BusinessMagazin

Tag: miliarde

  • Maşina de cusut a Europei a devenit a doua industrie exportatoare a României

    Producători români sau străini, cu zeci, sute sau chiar mii de salariaţi fiecare, şi‑au împărţit strategic harta României. „Pantofarii” s-au înghesuit în vestul ţării, în judeţe precum Bihor, pariind pe apropierea de Occident şi pe salariile mici din zonă. La polul opus, producătorii de îmbrăcăminte s-au concentrat pe estul ţării şi pe zona de sud, atraşi de forţa de muncă experimentată, de salariile mici şi de lipsa de investiţii din zonă.

    Regiunea istorică a Moldovei este „cenuşăreasă“ în materie de investiţii străine atrase în ultimele două decenii şi jumătate, având în vedere că sumele totale aduse de investitorii străini la capitalul companiilor pe care le-au înfiinţat în România au fost de două-trei ori mai mici decât cele din Transilvania şi Muntenia şi de zece ori mai mici faţă de cele din regiunea Bucureşti-Ilfov.

    În acest context, în oraşe precum Focşani sau Botoşani producţia de îmbrăcăminte este cea mai importantă industrie, fabricile de aici fiind cele care au ţinut în viaţă atât centrele urbane, cât şi satele aflate pe o rază de până la 60-100 de kilomentri. Aici, angajaţii din industria textilă aleg fie să plece în străinătate să muncească, fie să croiască şi să coasă haine pe un salariu care de multe ori nu depăşeşte pragul de 1.000 de lei net.

    „În Focşani, industria textilă este cea mai importantă. Sunt producători mici care lucrează cu clienţi mass market (şi nu pot plăti salarii mai mari – n.red.), de aceea noi trebuie să fim atenţi cu politica salarială pentru a păstra în Focşani industria aceasta”, spunea recent Bernard Cheere, CEO al Artifex, unul dintre cei mai mari producători locali de textile. Producătorul de textile Artifex realizează în Focşani haine pentru unele dintre cele mai importante branduri de modă din lume precum Hugo Boss, Massimo Dutti, Lacoste Premium sau COS.

    Artifex are peste 1.300 de salariaţi, iar peste 50% dintre aceştia locuiesc în afara Focşaniului, unii venind de la 60 de kilometri distanţă. Oficialii companiei nu dau detalii despre salariile pe care le plătesc, afirmând doar că sunt în linie cu piaţa. Salariul mediu brut în industriile de textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte a ajuns anul trecut la 1.610 lei, fiind în continuare cu circa 30% sub media pe economie. Joburile de croitor şi cusător sunt printre cele mai prost plătite în România, alături de cele de casier în magazine şi de menajeră în HoReCa.

    Dacă fabricile mari plătesc salarii ce pot ajunge la 2.000 de lei brut, există şi companii care plătesc salariaţii cu minimul pe economie. „Salariile din industria locală de textile şi încălţăminte vor creşte, ne aliniem treptat standardelor din Europa. Nu cred că această situaţie va afecta piaţa locală, România beneficiind de două avantaje majore – poziţia geografică şi experienţa forţei de muncă”, spune Raul Poruţiu, managing director al companiei YKK România, filială a grupului japonez cu acelaşi nume. Japonezii au vân-dut anul trecut 26 de milioane de fermoare către mai mult de 400 de producători locali de textile, pantofi şi accesorii auto. România este aşezată aproape de Occident, unde îşi au sediile şi centrele de distribuţie cele mai mari companii de modă din lume. Astfel, costurile de transport sunt reduse, la fel şi timpul necesar livrării. Contextul este favorabil dat fiind şi că Asia pierde teren. „Din Asia se întorc o serie de comenzi în România. Nici nordul Africii nu mai este mirajul de acum câţiva ani. Cred astfel că majorarea salariilor nu se va reflecta în numărul de comenzi, care nu vor scădea, dar nici nu vor creşte. Va avea loc o stabilizare a pieţei”, explică Poruţiu.

