BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Şi-au făcut afaceri pentru românii care mănâncă numai legume crude

    „Pentru mine a fost o căutare personală: ne confruntam cu anumite boli în familie şi atunci am căutat o alternativă pentru medicina tradiţională. Am descoperit astfel că alimentaţia este unul dintre factorii cei mai importanţi care ne pot ajuta să ne vindecăm sau să prevenim diferite boli“, explică Anca Alungulesei modul cum a descoperit „hrana vie“ în urmă cu aproximativ doi ani. I-au plăcut cel mai mult dulciurile aflate la intersecţia dintre alimentaţia tradiţională şi cea sănătoasă şi a ales să îşi construiască şi un business mizând pe acestea.

    A renunţat la activităţile de managementul afacerilor, software şi consultanţă pe proiecte din cadrul multinaţionalei spaniole în care lucra şi, de patru luni, a lansat afacerea RawCoco, pe care o numeşte „prima ceainărie raw vegană din Bucureşti“. Antreprenoarea a investit circa 50.000 de euro în amenajarea unui spaţiu intim, în care budinca de chia, ceaiurile cu ciuperca kombucha, milkshake-urile pe bază de lapte vegetal şi torturile din fructe stau la loc de cinste. Toate sunt produse în cadrul ceainăriei, de către cei patru angajaţi, pasionaţi şi ei de acest tip de alimentaţie.

    „Clienţii noştri ţintă sunt oameni informaţi, cu venituri medii. Majoritatea aleg acest tip de alimentaţie pentru a avea mai multă energie şi a reuşi astfel să facă performanţă în orice domeniu“, îşi descrie Alungulesei publicul ţintă. Bonul mediu ajunge la 80-90 de lei de persoană, ţinând cont că majoritatea cumpărătorilor aleg să cumpere dulciurile raw la pachet, pentru întreaga familie. Deşi majoritatea clienţilor optează acum pentru terase, iar RawCoco nu este prevăzută cu una, antreprenoarea a observat că, de la o lună la alta, numărul clienţilor creşte cu circa 80%, ajungând ca în prezent aproximativ 25 de persoane să îşi cumpere zilnic dulciuri şi băuturi vii, fie direct de la ceainărie, fie apelând la serviciul de comenzi online.

    Totuşi, Alungulesei a descoperit că încă nu foarte multă lume este familiarizată cu dulciurile raw şi a decis ca, pe lângă activitatea ceainăriei, să dezvolte şi o latură educativă a businessului. Antreprenoarea organizează periodic seminarii de nutriţie şi ateliere în care explică părinţilor, de pildă, că nu zahărul este cel mai mare inamic, ci zahărul rafinat, care se găseşte nu doar în dulciuri, dar chiar şi în pâine, şi îi învaţă pe cei care îşi doresc să prepare propriile dulciuri: „Schimbarea şi trecerea spre raw vegan nu trebuie să vină forţat, ci ca o conştientizare că este un lucru sănătos şi că este ceea ce avem nevoie“. La seminariile şi atelierele ţinute fie de ea, fie de specialişti în nutriţie, unii aduşi chiar din Anglia, participă un număr de 15-18 persoane.

    Costurile de participare se stabilesc în funcţie de ingredientele folosite şi de parteneri şi sunt situate în jurul a 100 de lei. Anca Alungulesei mizează în dezvoltarea afacerii şi pe angajaţii multinaţionalelor, de multe ori în căutare pentru o alternativă sănătoasă la stilul lor de viaţă. Pentru ei, a dezvoltat o linie de smoothie-uri, care pot fi consumate în loc de masă, chiar în mers sau la locul de muncă, dar şi o linie de produse de detoxifiere.

    „Ingredientele se hidratează mai întâi, iar timpii de hidratare diferă pentru fiecare produs: pentru fructe este nevoie de circa jumătate de oră, iar pentru nucile româneşti pot ajunge chiar şi la 24 de ore“, explică Narcisa Teodorescu, cofondatoarea cofetăriei Ostraw Vegan, prima etapă în pregătirea dulciurilor în stil raw vegan. De mai bine de şapte ani, antreprenoarea, lector de matematică în cadrul Universităţii de Construcţii din Bucureşti, a început să citească diverse cărţi despre nutriţie şi a aflat noţiuni pe care a dorit să le pună în aplicare.

