BusinessMagazin

Tag: China

  • Doar o fisura in Zid

    Poate merita incercat experimentul: cautati cu Google dupa cuvintele cheie „Tiananmen Square”. Veti obtine probabil ca prim rezultat articolul din Wikipedia despre protestele din Beijing de acum 20 de ani. Cu siguranta, in prima pagina veti vedea si un icon care va trimite direct pe YouTube sa vedeti celebra secventa cu omul care a oprit coloana de tancuri. Cuvantul „masacru” figureaza negresit. Desigur, si cateva informatii turistice. Acum conectati-va la Google.cn (varianta chineza) si faceti aceeasi cautare. Rezultatele arata cu totul altfel. Primul rezultat pare sa indice un fel de concurs cu probleme de limbi straine, in care fraza discutata era legata de o vizita in piata Tiananmen pentru a-l omagia pe presedintele Mao. Pozele infatiseaza batrani revolutionari incarcati de medalii, elevi din Hong Kong vizitand piata, flacara olimpica si alte lucruri la fel de suave.

    Desigur, Google a primit mustrarile de rigoare pentru ca a cedat ispitei celor cateva sute de milioane de potentiali clienti si a semnat pactul cu oficialitatile chineze. Si totusi, in mod bizar, am cautat pe Google.cn cu varianta gresita – Tienanmen – si am obtinut aproape aceleasi rezultate ca si cu varianta standard. Insa asta mi s-a intamplat mie, aici, pentru ca oriunde in China continentala asa ceva ar fi imposibil: peste masinaria Google si peste tot internetul sta de paza Marele Zid de aparare a constiintei cetatenilor chinezi. Cu toata deschiderea si cu tot avantul economic din ultimii ani, China ramane tara cu cel mai cenzurat internet, in comparatie cu care Iranul pare de-a dreptul un taram al libertatii, unde bloggeri mai curajosi critica regimul si posteaza poze pe Flickr.

    Diferenta nu este insa de atitudine, ci probabil de posibilitati tehnologice si banesti. Doar studiile preliminare pentru proiectul Golden Shield au costat aproape un miliard de dolari, iar rezultatul este ca tot ce tine de Dalai Lama si de miscarea de independenta a Tibetului, de Taiwan si de independenta acestuia, de protestele din 1989 si de libertatea cuvantului si de inca multe altele nu ajunge in browserele chinezilor. Pana si marxismul este pe lista neagra. In plus, furnizorii de acces internet sunt si ei obligati sa supravegheze traficul si sa stocheze jurnalele, cu obligatia de a le prezenta oricand „autoritatilor abilitate”. Senzatia ca este in permanenta supravegheat il obliga pe chinez la o auto-cenzura poate mai drastica decat cea oficiala.

    Si totusi, Golden Shield nu este infailibil. Exista sisteme de genul FreeNet, care garanteaza anonimatul si sunt capabile sa penetreze „The Great Firewall”. Astfel se face ca autoritatile chineze au hotarat ca incepand de la 1 iulie 2009 fiecare computer vandut in China continentala (deci exceptand Hong Kong, Macao si, desigur, Taiwanul) sa fie echipat cu un soft numit Green Dam Youth Escort. La modul oficial, obiectivul este de a filtra continutul pornografic, insa opozitia activistilor pentru drepturile omului si chiar a simplilor utilizatori de internet a fost mult mai vehementa decat s-a asteptat guvernul chinez. Cu cateva ore inainte de intrarea in vigoare a legii, agentia de stiri Xinhua a publicat un comunicat oficial conform caruia obligativitatea instalarii programului Green Dam se amana.

    Explicatia ulterioara a fost ca producatorii de computere nu s-au incadrat in termene, insa intreg internetul a receptat vestea ca pe o veritabila victorie. Adevarul este ca pe langa protestele chinezilor, un rol important au avut si protestele internationale, in special ale organizatiilor comerciale, care au exercitat presiuni asupra autoritatilor chineze. Ar mai fi de amintit chiar producatorii de computere, carora masura nu le-a picat deloc bine si, ca atare, nu s-au grabit deloc sa o puna in practica. In fine, softul in sine este imperfect, expertii in securitate considera ca e o adevarata poarta pentru virusi si, peste toate astea, nu merge pe sisteme de operare pe 64 de biti – ceea ce ridica (daca mai era nevoie) un semn de intrebare privind destinatia reala a programului.

    Pana la urma, e o victorie indoielnica. Ministerul chinez al industriilor si tehnologiei informatiei a revenit cu precizarea ca e doar o amanare si ca „unii producatori de PC-uri vor include programul mai repede decat altii, dar nu exista inca un termen stabilit”. Intre timp, un blogger chinez a postat o poza cu un document care insotea un Sony Vaio si care spunea ca Green Dam este instalat. Din nefericire, tot lumea democratica va ajuta guvernul chinez sa cenzureze internetul si sa-si supravegheze cetatenii.

