BusinessMagazin

Tag: timp

  • Opinie Cristian Hostiuc, director editorial ZF: “Suntem discriminaţi la noi acasă. De către statul român. Companiilor străine li se întinde covorul, în timp ce noi, antreprenorii români, suntem «aruncaţi la câini». Noi de ani de zile facem profit, iar multinaţionalele raportează numai pierderi şi nimeni nu le întreabă nimic”

    Joi, 31 martie, la Braşov, ZF Antreprenorii României. O sală cu aproape 250 de oameni, cei mai mulţi – antreprenori sau manageri români. O discuţie legată de starea capitalului privat românesc în 2016.

    Conform celor mai recente date consolidate, la nivelul anului 2014, ponderea companiilor româneşti în totalul businessului din România era de 47%, în timp ce companiile străine ajunseseră la 49%. Diferenţa de 4% aparţine companiilor de stat.

    Dintr-o cifră de afaceri totală de 1.088 de miliarde de lei pentru 461.000 de companii cu activitate, 509 miliarde de lei au fost realizate de firmele private româneşti (423.000 de companii), cu 2,4 milioane de salariaţi, iar 536 mld. lei de companiile străine (38.000 de companii), cu 1,18 milioane de angajaţi.

    Deşi companiile străine au avut o cifră de afaceri mai mare, rezultatul lor net raportat (profit minus pierderi) a fost de minus 2 miliarde de lei.

    De partea cealaltă, companiile româneşti au raportat un rezultat final pozitiv de 14 miliarde de lei (profit de 33 de miliarde de lei, pierderi de 19 miliarde de lei).

    Frustrant, nu? Aşa se simt şi antreprenorii români în acest moment. Guvernul României, guvernele nu încurajează deloc capitalul privat românesc, în timp ce firmelor străine li se întinde covorul oriunde merg, începând de la Palatul Victoria până la orice administraţie fiscală.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum a ajuns un tânăr din Deva să fie mai popular decât Smiley. Aproape un milion de oameni s-au abonat la glumele lui

    Mihai Holhoş, fondatorul celui mai mare canal românesc independent de YouTube, s-a bazat pe consecvenţă atunci când a pus bazele Dozei de Haş. Cunoscut pe internet sub numele de Mikey Hash, tânărul de 29 de ani a reuşit să strângă din 2011 şi până acum aproape 850.000 de abonaţi.

    Mihai Holhoş a pornit în aventura pe internet acum cinci ani, când ideea de a face bani pe YouTube era într-o fază incipientă, chiar şi la nivel internaţional: „În România nu exista niciun youtuber, niciun creator de conţinut exclusiv online, era foarte puţin dezvoltată nişa asta, aşa că am încercat să încarc o emisiune pamflet pe care am făcut-o eu la mine în cameră pe genunchi, nu aveam niciun fel de aşteptare. Am dat-o unor prieteni să se uite, iar ei mi-au zis că a ieşit bine şi că ar trebui să mai fac şi altele. Am făcut apoi un clip public şi am primit feedback de la oameni necunoscuţi; mi-a plăcut sentimentul, aşa că am făcut episodul doi din Doza de Haş a doua zi. Oamenii au fost împărţiţi, unora le-a plăcut şi altora nu, dar acela a fost practic începutul. Am postat apoi în fiecare vineri, timp de cinci ani“.

    A înţeles potenţialul financiar „la câteva luni, poate un an de la primul clip“, dar i-a mai luat încă un an să genereze venituri. „În primii doi ani de-abia am ajuns la 100.000 de abonaţi, deci nu erau cifre foarte mari, plus că piaţa de YouTube era foarte puţin dezvoltată, aşa că mia de vizualizări valora foarte puţin. Nu exista YouTube România, parteneriatele se făceau printr-o adresă de proxy din Statele Unite şi banii intrau foarte greu“, spune Mihai Holhoş. „Oricum, datorită formatului emisiunii nu pot să generez foarte mulţi bani. În Doza de Haş folosesc alte filmuleţe de pe net, comentez alte clipuri pe care le găsesc şi, chiar dacă se încadrează la «fair use» după regulile celor de la YouTube, primesc tot timpul notificări că folosesc content care nu este al meu. Oricum, asta este o discuţie pe care o am eu cu cei de acolo de vreo un an de zile. Ca să clarificăm: bani de pe AdSense-ul clasic nu prea facem.“