    De aceeaşi părere este şi şeful Artifex, al 12-lea cel mai mare producător local de haine şi încălţăminte. El afirmă că salariile din România vor creşte, însă Artifex va rămâne aici pentru că are planuri de investiţii pe termen lung în România. Economiile vestice îşi mută fabricile, iar nordul Africii este o destinaţie pentru producţia de haine pentru zi. Europa de Est, unde România şi Bulgaria sunt cele mai mari pieţe, primeşte comenzile mai complicate, potrivit lui. El explică faptul că Ungaria şi Cehia nu mai sunt competitive în ceea ce priveşte salariile, de aceea fabricile subcontractează producători din România şi din alte ţări. Pe termen lung însă, aceasta nu este o soluţie.

  • Visul european şi realitatea grecească

    Măcelarii din piaţa centrală din Atena au fost printre primii care au simţit impactul măsurilor de control al capitalului. Cu mai puţini euro în buzunar, clienţii au renunţat să mai cumpere carne. Vânzătorii de la tarabe au spus că vânzările au scăzut la jumătate faţă de nivelul normal şi se aşteaptă la timpuri şi mai grele dacă Grecia ar ieşi din zona euro.

    Majoritatea produselor din carne comercializate în Grecia provin din Franţa, astfel că achiziţiile de carne de vită, al cărei preţ este calculat în euro, în drahme, ar fi împovărătoare. „Vă rugăm, europeni, ajutaţi Grecia. Ajutaţi poporul elen“, a spus un măcelar.

    Peste drum de piaţă, un farmacist spune că o mulţime de oameni au venit să facă stocuri de medicamente, îngrijoraţi că acestea vor dispărea din farmacii. Un alt farmacist a explicat că finanţarea din partea statului a medicamentelor compensate, comercializate cu reţetă, ar putea fi redusă în curând la jumătate, sau chiar oprită.
    Spitalele greceşti riscă să se confrunte în curând cu o penurie de materiale medicale consumabile, în contextul în care băncile sunt închise şi sunt în vigoare măsuri de control al capitalurilor, rezervele de la furnizori scad, iar aceştia nu pot apela la importuri. O problemă importantă este generată de refuzul furnizorilor de produse farmaceutice de a oferi bunuri pe credit, inclusiv unor spitale mari din Atena. Astfel, numeroase spitale caută noi furnizori. „Stocurile pe care le avem în prezent le dăm spitalelor. Problema este ce se întâmplă când se termină aceste stocuri“, a explicat Pavlos Arnaoutis, liderul sindicatului furnizorilor de produse farmaceutice, adăugând că noua criză înrăutăţeşte şi mai mult o situaţie deja dificilă.

    Grecii nu fac numai stocuri de medicamente, ci au format cozi şi la supermarketuri şi fac provizii „pentru orice eventualitate“, aşa cum s-a exprimat un locuitor dintr-o suburbie a Atenei, împovărat cu patru sacoşe grele.

    Între timp, teama de haosul financiar umbreşte perspectivele sezonului turistic de vară din Grecia. „Nu există nicio îndoială că rezervările au scăzut în ultimele câteva zile“, a declarat directorul Sunvil Group, o agenţie de turism din Marea Britanie.

    Turismul a contribuit cu circa 16% la PIB-ul Greciei în 2013 şi cu 19% în 2014, potrivit datelor Consiliului Mondial pentru Călătorii şi Turism. Criza financiară, consideră analiştii, va afecta numărul de vizitatori. Euromonitor International anticipează pentru acest an o creştere de 3% a numărului sosirilor de turişti, o scădere dramatică comparativ cu avansul de 23% înregistrat în 2014.

    „Principala problemă cu care s-ar putea confrunta turiştii în Grecia este lipsa lichidităţilor“, a spus Angelo Rossini, analist la Euromonitor.

