Tag: oameni

  • Un antreprenor din Galaţi: Voi vorbiţi de faptul că nu se găsesc manageri, dar eu nu găsesc oameni care să muncească opt ore pe zi

     Vă scriu ca răspuns la articolul dvs. de astăzi, „Drama afacerilor româneşti: avem idei, avem proiecte, avem piaţă, avem bani. Nu avem cu cine să le facem, nu găsim oameni pentru execuţie”. În acest articol dvs. vorbiţi de lucruri sfinte şi anume de faptul că nu se găsesc oameni pentru funcţii de execuţie (manageri), leaderi. Eu vreau să vă scriu despre faptul că nu găsesc oameni care să muncească, să se trezească de la 4 dimineaţa şi să lucreze cinstit 8 ore pe zi.

    Am o brutărie artizanală în Galaţi şi de 2 luni încerc să găsesc doi oameni pentru producţie. Să nu va închipuiţi că vreau să aibă calificare în domeniu. Tot ce le cer este să vrea să muncească şi să fie la 4:30 dimineaţa în brutărie (pentru că în panificaţie se munceşte în timpul în care toţi ceilalţi dorm şi pentru că pâinea şi produsele trebuie să fie calde atunci când lumea merge la serviciu, la 7:30).

    Am dat un anunţ în ziarul local de două luni, iar dacă mă sună o persoană pe zi, mă consider norocos. Dacă mai reuşesc să determin acea persoană să vină la un interviu, deja sunt prea tare.  De celelalte canale de comunicare, precum Facebook, nici nu mai zic.  Vreau să subliniez faptul că nu găsesc oameni care să muncească, să se trezească la 4 dimineaţa şi să muncească cinstit, 8 ore pe zi.

     Primele  întrebări sunt legate de salariu şi de program şi chiar dacă le răspunzi, nu mai auzi de ei.  Mai nou întreabă şi de zonă, ca nu cumva să facă mai mult de cinci minute până la muncă. Să nu va închipuiţi că Galaţiul este un oraş prea mare. Cu autobuzul faci lejer dintr-un capăt în celălalt maximum 30 de minute. Ba mai mult dacă pui şi timpul de aşteptare al autobuzului şi alegi să mergi pe jos în schimb ajungi mai repede, faci mişcare şi economiseşti bani (asta deja cred că e o gândire de antreprenor şi nu prea se potriveşte angajatului român).

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • De ce a fost amendat un bihorean care îngrijeşte peste 200 de oameni cu probleme

    Amendat cu 10.000 de lei de către angajaţii Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Bihor, Viorel Paşca, bihoreanul care îngrijeşte peste 200 de persoane, a ales să protesteze în Parcul Traian din faţa Prefecturii Bihor. Reprezentanţii ITM susţin că amenda pe care au aplicat-o este cea minimă prevăzută de lege pentru astfel de cazuri, scrie voceatransilvaniei.ro

    “Amenda a fost aplicată, fiind minimum amenzii impusă de lege, pentru găsirea unei persoane practicând o muncă fără să aibă forme legale de angajare. Dacă făcea o contestaţie că nu-i de acord cu măsura dispusă de ITM, lucrurile erau ca în situaţiile normale. A făcut acest demers folosindu-se de oamenii aceia care chiar sunt necăjiţi. De zece ani, dânsul nu a reuşit să intre într-o formă minimă de legalitate. În luna martie, a spus da, cred că aveţi dreptate, încep demersurile pentru asociaţie, că lucrurile sunt ok”, a declarat Marius Rotar, directorul ITM Bihor.

    Viorel Paşca, bihoreanul care îngrijeşte 200 de oameni sărmani, bolnavi sau cu dizabilităţi, la domiciliul său, i-a adus vineri pe 40 dintre ei în faţa Prefecturii Bihor, pentru a-i da instituţiilor abilitate, nemulţumit de amenda de 10.000 de lei pe care a primit-o joi, 21 iulie, de la Inspectoratul Teritorial al Muncii (ITM), pentru că au găsit o femeie care îl ajuta la lucru şi nu avea carte de muncă.

    De zece ani, bihoreanul găzduieşte şi hrăneşte, cu minime îngrijiri medicale, din donaţii şi cu ajutorul voluntarilor, câteva sute de persoane cu probleme, fără venituri sau un acoperiş deasupra capului, bolnavi în stadii avansate, cu amputaţii de la degerături, cu boli psihice, pe care, spune el, nimeni nu-i vrea şi nici nu au loc în instituţii.

