BusinessMagazin

Tag: energie

  • Doua Exxonuri si patru BP

    Cu asemenea bani se poate plati aproape toata datoria externa a Angliei (1,07 trilioane de dolari), se poate finanta invazia Irakului (guvernul american estimeaza costul razboiului la un trilion), se pot cumpara doua companii Exxon (cate 487 de miliarde) sau patru British Petroleum (cate 248 de miliarde). Au fost calculele ziaristilor de la The Telegraph care au incercat sa traduca in ceva mai concret valoarea uriasa atinsa la bursa de compania chinezeasca PetroChina la data de 5 noiembrie – in jur de o mie de miliarde de dolari.
     
    Din fericire pentru eforturile lor si ale altora de a cuprinde cu mintea ceea ce s-a intamplat, minunea n-a tinut mult. A doua zi dupa marele record, PetroChina scadea la bursa din Shanghai de la 43,96 yuani (5,90 dolari) pe actiune la 39,99 (5,37 dolari), pentru ca in zilele urmatoare, odata cu scaderea generala a titlurilor asiatice, sa piarda in valoare si la New York. Nu era prima oara cand compania chinezeasca de petrol si gaze era in centrul atentiei: la jumatatea lui octombrie, PetroChina devenea a doua companie din lume dupa grupul american ExxonMobil ca valoare bursiera, cu 430 de miliarde de dolari. Numai ca intre timp Exxon a scazut, odata cu bursele americane, in timp ce firma chinezilor a tot urcat, iar pe parcursul zilei de 5 noiembrie a trecut chiar de pragul de 1.000 de miliarde de dolari (690 de miliarde de euro).
     
    Analistii aveau sa sesizeze insa cea mai spectaculoasa parte a povestii nu in astfel de fluctuatii, in fond nu chiar asa de surprinzatoare intr-o perioada de neliniste generala a pietelor, ci in faptul ca la Shanghai, actiunile PetroChina s-au tranzactionat, in momentul lor de maxim, la un pret echivalent cu de 55 de ori profitul, pe cand ExxonMobil, a doua companie din lume ca valoare bursiera, se vindea si se cumpara doar la un pret echivalent cu de 13 ori profitul. De aici inevitabila sperietura si, din partea caselor de brokeraj, recomandari de vanzare a actiunilor. Finantistul miliardar Warren Buffett, care declara recent ca deprecierea activelor americane il goneste sa-si caute norocul pe pietele emergente, si-a vandut detinerile la PetroChina chiar de la sfarsitul lui octombrie, temator tocmai de o supraevaluare.
     
    Au aparut insa si o serie de comentarii dupa care ceea ce s-a intamplat ar dovedi ca „balonul“ chinezesc a ajuns in sfarsit pe punctul de a exploda. O companie de brokeraj din Canada, Northern Securities, aprecia ca aglomerarea de companii chinezesti care au ajuns printre cele mai mari din lume aduce cu perioada de dominatie a bancilor japoneze in anii ’80 si ’90 si a companiilor americane de tehnologie inainte de esecul dotcom-urilor. „Amandoua aceste episoade de dominatie a pietei au sfarsit cu prabusiri fara precedent. Este bursa chineza sortita unui astfel de deznodamant?“, se intreba compania intr-o nota catre investitori.
     
    La data redactarii notei, China avea in afara de PetroChina inca trei companii in topul celor mai mari zece din lume – cel mai mare operator de telefonie mobila, China Mobile, China Petroleum si Industrial & Commercial Bank of China. N-au fost insa singurele recorduri chinezesti de la inceputul lui noiembrie incoace. Grupul de asigurari China Life Insurance a intrat si el in top 10, depasind ca valoare de piata compania americana AT&T, cu peste 256 de miliarde de dolari, iar platforma de comert online Alibaba, care si-a facut debutul saptamana trecuta la bursa din Hong Kong, a ajuns pe locul al doilea intre cele mai mari firme de Internet din lume, dupa Google, febra cumpararilor de actiuni impingand intr-o singura zi valoarea ei de la 9 la 25 de miliarde de dolari.
     
    Soarta PetroChina la bursa e insa destul de departe de a ilustra mecanic notiunea de „balon“ chinezesc. Sugestia de mai sus a brokerilor canadieni viza mersul intregii economii a Chinei, despre a carei supraincalzire se vorbeste nu de cateva luni, ci de cativa ani. Banca centrala a crescut periodic dobanda, iar guvernul a tinut neschimbat pretul combustibililor, ca sa stavileasca inflatia, care a ajuns la 6% in al treilea trimestru. Intr-un asemenea climat, piata de capital a avut, in intentia statului, mai mult un rol de supapa pentru presiunile inflationiste, de instrument de reglare a circuitului de bani din economie. Investitorii au aruncat cu bani in titlurile companiilor autohtone, increzatori tocmai in perspectiva luminoasa a economiei, iar jocul la bursa a ajuns un fel de sport national, pana acolo incat Beijingul a fost tentat acum cateva luni sa mareasca taxele pe tranzactiile bursiere, ca sa mai tempereze din elanul micilor investitori. Decizia din august de a permite investitorilor individuali chinezi sa investeasca la bursa din Hong Kong a avut acelasi scop, de a mai diversifica posibilitatile de plasament ale unor mici investitori carora altminteri li se interzice sa joace pe bursele straine; ulterior insa, autoritatile s-au razgandit, realizand ce efect ar avea un aflux masiv de bani pe piata din Hong Kong.
     