    „În 2011 am descoperit bucătăria raw vegan şi am început să pregătesc preparatele acasă, mai ales pentru cei doi copii ai noştri“, spune Narcisa Teo-do-rescu. Dorinţa de a împărtăşi gustul dulciurilor raw vegan pregătite iniţial în familie şi celorlalţi au determinat-o pe ea şi pe soţul său, Adrian, de profesie IT-ist, să îşi deschidă propria cofetărie cu alimentaţie vie. Au început în 2012, când au pregătit în casă bomboane raw vegan pentru evenimente organizate de prietenii lor, iar, la scurt timp, au investit 30.000 de dolari în amenajarea unui spaţiu de 24 de metri pătraţi din apropierea centrului Capitalei. La început, vindeau doar bomboane şi cărţi pe care Narcisa Teodorescu le-a citit şi pe care le considera utile şi pentru educarea clienţilor dornici să încerce un astfel de stil de viaţă. Au diversificat în timp gama de produse, ajungând la 18 sortimente de torturi, trei de îngheţată şi 18 de bomboane, toate produse într-un laborator ce permite clienţilor să vadă procesul de producţie a dulciurilor. În paralel, cei doi soţi organizează şi ateliere în şcoli şi grădiniţe, pentru a-i familiariza pe copii cu acest tip de alimentaţie.

    În primă fază, antreprenorii s-au adresat persoanelor vegetariene, dar au descoperit în scurt timp că mai mult de jumătate din clienţii lor au un stil tradiţional de alimentaţie şi au considerat că dulciurile reprezintă primul aliment pentru care pot face o îmbunătăţire, mai ales pentru copiii lor. „Foarte mulţi oameni sunt forţaţi de dezechilibrele tot mai mari care apar, avem clienţi care au copii cu alergii la foarte multe alimente şi care nu pot consuma deserturi tradiţionale“, explică Teodorescu unul dintre argumentele pentru care din ce în ce mai multe persoane aleg produsele lor. Pentru 100 de grame de bomboane de ovăz cu merişor, cu seminţe de cânepă sau pentru ciocolată raw vegan, clienţii plătesc între 10 şi 30 de lei.

    Circa 20 de clienţi intră zilnic în cofetăria Ostraw Vegan, iar cifra de afaceri s-a dublat în doi ani de la deschidere, ajungând la aproximativ 60.000 de euro. Antreprenorii cumpără majoritatea ingredientelor de la mici producători locali din Vrancea, Dâmboviţa şi Argeş, iar de jumătate de an au încheiat un parteneriat cu firma Be Organic din Marea Britanie, prin care aduc şi comercializează ingrediente speciale pe care clienţii le folosesc în producţia de dulciuri acasă. Găsirea de angajaţi care să pregătească dulciurile crude a fost una dintre cele mai mari provocări întâmpinate de antreprenori, care lucrează în prezent cu patru angajaţi. „Mi-am dorit să angajez persoane care să cunoască şi măcar să fi încercat acasă aceste reţete, dar nu i-am găsit şi m-am orientat până la urmă spre oameni cu experienţă în bucătăria tradiţională.“

  • Trei sibieni şi-au făcut împreună o afacere şi câştigă 25.000 de euro anual

    Trei tineri din Sibiu şi-au propus încă din liceu să fie antreprenori, chiar dacă pregătirea în domeniul IT le-ar fi asigurat un drum mai lin într-o multinaţională. După mai multe încercări fără succes, au dezvoltat un program de facturare care a ajuns, după şapte ani, să emită facturi cu o valoare care depăşeşte anual un miliard de euro şi să atragă interesul unor investitori cu renume.

    „Încă din timpul facultăţii am fost ferm hotărâţi să avem firma noastră după ce vom absolvi, să fim propriii noştri stăpâni. Nu ştiam ce va face, însă ştiam că va fi ceva care să aibă legătură cu online-ul“, îşi descriu sibienii Ioana Hasan, Radu Hasan şi Mircea Căpăţână debutul aventurii antreprenoriale din perioada 2006-2007. Prin start-up-ul  Intelligent IT, cei trei au dezvoltat soluţia de facturare Smart Bill care se adresează persoanelor juridice, de la persoane fizice autorizate până la companii mari, instituţii sau persoane publice.