    A început canalul când stătea la Deva şi îşi aminteşte amuzat de primul său client. „Primul client a fost o pizzerie din Deva care s-a oferit să ne dea pizza gratis la toţi, în fiecare zi de filmare comandam ce voiam şi ne aduceau. A fost primul product placement pe care l-am avut în emisiune. Dar aveam deja sute de mii de vizualizări, adică ne băteam cu televiziunile; diferenţa era că noi primeam doar trei pizza.“ În 2013, un prieten din industria de publicitate i-a propus să vină în Bucureşti şi să lucreze pentru el, folosindu-se de know-how-ul dobândit în trecut. În schimb, i-a oferit un salariu cu care să se poată întreţină în Capitală şi un studio în care să continue producţia video. A plecat de la companie în momentul când i s-a propus să prezinte o emisiune la una dintre cele mai mari televiziuni de la noi, lucru pe care l-a şi făcut, iar ulterior s-a mutat în propriul lui studio.

    Primul contract „serios“ de publicitate l-a semnat cu Cosmote. Îşi aminteşte că a fost prezent la lansarea iPhone 5 la un magazin pe Magheru, iar ideea contractului era să promoveze cât mai mult evenimentul. A anunţat pe canal că va merge, iar sute de fani au venit să-l cunoască: „Smiley, care era şi el prezent, se uita la mine şi nu ştia cine sunt. Habar n-avea de ce e atâta vâlvă în jurul meu. El stătea stingher într-un colţ în timp ce eu dădeam autografe“. Sunt mulţi creatori de conţinut în România care fac bani, dar nu din AdSense-ul clasic, adică din mii sau zeci de mii de vizualizări, explică tânărul antreprenor. „Se fac bani din product placement, când vine un brand şi vrea expunere la tine în emisiune sau la tine în vlog şi vrea să îi pomeneşti sucul sau compania de plăci video şi te plăteşte. Ăsta e modelul de business după care mergem.“ AdSense-ul clasic de pe YouTube nu merge în România; în Statele Unite, spre exemplu, merge foarte bine. „La traficul pe care îl avem noi, acolo am trăi bine, nu am mai avea nevoie de product placement. Iar asta se explică prin faptul că pe piaţa din România sunt foarte puţini advertiseri, şi atunci mia mea de vizualizări valorează foarte puţin. Dacă ar fi foarte multe companii care s-ar bate pe mia mea de vizualizări, atunci valoarea ar fi mult mai mare.“

    Are cinci angajaţi care câştigă „sume substanţiale“, pentru că a vrut să-i aducă la Bucureşti şi pe oamenii din Deva şi le-a dat cât au cerut, fără să negocieze. Are în plan să facă mai multe investiţii anul acesta, urmând pasiunea pe care a descoperit-o anul trecut pentru fenomenul Escape Room. „Am zis că pot cu siguranţă să fac asta bine, având în vedere şi influenţa pe care o avem pe internet.“ Şi aşa a şi fost: prima cameră dezvoltată de el, numită Leonardo da Vinci, ocupă primul loc pe site-ul Escapecentral.ro, cel mai mare agregator de profil. La Doza de Haş scrie singur textele, dar materialele folosite, montajul şi celelalte detalii cad în seama echipei. Pentru o emisiune de 10–12 minute filmează mai puţin de o oră, dar lucrurile nu au fost întotdeauna atât de simple. Cât despre costuri, ele pot fi extrem de reduse: „costul minim e zero, în cazul în care faci tu tot. Poate chiar să iasă de calitate bună, dar asta înseamnă să petreci foarte mult timp“. Se laudă cu faptul că nu a cheltuit niciun leu pe promovare, toată creşterea fiind organică. „O să ajungem la un milion de abonaţi anul acesta, prin mai-iunie, suntem primul canal independent de YouTube din România care va atinge acest prag.“

    Cât despre ceilalţi vloggeri români, Holhoş crede că ei nu înţeleg potenţialul de business al YouTube şi ratează, astfel, posibilitatea de a se dezvolta. „Ştiu vloggeri care au vizualizări destul de multe şi încă filmează cu un webcam. Sunt oameni despre care ştiu sigur că fac bani, dar nu îşi cumpără echipamente. Eu am investit cei mai mulţi bani, pentru ca în momentul în care am o idee să nu fiu limitat din punct de vedere tehnic, să pot să o pun în aplicare repede. Poţi numără pe degetele de la o mână creatorii de content pe YouTube din România care au o calitate foarte bună. Restul sunt copii, sunt prea mici, nu realizează potenţialul pe care îl poate avea un astfel de business.“