    Acesta e contextul in care PetroChina a castigat in valoare asa de mult: explicatia simpla e ca oferta publica initiala la bursa din Shanghai (pe langa cele din New York si Hong Kong, unde e listata din 2000) a insemnat scoaterea pe piata a doar 2% din capitalul companiei, ceea ce a concentrat frenezia investitorilor asupra acestei cote limitate, impingand pretul de la cotatia initiala de 16,7 yuani la aproape 44. Si nu numai frenezia investitorilor chinezi: conform complicatei legislatii a pietei, exista actiuni de clasa A (listate la bursele din Shanghai si Shenzen si disponibile pentru chinezi si pentru anumiti investitori institutionali straini), de clasa B (disponibile pentru investitorii straini si tranzactionate in dolari la Shanghai si in dolari Hong Kong la Shenzen) si de clasa H (pentru companiile chinezesti listate la Hong Kong). PetroChina a scos acum pe bursa din Shanghai actiuni clasa A, cu obiectivul sa obtina o finantare de 9 miliarde de dolari pentru dezvoltarea a trei exploatari petroliere si modernizarea unei rafinarii si a unei uzine chimice.
     
    De aici inainte insa nu mai e vorba numai de jocul cererii si al ofertei de actiuni. PetroChina a crescut la bursa in ultimele luni mai ales dupa ce a anuntat, la inceputul lui mai, descoperirea zacamantului de la Jidong Nanbao din Golful Bohai de la Marea Galbena, cu peste 7 miliarde de barili de echivalent petrol, din care aproape 3 miliarde rezerve certe. E vorba de una din cele trei exploatari pe care vrea sa le dezvolte acum cu banii luati de la bursa. Ar fi vorba de 6,62 miliarde de barili de titei si 140 de miliarde mc de gaz; ba mai mult, golful ar putea contine in structurile sale geologice nu mai putin de 146 de miliarde de barili de echivalent petrol. „Am fost asa de fericit cand am auzit stirea, incat nici n-am mai putut sa dorm“, a zis prim-ministrul Wen Jiabao, adaugand ca, dupa parerea lui, zacamantul e cea mai mare descoperire a Chinei din ultimii 40 de ani. Jiang Jiemin, presedintele companiei, s-a declarat convins ca rata de recuperare a zacamantului ar putea depasi 40% si ca de la Jidong ar urma ca din 2012 sa fie extrase 10 milioane de tone de titei pe an, urmand sa ajunga treptat la 25 de milioane.

  • Un mamut energetic pe bursa

    Urbanski considera ca daca PGE ar fi fost prezenta acum pe bursa, valoarea acesteia ar creste imediat cu 75%. Dupa estimarile companiei, PGE si-ar putea tripla valoarea de piata in urmatorii cinci ani, de la 7,5 miliarde de euro in prezent.

    Desi reprezentantii PGE spun ca au luat in calcul si posibila majorare a pretului energiei in perioada urmatoare, estimarea privind triplarea valorii de piata nu a fost realizata pornind de la aceasta premisa.
    Michal Krupinski, actualul ministru adjunct al finantelor, aflat pe picior de plecare dupa alegerile legislative, s-a declarat increzator ca noul guvern va continua planul de privatizare a PGE. Acesta prevede o privatizare treptata pe bursa, oferta publica initiala de anul viitor trebuind sa fie urmata de scoaterea la vanzare a unui alt pachet de actiuni.

  • Dupa cum canta UE

    Cu cateva saptamani in urma, OMV venea cu a doua propunere de achizitie a companiei ungare MOL, dupa ce prima oferta a fost depusa la inceputul verii. Ungurii de la MOL, care nu vor cu niciun chip sa auda de OMV si s-au satu-rat sa spuna nu in toate modalitatile posibile, inclusiv legislative, dar incoltiti si de UE, care tine cu OMV, au angajat saptamana trecuta compania de consultanta Goldman Sachs, pentru a se apara in fata OMV si UE. Motivatile au fost pe de o parte ca Goldman Sachs are consultanti care cunosc prea bine maruntisurile legislatiei europene, iar pe de alta parte ca disputa dintre OMV-UE si MOL tinde sa se transforme intr-un conflict european.

