Imaginaţi-vă viaţa unei femei obişnuite, care ajunge la un moment dat într-un impas, într-o situaţie complet absurdă: testul ADN arată că ea NU este mama propriilor săi copii, pe care ştie însă foarte bine că i-a născut şi i-a crescut. O eroare de analiză? Nu, realitatea este de data asta mult mai bizară ca orice film sau roman de ficţiune.
Citeşte aici mai multe despre oamenii-himeră, „mutanţii” care trăiesc nedetectaţi printre noi
Pământul este un loc frumos, plin cu peisaje uimitoare şi este de datoria noastră, a oamenilor, de-al străbate din loc în loc şi de a ne pierde puţin în această frumuseţe. În galeria foto veţi vedea locuri care mai de care mai impresionante, locuri de pe toate continentele.
Pământul este un loc frumos, plin cu peisaje uimitoare şi este de datoria noastră, a oamenilor, de-al străbate din loc în loc şi de a ne pierde puţin în această frumuseţe. În galeria foto veţi vedea locuri care mai de care mai impresionante, locuri de pe toate continentele.
Chiar de la cele mai rudimentare tipuri de dispozitive wearables, scopul lor principal a fost să aducă utilizatorului un plus de informaţie şi, astfel, ajutor. Atunci când vă gândiţi la wearables probabil că vă apare în minte o imagine cu un smartwatch sau o brăţară de fitness.
Însă aceste obiecte pe care le purtăm sunt printre noi de mai mult timp decât am fi tentaţi să ghicim. Gândiţi-vă doar ce beneficii au adus ochelarii: nu numai că au ajutat oamenii să vadă mai bine, ci au avut un rol însemnat în reducerea analfabetismului.
Un alt obiect pe care oamenii îl poartă zilnic de ani de zile este bătrânul ceas. Chiar şi primul gadget wearable dotat cu un computer a fost realizat pentru a veni în ajutorul omului, chiar dacă nu neapărat în scopuri nobile. În anii ’60 Ed Thorpe şi Claude Shannon au inventat un calculator cât un pachet de ţigări ce încăpea într-un pantof, care a fost creat special pentru a prezice numerele câştigătoare la ruletă. Iar Steve Mann este cel care a dezvoltat, în anii ’80 şi ’90, mai multe versiuni ale unui prototip de cască inteligentă (headset).
Avansurile recente în domeniul telecomunicaţiilor, senzorilor, microcipurilor, au deschis noi drumuri şi oportunităţi pentru tehnologia wearable. În trecut, senzorii nu funcţionau foarte bine şi ofereau date inexacte, însă acum circuitele mici, transmisiile wireless şi senzorii pot fi integraţi cu uşurinţă în tot felul de gadgeturi. Conform definiţiei, un obiect wearable este o colecţie de componente care monitorizează stimuli interni sau externi şi care se poartă pe corp. Acum acestă tehnologie este cea mai întâlnită sub formă de ceasuri inteligente, brăţări sau headseturi, dar ce ne rezervă viitorul?
Următorul val în domeniul wearable, în opinia lui Tudor Ţiboc, sunt hainele şi accesoriile vestimentare, cu camere video minuscule integrate, dar şi ochelarii inteligenţi. „Următorul dispozitiv interesant cred că va veni fie din zona de entertainment, fie din domeniul medical. Mi se pare că ambele au un potenţial ridicat de dezvoltare“, este de părere Alexandru Paraschiv, de la AMA România.
Un produs care ar putea să ne schimbe modul cum lucrăm şi cum ne „jucăm“ este Magic Leap, care ar putea fi viitorul realităţii agumentate şi ar putea să ne aducă în universul Minority Report, unde Tom Cruise se juca cu tot felul de elemente grafice pe un ecran. Iar demo-ul lansat de companie în aprilie a lăsat lumea cu gura căscată. Acolo putem vedea o persoană care se află într-o cameră obişnuită şi îi apar, ca prin minune, grafice, notificări şi imagini ce se îmbină cu mediul înconjurător. Este sprijinit de Google şi Qualcomm, iar în februarie a primit o finanţare de la Alibaba; compania este evaluată la 4,5 miliarde de dolari.