    În prezent, peste 23.000 de utilizatori folosesc seviciul de facturare al sibienilor, 250.000 de documente de facturare sunt emise lunar prin acesta, iar valoarea totală a facturilor depăşeşte un miliard de euro anual. În prezent, soluţia de facturare poate fi achiziţionată cu un preţ care variază între 120 lei şi 250 lei în funcţie de pachetul ales, iar versiunea cloud costă aproximativ 5 euro/lună. Antreprenorii au ajuns astfel la o cifră de afaceri de 350.000 de euro anul trecut şi un profit net de aproximativ 25.000 de euro, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe, şi, după estimările lor, anul acesta vor înregistra venituri de aproximativ 400.000 de euro.

    „Nu am luat niciodată în considerare varianta de a lucra pentru o multinaţională. Am ştiut dintotdeauna că vrem să ne punem ideile în aplicare, să creăm ceva spectaculos, de la zero, pentru care să ne dedicăm total“, explică Mircea Căpăţână orientarea spre antreprenoriat aleasă încă din liceu. Radu şi Ioana Hasan au terminat Facultatea de Inginerie, profilul Calculatoare din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, iar Mircea Căpăţână a urmat cursurile Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnice din Timişoara. Fiindcă erau prieteni şi aveau un ţel comun, au hotărât să înceapă businessul în această formulă, deşi Căpăţână se afla în Timişoara, iar Ioana Hasan era încă studentă.

    Au intrat în afacerile în online în 2006, orientându-se spre web design pe piaţa din Sibiu şi pornind de la o investiţie iniţială de 700 de lei, reprezentând costurile înfiinţării firmei la Registrul Comerţului, la care s-au adăugat calculatoarele lor personale. S-au finanţat apoi din banii încasaţi de la clienţii lor, încă din prima zi de activitate. „Recomand tuturor să înceapă aşa, să încaseze din prima zi bani pe soluţia lor. Asta e şi o validare clară că au un business real“, spune Căpăţână. Cei trei au renunţat însă la afacerea cu web design, după doar şase luni de activitate. „Am realizat repede că nu eram în cea mai fericită postură şi că un model de business de tip man-hour, chiar şi unul de succes, abia ne-ar asigura continuitatea, dar în niciun caz o creştere“, explică antreprenorii.

    Următorul pas a venit odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, prilej cu care au primit acces la domeniile .eu, oportunitate pe care tinerii au fructificat-o în orientarea spre o afacere cu domenii. „Am reuşit să vindem domenii şi  găzduire de câteva zeci de mii de lei şi am generat astfel  primii noştri bani ce nu se cheltuiau deja de a doua zi şi care ne-au permis să îl angajăm pe primul nostru coleg, un programator.“

    Faptul că în această piaţă activau jucători mari ale unor branduri consacrate i-a făcut să înţeleagă rapid că nici această afacere nu este una sustenabilă, astfel că, la începutul anului 2007, s-au orientat spre dezvoltarea programului de facturare Smart Bill, idee care îi venise lui Radu Hasan în urma întâlnirii cu primul client de web design şi cu prima factură tăiată pentru el. „Facturile tipizate reprezentau un mare chin, aşa că ne-am dat seama imediat că e o problemă reală care trebuie rezolvată. Simţeam că nu e în regulă să trimitem clienţilor tipizate, nu ne reprezentau.“ S-a născut astfel conceptul unui program de facturare, într-un moment potrivit şi datorită faptului că, odată cu aderarea ţării la UE, modificările legislative permiteau emiterea facturilor de pe calculator. „Practic România depăşea epoca de piatră în domeniul facturării“, spune Căpăţână.

  • Antreprenoarea Ariadna Avram a investit 2,5 milioane de euro în Domeniul Mănăsia

    „Am cumpărat un parc de două hectare, o cramă de un milion de litri de vin, un conac în paragină şi o istorie frumoasă. Conacul a fost renovat astfel încât să recreeze imaginea unui castel franţuzesc, format din hol de primire, sală de mese şi sală de pian“, a declarat Ariadna Avram. Ea este nepoata pictorului George baron Lowendal şi a câştigat 20 mil.euro în urma vânzării firmei de distribuţie de medicamente Top Diagnostics către gigantul Roche în 2009.