  • Cum s-a prabusit piata imobiliara chineza

    In vremurile bune, pe la inceputul lui 2007, bancherii de la
    Merrill Lynch, Deutsche Bank si alte grupuri financiare au mizat pe
    Xu Jiayin, un mogul imobiliar care se presupunea ca va deveni
    urmatorul miliardar al Chinei. Ei i-au imprumutat 400 de milioane
    de dolari companiei lui Xu, l-au incurajat sa cumpere suprafete
    mari de teren, iar la inceputul lui 2008 i-au promovat o emisiune
    initiala de actiuni a companiei sale Evergrande Real Estate Group
    din Hong Kong, emisiune in valoare de 2,1 miliarde de dolari.

    Un an mai tarziu, piata imobiliara a Chinei era prabusita,
    Evergrande era inglodata in datorii, iar bancherii de pe Wall
    Street se confruntau cu mari pierderi, pentru ca firma chinezeasca
    nu a vandut nicio actiune investitorilor.

    Acum, spun analistii, Evergrande a devenit un simbol al erei de
    investitii fara capatai din China, cand bancherii internationali,
    brokerii si managerii de fonduri de investitii cu grad ridicat de
    risc s-au repezit aici sperand sa profite de pe urma celui mai mare
    boom in constructii din lume. Din cauza pariurilor pe termen scurt,
    cateodata chiar hazardate, pe piata imobiliara a Chinei, unele
    dintre cele mai mari institutii financiare ale lumii ar putea sa fi
    pierdut pana la 10 miliarde de dolari, calculeaza analistii. “Au
    fost lacomi”, spune Andy Xie, un economist independent care a
    lucrat ca economist-sef la filiala Morgan Stanley din China. “Toti
    se grabeau sa faca bani repede la bursa. Asa ca le spuneau
    dezvoltatorilor sa mearga si sa cumpere si mai mult pamant. Si asa
    au ruinat o gramada de companii bune.”

    Desi e inca neclara amploarea dezastrului imobiliar – vanzarile
    si-au revenit usor dupa ce s-au prabusit cu peste 50% in unele
    orase – investitiile in marile proiecte imobiliare s-au oprit. Ce
    este clar e ca boom-ul a fost alimentat partial de investitorii
    straini, care in ultimii patru ani au pompat zeci de miliarde de
    dolari in piata imobiliara chinezeasca, cumparand cladiri de
    birouri, vile luxoase si participatii la marii dezvoltatori. Un
    fond imobiliar al Morgan Stanley a cumparat un turn in Shanghai
    pentru peste 240 de milioane de dolari; grupul Carlyle a cumparat
    vile de lux; in 2008, J.P. Morgan Asset Management detinea 12% din
    R&F Properties, un mare dezvoltator chinez. Ca sa scoata
    profituri mari, multi investitori straini s-au folosit de
    instrumente complexe de investitii offshore, precum obligatiunile
    convertibile si actiunile preferentiale, ceea ce le-a oferit
    avantaje fiscale si le-a permis sa ocoleasca mai usor controlul
    strict al Beijingului in ce priveste investitiile in companiile
    chinezesti. Adeseori, pentru a eluda taxele, investitiile erau
    derulate prin intermediul unor firme din teritorii ca Insulele
    Cayman sau Insulele Virgine.

    Un instrument preferat de joaca au fost tranzactiile cu actiuni
    inainte de emisiunea initiala de la bursa. Plini de lichiditati,
    investitorii straini emiteau obligatiuni convertibile prin
    intermediul unei entitati offshore, ca metoda de a investi sute de
    milioane de dolari intr-un dezvoltator imobiliar chinez. Cand
    dezvoltatorul era pregatit sa vanda actiuni in Hong Kong, el platea
    inapoi investitia sau obligatiunile initiale dand investitorului
    strain actiuni inainte de emisiune, la un pret preferential.

    Analistii spun ca investitorii straini au devenit tot mai agresivi
    in astfel de tranzactii, uneori nemailuand in calcul riscurile. De
    obicei, investitorul gasea un dezvoltator, pompa sume mari in
    companie prin intermediul vehiculelor de investitii offshore,
    incuraja dezvoltatorul sa foloseasca banii ca sa cumpere suprafete
    mari de teren care sa creasca valoarea companiei, apoi il pregatea
    pentru o oferta publica initiala (IP O) la bursa din Hong Kong. La
    mai putin de un an de la oferta de actiuni, multi investitori aveau
    de gand sa-si faca exitul vanzandu-si actiunile cu un profit
    imens.

