Tag: business

  • Opinie Rareş Măcinică, MBA managing director Lagermax AED România: Wēijī – sau despre Risc

    De câte ori ne-am răspuns la întrebarea ce facem dacă într-o dimineaţă venim la birou şi îl găsim mistuit de un incendiu? Nu mai sunt computere, imprimante, bibliorafturile cu documente nu mai există, iar pe de altă parte clienţii trebuie onoraţi ca într-o zi normală de muncă.

    Ce se întâmplă dacă, în timp ce lucrăm la un soft, un virus apare şi distruge irecuperabil toată schema de programare folosită? Avem implementat un BCP (Business Continuity Plan)? Avem definite principalele categorii de risc cu impact major în business? Avem implementate măsuri de protecţie în faţa potenţialelor riscuri? Un angajat într-o bancă poate frauda sistemul? Cum putem să eliminăm sau reduce potenţialul pericol? Sau poate suntem nevoiţi să ni-l asumăm?

    Extrem de interesant este însă aspectul etimologic, fiind mai multe variante când vorbim despre originea cuvântului risc. Cuvântul risc de obicei este utilizat cu un sens negativ, însă el are şi o latură pozitivă. Dacă ne uităm la originea lui din latină, „resecare” (a tunde cu sensul de a altoi, dar şi de a îndrăzni), vedem că riscul nu înseamnă neapărat pericol posibil, însoţit de un sentiment de nesiguranţă, imprevizibil, cauzator de pagube.

    Dr. David Hillson, unul dintre cei mai mari specialişti în domeniul managementului riscurilor, scrie în cartea sa „Guide to Project Management Body of Knowledge” că riscul este considerat „un eveniment sau o condiţie incertă care, dacă apare, are un efect pozitiv sau negativ asupra obiectivului stabilit. Riscul include atât ameninţările asupra obiectivelor, cât şi oportunităţile de a îmbunătăţi aceste obiective”. Cercetătorii au mai descoperit şi o foarte interesantă origine comună a mai multor termeni din italiană şi spaniolă, anume o provenienţă dintr-un cuvânt arab „rizk” ((„رزق“)). „Rizk” înseamnă tendinţa creaturilor de a aduna în viaţă pentru ele însele tot ceea ce le poate fi de folos, indiferent dacă este pozitiv sau negativ, bun sau rau.

    „Rizk” este pregătit apriori, înainte de naştere, însă creaturile nu cunosc conţinutul lui, cu toate că, inconştient, aleargă spre el să îl obţină. Iată că, potrivit acestor sensuri, Riscul înseamnă să cauţi avantaje, oportunităţi, în sensul chiar de forţare a norocului. O altă origine interesantă este interpretarea din limba chineză: wēijī (“危机”).  Sunt de fapt două caractere care exprimă simultan într-un cuvânt două noţiuni opuse, de pericol (wēi (危)) ) şi de oportunitate (jī (机)). Iată cât de bogat în sensuri este „Riscul”, valenţe care mai departe ne arată complexitatea modului de evaluare şi interpretare a riscului.
    Sursele, clasificarea şi tipologia riscurilor, este vastă.

    Nu mi-am propus să o abordez din punct de vedere teoretic. Amintindu-le doar, găsim riscuri interne (de exemplu, confuzia creată de transmiterea unui mesaj neclar din partea managementului în privinţa responsabilităţilor), riscuri externe (politice, concurenţiale, mediu, riscuri climatice – caniculă, zăpezi, inundaţii), riscuri puţin probabile (cum sunt cele de forţă majoră), riscuri foarte probabile, riscul valutar, riscul operaţional (IT, fraudă, dependenţă de automatizare, greşeli umane, riscul de neplată), riscuri juridice, financiare (în special cele de credit, rata dobânzilor, lichiditate). Ceea ce vreau să scot în evidenţă este conştientizarea lor şi mai ales conştientizarea consecinţelor şi a potenţialelor pierderi financiare în cazul în care ne găsesc nepregătiţi.