    Retragerile de numerar de la bancomate au fost limitate la 60 de euro, în cazul localnicilor. Deocamdată, tour operatorii au recomandat turiştilor să aibă numerar suficient asupra lor, chiar dacă guvernul a decis să limiteze impactul, exceptând vizitatorii de controlul capitalului. Astfel, restricţiile referitoare la retragerile de fonduri nu se aplică tranzacţiilor de la bancomate cu carduri emise în străinătate.

    Pe fondul incertitudinilor, zeci de mii de oameni au demonstrat în ultimele zile în centrul Atenei pentru a susţine guvernul şi a spune nu austerităţii promovate de creditorii ţării.

    Grecia ar mai fi avut de primit 7,2 miliarde de euro din programul de susţinere financiară de 240 de miliarde de euro din partea zonei euro şi FMI care a expirat pe 30 iunie.

    Premierul  Tsipras a explicat grecilor că referendumul de pe 5 iulie are ca obiectiv prelungirea negocierilor Greciei cu creditorii săi şi nu ieşirea din zona euro şi le-a transmis că dacă se pronunţă pentru austeritate să nu se bazeze pe el pentru aplicarea acestor politici. Liderul stângii radicale Syriza s-a declarat din nou convins, în faţa miilor de susţinători din Atena, de faptul că creditorii nu doresc ieşirea Greciei din zona euro, din cauza „costului considerabil“ al unei asemenea iniţiative.

    Analişti intervievaţi de Bloomberg au avertizat că puterea de cumpărare a grecilor ar scădea cu 40% dacă Grecia ar reveni la drahmă.

    „Iniţial vor avea loc vânzări masive care vor duce la o depreciere de 30%-40% faţă de dolar. Vom înregistra noi minime record pentru drahmă“, a declarat Neil Jones, director de vânzări la Mizuho Bank în Londra.

    Jones şi analişti ai ING şi Crédit Agricole spun că ieşirea statului elen din uniunea monetară nu este scenariul lor de bază, dar că au început să analizeze care ar fi cursul drahmei în eventualitatea unui exit.

  • Preocupare, dar nu îngrijorare: băncile cu capital majoritar grecesc au rol moderat în sectorul bancar românesc

    „Toate cele patru bănci din România cu capital grecesc sunt persoane juridice române. Toate aceste bănci se supun doar legislaţiei din România şi sunt supravegheate direct de către BNR. În consecinţă, eventuale măsuri ale autorităţilor elene de restricţionare a mişcărilor de capital nu se aplică băncilor din România cu capital grecesc. Şi eventualele măsuri ale băncilor din Grecia de a limita retragerile din cont sau de numerar nu se aplică băncilor din România cu capital grecesc.“

    „Băncile din România cu capital grecesc au o situaţie prudenţială adecvată care le-ar permite gestionarea unor evoluţii nefavorabile.“

    „Băncile din România cu capital grecesc nu sunt dependente de finanţarea oferită de băncile-mamă.“

    Răspunsurile liniştitoare transmise de Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, la cele mai frecvente întrebări legate de băncile româneşti cu capital grecesc au venit în contextul în care tensiunea s-a intensificat în Europa şi toţi ochii stau aţintiţi asupra Greciei. Situaţia tensionată din Grecia din ultima perioadă şi retragerile masive din depozitele băncilor de la Atena sunt monitorizate de BNR, mai ales că şi subsidiarele de la Bucureşti au pierdut o parte din depozite în primul trimestru.