    Investitorii au sperat sa profite si de pe urma monedei chinezesti,
    yuanul, care se aprecia in fata dolarului si atragea si mai mult
    capital speculativ in piata imobiliara.
    “Unele dintre obligatiunile convertibile erau foarte complicate”,
    spune Richard Sun, partener la biroul din Hong Kong al
    PricewaterhouseCoopers (PwC).
    Strategia a fost incurajata de o avalansa de oferte publice
    initiale la bursa din Hong Kong, in urma carora dezvoltatorii
    imobiliari au strans miliarde de dolari in ultimii cinci ani. In
    2007, spre exemplu, cand China a ajuns cea mai atractiva piata de
    IP O, dezvoltatorii chinezi au adunat o suma record de 8,3 miliarde
    de dolari, potrivit PwC.

    Intr-una dintre cele mai mari tranzactii ale anului, Country
    Garden, un dezvoltator controlat de Morgan Stanley, a strans 1,9
    miliarde de dolari. Fiica de 26 de ani a fondatorului a devenit
    rapid cea mai bogata persoana din China, cel putin pe hartie, cu o
    avere estimata atunci la 16 miliarde de dolari de catre revista
    Forbes. Cea mai mare investitie premergatoare listarii a fost
    incheiata cu Evergrande, firma cu sediul in provincia Guangdong,
    controlata de Xu Jiayin, un antreprenor respectat. Evergrande, care
    construia sustinut proiecte mamut, de talia complexului Royal
    Scenic din Guangzhou, a strans sute de milioane de dolari de la
    investitorii straini si apoi a inceput sa cumpere suprafete mari de
    teren in toata tara.

  • Mai ieftin ca-n China




    Canon a renuntat sa-si mai extinda fabricile din China sau sa ridice altele noi si, in loc, isi va dubla – pana la 8.000 – numarul de angajati de la o fabrica din afara capitalei Vietnamului, Hanoi. In apropiere, Nissan isi extinde un centru de inginerie mecanica. Hanesbrands, compania de lenjerie intima cu sediul in Winston-Salem, California de Nord, construieste si ea doua fabrici in aceasta regiune, la fel ca si Texhong Textile Group din Shanghai.








     

    O lunga lista de ingrijorari in privinta Chinei sta in spatele acestei tendinte: inflatie, penurie de forta de munca si de energie, o moneda in continua apreciere, politici guvernamentale in schimbare, chiar si posibilitatea unor tulburari sociale de amploare intr-o buna zi. Dar cea mai importanta dintre ele e ca salariile din China cresc cu 25% pe an in dolari, in multe domenii, si China nu mai e asa un chilipir.

     

    Companiile folosesc strategia “China plus unu” ca sa reduca riscurile de supradependenta de fabricile dintr-o tara. Corporatiile multinationale “iau in calcul toata lumea si vor sa mentina un echilibru” intre China si alte state, spune Edward Kang, directorul executiv de la Ever-Glory International, un producator de articole sportive din Nanjing, China. Ever-Glory, care vinde catre Wal-Mart, construieste la randul sau o fabrica in Vietnam.

    Companiile care mai raman in China cauta cu disperare sa tina costurile sub control. “Ne vom pastra capacitatea din China, dar vom creste gradul de automatizare si vom reduce numarul angajatilor”, spune Laurence Shu, directorul financiar al companiei Texhong din Shanghai, unul dintre cei mai mari producatori de articole textile din bumbac si elastan. Ca sa scada costurile cu forta de munca, Hanesbrands construieste o fabrica intens automatizata in Nanjing. Dar compania mai construieste o alta fabrica in Vietnam, pe langa cea pe care a cumparat-o aici, si inca doua in Thailanda. 

     

    Gerald Evans, presedintele pentru livrari globale la Hanesbrands, spune ca, in comparatie cu China, “in Vietnam si in Thailanda am gasit mai multa disponibilitate imediata atat pentru teren, cat si pentru forta de munca”. Hanesbrands va muta o parte din productie din Mexic si America Centrala catre Asia.

     

    In China, unde zonele rurale nu prea mai abunda in tineri muncitori apti de lucru pe care sa-i trimita fabricilor, salariile au crescut cu peste 10% pe an pentru multi dintre cei de pe linia de productie. Iar pentru muncitorii calificati, precum tehnicienii mecanici, salariile cresc si mai repede.

     
    Trebuie spus insa ca, desi companiile cauta alte locuri ca sa-si fabrice produsele, se lovesc si in alte parti de economii supraincalzite: in Vietnam, spre exemplu, inflatia a fost de 25,2% in mai. Totusi, pe de alta parte, China incepe sa renunte la obiceiul de a percepe impozite reduse de la companiile detinute de straini, in timp ce Vietnamul inca le ofera investitorilor un impozit zero pentru primii patru ani si o reducere la jumatate a impozitului standard de 10% pentru urmatorii zece ani.
     