    Ariadna Avram a precizat că va folosi conacul pentru diverse evenimente, întâlniri sau team buildinguri organizate de companii, dar şi evenimente culturale, precum festivaluri. „Ne uităm şi către o zonă mai bănoasă, adică nunţile şi botezurile. Vrem ca Domeniul Mănăsia să fie o zonă similară Snagovului sau Mogoşoaiei.“

    Preţul unei nunţi la Conacul Mănăsia este de 150 de euro pe persoană, iar preţul include mâncare, băutură, acces la parc şi la cramă, unde se pot organiza degustări de vin. Domeniul Mănăsia este situat la 50 de kilometri de Bucureşti, lângă Urziceni, în judeţul Ialomiţa.

  • O antreprenoare din SUA face bani din Camera Furiei. Clienţii pot să o distrugă în totalitate: Am primit cereri şi din partea unor investitori din România

    În schimbul unei sume care variază între 25 şi 75 de dolari, vizitatorii care ajung în Dallas, SUA, pot intra într-un spaţiu care arată ca o sufragerie, bucătărie sau birou. Sunt invitaţi apoi să distrugă mobila cu o bâtă de baseball, ciocan sau alt obiect la alegere.

    “Există mulţi oameni stresaţi când economia funcţionează bine, iar când lucrurile merg prost, nivelul de frustrare creşte” a declarat pentru publicaţia Dallas News Donna Alexander, fondatoarea afacerii care a crescut pe seama frustrărilor oamenilor acumulate pe timp de criză.

    Antreprenoarei i-a venit ideea inedită de afacere când avea 16 ani şi locuia în Chicago. “Am văzut multe  certuri la mine în cartier şi îmi imaginam să existe un loc special creat pentru a lăsa furia să iasă.” În 2008, într-o perioadă în care lucra în cadrul unui restaurant din Dallas, a început să îşi lase prietenii să îi testeze ideea în propriul garaj. Şase luni mai târziu, a lansat businessul.

    Înainte de sosirea clienţilor, angajaţii mobilează un spaţiu numit “camera distrugerii” folosind mobila donată de cei care nu mai aveau nevoie de aceasta sau găsită pe marginea drumului.

    Camera poate fi şi personalizată în funcţie de dorinţele clienţilor, în schimbul unei taxe adiţionale. Una dintre opţiunile oferite este “glass special”, în care predomină materialul din sticlă. “Nu sunt sigură că oamenilor le place atât de mult să spargă sticlă, cred că le place mai degrabă zgomotul făcut la spargerea acesteia”, spune angajatul James Pruitt.
    Baloanele, pungile de plastic, un brad şi cadouri de Crăciun în perioada sărbătorilor de iarnă s-au numărat printre preferinţele altor clienţi ai Anger Room. 

    Majoritatea clienţilor au vârsta cuprinsă între 20 şi 35 de ani, iar în ce priveşte comportamentul lor, bărbaţii au tendinţa să îşi exprime frustrările legate de joburile lor, iar femeile, pe cele legate de viaţa lor personală. Clienţii sunt “de la directori generali ai unor companii, până la participanţi la petreceri de burlaci care vor să facă ceva inedit”. Site-ul afacerii, angerroom.com, include un discaimer în care este menţionat că obiectul acesteia este pentru distracţie şi nu pentru terapie.

    A durat trei ani ca antreprenoarea să găsească un proprietar care să îi închirieze spaţiul, iar costul asigurării tip liability pe care o plăteşte ajunge la două milioane de dolari. De la deschiderea camerei din decembrie 2011, media clienţilor a ajuns la 240 pe lună, iar numărul acestora este în creştere.

    Alexander a primit cereri de francizare din toată lumea, chiar şi din România, potrivit unei declaraţii ale antreprenoarei acordate publicaţiei New York Times: “Investitorii vor să deschidă Camere ale Furiei în Australia, România, Germania, peste tot.”

  • Un tânăr din Piteşti a făcut primul milion de dolari la 25 de ani. Nu a lucrat nicio zi ca angajat

    „Construiesc centre comerciale mici“, îşi rezumă Alin Mutu activitatea sa din prezent. Are 37 de ani acum şi se simte milionar de la 25 de ani, când a semnat un contract de peste un milion de dolari cu Rompetrol, pentru construcţia unei benzinării pe un teren  al tânărului. Antreprenorul povesteşte cât de folositoare i-a fost studenţia pentru a-şi dezvolta afacerile, fără a lucra nicio zi ca angajat.