    Vezi şi:

    Cum arată cel mai nou sediu al Google

    Cele mai bune fotografii realizate cu iPhone 

    Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs

    Cum ar arăta lumea dăcă ar dispărea smartphone-ul

  • O scurta istorie a celor mai populare limbaje de programare

    În prezent, în lume există sute, poate chiar mii de limbaje de programare. Tot timpul apar unele noi. Din fericire, un programator nu trebuie să le înveţe pe toate. În funcţie de specializare, va fi nevoit să cunoască unu-două limbaje de programare. Totuşi, un programator care cunoaşte bazele programării nu va avea probleme în a învăţa un nou limbaj.

    Cum apare un astfel de limbaj? Atunci când un programator nu este mulţumit de limbajul în care lucrează şi simte nevoia să-i aducă îmbunătăţiri, modifică, rezultând un alt limbaj. De exemplu, japonezul Yukihiro Matsumoto a combinat părţi din limbajele sale favorite (Perl, Smalltalk, Eiffel, Ada şi Lisp) pentru a forma Ruby. De multe ori aceste limbaje sunt gratuite şi distribuite pe internet, pentru a fi folosite de toată lumea.

    La fel ca şi în cazul limbilor străine, anumite limbaje de programare sunt considerate mai elegante sau mai eficiente într-un anumit context. Ca în aproape tot ce facem, şi aici intervine un grad de subiectivitate, experienţe anterioare sau stil personal. „Ceea ce pentru un programator pare flexibil, pentru altul poate părea prea imprecis; ceea ce pentru un programator este eficient şi facil, pentru altul este suboptimal şi redundant. Java este un exemplu foarte bun din acest punct de vedere. Mulţi utilizatori apreciază limbajul pentru flexibilitatea şi facilitatea pe care o dă independenţa de platformă şi compatibilitatea cu tehnologiile anterioare. În acelaşi timp este un limbaj relativ complicat, uneori încâlcit şi poate rula mai lent decât codurile scrise în alte limbaje populare, precum C“, este de părere Răzvan Rughiniş, profesor al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare, Universitatea Politehnica Bucureşti.

    Vedeţi mai jos o scurtă istorie a celor mai populare limbaje de programare

    Citiţi mai multe despre programare aici

  • Dacia poate deveni un brand global

    Gama entry, modelele ce au la bază platforma Logan, au ajuns la o treime din vânzările totale ale grupului Renault. Mai mult, Duster este produs acum inclusiv de Nissan, dar sub numele de Terrano, în Rusia, fiind singurul model produs sub toate cele trei mărci.

    Dacia este acum, pentru Renault, un brand regional, care se rezumă la pieţele europene, unele din Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu, dar nu este exclus să vedem brandul românesc în America de Sud sau pe alte pieţe. Pe măsură ce Renault creşte, poate face loc mărcii româneşti şi, implicit, creşte producţia de componente pentru Dacia. „Dacia poate deveni un brand global, este loc pentru această marcă în lume. Am introdus Dacia ca o completare a Renault, este o strategie dual brand. Avem Renault cu maşini mai scumpe, modele de nişă şi componente hi-tech şi Dacia care vine cu spaţiu, încăpătoare, de încredere şi cu un cost mic“, spune Arnaud Deboeuf.

    El adaugă că alegerea între a avea două mărci sau doar una într-o anumită zonă a lumii, cum este cazul în America de Sud, unde sunt vândute inclusiv modele Dacia sub emblema franceză, ţine de cota de piaţă. „Cota de piaţă a Renault în Brazilia nu este suficient de mare pentru a duce Dacia acolo. Când introduci un nou brand ai nevoie de strategie şi bani pentru marketing şi scazi în vizibilitate. Atunci când mergi pe o piaţă nouă trebuie să delimitezi exact cele două branduri, Dacia şi Renault. Cel puţin una trebuie să fie matură şi să aibă cel puţin 10% cotă de piaţă. Apoi, după ce am atins acest nivel putem introduce un al doilea brand. Dacă Renault este la 3-4%, vii cu un al doilea brand şi confuzezi. În următorii ani este un instrument bun de a adăuga noi pieţe şi noi competiţii“, a subliniat vicepreşedintele Alianţei.