    „Trebuie să recunosc că emoţia este un sentiment firesc şi nu-l putem combate numai cu vorbe, îl combatem şi cu fapte. În astfel de situaţii precum cea din Grecia este natural să apară şi reacţii emoţionale şi, uneori, suprareacţii. E de înţeles că noi sperăm ca raţionalul şi înţelepciunea să prevaleze şi în aceste cazuri, pentru ca deciziile să fie cât mai bune, în special pentru deponenţi“, a spus şeful băncii centrale. Guvernatorul BNR a îndemnat la raţiune şi la înţelep-ciune în privinţa impactului situaţiei din Grecia şi a făcut apel la deponenţii din bănci să nu acţioneze emoţional. În cazul în care emoţia va fi predominantă, Isărescu a dat asigurări că banca centrală poate să acţioneze şi cu „instru-mente de calmare“, urmând să utilizeze absolut toate instrumentele de care dispune pentru a evita încă de la începuturi „orice fenomen de panică bancară, care în esenţă este un fenomen iraţional“.

    Radiografia celor patru bănci cu acţionariat elen de pe piaţa locală – Alpha, Bancpost, Piraeus şi Banca Românească – arată că acestea au o cotă de piaţă de 12% din activele sistemului bancar, respectiv 45 miliarde de lei, au circa 7.250 de angajaţi care lucrează în 535 de sucursale, au dat credite clienţilor de circa 36 miliarde de lei, iar depozitele însumează 23 miliarde de lei.

    Grecii au pierdut patru puncte procentuale din cota de piaţă în vremurile de criză şi au fost nevoiţi să ofere bonificaţii la depozite peste media pieţei pentru a compensa scăderea liniilor de finanţare primite de la băncile-mamă de la Atena. Cele patru bănci aveau depozite totale de 23 miliarde de lei la finele lunii martie, în scădere cu 8% faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut. Scăderea în termeni nominali a fost de 1,7 miliarde de lei. Defalcat, depozitele Alpha au scăzut cu 10%, cele ale Bancpost cu 3%, cele ale Piraues cu 13%, iar cele ale Băncii Româneşti cu 2%. Mesajul transmis de banca centrală este că băncile cu acţionariat elen sunt bine capitalizate şi pot face faţă unor eventuale valuri de retrageri de numerar.

    Cifrele care să sprijine acest mesaj au tot curs în zilele în care criza grecească a dat emoţii tuturor. Rata de solvabilitate a băncilor din România cu capital grecesc este de 17,6% (în martie 2015), în creştere faţă de 16,3% în decembrie 2014 şi semnificativ peste pragul minim reglementat la nivel european (8%). Calitatea fondurilor proprii ale băncilor din România cu capital grecesc este bună, iar activele lichide deţinute sunt la un nivel adecvat, care asigură şi o bună capacitate de a acoperi stocul de pasive pe termen scurt. Calitatea portofoliului de credite este în îmbunătăţire, la valori apropiate mediei pe sistem – rata creditelor neperformante este de 15,9% în aprilie 2015, în scădere de la 21% în aprilie 2014.

    Liniile de finanţare de la băn-cile-mamă din Grecia reprezintă circa 27,5% din totalul pasivului, iar cea mai mare parte a liniilor de fi-nan-ţare, de 81,5%, au scadenţă mai mare de un an, după cum a arătat Isărescu. Scăderea dependenţei băncilor din România cu capital grecesc faţă de finanţarea de la băncile-mamă se reflectă în ajustarea raportului credite-depozite, care s-a redus la 92%, deşi rămâne peste valoarea medie la nivelul sistemului bancar. Riscurile de lichiditate sunt diminuate de existenţa acordurilor de com-pensare încheiate cu acţionarii, la reco-man-darea clară a Direcţiei de Supra-veghere a BNR. Băncile cu ca-pital grecesc au posibilitatea refuzării retragerii depozitelor, iar acţionarii băncilor cu capital grecesc nu au interes să-şi retragă investiţiile.

    O eventuală retragere de capitaluri „peste noapte“, înainte de scadenţă, ar reprezenta o bilă neagră majoră pentru acţionar, care şi-ar putea pierde dreptul de vot în ca-drul băncii locale, după cum a avertizat guver-natorul BNR.
    Toate cele patru bănci româneşti cu capital grecesc au fie numerar în casă sau în rezerve minime obligatorii, fie titluri de stat şi alte active care pot fi transformate rapid în numerar, fie acces în baza acestora la facilităţile de finanţare rapidă de la BNR. Banca centrală adoptă mă-suri care să le asigure lichidităţi şi, în con-diţiile în care băncile n-ar găsi lichiditate în piaţă, din cauza zvonurilor sau a unor suprareacţii, vor găsi deschisă la BNR facilitatea de repo.