Proiectul a fost anunţat acum ceva timp, dar încă nu se ştie prea multe despre tehnologia folosită de Magic Leap, iar producătorii sunt foarte secretoşi. În esenţă, este un headset în a cărui dezvoltare sunt implicaţi oameni precum Richard Taylor, fondator al Weta Workshop, companie responsabilă pentru efectele speciale din filmele Avatar, Stăpânul inelelor, sau Neal Stephenson, scriitor de romane SF. Ochelarii nu generează un spaţiu virtual, ci inserează straturi de grafică generată de calculator (holograme) într‑un mediu real.
Imaginaţi-vă că pe birou veţi vedea graficele de la bursă, în timp ce scrieţi un mail. Pentru a le putea vedea veţi avea nevoie de ochelari, care încă nu ştim cum arată. Potrivit reprezentanţilor companiei, produsul va putea fi purtat în public, ca Google Glass, şi nu va împiedica interacţionarea cu lumea reală. Şi Spielberg este interesat de acest produs, iar presa străină scrie că lucrează cu Magic Leap la următorul său film, Ready Player One, peliculă adaptată după o carte SF cu acelaşi nume. Magic Leap promite că „lumea înconjurătoare va deveni ecranul tău şi vei putea face tot ceea ce faci pe smartphone sau calculator“. Iar eu unul sunt foarte entuziasmat.
Chiar de la cele mai rudimentare tipuri de dispozitive wearables, scopul lor principal a fost să aducă utilizatorului un plus de informaţie şi, astfel, ajutor. Atunci când vă gândiţi la wearables probabil că vă apare în minte o imagine cu un smartwatch sau o brăţară de fitness.
Însă aceste obiecte pe care le purtăm sunt printre noi de mai mult timp decât am fi tentaţi să ghicim. Gândiţi-vă doar ce beneficii au adus ochelarii: nu numai că au ajutat oamenii să vadă mai bine, ci au avut un rol însemnat în reducerea analfabetismului.
Un alt obiect pe care oamenii îl poartă zilnic de ani de zile este bătrânul ceas. Chiar şi primul gadget wearable dotat cu un computer a fost realizat pentru a veni în ajutorul omului, chiar dacă nu neapărat în scopuri nobile. În anii ’60 Ed Thorpe şi Claude Shannon au inventat un calculator cât un pachet de ţigări ce încăpea într-un pantof, care a fost creat special pentru a prezice numerele câştigătoare la ruletă. Iar Steve Mann este cel care a dezvoltat, în anii ’80 şi ’90, mai multe versiuni ale unui prototip de cască inteligentă (headset).
Avansurile recente în domeniul telecomunicaţiilor, senzorilor, microcipurilor, au deschis noi drumuri şi oportunităţi pentru tehnologia wearable. În trecut, senzorii nu funcţionau foarte bine şi ofereau date inexacte, însă acum circuitele mici, transmisiile wireless şi senzorii pot fi integraţi cu uşurinţă în tot felul de gadgeturi. Conform definiţiei, un obiect wearable este o colecţie de componente care monitorizează stimuli interni sau externi şi care se poartă pe corp. Acum acestă tehnologie este cea mai întâlnită sub formă de ceasuri inteligente, brăţări sau headseturi, dar ce ne rezervă viitorul?
Următorul val în domeniul wearable, în opinia lui Tudor Ţiboc, sunt hainele şi accesoriile vestimentare, cu camere video minuscule integrate, dar şi ochelarii inteligenţi. „Următorul dispozitiv interesant cred că va veni fie din zona de entertainment, fie din domeniul medical. Mi se pare că ambele au un potenţial ridicat de dezvoltare“, este de părere Alexandru Paraschiv, de la AMA România.
Un produs care ar putea să ne schimbe modul cum lucrăm şi cum ne „jucăm“ este Magic Leap, care ar putea fi viitorul realităţii agumentate şi ar putea să ne aducă în universul Minority Report, unde Tom Cruise se juca cu tot felul de elemente grafice pe un ecran. Iar demo-ul lansat de companie în aprilie a lăsat lumea cu gura căscată. Acolo putem vedea o persoană care se află într-o cameră obişnuită şi îi apar, ca prin minune, grafice, notificări şi imagini ce se îmbină cu mediul înconjurător. Este sprijinit de Google şi Qualcomm, iar în februarie a primit o finanţare de la Alibaba; compania este evaluată la 4,5 miliarde de dolari.