    In provinciile de pe coasta, cu acces rapid la porturi, chiar si muncitorii necalificati castiga acum 120 de dolari pe luna la 40 de ore lucrate saptamanal, iar adesea sensibil mai mult. Muncitorii din fabricile vietnameze castiga cam 50 de dolari pe luna la 48 de ore lucratoare in fiecare saptamana, inclusiv sambata.

     

    Texhong estimeaza ca pentru fiecare lucrator chinez din domeniul textilelor, costurile medii cu forta de munca vor creste cu 16% in acest an, incluzand aici cresterile in costurile cu beneficiile suplimentare, comparativ cu cele 12%, cu cat au crescut anul trecut. Noile reglementari fac mai dificil pentru companii sa evite plata beneficiilor, precum contributiile la fondurile de pensii, crescand si mai mult costurile cu forta de munca. Cand aceste cresteri se combina cu o moneda care se apreciaza fata de dolar cu un ritm anual de pana la 10%, costurile cu forta de munca in China urca pana la 25% pe an sau chiar mai mult. Iar inflatia in China – peste 8% in februarie, martie si aprilie si 7,7% in mai – indica perspectiva ca aceste costuri sa creasca si mai mult in curand.

     

  • SUA, China si Japonia primele state din lume in functie de puterea de cumparare

    China s-a mentinut pe pozitia a doua, in pofida unei revizuiri in scadere a estimarilor Bancii Mondiale privind paritatea puterii de cumparare.

    Amanunte pe www.mediafax.ro

  • SUA, China si Japonia primele state din lume in functie de puterea de cumparare

    China s-a mentinut pe pozitia a doua, in pofida unei revizuiri in scadere a estimarilor Bancii Mondiale privind paritatea puterii de cumparare.

    Amanunte pe www.mediafax.ro

  • Lucrativul Sarkozy

    Dincolo de aceste contracte, unele din cele mai mari semnate vreodata de niste companii franceze cu China, Sarkozy a mers la Beijing in aceeasi calitate in care a fost recent si la Moscova, aceea a unui ambasador al Occidentului (dar si al SUA) in raport cu restul lumii.

    La fel ca la Moscova, unde nu a reusit sa convinga Kremlinul sa adopte o pozitie mai dura in dosarul iranian, Sarkozy a esuat la Beijing in incercarea de a-i convinge pe liderii chinezi sa consimta o deblocare a cursului de schimb, asa incat yuanul sa se poata aprecia in raport cu euro si dolarul. Problema cursului e veche in relatiile Chinei cu UE si SUA, ambele parti acuzand Beijingul ca deficitul lor comercial in raport cu China creste pe seama cursului fix al yuanului.

  • Frenezia loto cuprinde China

    Investitorii internationali directioneaza miliarde de dolari in statiunile-cazinou din regiunea Macao de pe coasta de sud a Chinei. Fenomenul nu este singular, intrucat jocurile de acest fel se extind cel putin la fel de intens in intrega tara.
    Acest fapt se situeaza in contextul in care jocurile de tip cazinou au fost interzise in mod oficial in China. Cu toate acestea, unele organizatii au primit dreptul de a opera loterii si in ultimii ani acestea si-au orientat eforturile catre atragerea fondurilor si expertizei investitorilor straini pentru a gasi modalitati de a desfasura cat mai multe activitati similare jocurilor de noroc nepermise de legea chineza.
    Hotararea statului chinez nu permite accesul operativ direct al firmelor straine pe piata, dar cu toate acestea, piata chineza este foarte larg deschisa. Teoretic, jocurile loto sunt diferite de jocurile de noroc, dar de fapt, in realitate nu exista diferente semnificative.
    Vanzarile din jocurile la loterie au crescut la o rata de 37% anual in ultimul deceniu si au atins nivelul de 10,5 miliarde de dolari anul trecut, astfel incat a luat nastere o competitie stransa intre firmele internationale pentru a incheia contracte de vanzare sau de distributie a tehnologiei de joc.
    Companiile de gambling Ladbrokes, International Game Technology si Scientific Games si-au anuntat deja decizia de a infiinta societati mixte anul acesta in China. IGT, de exemplu, a anuntat ca va investi 103 milioane de dolari pentru un pachet de 11,85 din actiunile companiei LotSynergy din Hong Kong. In timp ce compania britanica de pariuri Ladbrokes a incheiat un parteneriat cu AGTech Holdings detinuta de fostul CEO al LotSynergy, Scientific Games din Statele Unite ale Americii a anuntat crearea unui joint-venture cu una dintre cele mai mari loterii din China, situata in provincia Shandong.
    In ciuda avantului cu care investitorii intra pe piata chineza de gambling, Beijingul se confrunta cu conflicte puternice privind legalitatea acesteia si adancirea fenomenului underground de gambling.