    „Norocul meu a fost că am întâlnit pe cine trebuie“, spune franc antreprenorul piteştean. Şi povesteşte de ce. Pe vremea când era student, a cumpărat un teren lângă gara din Piteşti: „I-am convins pe părinţii mei să facă un credit pe care l-au girat cu locuinţa, dar fără să vadă terenul“, spune acum. După ce l-a cumpărat, tatăl său a apreciat că pe terenul respectiv „nu stă nici ceapa“, dar tânărul Alin Mutu simţea că are potenţial. De aceea, student fiind, şi-a ales ca teme pentru proiectele pe care le avea de făcut „subiectele care să-mi servească interesele“.

    O temă a fost legată de benzinării, motiv pentru care a sunat la marile reţele încercând să intre în legătură cu responsabilii de dezvoltare, argumentând că lucrează la un proiect. „De la Lukoil m-au dat afară, dar la Rompetrol am reuşit.“ Aşa a ajuns să-l cunoască pe Şerban Patriciu, fratele lui Dinu Patriciu, şi în cele din urmă Rompetrol a semnat, în 2002, un contract de un milion de euro cu Alin Mutu, prin care acesta închiria terenul de lângă gara piteşteană companiei petroliere. Pentru acest spaţiu de vânzare Rompetrol a investit 1,5 milioane de euro, iar tânărul s-a simţit milionar când a semnat contractul, chiar dacă banii nu i-au intrat în cont toţi odată, ci în tranşe. A închis imediat creditul girat cu locuinţa părinţilor săi, iar contractul pe care îl avea cu compania care este acum al doilea jucător ca mărime din piaţa petrolieră locală i-a dat posibilitatea să se finanţeze, având bonitate în faţa bancherilor.

    „Aşa s-au legat toate celelalte proiecte“, spune piteşteanul, care are în proprietate mai multe spaţii comerciale şi câteva terenuri. A investit 700.000 de euro, din care 80% fonduri proprii, pentru construcţia unui centru comercial de 3.000 mp care ar urma să fie inaugurat în septembrie. Complexul va găzdui un supermarket Praxis şi alte şase magazine de dimensiuni mici, în care producători locali îşi vor putea vinde produsele – carne, brânzeturi sau peşte. Tânărul mai are în proprietate o clădire cu şase niveluri, construită în 2007, cu o investiţie de 500.000 de euro, din care jumătate au fost bani proprii, iar diferenţa a fost luată de la bancă. Demersurile sale ca antreprenor au început când avea numai 20 de ani şi a pornit prima afacere, un magazin în care vindea articole de papetărie în complexul comercial John din Piteşti.

    „Când m-am dus prima dată să vorbesc cu proprietarul, mi-a spus să mă întorc cu tata. Am reuşit însă să-l conving, în cadrul aceleiaşi discuţii, să-mi dea spaţiul fără să plătesc chirie în primele două luni.“ Cele două luni s-au dovedit importante pentru vânzările de papetărie, pentru că precedau începutul anului şcolar şi putea astfel, cu un risc minim, să se dumirească dacă afacerea avea să meargă. Împrumutase 10 milioane de lei, care în 1997 erau cam echivalentul a 1.000 de dolari, de la bunicul său, de la care moşteneşte simţul comercial. Primul spaţiu de vânzare al antreprenorului avea 10 mp şi ca să nu pară pară gol l-a împărţit în două şi spunea că „în spate“ este depozitul, dar în realitate erau doar cutii goale, pentru că nu avusese suficienţi bani pentru a cumpăra marfă. Ştia cam tot ce era de ştiut despre papetărie, povesteşte Alin Mutu, pentru că îşi petrecuse mare parte a copilăriei în magazinul piteştean Trivale, unde mama sa era gestionar al unui magazin de profil. A ajuns în câţiva ani să aibă o reţea de opt spaţii specializate în papetărie în oraşul argeşean, iar tânărul spune că mereu a încercat să se diferenţieze, să facă altfel decât concurenţa, aşa cum îl învăţase bunicul său.

    Acesta vindea, la un moment dat, brânză într-o piaţă, alături de alţi oameni care făceau acelaşi lucru; s-a gândit cum să atragă clienţii la taraba lui şi a început să strige: „Brânză albă de oi negre“. Antreprenorul spune, de pildă, că aducea caiete de la o tipografie de la Dej, într-o vreme când se vindeau caiete la toate chioşcurile, cu adaos mic. „La preţuri mici nu mă puteam capitaliza, aşa că m-am gândit şi am cerut unei tipografii să facă din start caietele cu o linie în plus, cea în funcţie de care se aliniau rândurile. Preţul de producţie era acelaşi, dar eu vindeam caietele cu 20-30% mai scump doar pentru că aveau linie“, povesteşte el.