    Astfel că devine extrem de utilă alcătuirea unei liste cu factorii de risc identificaţi în companie şi în mediul de desfăşurare al afacerii, definirea criteriilor de evaluare a riscurilor, nivelul de pericol, severitatea, impactul, probabilitatea, frecvenţa, descrierea mecanismelor de monitorizare, trasabilitate şi raportarea. În ceea ce priveşte procesul de Risk Mitigation, există în general 4 căi de acţiune: reducerea riscului, ocolirea lui, acceptarea lui şi transferul. Outsourcing-ul Riscurilor este o metodă eficientă de Risk Mitigation. Iată un exemplu din businessul nostru: de câţiva ani există un trend de externalizare a serviciilor de logistică şi transport către companii specializate, iar pe lângă raţiuni financiare şi optimizare, transferul riscurilor către compania de logistică este un element critic în evaluarea oportunităţii de externalizare.

    De multe ori, aplicarea deciziei „make or buy” în cadrul activităţilor de depozitare de marfă, are acest element important: a construi un depozit propriu înseamnă mai mult control, mai multă flexibilitate, dar pe de altă parte, un cost fix şi un nivel de responsabilitate ridicat, alături de o lungă listă de riscuri: accidente de muncă, insuficienţa documentaţiei în planurile de licenţe şi autorizaţii, eroare umană, fluctuaţii de personal, imposibilitatea mutării locaţiei în cazul în care condiţiile de piaţă o impun şi multe altele. Un alt exemplu este cel legat de Transferul Riscurilor sau Risk Sharing. Valorile bunurilor transportate pot ajunge la sume de milioane de euro. Riscul unor accidente este mare, prin urmare este nevoie să apelăm la companii de asigurări, cărora să le transferăm riscul. Nu asta se întâmplă în cazul asumării riscurilor. De exemplu, datorită gravităţii unui fenomen (exemplu războiul), costul asigurării este enorm, asta în cazul în care există cineva dispus să facă o asemenea asigurare. Astfel, acest risc va fi asumat şi acceptat.    

    După identificarea şi aplicarea metodelor folosite în gestionarea riscului, pasul doi este implementarea Planului de Management al Riscului pe care orice departament şi orice activitate/ proces trebuie să o ia în considerare. Şi nu mă refer numai la situaţii „macro” (investiţii noi, creditare, intrări pe alte pieţe), ci şi la nivelul unei simple activităţi, unui simplu proiect sau efectiv în munca de zi cu zi, acolo unde coştientizăm mai puţin potenţiale riscuri, latente sau active, dar care totuşi ne însoţesc şi pot, totodată, să dăuneze atunci când le conştientizăm prea târziu.
     

  • Generaţia cu Business Magazin la gât

    Pe 5 octombrie Business Magazin face 12 ani. Având în vedere că durata medie de viaţă a unei firme antreprenoriale din românia este de şapte ani, conform datelor BNR, Business Magazin a trecut primul test al timpului, al pieţei, dar în primul rând al cititorilor.

    Revista este un business ca oricare altul, are un buget, are un cont de profit şi pierderi, are o organigramă, are venituri, are cheltuieli, are linii de business, are „indirecte“, are un gross profit şi un EBITDA. Cei 12 ani au fost extraordinari pentru Business Magazin pentru că a fost martora celei mai interesante perioade din istoria economică şi a afacerilor din România, dar şi din lume.

    Când te mai poţi întâlni cu asemenea perioadă de creştere economică asemenea unui dar (2004-2008), urmată de o prăbuşire venită peste noapte şi cu ani de criză în care toată România a fost răvăşită, iar antreprenorii şi angajaţii s-au trezit că au datorii mai mari decât le pot duce?

    Peste tot acest roller-coaster au venit schimbările tehnologice care au prăbuşit industrii (printre care şi presa scrisă) şi au scos la iveală produse şi servicii noi care ne-au acaparat viaţa. Am fost martorii creării Facebook-ului, fără de care nu mai putem trăi astăzi. Dacă nu vedem cine ne-a mai dat like, share, cine a mai pus poze, cine a mai comentat şi ce din jumătate în jumătate de oră, devenim nervoşi.

    De multe ori, Business Magazin a fost înaintea trendurilor din România în a scrie despre ele, dar la fel de multe ori s-a trezit cu schimbările deja peste noi.