    Pentru ca o marcă să aibă vizibilitate pe o piaţă, el spune că aceasta trebuie să aibă o cotă de cel puţin cinci procente, astfel încât maşinile sale să fie văzute pe stradă. Spre exemplu în Europa Dacia are acum la 2,9%, în creştere faţă de anul trecut. În Franţa cota este peste 5%, în contextul în care piaţa din Hexagon este şi cea mai mare pentru brandul românesc.

    Dacă în trecut Dacia era comparată cu Skoda ca volume, brandul ceh profită de gama de modele mult mai largă şi de cele care pot concura inclusiv cu Volkswagen, pe când segmentul în care marca românească se intersectează cu Renault este unul redus. „Skoda beneficiază de piaţa auto din China şi India pentru a atinge volumele pe care le are acum. Astăzi nu avem Dacia pe aceste două pieţe. Trebuie să le comparăm pe aceleaşi pieţe“, a subliniat Arnaud Deboeuf.

    Pe de altă parte, în primele două luni ale anului Skoda deja se apropie în Europa de 100.000 de maşini livrate, în timp ce Dacia abia a trecut de 60.000. Pe de altă parte, dacă la nivel mondial Skoda trece de un milion de unităţi, şi Dacia se poate apropia de pragul cu şase zerouri, în contextul în care cele trei uzine lucrează la capacitate maximă. „Mioveni este la capacitate maximă, Tanger se apropie de capacitate maximă, Casablanca la fel. Când există o cerere, vom creşte şi putem duce marca Dacia la vânzări de 600.000 de unităţi în lume uşor“, a spus vicepreşedintele Alianţei.

    Anul trecut vânzările Dacia la nivel mondial au crescut cu 7,7%, la un nivel record de 550.920 de autoturisme şi vehicule comerciale uşoare, de la 511.379 în urmă cu un an, potrivit datelor grupului francez. Dacia a înregistrat o creştere de 7,8% a vânzărilor de autoturisme, de la 474.623 de unităţi în 2014 la 511.510 unităţi. Vânzările de vehicule ale grupului Renault au crescut cu 3,3% în 2015, la un nivel record de 2.800.242 de autoturisme şi vehicule comerciale uşoare, pe o piaţă care a avansat cu 1,6%.

     

  • Povestea locului din România căutat de toţi BOGAŢII Europei. Acum a ajuns o RUINĂ

    Drumuri rupte, pline de gropi, praf, indicatoare îndoite şi clădiri cu poveşti impresionante acoperite cu plase de protecţie. Aşa arată Băile Herculane astăzi, o staţiune aşezată într-un loc magnific, în Munţii Cernei, unde europeni din toate colţurile veneau să vadă minunea băilor termale construite de aristocraţii romani.

    Legenda spune că marele Hercule s-a oprit aici pentru a se odihni şi pentru a se spăla în băile romane, cunoscute de-a lungul şi de-a latul imperiului în timpul celor 165 de ani de ocupaţie a Daciei.

    În timpul regimului comunist s-au construit numeroase hoteluri precum Roman, Hercule, Afrodita, Minerva sau Diana. La câţiva ani după revoluţie, străzile şi aleile s-au umplut de pensiuni, mai mici sau mai mari, mai albe sau mai colorate. Herculane părea să îşi revină: lumea nu mai venea doar pentru tratamente iar tinerii începeau să petreacă tot mai multe vacanţe acolo. Chiar şi ceva străini, nu foarte mulţi, dar suficienţi pentru a pune pe picioare, câteva luni pe an, economia micii localităţi.

    La sfârşitul anilor 2000, însă, lipsa unui plan de reabilitare şi dezinteresul autorităţilor regionale au început să se facă simţite. Dacă în restul ţării se mai făceau ceva progrese, se mai reparau drumuri şi se mai construiau poduri, aici timpul parcă stătea în loc. Doar statuia lui Hercule, emblema unui loc pe care altădată doar cei puţini îşi permiteau să-l vadă, stă neatinsă, parcă, de anii ce trec.

    Staţiunea Băile Herculane a intrat într-un program de reabilitare, susţinut de fonduri europene şi de consiliul judeţean. La cum merg lucrările, însă, va mai trece mult timp până la primele rezultate.

  • Compania IKEA recheamă pelerina de liliac LATTJO

    Compania IKEA le recomandă clienţilor care au cumpărat o pelerină de liliac LATTJO pentru copii să nu îi mai lase să se joace cu ea şi să o aducă înapoi la magazinul IKEA unde vor primi înapoi suma integrală pe care au plătit-o pentru produs.