    BNR poate fi împrumutător de ultimă instanţă, nu numai prin operaţiuni repo, dar şi prin credit special, asigurând astfel lichiditatea necesară unei bune funcţionări a pieţelor, funcţie pe care nu o au toate băncile centrale, a dat asigurări Isărescu.

    Investiţiile greceşti în România, prin bănci şi companii, se ridică la aproape 13,5 miliarde de euro. Până acum, tragedia greacă nu a provocat reacţii dramatice la Bucureşti, iar speranţele oficialilor sunt că nici nu vor apărea în perioada următoare.

  • Fostul “bancher al Kremlinului” dă în judecată Rusia pentru o sumă echivalentă cu PIB-ul ţării Senegal

    Sergei Pugachev a declarat televiziunii ruseşti , Dozhd, că dă în judecata Rusia pentru 15 miliarde de dolari, acuzând statul că i-a luat ilegal bunurile, scrie Business Insider.

    Pugachev a fost unul dintre jucătorii mari din Moscova în timpul primelor două mandate de preşedinte ale lui Putin. El a înfinţat Mezhpromback (International Industrial Bank) în 1992, iar în patru ani a devenit un om cheie la Kremlin, ajutând diferiţi politicieni să câstige alegeri.

    Cum totul este trecător, relaţiile dintre Pugachev şi politicieni s-au stricat în 2010, iar în anul urmator a fugit la Londra.
    Recent, Pugachev a mărturisit pentru Financial Times că mai este implicat într-o altă batalie legala cu statul rus. Agenţia de stat de asisgurare a depozitelor, DIA, l-a acuzat că mai are de plătit 2 miliarde de dolari pentru Mezhprombank. El se apără singur, nu-şi permite avocaţi din lipsa fondurilor, declarând că mai are doar 45 de mii de euro în conturi.

    Pugachev a continuat dezvăluirile, mărturisind că el făcea parte din trio-ul ce mişca lucrurile la Kremlin, implicându-i astfel  pe fiica lui Boris Yeltsin, Tatyana Dyachenko şi  pe soţul acesteia, Valentin Yumashev. De asemenea, Pugachev a spus că el a fost cel care a orchestrat ascensiunea la putere a lui Putin. Nu Boris Berezovksy căruia îi este creditată această mişcare.

    Detaliile cazului nu sunt foarte clare în acest moment, însa suma ceruta de Sergei Pugachev este uriasă, echivalentul PIB-ului ţari Senegal.

  • Ea este cea mai tânără miliardară din lume. Deja are 4,5 miliarde de dolari

    Elizabeth Holmes, femeia de afaceri care deţine Theranos, este cea mai tânără miliardară din lume, având o avere estimată la 4,5 miliarde de dolari, scrie Time.

    Antreprenoarea născută în Washington este fondatoarea companiei americane de servicii medicale Theranos, evaluată la 9 miliarde de dolari. Holmes a acumulat până în prezent o avere estimată la 4,5 miliarde de dolari, arată Forbes.

  • Povestea unuia dintre cei mai puternici oameni din IT

    Plattner s-a născut pe 21 iunie 1944 în Germania, lângă Berlin. El a urmat cursurile Universităţii din Karlsruhe, lucrând apoi în cadrul mai multor firme cu profil tehnic, una dintre acestea fiind IBM.

    Pe 1 aprilie 1972, Hasso Plattner şi alţi patru foşţi angajaţi ai IBM au decis să îşi încerce norocul şi să înceapă o afacere pe cont propriu în industria software. SAP este una dintre cele mai de succes afaceri europene din această industrie apărută în America şi dominată în proporţie covârşitoare tot de America.