    Business Magazin nu este diferit faţă de ce s-a întâmplat în România, faţă de schimbările sociale, economice, demografice. La fel ca într-o companie antreprenorială, o echipă porneşte proiectul, după care viaţa îi risipeşte în toată lumea.
    Doar eu, Ioana Mihai – redactorul-şef de acum – şi Dorin Oancea – fostul redactor-şef, care face naveta între Mediafax şi Business Magazin mai suntem din prima echipă. Memoria, succesele şi zbuciumul revistei sunt la noi. Business Magazin – a scris poveşti foarte frumoase, fabuloase, a descoperit oameni noi, a pus pe masă statistici, cifre sau infografice care să explice lumea economică în care trăim.

    Cel mai tare proiect al revistei – „100 tineri manageri de top“ – a reuşit să adune 1.100 de personaje din mediul românesc de afaceri, care la vremea respectivă (ediţie) aveau sub 40 de ani. Pentru mine este o plăcere extraordinară să văd dacă oamenii pe care a mizat Business Magazin au ajuns „cineva“. Un eşec este o poveste şi mai interesantă. „Cei mai admiraţi CEO“ arată cum este văzut fiecare de către colegii lui de funcţie. Până la urmă, fiecare antreprenor, fiecare CEO, fiecare lider trăieşte din povestea pe care o spune şi din realizările pe care le are, din brandul pe care l-a construit, atât al afacerii, cât şi al lui.

    Dând puţin timpul înapoi, în urmă cu un deceniu, mi-am amintit de două coveruri (articolul principal, de pe copertă) care au fost înaintea vremurilor. În 2005, Ioana Mihai a scris despre ROMÂNIA NON-STOP, cum corporatiştii schimbă programul de lucru în economie. Încăpăţânarea de a rămâne competitiv, ca angajat sau ca patron, transformă noaptea în zi şi timpul liber într-o noţiune cu totul relativă. Serviciul care se termină la ora 5 a fost înlocuit de modelul omului cu carieră, care doarme puţin, îşi vede rar familia şi îşi face cumpărăturile după miezul nopţii, scria Ioana acum mai bine de 11 ani. Internetul, laptopurile, telefoanele celulare (încă nu apăruseră smartphone-urile) şi conexiunile fără fir la internet au modificat barierele programelor de muncă, spunea un analist de la AC Nielsen.

    La polul opus, Mircea Chivu, sociolog (era atunci, este şi acum) spunea: „Va exista un recul al acestui fenomen, pentru că acum suntem în faza în care angajaţii sunt storşi la maximum, mai ales în domeniul privat“. Dovadă ceea ce ni s-a întâmplat nouă: dacă ne uităm la noi, la prietenii noştri, la cei cu care am împărţit birourile în acest deceniu, suntem epuizaţi, am ajuns să nu ştim ce să facem în vacanţă sau în zilele libere (ca atunci când ieşi dintr-o închisoare iar libertatea te înspăimântă şi vrei să te întorci înapoi).

    În 2006, Business Magazin a scris despre „GENERAŢIA MULTI-TASKING“, generaţia înconjurată de tehnologie, rapidă, obişnuită să facă mai multe lucruri deodată, dar şi superficială, neatentă şi care se plictiseşte uşor. Atunci, cei patru adolescenţi care au fost pe coperta Business Magazin aveau 17 ani.

    Chiar mă întreb unde sunt acum Irina Galupa, Cătălina Ionescu, Alexandru Vlădoi şi Corneliu Bodea, elevi la Colegiul German din Bucureşti. Cel care a scris articolul, Mihai Muşătoiu, a plecat demult în Suedia. Şi de la Business Magazin, ca de altfel din întreaga Românie, au migrat oameni. Unul dintre art directori, Olga Petrof, era ultima dată în Dubai, în Emiratele Arabe Unite, lucrând pentru o revistă de acolo. Indiferent pe ce vor fi scrise şi unde vor fi citite, poveştile oamenilor, ale companiilor, afacerilor, brandurilor şi evenimentelor rămân. Despre asta este Business Magazin.

    Mulţi vă cunoaşteţi mai mult din citit, dar nu personal şi de aceea următorul pas pentru Business Magazin este de a vă conecta între voi, personajele şi cititorii revistei, pentru a share-ui mai mult din ideile, proiectele şi visurile voastre. Alumni BM. 