  • Sfaturi pentru tinerii manageri de la… Ravinder Takkar, CEO al Vodafone România

     

    Citeşte aici povestea lui Ravinder Takkar, redată în materialul de copertă din Business Magazin.

  • Sfaturi pentru tinerii manageri de la… Liviu Dan Drăgan, fondatorul TotalSoft

     

    Citeşte aici povestea lui Liviu Dan Drăgan, redată în materialul de copertă din Business Magazin.

     

     

  • A devenit milionar înainte să termine liceul: “La 15 ani, câştigam 300.000 de dolari pe lună”

    Cameron Johnson s-a lansat în aventura antreprenorială în 1994, în Virginia, când avea 9 ani, pornind de la invitaţiile pe care le-a făcut pentru o petrecere a părinţilor săi. Până la 11 ani, vorba despre talentul său s-a răspândit, iar Johnson a ajuns să câştige mii de dolari din vânzarea de ilustrate sub brandul Cheers and Tears, potrivit publicaţiei americane Forbes.

    Un an mai târziu, a cumpărat colecţia de 30 de păpuşi Teanie Babies a surorii sale, în schimbul a 100 de dolari. Tânărul antreprenor a câştigat rapid de zece ori suma plătită surorii lui, după ce a vândut păpuşile pe eBay. Pentru că a văzut potenţialul afacerii, i-a contactat pe producătorii păpuşilor şi a început să le cumpere în regim en-gros, vânzându-le apoi pe eBay şi pe site-ul său, Cheers and Tears.

    În mai puţin de un an, Johnson a câştigat 50.000 de dolari, bani pentru care i-a folosit în fondarea următoarei sale afaceri, My EZ Mail, un serviciu de forward al e-mail-urilor către anumite conturi, fără dezvăluirea informaţiilor personale ale destinatarului. Pentru a-şi pune în aplicare ideea, a angajat un programator, iar în doi ani, My EZ Mail a generat 3.000 de dolari pe lună în venituri din publicitate.

    În 1997, şi-a unit forţele cu alţi doi antreprenori cu care a creat compania axată pe advertising online Surfingprizes.com prin care utilizatorii software-ului primeau 20 de cenţi/oră pentru inconvenienţa de a vedea anunţuri pe ecranele lor în timp ce navigau. “Aveam 15 ani şi câştigam 300 – 400.000 de dolari pe lună, iar până la absolvire, aveam venituri de mai mult de un milion de dolari”, îşi descrie Johnson aventura antreprenorială.

    După ce a petrecut mai puţin de un semestru ca student al Institutului Politehnic din Virgina, lui Johnson i-a venit o nouă idee de afacere,  Certificateswap.com, axată pe oferirea de certificate de reducere, pe care a vândut-o în 2004 pentru o sumă formă din şase cifre. Cameron Johnson este considerat unul dintre cei mai de succes tineri antreprenori american şi a fost şi protagonistul emisiunii ABC “Oprah’s Big Give” şi gazda emisiunii BBC “Beat the Boss”.

  • Este antreprenor LA DOAR 13 ANI: a reinventat un produs care l-ar putea transforma în milionar

    Unele dintre cele mai profitabile afaceri sunt fondate pe baza reinventării unor produse sau servicii existente deja. Hart Maine, un puşti de 13 ani din Marysville, Ohio face acest lucru şi are deja succes. ManCans, afacerea sa, are ca obiect de activitate producţia de lumânări cu arome speciale destinate bărbaţilor.

    Start-up-ul lui aduce, în medie, 300 de comenzi pe săptămână. La început, preţul pentru o lumânare era de cinci dolari, iar odată cu extinderea companiei, preţul a crescut până la 9,5 dolari.

    “A început ca o glumă”, povesteşte Main despre originile afacerii sale. În toamna anului trecut, sora sa în vârstă de 12 ani, vindea lumânări pentru a strânge bani pentru şcoală. Main nu era foarte încântat de parfumul răspândit de lumânările surorii sale şi i-a spus că ar trebui să existe lumânări speciale pentru bărbaţii care nu îşi doresc neapărat să miroasă a săpun de lavandă. A trezit astfel interesul mamei sale care l-a încurajat să încerce să facă lumânări cu arome masculine.

