Are dreptate sa insiste ca acestia sa iasa la lumina si in politic, pentru ca schimbarea in bine trebuie sa vina pe ambele cai, si pe cea a corporatiilor ce educa oamenii, dar si pe cea a politicului, unde deplangem o lipsa acuta de oameni adevarati.
    Insa aici e o contradictie: mai ai dreptul sa ceri altor lideri valoare cand tu alegi sa te retragi? Pentru ca tocmai aici sta atributul principal al unui lider: sa iasa in fata si sa traga oamenii dupa el si dupa ideile lui. Si oameni ca Adrian Stanciu, sau Mihai Ghyka si altii ca ei, nu numai ca nu ar trebui sa se retraga din business, dar ar trebui sa-si continue si chiar sa-si mareasca aportul lor personal de valoare. In momentul in care se retrag, eu cred ca renunta la orice drept de a mai cere altor manageri, antreprenori, sau politicieni sa-si aduca contributia la schimbarea unei societati care functioneaza deocamdata, si citez, dupa niste reguli trunchiate si dupa sisteme de valori inexistente.

  • Dacia isi inchide fabrica pentru patru zile

    "Fabricatia de piese de schimb, activitatea anumitor sectoare ale Uzinei Mecanice, cea a centrului CKD (pachete de piese destinate exportului si asamblarii in alte uzine – n.r.), precum si expeditiile de vehicule vor continua fara intrerupere", se arata intr-un comunicat al Dacia, remis, vineri, agentiei MEDIAFAX.

     

    Cititi in editia de saptamana viitoare a BUSINESS Magazin mai multe amanunte despre decizia Dacia.
     

  • Se ingroasa gluma pe piata monetara

    Criza dobanzilor uriase de pe piata monetara a continuat ieri sub presiunea cererii de lei venite de la bancile straine care au incercat saptamana trecuta sa atace leul si inca nu si-au inchis pozitiile in speranta ca isi pot diminua pierderile provocate de tactica BNR.

     

    Detalii pe www.zf.ro
     

  • Romania prinsa in stransoarea recesiunii mondiale

    Sunt semne clare ca recesiunea mondiala incepe sa isi arate coltii inclusiv in Romania. Si din pacate, expertii ne anunta ca acesta ar fi doar inceputul.Cam bate vantul a paguba prin fabricile de mobila, ctle de confectii sau prin atelierele care produc cabluri auto in judetul Bihor.

     

    Mai multe amanunte, pe www.protv.ro
     

  • Wall Street: Marturii complete

    Si Toni Iordache, si Christina Iancu fac parte din cei aproximativ 100.000 de oameni pe care criza financiara si caderile mai marilor sau mai micilor institutii financiare i-au lasat fara slujbe. Financiar vorbind, “practic, toata America si jumatate din Londra nu mai sunt. Si-au pierdut slujbele toti si vorbim pe Facebook si nu ne vine sa credem. Ma intreaba: Tu unde ai ajuns?”, “Pai eu am ajuns la Deloitte, in Romania”, “Lasa, stai acolo, eu am ajuns la coltul strazii”, spune Christina Iancu. Si sirul povestilor poate continua la nesfarsit, cu cuplul de americani, fosti colegi cu Christina Iancu, care au ales sa se mute in Bali, nu pentru exotism, ci pentru ca este foarte ieftin sa traiesti acolo, sau cu traderul bulgar despre care a citit ca s-a intors acasa si s-a calugarit.

    Cititi aici interviul complet cu Christina Iancu.

    Cititi aici interviul complet cu Tony Iordache.