    Articolul a fost scris miercuri, 28 septembrie 2016, ora 22.10. Q.E.D.
     

  • ​Încrederea mediului de business german, la maximul ultimelor 28 de luni

    Încrederea sectorului de afaceri german a înregistrat o creştere peste aşteptări în septembrie, atingând cel mai ridicat nivel din ultimii peste doi ani, semnalând faptul că directorii de companii au trecut peste temerile legate de Brexit care le scăzuseră moralul luna trecută, scrie Reuters.

    Indicele institutului economic Ifo privitor la încrederea sectorului de business a avansat la 109,5 de la un nivel revizuit în sus de 106,3 în august, cea mai puternică creştere lunară din iulie 2010. “Companiile sunt clar mai optimiste cu privire la lunile următoare. Sunt mai mulţumite de actuala situaţie a businessului lor”, a declarat şeful Ifo Clemens Fuest. “Economia germană se aşteaptă la o toamnă de aur”, a spus el.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Brexitul îi face pe trei sferturi dintre directorii de companii britanici să ia în calcul relocarea

    Votul Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană i-a făcut pe mai bine de trei sferturi dintre şefii companiilor mari să spună că iau în considerare mutarea sediilor operaţiunilor în afara Marii Britanii, potrivit unui studiu realizat de KPMG.

    Aproximativ 72% dintre cei 100 de lideri de business implicaţi în studiu au spus că au votat pentru rămânerea UK în UE în cadrul referendumului din iunie. 69 dintre aceştia sunt optimişti că economia britanică va creşte pe parcursul anului viitor, în timp ce 73% dintre ei şi-au exprimat încrederea că şi companiile lor vor creşte. 76 dintre CEO au spus că se gândesc să îşi mute business-ul din Anglia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bătălia celor mai bune smartphone-uri ale momentului: Care are cea mai bună cameră. iPhone 7 versus Samsung Galaxy S7

    „Ne pare rău, Apple, dar camera smarphone-ului iPhone7 nu este mai bună decât cea a lui Galaxy S7”, scrie un jurnalist de la Business Insider, făcând o comparaţie între fotografiile realizate cu camerele celor mai „râvnite” modele de telefoane de pe piaţă.

    În ciuda unei serii de îmbunătăţiri pe care cei de la Apple le-au făcut în cazul noului model de iPhone, S7 reuşeşte să surprindă şi să câştige competiţia calităţii, în faţa rivalului său.

     Acest lucru este uşor dezamăgitor pentru „fanii” iPhone, care au fost obişnuiţi până acum cu o cameră foto ce poate concura cu oricare alta şi care poate fi luată oriunde, în buzunar.

    Vedeţi AICI care are cea mai bună cameră. iPhone 7 versus Samsung Galaxy S7

     

  • “Mă des­curc foarte bine singură”

    Rucsandra Hurezeanu, fondatorul producătorului de dermatocosmetice Ivatherm, spune că a fost curtată de fonduri de investiţii şi de investitori strategici, însă a decis să nu vândă pentru că acum are libertatea de a-şi conduce businessul după cum doreşte.

    „Am fost curtată de fonduri de investiţii şi de un mare producător de OTC-uri din Europa, însă nu este o opţiune să plec. Astăzi eu nu am un target de producţie impus de cineva şi deo­camdată mă des­curc singură foarte bine“, spune antre­prenoarea prezentă recent în cadrul conferinţei ZF „Branduri româneşti“.

    “Mă des­curc foarte bine singură”

  • Sfatul de business al săptămânii de la Dragoş Petrescu, CEO City Grill:„Poţi obţine ce doreşti dacă ştii să ţii oamenii potriviţi lângă tine“

    În urmă cu mai bine de zece ani, Dragoş Petrescu a decis să încerce antreprenoriatul şi să deschidă singur un restaurant. Dragoş Petrescu a luat pulsul pieţei ospitalităţii ca store manager la McDonald’s în programul de aplicare pentru franciză, iar în 1999 a pus bazele, împreună cu Cătălin Mahu, ale lanţului de restaurante La Mama.