    Şi-a construit astfel businessul, iar odată ce povestea sa a fost preluată de presa locală, comenzile au crescut. Chiar dacă vârsta lui Main a stârnit curiozitatea presei, aromele unice ale lumânărilor sale atrag clienţii: pizza în stil New York, plăcinta bunicii, rumeguş, foc de tabără, mănuşă de baseball nouă şi suncă.

    Iniţial, Main plănuia să vândă şi alte sortimente de lumânări, cu miros de bani şi noroi, dar, la fel ca orice alt bun antreprenor, a realizat că se extindea prea rapid şi ar trebui să se concentreze pe aromele deja create. Chiar dacă este o afacere cu scopuri comerciale, ManCans are şi o ramură caritabilă: îşi face lumânările în conserve de supă, prin urmare cumpără supa şi o donează bucătăriilor locale. Foloseşte apoi conservele goale pentru a face lumânările în propria bucătărie împreună cu mama sa.

    “Căutăm acum un spaţiu de închiriat pentru a face lumânările, la nivelul la care a ajuns acum afacerea, este prea mult pentru bucătăria noastră”, spune Main. Antreprenorul împlineşte 14 ani în iulie şi spune că se vede lucrând la propria afacere  şi nu îşi imaginează o carieră de avocat: “Îmi place că am controlul asupra lucrurilor şi pot să văd mereu care este mersul acestora”, spune tânărul antreprenor.

     

    O noua provocare pentru manageri: coordonarea si motivarea de la distanta a echipelor

     

  • Este antreprenor LA DOAR 13 ANI: a reinventat un produs care l-ar putea transforma în milionar

    Unele dintre cele mai profitabile afaceri sunt fondate pe baza reinventării unor produse sau servicii existente deja. Hart Maine, un puşti de 13 ani din Marysville, Ohio face acest lucru şi are deja succes. ManCans, afacerea sa, are ca obiect de activitate producţia de lumânări cu arome speciale destinate bărbaţilor.

    Start-up-ul lui aduce, în medie, 300 de comenzi pe săptămână. La început, preţul pentru o lumânare era de cinci dolari, iar odată cu extinderea companiei, preţul a crescut până la 9,5 dolari.

    “A început ca o glumă”, povesteşte Main despre originile afacerii sale. În toamna anului trecut, sora sa în vârstă de 12 ani, vindea lumânări pentru a strânge bani pentru şcoală. Main nu era foarte încântat de parfumul răspândit de lumânările surorii sale şi i-a spus că ar trebui să existe lumânări speciale pentru bărbaţii care nu îşi doresc neapărat să miroasă a săpun de lavandă. A trezit astfel interesul mamei sale care l-a încurajat să încerce să facă lumânări cu arome masculine.

    Şi-a construit astfel businessul, iar odată ce povestea sa a fost preluată de presa locală, comenzile au crescut. Chiar dacă vârsta lui Main a stârnit curiozitatea presei, aromele unice ale lumânărilor sale atrag clienţii: pizza în stil New York, plăcinta bunicii, rumeguş, foc de tabără, mănuşă de baseball nouă şi suncă.

    Iniţial, Main plănuia să vândă şi alte sortimente de lumânări, cu miros de bani şi noroi, dar, la fel ca orice alt bun antreprenor, a realizat că se extindea prea rapid şi ar trebui să se concentreze pe aromele deja create. Chiar dacă este o afacere cu scopuri comerciale, ManCans are şi o ramură caritabilă: îşi face lumânările în conserve de supă, prin urmare cumpără supa şi o donează bucătăriilor locale. Foloseşte apoi conservele goale pentru a face lumânările în propria bucătărie împreună cu mama sa.

    “Căutăm acum un spaţiu de închiriat pentru a face lumânările, la nivelul la care a ajuns acum afacerea, este prea mult pentru bucătăria noastră”, spune Main. Antreprenorul împlineşte 14 ani în iulie şi spune că se vede lucrând la propria afacere  şi nu îşi imaginează o carieră de avocat: “Îmi place că am controlul asupra lucrurilor şi pot să văd mereu care este mersul acestora”, spune tânărul antreprenor.

     

    O noua provocare pentru manageri: coordonarea si motivarea de la distanta a echipelor