    IKEA recheamă pelerina de liliac LATTJO după ce trei copii au avut urme şi zgârieturi în zona gâtului în timpul jocului. Pelerina s-a blocat şi nu s-a putut desprinde cu uşurinţă. Niciun copil nu a avut nevoie de îngrijiri medicale, însă, pentru a preveni riscul de strangulare sau de rănire în jurul gâtului, IKEA a luat măsuri de precauţie şi va retrage produsul. 

    „În compania IKEA avem toleranţă zero pentru riscurile de siguranţă la produsele pentru copii şi nu putem accepta posibilitatea de accidentare în timp ce aceştia se joacă. În urma sesizărilor de la clienţi, am început o investigaţie care ne-a arătat că sistemul de prindere al pelerinei nu se desface suficient de uşor. De asemenea, ne-a arătat că avem nevoie de cerinţe mai clare de producţie pentru astfel de sisteme de prindere. Am retras toate produsele de pe piaţă ca măsură imediată de precauţie, însă compania IKEA va îmbunătăţi viitoarele produse şi, prin aceasta, siguranţa copiilor, prin implementarea unor noi reguli,” a declarat Cindy Andersen, Business Area Manager pentru produsele pentru copii.

    Compania IKEA nu acceptă riscurile de siguranţă la produsele pentru copii. În cazul în care un produs din gamă nu corespunde standardelor de calitate sau aşteptărilor clienţilor, se iau măsuri imediate.

    Magazinul IKEA din Bucureşti a vândut, din Noiembrie 2015, 129 de pelerine de liliac LATTJO, la preţul de 49,99 lei, cu următorul cod de produs: 603.116.50. Produsele nu se mai găsesc în prezent în magazin.

    Clienţii care au cumpărat pelerina de liliac LATTJO sunt invitaţi la departamentul Relaţii Clienţi din magazin pentru a primi înapoi integral suma de bani plătită pe produs începând chiar de astăzi. Dovada plăţii (bonul) nu este necesară pentru o returnare integrală a sumei.
     

  • Cum au reuşit nişte studenţi din Timişoara să strângă 85.000 de euro. Ce au făcut cu banii

    Studenţii celor mai mari instituţii de învăţământ din Timişoara, Universitatea de Vest şi Politehnica, au îngropat „securea războiului“ şi au inaugurat Minds Hub, primul hub educaţional din România. Cu o investiţie de 85.000 de euro obţinută prin sprijinul a 30 de companii partenere, studenţii au amenajat un spaţiu cu o suprafaţă de 200 mp în cadrul Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Timişoara; Minds Hub va asigura, spun fondatorii, o platformă activă de educaţie colaborativă pe axa angajator – viitor angajat – formator.

    Educaţie colaborativă este conceptul central: companiile vor lucra împreună cu instituţiile de învăţământ pentru a creşte şansele studenţilor de a trece de pe băncile facultăţii direct în câmpul muncii. Iar această practică e des întâlnită în Banat, unde angajatori precum Continental sau Bosch au ca principal punct de recrutare centrele de învăţământ superior.

    Atunci când intri în Minds Hub ai senzaţia că te afli într-un sediu Google: mese realizate din anvelope luminate cu led, scaune din carton şi biblioteci suspendate. Ideile studenţilor nu au fost puţine şi nici uşor de pus în practică, dar rezultatul este spectaculos. Capacitatea este încă destul de mică – doar 60 de persoane – dar iniţiatorii mai pregătesc şi un laborator de informatică dotat cu aparatură de ultimă generaţie.

    Spaţiul creativ cuprinde un lounge cu bibliotecă frântă pe tavan, o sală de lucru ce are cuburi de sticlă, o sală de şedinţe cu o masă suspendată şi elemente decorative din beton. Hubul va deveni un loc de întâlnire al studenţilor timişoreni dornici de activităţi extracurriculare şi va găzdui o serie de traininguri, workshopuri, cluburi de carte, programe de mentorat, programe de start-up-uri, prezentări şi conferinţe. Participanţii la activităţile din hub vor fi, alături de studenţi, şi profesori, profesionişti din business şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonprofit.

    Minds Hub, a explicat Remus Rădvan, iniţiatorul şi coordonatorul proiectului şi actual masterand în cadrul FEAA, este un nou concept educaţional, inovativ, bazat pe colaborarea dintre companii şi mediul academic, care permite dezvoltarea de oportunităţi şi proiecte între studenţi, angajatori, profesori şi ONG-uri. El este absolvent al Facultăţii de Finanţe-Bănci din cadrul Facultăţii de Economie (FEEA), Universitatea de Vest, iar în timpul studenţiei a plecat, timp de un an, la studii în Danemarca cu o bursă Erasmus. Acolo a văzut, spune el, cum în cadrul hubului se organizau pro-grame şi workshopuri pentru formarea şi îmbunătăţirea abilităţilor de soft skills, de project management, de HR, de antreprenoriat.