    Aplicaţiile software tradiţionale ale momentului presupuneau executarea programelor la momente ulterioare introducerii datelor, momente determinate în funcţie de disponibilitatea puterii de procesare a mainframe-ului central. Prin contrast cu acest model de execuţie, ambiţia noii companii era aceea de a crea aplicaţii care să le ofere utilizatorilor dialogul interactiv direct şi accesul instantaneu la date.

    În primii ani, SAP a funcţonat ca o companie „virtuală“, fără un birou real în afara unui apartament închiriat în Mannheim, câştigând noi clienţi în vecinătatea acestui oras. Compania a reuşit să finalizeze în 1973 prima versiune a aplicaţiei sale System R („R“ vine de la real-time), denumită apoi R/1, devenită arhetipul aplicaţiilor ulterioare R/2 şi R/3. Superioritatea acestei aplicaţii faţă de altele existente pe piaţă venea din următoarele elemente: procesarea în timp real, respectarea strictă a consistenţei datelor şi integrarea diverselor procese de business într-o singură bază de date.
    Plattner a fost CEO al SAP până în anul 2003, rămânând şi astăzi în consiliul de administraţie al companiei. În 2014, SAP avea peste 74.000 de angajaţi şi a generat venituri de 20 de miliarde de dolari.

    Plattner practică mai multe sporturi, printre care yachting, ski, snowboard şi tenis. El deţine un teren de golf în Africa de Sud şi este proprietarul echipei de fotbal american San Jose Sharks.

    În 2001, revista Time l-a numit pe Plattner „una dintre cele mai influente persoane din industria IT“. El este căsătorit şi are doi copii; averea sa este evaluată la 9,5 miliarde dolari.

  • Noul portavion de 13 miliarde de dolari al marinei americane. Este cea mai mare şi cea mai scumpă navă de răbzoi din lume. Galerie FOTO

    Marina americană se va putea lăuda de la începutul anului 2016 cu cea mai mare şi mai scumpă navă de război din lume, portavionul USS Gerald Ford, care va putea transporta peste 100.000 de tone de încărcătură şi 75 de aeronave, costul total al investiţiei fiind de  13 miliarde de dolari, scrie Business Insider.

    Vasul a avut parte de o serie de îmbunătăţiri ale clasei actuale de portavioane, Nimitz: noua navă de război va fi capabillă sa efectueze cu 25% mai multe lansări aeriene, iar reactoarele nucleare vor produce până la de trei ori mai mai multă energie.

    Vedeţi AICI cum arată

     

  • A încercat să îşi vândă reţeta de pui prăjit de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. Acum este una dintre cele mai cunoscute francize din lume, cu peste 18.000 de restaurante

    Respingerile pot fi deprimante, dar pentru unii oameni pot reprezenta motivaţia de a excela în anumite domenii. Mulţi dintre cei mai de succes oameni de afaceri ai lumii au eşuat în mod repetat înainte de pune bazele unor companii de milioane de dolari. Colonelul Harland David Sanders, fondatorul KFC, este unul dintre exemple.

    Colonelul Sanders de la Kentucky Fried Chicken a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. El a călătorit în Statele Unite ale Americii căutând pe cineva care să îi cumpere reţeta de pui prăjit, iar după ce, în cele din urmă, a obţinut o înţelegere de afaceri în Utah, Kentucky Fried Chicken s-a născut. KFC este în prezent una dintre cele mai cunoscute francize din lume, cu peste 18.000 de restaurante.