Proiectul a fost anunţat acum ceva timp, dar încă nu se ştie prea multe despre tehnologia folosită de Magic Leap, iar producătorii sunt foarte secretoşi. În esenţă, este un headset în a cărui dezvoltare sunt implicaţi oameni precum Richard Taylor, fondator al Weta Workshop, companie responsabilă pentru efectele speciale din filmele Avatar, Stăpânul inelelor, sau Neal Stephenson, scriitor de romane SF. Ochelarii nu generează un spaţiu virtual, ci inserează straturi de grafică generată de calculator (holograme) într‑un mediu real.
Imaginaţi-vă că pe birou veţi vedea graficele de la bursă, în timp ce scrieţi un mail. Pentru a le putea vedea veţi avea nevoie de ochelari, care încă nu ştim cum arată. Potrivit reprezentanţilor companiei, produsul va putea fi purtat în public, ca Google Glass, şi nu va împiedica interacţionarea cu lumea reală. Şi Spielberg este interesat de acest produs, iar presa străină scrie că lucrează cu Magic Leap la următorul său film, Ready Player One, peliculă adaptată după o carte SF cu acelaşi nume. Magic Leap promite că „lumea înconjurătoare va deveni ecranul tău şi vei putea face tot ceea ce faci pe smartphone sau calculator“. Iar eu unul sunt foarte entuziasmat.
Indiferent dacă sunt savanţi care pot să picteze o capodoperă legaţi la ochi, genii care pot să efectueze calcule complicate pe care doar computerele pot să le realizeze sau persoane care îşi amintesc fiecare detaliu din vieţile lor, oamenii cu abilităţi speciale par să fie numeroşi în societate.
Însă puterile speciale pe care le deţin şase persoane depăşesc cu mult puterea de înţelegere a savanţilor din zilele noastre, deşi cercetătorii au studiat astfel de abilităţi în ultimele decenii.
Indiferent dacă sunt savanţi care pot să picteze o capodoperă legaţi la ochi, genii care pot să efectueze calcule complicate pe care doar computerele pot să le realizeze sau persoane care îşi amintesc fiecare detaliu din vieţile lor, oamenii cu abilităţi speciale par să fie numeroşi în societate.
Însă puterile speciale pe care le deţin şase persoane depăşesc cu mult puterea de înţelegere a savanţilor din zilele noastre, deşi cercetătorii au studiat astfel de abilităţi în ultimele decenii.
Enty este primul device dedicat măsurării echilibrului urechii interne şi verifică şi postura individului; gadgetul a fost dezvoltat de o echipă formată din trei studenţi români: Flavia Oprea, Iulian Mateşică şi Cristian Alexandrescu, în cadrul concurusului Innovation Labs.
Produsul a fost testat pe 500 de pacienţi de-a lungul mai multor luni, iar rezultatele sunt pozitive. „După primele teste, doctorul ne-a spus că ar fi interesant dacă ar putea vedea şi postura pacientului. Acum poate fi pus şi pe cap pentru a putea vedea postura individului”, spune Flavia Oprea, business developer la Enty.
Procesul de obţinere a certificărilor necesare pentru a comercializarea produsului este dificil în ţară şi „consumă mulţi bani şi timp, de aceea vom încerca să obţinem certificările necesare de la FDA (Food and Drug Administration – agenţie guvernamentală) din SUA. Cu acele aprobări vom putea vinde oriunde în lume. Procesul e mai direct“.
Aparatură actuală din domeniu este învechită, mare şi greu de utilizat, potrivit lui Oprea. Enty propune un dispozitiv nu mai mare decât un săpun (care va deveni şi mai mic) şi va fi folosit de medici în locul tehnologiei actuale. „După ce am început să lucrăm la acest device ne-am dat seama că domeniul medical duce lipsă de tehnologie, de inovaţii. Stomatologia stă bine la acest capitol, dar sunt subdomenii care nu stau bine deloc. Am vrut să aducem ceva din IT în sectorul medical“, este de părere Flavia Oprea.