    Lansarea a avut loc în prezenţa lui Marilen Pirtea, rector al Universităţii de Vest din Timişoara, a lui Viorel-Aurel Şerban, rector al Politehnicii Timişoara, precum şi a mai multor reprezentanţi ai companiilor partenere. La hub-ul timişorean se vor organiza programe prin care angajatorii vor pregăti, împreună cu profesorii, tinerii pentru dobândirea unor compe-tenţe de „lean manufacturing“ sau „lean management“ (o metodă de reducere a risipei în anumite procese), pe care le caută angajatorii la candidaţi şi care nu se predau în şcoală. Un alt proiect este academia de evenimente corporate, prin care angajatorii pot folosi studenţi voluntari pentru evenimentele pe care le organizează, fără să mai fie nevoiţi să scoată oamenii din producţie.

    Iniţiatorii proiectului estimează un număr de minim 15-20 proiecte noi în fiecare an, peste 300 de evenimente, cu implicarea şi participarea a peste 4.000 de persoane. Ei îşi propun, de asemenea, să reducă cu până la 30%, durata medie de inserţie pe piaţa muncii a studenţilor, iar companiile partenere să poată avea reduceri de costuri financiare asociate programelor de induction de minim 15-20% anual. „Prin acest parteneriat între mediul educaţional – organizaţii studenţeşti şi facultăţti – şi mediul de business, ne propunem să creştem gradul de integrare a studenţilor în activitatea profesională, companiile urmând să beneficieze de acces la resurse umane cu abilităţi practice dezvoltate care să se aşeze peste backgroundul teoretic acumulat în universităţi. Personal, îmi doresc ca Minds Hub să devină un epicentru al vieţii de după şcoală pentru studenţii care doresc să se pregătească pentru viaţa profesională“, a spus Rădvan.

    „Când am venit ca decan aici situaţia financiară era mai dificilă şi nu ne permiteam să facem investiţii foarte mari dar am pornit de la ideea că trebuie să existe un concept. Studenţii s-au apucat de treabă, le-am alocat spaţiul, au discutat, au strâns studenţi şi de la Arte şi de la Arhitectură şi au ajuns la un concept pe care mi l-au prezentat şi care mi-a plăcut. Şi eu am studiat în Anglia şi am văzut că studenţii petrec acolo foarte mult timp la şcoală, spre deosebire de România, unde un student petrece, în medie, 4 ore pe zi la facultate. După cele 4 ore, pleacă din complexul studenţesc şi petrece restul timpului într-un mod nu foarte util pentru viitoarea sa carieră“, a explicat Ovidiu Megan, decanul FEAA, motivul pentru care a acceptat ideea tinerilor şi a alocat un spaţiu pentru desfăşurarea pro-iectelor din cadrul hubului.

    Remus Rădvan spune că a fost deja contactat de organizaţii studenţeşti din alte zone ale ţării, dar nu poate spune când şi dacă un nou hub va fi deschis. Până atunci, cei interesaţi pot face o vizită în Timişoara; ceea ce au realizat studenţii de acolo reprezintă un model de urmat.

  • Irina Begu, jignită de adversara de la Charleston: “Nu pot să cred că mă bate o ţigancă împuţită”

     Gestul incredibil al jucătoarei din Hexagon a fost suprins de microfoanele amplasate pe centralul turneului din SUA, după un punct câştigat de româncă pe finalul setului decisiv. Jucătoarea în vârstă de 22 de ani s-a întors cu faţa către tribune şi a rostit, în limba franceză, cuvinte înjositoare şi rasiste: “Nu pot să cred că mă bate o ţigancă împuţită”. Niciuna dintre jucătoare nu a comentat public momentul scandalos, dar pe site-ul de specialitate tennisforum.com au apărut numeroase comentarii care dezaprobă gestul franţuzoaicei.

    „Nu îmi vine să cred.Vorbesc franceză! Caroline Garcia a făcut-o ţigancă nenorocită pe Camelia Begu”, a scris,uimit, unul dintre cei care urmăreau meciul dintre cele două.