    Petrescu şi-a continuat formarea profesională în Franţa, la Toulouse, unde a absolvit cursuri de management al întreprinderii, a continuat la Chicago, cu un Advanced Operations Course, şi mai apoi a absolvit un Executive MBA la Asebuss în 2005.

    Grupul City Grill, controlat de antreprenorul Dragoş Petrescu, a terminat anul trecut cu afaceri de 115 milioane de lei, în creştere cu 28% faţă de 2014 şi aproape duble faţă de 2012. Compania cuprinde 16 restaurante şi cafenele sub mai multe branduri, precum City Grill, Trattoria Buongiorno sau Hanu’ lui Manuc.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Au fost câteva, dar poate cel mai important este cel în care odată terminat exitul din La Mama am fost nevoit să pornesc la drum cu un nou model de business (City Grill), de la zero. La început nu a funcţionat, însă după reframe (proces absolut necesar în orice start-up), am reuşit să găsim calea viabilităţii. Cum a fost posibil? În primul rând datorită oamenilor experţi în domeniu, care m-au urmat în acest proiect, fără resurse deosebite. În al doilea rând a ajutat cultura de companie creată pe caracter, putere de muncă şi acceptarea greşelii, creând astfel premisele corectării permanente a parcursului (reframing), până la atigerea viabilităţii (obţinerea de vânzări cu profit).

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Că poţi obţine ce doreşti dacă ştii să ţii oamenii potriviţi lângă tine.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Aproape orice greşeală. Mai puţin furtul – în orice formă ar fi el. Altfel, sunt promotorul greşelii şi al decizilor rapide radicale. Acesta este avantajul competitiv pe care un antreprenor îl are în faţa corporaţiei.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Câteva: 1. avocat; 2. pilot de avion; 3. hotel management.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Una sigură şi călduţă, cum ar fi angajat la stat. Pe orice post.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Iubesc milenialii şi ce aduc ei în lumea de astăzi. Bateţi-vă pentru ideile voastre! Luaţi-vă riscuri (dacă puteţi – calculate, măcar sumar)! Sunteţi în poziţia de a va adapta mult mai bine tehnologiei de astăzi. Faceţi proiecte legate cumva de „app-uri“.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Nimic nu este imposibil

    CARTE: „David şi Goliat“, de Malcom Gladwell

    PERSONALITATE: 1. Steven van Groningen; 2. Elon Musk; 3. Bill Gates
     

  • Sfatul de business al săptămânii de la Dragoş Petrescu, CEO City Grill:„Poţi obţine ce doreşti dacă ştii să ţii oamenii potriviţi lângă tine“

    În urmă cu mai bine de zece ani, Dragoş Petrescu a decis să încerce antreprenoriatul şi să deschidă singur un restaurant. Dragoş Petrescu a luat pulsul pieţei ospitalităţii ca store manager la McDonald’s în programul de aplicare pentru franciză, iar în 1999 a pus bazele, împreună cu Cătălin Mahu, ale lanţului de restaurante La Mama.

    Petrescu şi-a continuat formarea profesională în Franţa, la Toulouse, unde a absolvit cursuri de management al întreprinderii, a continuat la Chicago, cu un Advanced Operations Course, şi mai apoi a absolvit un Executive MBA la Asebuss în 2005.

    Grupul City Grill, controlat de antreprenorul Dragoş Petrescu, a terminat anul trecut cu afaceri de 115 milioane de lei, în creştere cu 28% faţă de 2014 şi aproape duble faţă de 2012. Compania cuprinde 16 restaurante şi cafenele sub mai multe branduri, precum City Grill, Trattoria Buongiorno sau Hanu’ lui Manuc.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Au fost câteva, dar poate cel mai important este cel în care odată terminat exitul din La Mama am fost nevoit să pornesc la drum cu un nou model de business (City Grill), de la zero. La început nu a funcţionat, însă după reframe (proces absolut necesar în orice start-up), am reuşit să găsim calea viabilităţii. Cum a fost posibil? În primul rând datorită oamenilor experţi în domeniu, care m-au urmat în acest proiect, fără resurse deosebite. În al doilea rând a ajutat cultura de companie creată pe caracter, putere de muncă şi acceptarea greşelii, creând astfel premisele corectării permanente a parcursului (reframing), până la atigerea viabilităţii (obţinerea de vânzări cu profit).