    Decizia executivilor de la Budapesta a venit vinerea trecuta, la numai doua zile de cand seful energiei europene a raspuns invitatiei presedintelui OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, pentru a lansa catre jurnalistii est-europeni cateva mesaje foarte clare, cel mai important fiind, bineinteles, ca nu are absolut nimic impotriva ofertelor insistente pe care OMV le face catre MOL. „Legislatia Europeana privitoare atat la tranzactii, cat si la energie este foarte clar facuta si nicio intentie existenta in acest moment nu incalca aceste reguli; mai mult, am incredere in principalii jucatori de pe aceasta piata (a energiei – n.red.), care nu ar face propuneri fara sa isi cunoasca limitele“, a spus Piebalgs, precizand ca fiecare companie trebuie sa actioneze pentru securitatea proprie, dar si regionala. In discursul sau s-au mai strecurat elemente care pledau in favoarea companiei austriece; de exemplu, a explicat ca viitorul nu e atat de sigur pentru companiile mici: „Lucrurile nu vor mai sta la fel ca pana acum, deoarece accesul la rezervele va fi din ce in ce mai greu si din ce in ce mai putin accesibil companiilor mici“.

    Tocmai de aceea probabil, Piebalgs a parut foarte favorabil si in privinta acordului pe care UE il va da pentru aprobarea achizitiei pachetului majoritar al Rompetrol de catre compania petroliera de stat din Kazahstan, KazMunaiGaz (care a achizitionat 75% din pachetul de actiuni de la Rompetrol pentru 2,5 miliarde de euro). Cand vine vorba de rezerve, Piebalgs devine foarte precis, iar o achizitie „care aduce petrol in Europa“ nu poate fi decat foarte dorita si bine primita.

    Oficialul UE a devenit pasional in momentul in care un jurnalist roman a intrebat ce parere are despre faptul ca guvernul Tariceanu pregateste la Bucuresti un proiect (inclus, de altfel, in strategia energetica) de creare a unui „campion national“ care sa inglobeze toate companiile din domeniul energiei ramase in portofoliul statului, incepand cu cele mai profitabile – Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Transgaz, Transelectrica sau distributiile de energie – si pana la Termoelectrica, cea mai putin performanta.

    Aici comisarul european a inceput sa gesticuleze si sa vorbeasca precipitat: „Nu cred ca Romania va face asa ceva, dat fiind ca pana acum Romania a raspuns atat de bine tuturor reformelor din domeniul energiei; nu poate fi creat un asemenea «campion», nu va fi decat un monstru care ar incalca legile naturale ale economiei de piata“. Iar tirada a continuat, Piebalgs aratand clar ca Bucurestiul nu poate inchide usa in nas companiilor europene mari din domeniul energiei care abia asteapta sa cumpere companii romanesti prin privatizare: „Romania nu se poate desprinde de piata europeana, in care activam cu totii, si sa creeze o companie nationala dupa regulile proprii: piata creeaza companii, nu e treaba guvernelor sa creeze companii artificiale“, a spus Piebalgs.

    E greu de prezis daca guvernul Tariceanu va fi atat de ferm precum cel ungar si daca proiectul cu „campionul national“ va iesi din strategia energetica fiindca Andris Piebalgs n-a fost de acord cu el. Judecand dupa tonul iritat cu care premierul i-a raspuns comisarului UE, cu argumentul independentei Romaniei in materie de politica energetica (si care n-ar insemna prima replica de acest fel a lui Tariceanu, daca ne gandim la raspunsul dat UE in chestiunea taxei de prima inmatriculare auto), iesirea lui Piebalgs pare sa nu fi impiedicat deocamdata proiectul mamutului energetic romanesc. Dar sa nu anticipam: Romania nu-i Rusia, care nu trebuie sa dea socoteala UE pentru politica ei de a crea „campioni nationali“, nici statul roman nu-i in postura OMV, adica a celui ce vrea o consolidare incurajata de UE, ci mai curand in situatia MOL, cel aflat in defensiva fata de niste planuri care deja au primit binecuvantarea UE.

  • Incalzirea globala scumpeste caldura

    Actuala limita anuala de 9,2 milioane de tone de emisii, stabilita de stat, urmeaza sa fie redusa cu 12%. Producatorii de energie termica ar dori nu doar mentinerea actualului nivel, dar si majorarea lui cu 1,2 milioane de tone, astfel incat sa poata atrage noi clienti. Ei negociaza in prezent cum vor imparti intre ei cantitatea de credite existenta. Jacek Szymczak, CEO al Camerei Economice a Industriei Poloneze de Energie Termica, citat de publicatia Puls Biznesu, spune ca producatorii deja lucreaza practic fara profit si au nevoie de mari sume de bani pentru investitii in modernizarea echipamentelor. Obligatia de a achizitiona creditele de carbon de pe piata va duce la scumpirea caldurii pentru incalzirea caselor cu pana la zece procente.