    Reacţii asemănătoare cu ale Carolinei Garcia au mai fost văzute la Nick Kyrgios în timpul meciurilor din ATP, însă “bad boy-ul” australian a avut decenţa să nu apeleze la formule rasiste.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • (P) 1tedjob revoluţionează piaţa locurilor de muncă: interviuri video şi teste personalizate

    Astăzi discutăm cu Radu Stănescu, fondatorul 1tedjob.com. Împreună dezbatem situaţia actuală, existentă pe piaţa locurilor de muncă, şi aflăm mai multe despre povestea platformei de recrutare online.

    Ce te-a determinat să construieşti un site dedicat locurilor de muncă?

    Mulţi ani am lucrat şi în zona de recrutare şi totul a pornit de la o simplă idee: o platformă menită să conecteze companiile cu oamenii. Mi-am dat seama că există această nevoie, a unui serviciu care să faciliteze recrutarea şi să fie o soluţie pentru problemele întâmpinate de mine sau colegii mei care profesează în acest domeniu.

    Una dintre cele mai mari probleme ale unei companii care îşi caută oameni este reprezentată de timpul petrecut până când este identificată persoana potrivită.

    Timp de 6 luni am lucrat la idee şi am modelat-o în urma discuţiilor avute cu manageri, antreprenori, prieteni şi colegi. Pe lângă ajutorul cumulat din diferite domenii, foarte important a fost şi aportul întregii echipe care a lucrat la dezvoltarea www.1tedjob.com. Împreună am reuşit să aducem pe piaţa locurilor de muncă o platformă care să fie ceea ce vor aplicanţii şi în acelaşi timp ce îşi doresc angajatorii.

    Aşadar, as putea spune că am simţit nevoia unui site de recrutare care să fie etalon pentru eficienţă şi productivitate în procesul de selecţie.

    Spune-ne mai multe şi despre povestea numelui. De ce 1tedjob?

    Povestea numelui este una simplă. Majoritatea candidaţilor îşi doresc să obţină un job, “wanted job”, iar companiile sunt în căutarea celui mai apropiat profil (wanted candidate).

    Pornind de la cuvântul “wanted”, am ajuns la un joc de cuvinte: “wan”, care sună ca cifra 1 din engleză plus “ted”, cealaltă parte a cuvântului.

    Să povestim puţin despre companii. De ce ar alege companiile 1tedjob, pentru a posta anunţuri de joburi?

    Experienţa mea şi în domeniul recrutării, precum şi interacţiunea cu alţi colegi, a generat o serie de situaţii pe care 1tedjob le rezolvă. Mai exact, platforma aduce următoarele avantaje:

    • timpul petrecut de companie în procesul de recrutare este redus;
    • testarea candidaţilor este posibilă înainte ca aceştia să ajungă la interviu;
    • efortul pentru evaluarea candidaţilor este cu mult redus.

    În plus, filtrarea candidaţilor este mai uşor de realizat datorită testelor situaţionale şi decizionale existente pe 1tedjob.com. Candidaţii parcurg aceste teste şi îşi dovedesc astfel abilităţile profesionale. Angajatorii ştiu dacă un anumit candidat este potrivit pentru un interviu în funcţie de rezultatele obţinute la testele parcurse. Aceste teste pot fi alese dintr-o listă deja existentă sau se pot scrie altele.

    Dar pentru cei care îşi caută un loc de muncă, ce oferă 1tedjob în plus?

    Cei care îşi caută un loc de muncă se trezesc într-o situaţie deja cunoscută. Aplică alături de alte zeci de persoane, uneori chiar sute şi nu reuşesc să se evidenţieze, chiar dacă sunt potriviţi pentru acel post. De aici apare frustrarea acestora şi ne-am dat seama că au nevoie de ajutor pentru a facilita această legătură între aplicant-recrutor. 

    Astfel, pe 1tedjob.com, oamenii trec printr-un test standard sau personalizat şi au posibilitatea să aplice printr-un interviu video, totul înainte de o primă întâlnire cu angajatorul. Cei care sunt bine pregătiţi şi nu se tem, cu siguranţă, vor parcurge aceste două etape care filtrează aplicanţii.

    Care este impactul pe care îl au aceste interviuri video? Sunt deschişi oamenii spre o astfel de abordare?

    Aceste interviuri video reprezintă interes pentru majoritatea companiilor deoarece îşi pot face o primă impresie despre candidati, înainte să-i cheme la interviul organizat la sediul companiei.