  • Cum arată cea mai importantă semnătură din lumea financiară americană

    Cel mai mare şi cel mai de succes investitor al Americii, a reuşit să clădească în aproape şase decenii unul dintre cele mai mari holdinguri americane care controlează mai bine de 60 de firme active în domenii precum căi fe­ra­te, bănci (Wells Fargo), asigurări (Geico), con­strucţii, FMCG (Coca-Cola), încălţăminte, ba­terii (Duracell), mobilă sau produse alimentare.

    În 2006, acesta se afla pe locul trei în topul celor mai bogaţi oameni din lume, păstrându-şi această poziţie şi în 2007, potrivit Wikipedia. În 2009,el a reuşit să ajungă primul pe lista celor mai bogaţi oameni de business din lume.

    Cum arată cea mai importantă semnătură din lumea financiară americană

  • Probabil singurul job din România în care angajaţii pot câştiga mai mulţi bani decât şefii lor. Dezavantajele sunt, însă, pe măsură

    Oamenii de vânzări, fie că este vorba despre agenţi sau de cei care administrează conturi corporate care lucrează în industria de producţie, au obţinut în ultimii ani bonusuri salariale cu circa 20% până la peste 60% mai mari decât managerii din companiile care i-au recrutat, scrie Ziarul Financiar.

    Dacă un agent de vânzări din zona de producţie aproape că şi-a crescut salariul cu 50% sau aproape că l-a dublat cu ajutorul bonsurilor, un manager de vânzări din acelaşi sector de activitate nu a reuşit să ia, în medie, un bonus mai mare de 22% din salariu pentru munca depusă, potrivit lui Horaţiu Cocheci, liderul echipei de Servicii de Consultanţă în Resurse Umane în cadrul PwC România.

    CITEŞTE ÎN CONTINUARE CUM AJUNG UNII ANGAJAŢII SĂ CÂŞTIGE MAI MULŢI BANI DECÂT ŞEFII LOR

     

     

     

  • Vrei să devii stewardesă? Iată ce condiţii trebuie să îndeplineşti

    La asta s-au gândit şi fondatoarele şcolilor de stewardese, care oferă poveşti de succes, cursuri de tips & triks şi te pregătesc în detaliu pentru marele interviu. Iar cererea foarte mare le-a propulsat spre un succes neaşteptat şi, în scurt timp, le-a transformat proiectul într-o afacere.

    „La doar câteva ore de la emiterea comunicatului de presă de lansare a site-ului, o companie aeriană ne-a contactat pentru o ofertă de publicitate. A fost primul contract semnat de «Vreau să fiu stewardesă» şi cel mai bun push pe care puteam să îl primim în prima zi de viaţă a proiectului”, spune Anca Dumitrescu, (28 de ani), fondatoare, alături de Georgiana Ene, a proiectului „Vreau să fiu stewardesă”, un promotor al acestei nişe. Asta se întâmpla în urmă cu trei ani, când în România era dificil să găseşti informaţii online pentru acest domeniu şi, mai ales, sfaturi de la profesionişti. „Ca multe idei bune, «Vreau să fiu stewardesă» a apărut la o cafea, în iunie 2013”, spune Anca Dumitrescu, cofondatoare a siteului menţionat. „Începusem o serie de proiecte comune alături de Georgiana şi eram în căutarea unei idei noi”, completează ea.

    Investiţia iniţială a constat în achiziţionarea unui domeniu web şi hostingul pentru un an, în valoare de 50 de euro, „dacă vorbim strict de bani. La ei se adaugă luni întregi de muncă, nopţi nedormite şi o dorinţă enormă de a face lucrurile cât mai bine”, spune Anca Dumitrescu. Din iunie până în septembrie 2013 cele două au lucrat la website şi l-au creat împreună de la zero. „Georgiana s-a ocupat de partea tehnică, iar eu de partea de conţinut. Ne doream ca în momentul lansării lui, website-ul să conţină deja o serie de articole utile şi interviuri cu stewardese de carieră”, spune antreprenoarea. Astfel, pe 27 septembrie 2013, „Vreau să fiu stewardesă” s-a lansat oficial, a devenit online. Pentru cele două, proiectul a devenit un job full-time, la care lucrează uneori până şi 10 ore pe zi. „Muncim de multe ori de luni până luni, căci majoritatea weekendurilor avem cursuri, iar lunea ne găseşte din nou la treabă”, spune cofondatoarea.