Tinerii ţintesc piaţa din România, dar mai ales pe cea din străinătate. „Piaţa nu e mare în România, iar în afară se face trecerea mai rapidă la tehnologii. Componenta hardware a unui business are o atracţie mai mare pentru pieţele internaţionale şi noi sprijinim mult astfel de iniţiative“, spune şi Daniel Rosner, organizator şi mentor în cadrul Innovation Labs. Potrivit lui Oprea, în România sunt în jur de 100 de medici ORL-işti, iar multe dintre cabinete nici nu au posibilitatea de a verifica problemele de echilibru ale pacienţilor.
Produsul are şi o componentă software care „a fost mai greu de dezvoltat, este mai complexă“, spune Iulian Mateşică, şi care se traduce pentru utilizatori într-o aplicaţie de desktop. Studenţii şi-au îndreptat atenţia şi către un dispozitiv purtabil care ar trebui să fie mic, cât un buton de la cămaşă, care „va comunica cu telefonul prin Bluetooth şi va primi notificări în legătură cu postura corpului său“, afirmă Mateşică.
Gadgetul dezvoltat acum se adresează exclusiv sectorului medical, iar produsul care va merge către masele de consumatori şi va măsura doar postura, nu şi problemele de echilibru. Dezvoltarea produsului a durat aproximativ trei luni: „La început aveam toate firele, senzorii la vedere; am reuşit să-l facem şi mai mic, i-am pus şi această carcasă pentru a rezista la şocuri“, spune Mateşică.
Despre investiţie, Flavia Oprea spune că a fost vorba mai mult despre o investiţie a timpului lor, iar pentru partea hardware facultatea şi Innovations Labs i-au ajutat. Pentru producţia produsului se uită tot în afara ţării, însă pentru asta sunt în căutare de investitori, pe care speră să-i găsească la concursuri de start-up-uri.
Despre Hong Kong se spune că ar avea unul dintre cele mai performante sisteme de transport în comun: cea mai mare flotă de autobuze supraetajate, 18.000 de taxiuri şi un metrou eficient, curat, numit MTR. Şi cu toate acestea, mii de oameni preferă zilnic să călătorească cu unul din cele 1.138 de microbuze roşii Toyota Coaster; ele sunt cunoscute nu doar pentru viteză, ci şi pentru şoferii excentrici, cursele neregulate şi tendinţa de a se lovi de alte vehicule.
Potrivit Departamentului de Transport din Hong Kong, în ultimii zece ani microbuzele roşii au fost implicate în peste 12.000 de accidente, mai exact o rată de 256 de accidente la 1.000 de vehicule; o rată de 20 de ori mai mare decât în cazul automobilelor private. “Luasem autobuzul de la Causeway Bay către Shau Kei Wan, iar şoferul îşi citea ziarul în timp ce conducea”, îşi aminteşte designer-ul Danny Fang. “Mi s-a părut amuzant că eu am fost primul care i-a atras atenţia.”
Microbuzele roşii din Hong Kong sunt foarte ieftine – iar asta face ca cei mai mulţi pasageri, în special în timpul nopţii, să fie tineri sau studenţi care au petrecut prin baruri până dimineaţa. Ei trebuie să se comporte însă exemplar: deasupra geamurilor sunt afişate anunţuri de genul “30$ amendă dacă vărsaţi pe scaune”.
Există o anumită cultură a celor care circulă cu microbuzele roşii – pasagerii anunţă că vor să coboare la staţii folosind denumiri populare precum “groapa de gunoi” sau “depoul”.
Guvernul nu vede cu ochi buni aceste microbuze şi a început încă din anii ’80 să introducă aşa-numitele microbuze verzi. Acestea au rute regulate, respectă anumite ore şi nu depăşesc niciodată viteza legală. Dar microbuzele roşii, operate de companii private, par să rămână în continuare preferatele pasagerilor.
Peste 120.000 de participanţi au fost înregistraţi în toate cele patru zile ale festivalului de muzică Electric Castle, organizat în perioada 14- 17 iulie în comuna Bonţida din judeţul Cluj, potrivit informaţiilor trimise de organizatori.