    În aceste video-interviuri, care nu durează mai mult de 5-10 minute, angajatorii pot afla răspunsurile la câteva întrebări stabilite de companie (un număr de 3-5 întrebări) şi pot afla următoarele despre potenţialul angajat:

    • modul în care comunică, daca este coerent şi flexibil;
    • nivelul de comunicare şi exprimarea corectă;
    • mesajele non-verbale transmise;
    • capacitatea de a comunica într-o anumită limbă străină solicitată de angajator.

    Care consideri ca sunt tendinţele actuale pe piaţa muncii?

    De-a lungul timpului am observat că forţa de muncă a scăzut din punct de vedere al calificărilor profesionale, candidaţii merg la interviuri şi nu sunt suficient de pregătiţi. Piaţa locurilor de muncă este una dinamică şi dificilă în acelaşi timp. Este foarte greu să găseşti un angajat care să îndeplinească toate cerinţele unei companii şi să aibă potenţial.

    Tinerii care tocmai au terminat facultatea şi nu au experienţă sunt blocaţi şi îşi găsesc cu greu un loc de muncă. Din ce în ce mai puţine companii implementează programe de management trainee sau de dezvoltare a talentelor. Este nevoie de ceva maturitate pentru ca acest lucru să se întâmple.

    Mulţi angajaţi care au rămas fără loc de muncă au impresia că sunt foarte buni în ceea ce fac, dar în realitate ei au destul de multe lipsuri. Pe de altă parte, cei cu pregătire şi care dau rezultate sau au potenţial sunt ţinuţi în continuare în companii.

    În România înca există mentalitatea care îi determină pe angajaţi să creadă că locul de muncă într-o anumită companie îţi oferă siguranţă. Lucrurile nu mai stau chiar aşa, mai ales de când cu deschiderea spre Europa, mulţi oameni buni pleacă din ţară. Astfel este din ce în ce mai greu să găseşti un om conform cerinţelor.

    Care sunt cele trei valori care crezi ca îl caracterizează pe angajatul de succes? Se regăsesc la noi sau mai avem de lucru?

    Din fericire se regăsesc. Este unul dintre motivele care m-au determinat să construiesc 1tedjob.  Am încredere în potenţialul angajaţilor români.

    Valorile pe care aş vrea să le subliniez ar fi: integritate, încredere în sine, implicare, auto-dezvoltare şi adaptare. Cred că am depăşit numărul de trei valori dar asta îmi dovedeşte încă o dată că am încredere în români şi potenţialul pe care îl au.

    Ce planuri aveţi pe termen scurt? Intenţionaţi să vă extindeţi şi spre alte ţări?

    Fiind încă la început de drum avem nevoie de timp ca să creştem pe piaţa din ţară, să interacţionăm cu cât mai mulţi clienţi, să le stârnim interesul pentru publicarea de anunţuri şi să atragem cât mai mulţi candidaţi. Cu siguranţă există un potenţial de creştere de 100%.

    În acest moment nu avem concurenţă. Piaţa este asaltată de tot felul de site-uri şi firme de recrutare, iar oamenii nu mai au timp să analizeze diferenţele. Tocmai de aceea comunicarea este importantă în acest moment pentru noi. Ne dorim ca oamenii, atât candidaţii, cât şi companiile, să conştientizeze valoarea adaugată oferită de 1tedjob.

    În următoarea perioadă avem planificată lansarea în Bulgaria. Apoi, după ce obţinem rezultate, vom face un pas spre lansarea în Europa.

    Un ultim sfat pentru cei care îşi caută un loc de muncă?

    A venit momentul să eficientizeze căutarea şi să încerce 1tedjob. Nu vreau să fac discriminări, aşa că şi cei care sunt în căutare de noi angajaţi sunt invitaţi să beneficieze de avantajele 1tedjob.com.

  • Povestea pisicilor războinice: ce rol au jucat felinele în timpul războaielor – GALERIE FOTO

    Am auzit deseori despre câini ce au luptat, alături de soldaţi, în războaie; nu puţine sunt însă şi poveştile pisicilor care au avut roluri importante în timpul campaniilor militare.

    Persanii, spre exemplu, au profitat de faptul că egiptenii considerau pisicile animale sfânte şi le-au folosit drept scut; în timpul primului Război Mondial, ele erau ţinute în tranşee pentru a avertiza în cazul unui atac cu subtanţe letale; în cel de-al doilea Război Mondial, pisicile erau luate pe submarine pentru a detecta calitatea aerului.