    Deşi au început şi au continuat singure o perioadă, astăzi au ajuns la o echipă de 7 oameni, „unde fiecare ştie foarte clar ce are de făcut”. „Ne alegem cu foarte mare grijă trainerii, căci ne interesează foarte mult ca experienţa de învăţare a cursanţilor noştri să fie una specială – ei nu vin acolo la un curs scorţos, ci pentru că am devenit reunoscuţi pentru atmosfera caldă de la cursuri şi pentru sistemul informal de predare, axat foarte mult pe practică, jocuri şi tehnici de dezvoltare personală”, spune Anca.  Structura cursurilor s-a diversificat, între timp, ca urmare a nevoilor de pregătire ale cursanţilor. „Avem un curs pregătitor de 4 zile, 8-10 ore zilnic, pe care îl organizăm de 6 ori pe an, cursul «English for future Cabin Crew» – menit să îi ajute pe cursanţi să îşi îmbunătăţească nivelul de limba engleză pentru interviu şi cursurile punctuale de o zi, în care exersăm probele de la un interviu cu o companie aeriană anume, un curs similar unei recapitulări înainte de recrutare”, spune Anca Dumitrescu.

    Tarifele încep la 80 de euro şi ajung la 270 de euro pentru un curs complet de 4 zile. Sesiunile sunt organizate lunar, atât în Bucureşti, cât şi în ţară, în oraşe precum Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi, iar din iulie proiectul se va extinde şi în afara ţării, în Italia. Printre planurile sale se numără  o extindere regională etapizată, având ca obiectiv să devină principalul furnizor de cursuri de pregătire pentru viitorii însoţitori de bord în Europa Centrală şi de Est.

    Tot în 2013, la finalul anului, şi-a făcut apariţia un alt site dedicat celor pentru care „zborul e un miraj”, după cum afirmă Cristina Toader. Jurnalistă de meserie, tânăra a fost cuprinsă de microbul aviaţiei, şi o bună perioadă din viaţa sa, mai exact 3.500 de ore, a zburat cu echipajele companiilor Wizz Air sau Emirates. Dorul de ţară a determinat-o să se întoarcă acasă, iar curiozitatea cunoscuţilor despre meseria de stewardesă a convins-o să lanseze, pentru început, blogul „Cum ajungi stewardesă”. „Cursurile au venit după doar trei luni de la lansare, ca o prelungire a blogului, fiindcă întotdeauna contactul direct şi sfaturile personalizate sunt mult mai utile decât articolele generale”, afirmă fosta stewardesă. Spre diferenţă de proiectul menţionat mai sus, unde fondatoarele îşi dedică tot timpul businessului, Cristina Toader ţine să menţioneze că „motivaţia noastră nu a fost una financiară, pentru că toţi cei implicaţi în acest proiect au, full-time, alte joburi: eu lucrez în media, graficianul la fel, colegii traineri zboară în continuare. Motivaţia noastră a fost bucuria celor pe care îi ajutăm să ajungă acolo unde îşi doresc”.

    Totuşi, proiectul a devenit afacere în scurt timp. Dacă în aprilie 2014 a fost lansat site-ul, în iunie acelaşi an echipa „Cum ajungi stewardesă” a adunat peste 40 de persoane dornice să ajungă însoţitori de bord la prima conferinţă organziată. În 2014 au fost organziate 4 cursuri de pregătire, iar businessul nu a crescut spectaculos, însă următorii 2 ani au adus mult mai multe satisfacţii, spune Cristina Toader: „Doar în ultimele 9 luni am organizat 8 cursuri de pregătire pentru Emirates şi Wizz Air, în care am pregătit aproximativ 100 de persoane”. Investiţia iniţială a fost „de câteva sute de euro”, bani investiţi în cumpărarea domeniului pentru site. Odată cu organziarea cursurilor şi conferinţelor, au crescut şi costurile, însă s-au finanţat 100% din plăţile făcute de participanţi. Explicaţia e simplă, spune Cristina Toader: „Subiectul stewardese vinde foarte bine”. Investiţia principală este, însă, în contul de Facebook, ce creşte constant, cu circa 40.000 de followeri.

  • Boala care nu doare, dar te ucide în mai puţin de un an. „E dramatic să vezi oameni care până ieri erau sănătoşi, iar peste câteva luni nu mai sunt”

    O boală tăcută, care nu doare, poate fi mortală în mai puţin de un an de la depistare. Şi asta pentru că nu este identificată decât atunci când nu se mai poate face nimic. O treime dintre românii depistaţi cu această afecţiune îşi pierd viaţa în mai puţin de un an.