    Sanders s-a născut în Henryville, Indiana, în 1890. Şase ani mai târziu, tatăl său a murit, iar mama sa a fost obligată să se angajeze pentru a-şi întreţine familia. La şase ani, Harland a devenit responsabil de fraţii săi mai mici, aspect care includea şi gătitul. În următorii 30 de ani, a avut o serie de locuri de muncă. Înainte de a deveni un colonel renumit la nivel mondial, Sanders a abandonat şcoala, în clasa a şasea, a lucrat la o fermă, a fost îngrijitor de catâri în armată, fochist de locomotivă, lucrător la drumuri, avocat aspirant, vânzător de asigurări,vânzător de cauciucuri, obstetrician amator, candidat politic fără succes, operator de benzinărie, administrator de hotel şi, în cele din urmă, patron de restaurant.

    A realizat că poate să construiască o afacere pe seama reţetelor sale în 1930, când avea 40 de ani şi era angajatul unei benzinării din Corbin, Kentucky. A  început să gătească acolo pentru călătorii înfometaţi care se opreau pentru benzină. Nu avea încă un restaurant, aşa că ei mâncau direct pe o masă pe care o adusese el în benzinărie. A inventat atunci “înlocuitorul pentru masa de acasă” şi a început să vândă sub acest concept mese complete pentru familiile ocupate. Numea afacerea “Masa de duminică, şapte zile pe săptămână.”

    Într-un final, a reuşit să îşi deschidă propriul restaurant, dar când a împlinit 65 de ani, o nouă autostradă i-a “furat” clienţii care tranzitau şoseaua lângă care se afla restaurantul său. Tot ce îi mai rămăsese era o reţetă secretă de pui prăjit

    Sanders a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. A reuşit în cele din urmă şi, în 1955, încrezător în calitatea puiului său prăjit, s-a dedicat dezvoltării unui sistem de francize prin care să răspândească reţeta. În mai puţin de zece ani, mai mult de 600 de francize KFC erau răspândite în Statele Unite ale Americii.

    După ce faima lui a crescut, guvernatorul american Ruby Laffoon l-a numit Colonel al statului Kentucky, drept recunoaştere pentru contribuţia adusă bucătăriei statului. În 1964, şi-a vândut partea din companie unui grup de investitori în schimbul a două milioane de dolari. Până la moartea sa din 1980, Colonelul a călătorit în jurul lumii pentru a vizita restaurantele deschise sub brandul KFC.

    În 2013, KFC ajunsese la o cifră de afaceri de 23 de miliarde de dolari.

  • Cel mai puternic manager român din lume are pe mână 4 miliarde de euro

    Călin Drăgan, tânărul manager prezentat în prima ediţie a proiectului 100 Tineri Manageri de Top, din 2006, când ocupa funcţia de director general al CCHBC România. Drăgan a fost numit în urmă cu aproape trei ani representative director, president şi CEO al Coca-Cola East Japan (CCEJ), o companie formată după unirea a patru îmbuteliatori din partea de est a Japoniei, Coca-Cola Central Japan, Mikuni Coca-Cola Bottling, Tokyo Coca-Cola Bottling şi Tone Coca-Cola Bottling. Compania este în acest moment cel mai mare îmbuteliator din ţară şi al cincilea la nivel mondial, în funcţie de venituri.

    Previziunile pentru anul trecut se referă la o cifră de afaceri de aproape 4 miliarde de euro; spre comparaţie, piaţa băuturilor răcoritoare din România este evaluată la un miliard de euro. Drăgan este, astfel, cel mai puternic manager român din întreaga lume. În opinia lui, leadershipul, respectiv capacitatea de a conduce, este educabil, cu toate că literatura de specialitate abundă în teorii conform cărora leadershipul este o calitate înnăscută. Activitatea unui lider sau manager acoperă o largă arie de responsabilităţi, însă în principal se ocupă de procese, tehnologie şi oameni. „Cred că este relativ uşor să dobândim reale calităţi în zona coordonării proceselor şi respectiv a tehnologiei.