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Că poţi obţine ce doreşti dacă ştii să ţii oamenii potriviţi lângă tine.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Aproape orice greşeală. Mai puţin furtul – în orice formă ar fi el. Altfel, sunt promotorul greşelii şi al decizilor rapide radicale. Acesta este avantajul competitiv pe care un antreprenor îl are în faţa corporaţiei.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Câteva: 1. avocat; 2. pilot de avion; 3. hotel management.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Una sigură şi călduţă, cum ar fi angajat la stat. Pe orice post.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Iubesc milenialii şi ce aduc ei în lumea de astăzi. Bateţi-vă pentru ideile voastre! Luaţi-vă riscuri (dacă puteţi – calculate, măcar sumar)! Sunteţi în poziţia de a va adapta mult mai bine tehnologiei de astăzi. Faceţi proiecte legate cumva de „app-uri“.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Nimic nu este imposibil

    CARTE: „David şi Goliat“, de Malcom Gladwell

    PERSONALITATE: 1. Steven van Groningen; 2. Elon Musk; 3. Bill Gates
     

  • Ţara unde oamenii sunt plătiţi de stat să îşi părăsească casele

    Pe coasta de Est a Canadei există un orăşel mic diviziat de o criza. Fabrica de peşte din localitate care susţinea majoritatea business-urilor, inclusiv şcoala, a fost închisă. Automat foarte multă lume a plecat, însă câţiva dintre oameni refuză să plece, înclusiv Perry Locke, care a fost primar, şeful pompierilor şi administrează o staţie generatoare de curent electric. Fiul lui a fost ultimul care s-a înscris la liceu, scrie Bloomberg.
     
    Acum autorităţile au decis că este mai ieftin să plătească oamenii din Little Bay Island să plece decât să-i mai administreze în actuala formulă. Astfel locuitorilor le sunt oferiţi 189.000 de dolari să-şi părăsească casele. Regiunea Newfoundland are una dintre cele mai mici rate de naştere din Canada, cea mai mare medie de vârstă, cea mai mare rată a şomajului şi cel mai mic grad de alfabetizare, potrivit RBC Economics Research. Cu toate acestea oamenii nu sunt decişi dacă să plece sau să rămână în oraşul natal. 
     
    Relocarea s-a întâmplat de-a lungul timpului şi din ce în ce mai mulţi oameni au acceptat banii, însă alţi sunt împotrivă. “Ce să fac cu banii dacă nu-mi pot găsi un loc de muncă”, a declarat Locke, ce deţine staţia generatoare de curent electric. 
  • Ţara unde oamenii sunt plătiţi de stat să îşi părăsească casele

    Pe coasta de Est a Canadei există un orăşel mic diviziat de o criza. Fabrica de peşte din localitate care susţinea majoritatea business-urilor, inclusiv şcoala, a fost închisă. Automat foarte multă lume a plecat, însă câţiva dintre oameni refuză să plece, înclusiv Perry Locke, care a fost primar, şeful pompierilor şi administrează o staţie generatoare de curent electric. Fiul lui a fost ultimul care s-a înscris la liceu, scrie Bloomberg.
     
    Acum autorităţile au decis că este mai ieftin să plătească oamenii din Little Bay Island să plece decât să-i mai administreze în actuala formulă. Astfel locuitorilor le sunt oferiţi 189.000 de dolari să-şi părăsească casele. Regiunea Newfoundland are una dintre cele mai mici rate de naştere din Canada, cea mai mare medie de vârstă, cea mai mare rată a şomajului şi cel mai mic grad de alfabetizare, potrivit RBC Economics Research. Cu toate acestea oamenii nu sunt decişi dacă să plece sau să rămână în oraşul natal. 
     
    Relocarea s-a întâmplat de-a lungul timpului şi din ce în ce mai mulţi oameni au acceptat banii, însă alţi sunt împotrivă. “Ce să fac cu banii dacă nu-mi pot găsi un loc de muncă”, a declarat Locke, ce deţine staţia generatoare de curent electric.