    „Toate cazurile sunt grave şi dramatice, întrucât depistate tardiv, rata de supravieţuire este foarte mică. Nu doare, nu provoacă stări de rău decât atunci când este avansat, de aceea şansele la viaţă sunt mici. Este dramatic să vezi oameni care până ieri erau sănătoşi, pe picioarele lor, iar peste câteva luni nu mai sunt. Este vorba, în general, de oameni tineri, între 35 şi 55 de ani, oameni activi, cu familii”, spune doctorul Lucian Russu.

    Află aici care este boala care nu doare, dar te ucide în mai puţin de un an. „E dramatic să vezi oameni care până ieri erau sănătoşi, iar peste câteva luni nu mai sunt”

     

  • Prinţesa arabă care a eliminat stereotipurile despre femeile din Orientul Mijlociu

     Ameerah Al Taweel este o prinţesă din Arabia Saudită, în vârstă de 33 de ani care inspiră oamenii cu dorinţa ei de a face o lume mai bună. Frumoasă, încrezătoare, curajoasă şi hotărâtă, luptă  cu problemele umanitare nu doar din Arabia Saudită, ci din întreaga lume.

    A vizitat peste 70 de oraşe pentru a rezolva problemele majore din lume şi anume, sărăcia şi cosecinţele unor dezastre. De asemenea, prinţesa face parte din organizaţii caritabile, a înfiinţat un adăpost în Africa de Vest şi oferă asistenţă victimelor din Pakistan. În acelaşi timp, aceasta a deschis şi un Centru Islamic de Studii la Universitatea din Cambridge şi a plecat la drum în misiunea de a salva Somalia.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Ce s-ar întâmpla dacă Luna ar dispărea? Oamenii de ştiinţă ne oferă răspunsul

    Luna joacă un rol important în viaţa de pe Terra, dar cum ar arăta aceasta fără astrul selenar?

    Nu ar mai exista mareele

    Gravitaţia Terrei este mult mai puternică în prezenţa Lunii. Oceanele mai apropiate de Lună au parte de o atracţie gravitaţională mai puternică, care face ca nivelul mareelor să crească. Întinderea de apă fiind atât de extinsă, apa de pe un orizont o împinge pe cea de pe celălalt orizont, rezultând mareele.

    Dacă Luna nu ar exista, ar mai exista, totuşi, maree, deoarece şi Soarele acţionează asupra Terrei.

    Zi nu ar avea 24 de ore

    Pământul se rotea mult mai repede în jurul axei sale, în trecut decât în zilele noastre. Înainte de formarea Lunii, ziua pe Pământ avea şase ore.

    Luna a stabilizat viteza de rotaţie a Pământului. În timp, astrul selenar s-a îndepărtat de Terra, iar energia care a accelerat viteza cu care Luna s-a distanţat de Pământ vine chiar de pe planeta noastră.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce s-ar întâmpla dacă Luna ar dispărea? Oamenii de ştiinţă ne oferă răspunsul

    Luna joacă un rol important în viaţa de pe Terra, dar cum ar arăta aceasta fără astrul selenar?

    Nu ar mai exista mareele

    Gravitaţia Terrei este mult mai puternică în prezenţa Lunii. Oceanele mai apropiate de Lună au parte de o atracţie gravitaţională mai puternică, care face ca nivelul mareelor să crească. Întinderea de apă fiind atât de extinsă, apa de pe un orizont o împinge pe cea de pe celălalt orizont, rezultând mareele.

    Dacă Luna nu ar exista, ar mai exista, totuşi, maree, deoarece şi Soarele acţionează asupra Terrei.

    Zi nu ar avea 24 de ore

    Pământul se rotea mult mai repede în jurul axei sale, în trecut decât în zilele noastre. Înainte de formarea Lunii, ziua pe Pământ avea şase ore.

    Luna a stabilizat viteza de rotaţie a Pământului. În timp, astrul selenar s-a îndepărtat de Terra, iar energia care a accelerat viteza cu care Luna s-a distanţat de Pământ vine chiar de pe planeta noastră.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Nu ştii unde să îţi petreci concediul ? Iată 50 dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ – GALERIE FOTO

    Pământul este un loc frumos, plin cu peisaje uimitoare şi este de datoria noastră, a oamenilor, de-al străbate din loc în loc şi de a ne pierde puţin în această frumuseţe. În galeria foto veţi vedea locuri care mai de care mai impresionante, locuri de pe toate continentele.