În medie, câte 30.000 de oameni au participat în fiecare zi a festivalului, ceea ce înseamnă că turiştii participanţi la Electric Castle au ”crescut” de şase ori populaţia comunei clujene (de circa 4.800 de locuitori).
Un abonament pentru accesul la cele 4 zile de festival (la care se adaugă ziua 0, premergătoare începerii evenimentului) a avut preţuri care au variat între 200 şi circa 400 de lei, în funcţie de perioada achiziţiei. Aproximativ 20.000 de oameni au plătit pentru achiziţia abonamentelor pentru cele 4 zile de Electric Castle. La un preţ mediu de 300 lei per abonament, rezultă că organizatorii Electric Castle, compania Boiler Events, a încasat cel puţin 6 milioane de lei doar din bilete, potrivit estimărilor ZF şi Business Magazin.
Localnicii din Bonţida care şi-au pus casele la dispoziţia turiştilor închiriau spaţii de cazare pentru sume care porneau de la 60-70 de lei/seară.
În prima zi de festival (joi, 15 iulie), organizatorii au anunţat 23.000 de participanţi cărora li s-au alăturat cei 8.000 de participanţi care au sosit la castel cu o zi înainte de începerea festivalului. Vineri, în a doua zi de Electric Castle, 27.000 de fani s-au strâns în faţa celor 7 scene de la castelul Banffy, iar în cea de-a treia zi de festival (16 iulie), 33.000 de oameni au participat la festival. Nivelul precipitaţiilor a atins în acea seară valoarea de 80 de litri / metru pătrat, în condiţiile în care media pentru o lună întreagă este de 60 de litri/mp. Participanţii la Electric Castle au continuat să vină dinspre Cluj spre Bonţida chiar şi la 3 dimineaţa, cu autocarele festivalului care au circulat non-stop. Totuşi, din cauza ploii, organizatorii au anunţat în acea seară perioade de aşteptare la plecarea dinspre Bonţida spre Cluj chiar şi de trei ore, potrivit mesajelor trimise prin intermediul aplicaţiei Electric Castle.
În ultima seară a festivalului, organizatorii au anunţat 30.000 de participanţi.
Sigur Ros, Slow Magic, Camo&Krooked, Paul Kalkbrenner, De Staat, Dilated Peoples,solistul Enter Shikari, Rusko, Elliphant, Dub Pistols, Alternosfera, God Is An Astronaut (post-rock), Bastille (indie rock), Skrillex, dar şi Bring Me The Horizon (deathcore) sunt doar o parte dintre artiştii care au participat anul acesta la festival.
Printre activităţile la care puteau participa cei care au plătit bilete la festival s-au mai aflat: un turneu open din circuitul naţional de volei pe plajă (organizat de Federaţia Română de Volei), jocuri de tip virtual reality, zboruri cu balonul, karaoke cu heliu, treasure hunt, simulator de zbor, Escape rooms, dar şi un cerc de literatură sau exerciţii şi lecţii de yoga.
De asemenea, o parte dintre participanţi (circa 200 de persoane) au venit şi au plecat de la festival cu aşa-numitul Electric Train, în urma unui parteneriat dintre compania Bergenbier (care deţinebrandul de bere Beck’s – principalul sponsor al Electric Castle) şi CFR Călători.
Aflat la cea de-a patra ediţie, Electric Castle este un festival organizat în jurul castelului Banffy, un castel construit de familia cu acelaşi nume între secolele XIV – XV. O parte dintre banii din biletele vândute la festival sunt donaţi de organizatori pentru restaurarea monumentului istoric.
Conturarea proiectului Electric Castle a început în 2010, odată cu deschiderea clubului Boiler din Cluj-Napoca, într-un spaţiu atipic la vremea respectivă. „Am ales subsolul fostei Fabrici de Pensule din Cluj-Napoca. Era inedit să vii într-un spaţiu de genul acesta cu un context diferit aducând muzică. De la primele evenimente am avut cozi la intrare“, a declarat într-un interviu acordat Business Magazin în 2015 Andi Vanca, PR Manager al Boiler Events. Director general al festivalului este Mihai Păun (39 de ani), unul dintre fondatorii Boiler Events, compania care organizează de patru ani încoace Electric Castle.