    Din experienţa mea, capitolul la care foarte mulţi manageri eşuează este coordonarea şi dezvoltarea resurselor umane, spunea anterior Călin Drăgan pentru Business Magazin. Aşa-zisa ”inteligenţă emoţională” este cea care ajută un lider să înţeleagă ceea ce se întâmplă în jurul său, îi permite să se adapteze în diferite medii şi culturi şi implicit să livreze rezultate în afacere. Pe de altă parte, Călin Drăgan nu crede că managerii români sunt foarte diferiţi de cei de alte naţionalităţi. „Suntem tot atât de buni pe cât de mult decidem să investim în propria dezvoltare şi nu sunt puţini cei care fac asta.

    O dovadă, subliniază el, este faptul că există mulţi români în poziţii importante peste tot în lume. „Am observat însă că persoanele care provin din ţări în curs de dezvoltare (de exemplu Europa Centrală şi de Est, sud-estul Asiei) sunt mult mai determinate în orice întreprind. Probabil din cauza faptului că oportunităţile de creştere sunt mult mai mari comparativ cu cele din ţările dezvoltate şi implicit disponibilitatea pentru efort este semnificativ crescută. Or, piaţa forţei de muncă a sesizat această tendinţă şi „cu siguranţă, dacă veţi călători în marile centre financiare şi de afaceri din lume (New York, Londra, Hong Kong, Singapore sau Tokio), veţi fi impresionaţi de numărul relativ mare de manageri provenind din aceste zone”.

    De fapt, Călin Drăgan s-a considerat întotdeauna „ambasador sau „reprezentant al ţării oriunde a muncit sau a călătorit. „Însă vreau să fiu foarte explicit şi să spun că nu am făcut şi nu o să fac asta prin prisma poziţiei în ierarhia de business, ci pur şi simplu prin comportament. Cred cu fermitate că «cei şapte ani de acasă» aplicaţi de fiecare dintre noi atunci când călătorim în străinătate sunt cea mai bună dovadă de patriotism şi cel mai elegant lobby pe care îl putem face pentru ţara noastră.

  • La 35 de ani administrează active de aproape 6 miliarde de lei

    Este absolvent al Facultăţii de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori din cadrul ASE şi a unui master de Management Financiar şi de Investiţii la ASE. A devenit, în 2006, analist financiar certificat de CFA Institute.

    Răzvan Szilagyi şi-a început cariera profesională în timpul facultăţii, în 1999, când s-a angajat la compania de comunicaţii mobile Connex/Mobifon. Acolo a învăţat ce înseamnă responsabilitatea, punctualitatea, importanţa fiecărui client, spiritul de echipă şi rolul fiecărui membu al acesteia. În 2003 s-a alăturat echipei Raiffeisen ca analist financiar la Managementul Activelor şi Pasivelor (ALM), devenind ulterior managerul departamentului; a fost o perioadă în care a reuşit să înţeleagă dinamica băncii şi imaginea ei de ansamblu. În 2007 a preluat conducerea echipei de Vânzări Pieţe de Capital. „Probabil că a fost dorinţa mea de a vedea mai clar legătura între ceea ce facem şi rezultatele băncii. Cred cu tărie în importanţa echipelor de vânzări, a celor care stau faţă în faţă cu clientul.“

    În ianuarie 2015 a preluat conducerea Raiffeisen Asset Management. „Cred că una dintre misiunile noastre este să ajutăm clienţii pentru a lua cele mai bune decizii în ceea ce priveşte invesiţiile lor financiare, fie că e vorba de a pune bani deoparte pe termen scurt sau de a-şi asigura pensia.“

    Răzvan îi sfătuieşte pe toţi cei care sunt la început de drum în domeniul bancar să fie pregătiţi din punct de vedere teoretic, să vină cu o bază solidă de cunoştinţe pentru a putea înţelege ce au de facut la slujbă şi să creeze uşor conexiuni. „Am avut şansa să aleg o meserie pe care să o fac cu pasiune, care să aducă beneficii oamenilor. Am o familie care îmi dă echilibru şi sens în viaţă. Am lucrat în echipe care mi-au fost a doua familie, în care ne-am susţinut, provocat şi motivat.“ 